16-03-2011, 01:09 AM
Scz ca am adus next-ul atat de tarziu, dar am fost ocupata cu scoala, alea, alea...:)) Sper sa va placa. "Si fara alte introduceri, sa incepem" :P
Chapter 2
Razele soarelui luminau mai intens ca deobicei. Se anunta o zi calduroasa, deci o zi buna. Desi mie imi placeau mai mult zilele de iarna, unde mii de pufuleti se aventurau in frig, cum puteam sa nu ma bucur de o asemenea zi? Din pat, vedeam prin fereastra un tablou. Si inca nu unul oricare, ci unul facut de maestrii pensulelor. Mii de nuante erau imbibate pentru a crea acest peisaj magnific.
Ridicandu-ma din pat, vad cazand de pe acesta o foaie, o partitura mai exact. Erau versurile pe care le scrisesem aseara. Acum, cand le-am citit a doua oara, mi se par chiar mai bune. M-am indreptat spre un dulap viu-colorat. Am cotrobait prin el o vreme, dupa care, mandra de mine, scot o chitara. Era neagra pe margini, cu o pata de albastru in centru. Intr-o parte se putea vedea o pata neagra. Dar daca te apropiai, iti dadeai seama ca defapt era o semnatura, semnatura idolului meu. Un cantaret de muzica rock amestecata cu jazz. Desi era ciudata, muzica creata de el iti ramanea in cap. Pur si simplu nu te puteai opri din fredonat. Cel putin eu nu ma puteam opri. Cel mai mult imi placea la el ca nu era genul de om care ar scrie siriposenii hidoase. Pur si simplu uram astfel de chestii!
Am trecut cu degetul peste corzi, astfel fortand chitara sa scoata un sunet placut. Repet miscarea, dar de data asta, mana mea stanga incepe sa danseze pe gatul "partenerului" meu. Sunetul era chiar mai placut ca prima oara. La un moment dat incep sa dau si din gura, recitand versurile cu care ma mandrisem aseara. Era sublim, nu credeam ca o sa-mi iasa chiar asa de bine. Ce pot sa spun...sunt bestiala! Imi inchid chitara inapoi in husa, imi iau o geaca neagra din piele pe mine, si ies alergand cu telefonul in mana. Il sun pe Suigetsu sa coboare, dar aud din nou cuvintele care ma enerveaza rau, si anume: "Abonatul vodafone nu poate fii contactat, va rugam sa reveniti". Pentru ce naiba si-a luat asta telefon? In fine... il sun pe Sasuke de data asta. Normal ca el nu e atat de tembel precum idiotul celalalt. Si in cateva secunde, il vad cum iese din blocul care statea in fata mea. Era imbracat cu niste blugi negrii si o jacheta rosie. Ii fac cu mana zambind. Ca raspuns il vad cum imi face si el cu mana, dar intr-un mod militaresc cu doar doua degete. Normal, felul lui de a fi, trebuie el sa fie mereu diferit, dar totusi, el era unul din cei patru cei mai buni prieteni ai mei. Ne intelegeam extrem de bine. Si cu Jugo si cu Konan la fel... Cu Suigetsu mai putin, pana la urma, el nu era decat varul meu cu doua luni mai mare. Nu eu ma vrut sa fiu prietena cu el...asa a vrut soarta. In spatele brunetului mai erau doi tipi. Ceilalti membrii ai formatiei. Pareau sa fie cu totii entuziasmati si nerabdatori sa vada versurile care aveau sa ne conduca spre succes. Dupa ce ne salutam cu totii, incepem si ne miscam picioarele noastre lenese spre garajul lui unchi-miu, tatal lui Suigetsu.
Era frumos amenajat locul, cu toate ca, erau agatate niste "papausi", ca sa le zic asa, care se spuneau ca aduc noroc. Fiecare avea povestea ei. De pilda, una dintre ele reprezenta o sirena in miniatura. Se spune ca, la un momentdat, a apartinut unui trib care traia langa malul Marii de Azur. Unul dintre bastinasii tineri a fost atras de catre o creatura mitologica, careia acum ii spunem "sirena", si dus pe o insula pustie. Norocul tanarului a fost ca avea marioneta asta la el care i-a provocat un sentiment neplacut sirenei si a fugit intr-un moment de slabiciune. Deci practic nebuna familie a lu' var-miu crede ca daca va pastra papusa asta nu vor mai risca sa fie atrasi in capcane sau ceva de genu' asta.
