No Rock, No Life

[Rukia JJ]

Merci de comentarii xD

Chapter 4

Asta nu e bine! Nu e bine deloc! Nu-nteleg cum de am luat patru la romana. Romana este materia mea preferata dupa muzica. Cand o sa afle parintii o sa ma lege de sina unui tren.
Stateam in curtea scolii si ma uitam spre cerul senin ce-mi bloca vederea. Era de un albastru atat de pur, atat de linistit incat ma tranchiliza si pe mine. Si nu ma refer aici la nota, ci la faza cu Sakura si Suigetsu. Asta se considera pentru mine tradare de primu' grad. Ma intreb cum vor reactiona ceilalti cand vor afla.
Pe Sasori nici nu l-am vazut azi la scoala. Cine stie pe unde umbla. Cine stie ce fel bar nou l-a intampinat aseara de acum nici sa se trezeasca n-a mai putut. Neah, ce fel de persoana e tipul asta? La inceput mi s-a parut un profitor, si o parte din mine mai gandeste asta. Dar totusi, de fiecare data cand l-am intalnit, parea foarte de treaba. Sirul gandurilor imi este intrerupt de un glas familiar.

-Ce faci aici, Karin? N-ar trebui sa fi la ore? imi spune Sasuke ridicand o spranceana.
-Oh, damn. S-a sunat deja? cred ca am ramas ceva timp adormita in padurea gandurilor. Dar tu ce faci? ca din cate stiu, si tu ai ore.
-Da, avem mate si dam test. Cred ca asta explica de ce nu sunt in clasa, imi spune el zambind. Hai sa mergem la o pizza, ca oricum s-au terminat orele pentru noi.

Accept dand din cap fericita. O fii fost Sasuke un emoid deobicei, dar aceea era doar o masca. O masca pe care de atata purtat, a ramas lipita de fata lui. O masca care rareori reuseam sa-i o scot de pe chipul lui.
A inceput sa-mi povesteasca despre nu stiu ce glume mai facea el pe la scoala. Rasetele noastre se puteau auzi de la departare. Rasul, da, rasul. Senzatia asta era de neinlocuit. In momente ca astea e bine sa ai pieteni. Plus ca Sasuke era si el unul dintre cei mai frmosi tipi din scoala. Dar, datorita ignorantei sale, nu era prea popular. Acum, de curand, a mai evoluat ca grad de popularitate. Dar pana la urma, ce este popularitatea? La ce foloseste ea? Dupa parerea mea, popularitatea este invers proportionala cu increderea fata de cei "apropiati". Daca esti prea popular, ajungi sa nu mai ai incredere in nimeni, gandind ca, daca-i spui cuiva un adevar mai jenant despre tine, cine stie unde ajunge. Dar daca esti complet pe dinafara, s-asa nu ai cui sa-i spui secretele, deci tot acolo esti. Eu, Sasuke, Jugo si Suigetsu suntem undeva pe la mijloc. Noi intre noi ne spunem totul. Nu cred sa fi ajuns vre-un secret in afara acestui mic cerc. Pentru ca cercul nostru se bazeaza pe: muzica, incredere si distractie. Dar acum ca Suigetsu e cu Sakura, nu-mi pot imagina ce se va intampla. O sa vorbesc eu cu el sa vad ce pot scoate, dar totusi nu ma astept la mare lucru. Gata revenim la realitate. Am bantuit ceva vreme pe stradutele inguste ale Konohei, dar intr-un final ajungem la locul respectiv. O pizzerie destul de mare pentru oraselul nostru, cu peretii din sticla de se vedea totul prin ei. Avea doua etaje. Jos se comanda si practic se facea spectacol. Bucatarii faceau pizza in public, lasand pe oricine sa vada prepararea unei pizze delicioase. La al doilea etaj, erau canapele acoperite cu piele neagrasi masute mici ca la cafenele. In fiecare colt era cate o boxa imensa. Daca ii cereai propietarului, sau unui angajat sa puna o melodie aleasa de tine, dorinta iti era implinita. Toti angajatii erau de treaba. Yondaime era propietarul. Era un tip inalt si bine facut de vreo' patru zeci de ani desi parea mult mai tanar. Avea un par aurit ciufulit rau de tot. Fiul lui era in clasa cu mine. Naruto Uzumaki. O copie leita a lu' taica-su.
Cum ii cunosteam pe toti angajatii, implicit si ei pe noi, vine un barbat bine facut cu parul argintiu si ne intreaba ce vrem de mancare si care e melodia pe care vrem sa o puna.

- Vrem o diavola mare. Foarte mare. Cea mai mare, la aceste cuvinte, si eu si Kakashi incepem sa radem.
Amandoi stiam ca Sasuke e fanatic dupa chestiile iuti. Ii placeau prea mult provocarile.
- Si daca nu te superi, poti sa pui melodia "you're gonna go far, kid" de offspring? adaug eu clipind foarte des pentru a-i da de inteles ca nu ma poate refuza.
- Cum sa ma supar? Doar voi sunteti clientii nostrii cei mai fideli si nu am vrea sa va pierdem.

Multumita de raspuns ii dau meniurile inapoi si ii zambesc. Apoi imi intorc privirea catre Sasuke, care parea ca renuntase la masca pentru o vreme. Am inceput sa discutam despre melodii si diferite trupe. Despre cum muzica pop si manelele au inceput sa-si puna amprenta pe lume. Si despre cum ar trebui facuta o lege in privinta asta. Ceea ce stiam amandoi ca este imposibil. Pentru ca desi noua nu ne place, altora le place si le va placea. N-ai ce-i face, fiecare cu gusturile lui. Asa era si cu Suigetsu si Sakura. Daca lu' var-miu ii placea de ea, n-aveai ce sa faci. Asta e si punct. Poate asta ar trebui sa fac si eu .... Dar atunci veni o intrebare chiar neasteptata din parte brunetului:

-Ce crezi despre noul cuplu, Sakura si Suigetsu?
-Pai ce sa cred, spun eu surprinsa si intrebandu-ma de unde a aflat Sasuke despre ei, dar probabil deja stia toata scoala, la cum se giugiuleau...Cred ca-s in regula atata timp cat se iubesc.
-Eu personal, cred ca-i o prostie. Adica, asta nu-si da seama ca pune in pericol, nu numa' relatia de prietenie ci si trupa...In plus, nu-s asa sigur in privinta sentimentelor ei fata de el. Pana acuma il ignora complet si ma sacaia pe mine la cap, iar acum sunt iubiti?! Eu cred ca urmareste ceva fata asta.
Se pare ca e chiar gelos, dar totusi, daca avea dreptate? Daca scorpia aia chiar urmarea ceva? Si daca da, ce anume? Ce anume ar fi determinat-o sa ajunga atat de departe incat sa fie cu tembelul celalalt de Suigetsu...

TO BE CONTINUED...