Chiar nu-i inteleg pe oamenii astia. Dar in afara de obsesia lor cu superstitiile, tipii erau chiar in regula.
Ne-am luat pozitile de scena, fiecare avand un microfon numai pentru el, si am inceput sa cantam. Era uimitor, eram sigura ca o sa le placa adolescentilor din toata tara. Bine, vor mai exista si cativa care o sa se oftice. De exemplu, Sakura, care nu ma suporta, sau mai bine zis, toata gasca Shit. Acum nu mai ramanea decat sa invatam versurile, si sa stralucim pe scena. The Hebi mai aveau patru zile pana la marele concurs. Toata cariera mea avea sa depinda de acea zi. Bine, probabil ca ar mai fi existat sanse, dar nu asa de bune ca asta! In patru zile trebuia sa ajungem de la stadiu de buni, la cel de profesionisti. Cu siguranta puteam face asta. Dar asta doar sacrificand tot timpul nostru liber.
Cat de repede a putut sa treaca ziua asta! Dupa ore intregi de repetitie, bezna incepe sa cuprinda incet-incet micul orasel.
- Ne intalnim in fata scolii dupa ore, ok? imi intrerupe sirul de ganduri glasul lui Sasuke.
-Bine, spunem noi la unison.
Am intrat in labirintul noptii cu gandul tot la ziua cea mare. Ratacita in padurea de ganduri, dau peste o persoana din neatentie. Ma aplec sa-mi ridic chitara ce tocmai cazuse. Adolescentul imi intinde mana pentru a ma ajuta sa revin in doua picioare. Cand imi ridic privirea, vad ca baiatul era imbracat cu niste skateri negrii complet, niste blugi de aceasi culoare si o camasa alba. Parul lui rebel si roscat era indreptat in toate directile. Era tipul ala de la chimie! Oh, firar, iar am uitat numele lui! Sunt groaznica la capitolul memorie.
- Karin, corect? Eu sunt Sasori, privirea lui parac ma hipnotizase.Itr-un final ma trezesc din transa si aprob din cap, rosind putin.
- Stii, ma gandeam...n-ai vrea sa vii cu mine maine la un suc? adauga Sasori capatand si el aceasi nuanta faciala ca si a mea. Devnind mai increzatoare, ii raspund afirmativ si stabilim ora. Ma pupa pe obraz dupa care se indeparteaza usor-usor, contopindu-se cu intunericul.
Mi-am continuat drumul spre casa, tinand in continuu mana pe obraz. Dar totusi, incep eu sa ma adancesc in ganduri coplesitoare, Sasori in afara ca facea parte din trupa inamica, dupa cum am mai spus, era un mare profitor.
Trezita la realitate, ma trezesc in fata casei. Ma caut in buzunar, dar nimic. Unde naiba am pus cheia? Nu pot sa cred, am uitat-o probabil la garaj. O sun pe mama incercand sa ma calmez. La urma urmei eram o fire care se lasa greu prada emotiilor. Cand raspunde, o intreb daca e acasa.
- Scumpo, sunt in delegatie, azi nu vin acasa. Ti-am zis de atatea ori sa ai grija ce faci cu cheile. In orice caz, daca n-ai alta solutie, du-te la var-tu si vedeti cum faceti.
Dezamagita de raspunsul primit, fac cale intoarsa, si ma gandesc ce ar fii mai rau: sa ma duc sa stau peste noapte la var-miu, sau sa ma duc sa iau cheile si apoi sa umblu de nebuna pe strazi la 12 noaptea. Intr-un final ajung la poarta unde ma primeste cu ironie Suigetsu. Matusa Bernarda ma invita la niste fursecuri cu suc. Pierdandu-ma in discutii, decid sa raman peste noapte. Norocul meu era ca in camera lu' var-miu erau doua paturi. Ne bagam amandoi in pat, dar pur si simplu nu puteam dormi. Asa ca am inceput sa ne tachinam reciproc, ca asa fac adevaratii veri. La un moment dat pun mutra aia de serioasa si il intreb:
- Daca tie ti-ar placea de Sakura, ce-ai face?
-Adevarul e ca-mi place de ea, imi raspunde el.
Dar cand imi vede fata mirata, adauga faptul ca nu a spus nimic pana acum pentru a nu pune in pericol echipa, Sakura fiind in formatia inamica.
Peste inca cateva ore de palavrageala am reusit sa adormim. Eu una ramasesem cu gandul la explicatia lui Suigetsu cu privire la Sakura.
Chapter 2
Razele soarelui luminau mai intens ca deobicei. Se anunta o zi calduroasa, deci o zi buna. Desi mie imi placeau mai mult zilele de iarna, unde mii de pufuleti se aventurau in frig, cum puteam sa nu ma bucur de o asemenea zi? Din pat, vedeam prin fereastra un tablou. Si inca nu unul oricare, ci unul facut de maestrii pensulelor. Mii de nuante erau imbibate pentru a crea acest peisaj magnific.
Ridicandu-ma din pat, vad cazand de pe acesta o foaie, o partitura mai exact. Erau versurile pe care le scrisesem aseara. Acum, cand le-am citit a doua oara, mi se par chiar mai bune. M-am indreptat spre un dulap viu-colorat. Am cotrobait prin el o vreme, dupa care, mandra de mine, scot o chitara. Era neagra pe margini, cu o pata de albastru in centru. Intr-o parte se putea vedea o pata neagra. Dar daca te apropiai, iti dadeai seama ca defapt era o semnatura, semnatura idolului meu. Un cantaret de muzica rock amestecata cu jazz. Desi era ciudata, muzica creata de el iti ramanea in cap. Pur si simplu nu te puteai opri din fredonat. Cel putin eu nu ma puteam opri. Cel mai mult imi placea la el ca nu era genul de om care ar scrie siriposenii hidoase. Pur si simplu uram astfel de chestii!
Am trecut cu degetul peste corzi, astfel fortand chitara sa scoata un sunet placut. Repet miscarea, dar de data asta, mana mea stanga incepe sa danseze pe gatul "partenerului" meu. Sunetul era chiar mai placut ca prima oara. La un moment dat incep sa dau si din gura, recitand versurile cu care ma mandrisem aseara. Era sublim, nu credeam ca o sa-mi iasa chiar asa de bine. Ce pot sa spun...sunt bestiala! Imi inchid chitara inapoi in husa, imi iau o geaca neagra din piele pe mine, si ies alergand cu telefonul in mana. Il sun pe Suigetsu sa coboare, dar aud din nou cuvintele care ma enerveaza rau, si anume: "Abonatul vodafone nu poate fii contactat, va rugam sa reveniti". Pentru ce naiba si-a luat asta telefon? In fine... il sun pe Sasuke de data asta. Normal ca el nu e atat de tembel precum idiotul celalalt. Si in cateva secunde, il vad cum iese din blocul care statea in fata mea. Era imbracat cu niste blugi negrii si o jacheta rosie. Ii fac cu mana zambind. Ca raspuns il vad cum imi face si el cu mana, dar intr-un mod militaresc cu doar doua degete. Normal, felul lui de a fi, trebuie el sa fie mereu diferit, dar totusi, el era unul din cei patru cei mai buni prieteni ai mei. Ne intelegeam extrem de bine. Si cu Jugo si cu Konan la fel... Cu Suigetsu mai putin, pana la urma, el nu era decat varul meu cu doua luni mai mare. Nu eu ma vrut sa fiu prietena cu el...asa a vrut soarta. In spatele brunetului mai erau doi tipi. Ceilalti membrii ai formatiei. Pareau sa fie cu totii entuziasmati si nerabdatori sa vada versurile care aveau sa ne conduca spre succes. Dupa ce ne salutam cu totii, incepem si ne miscam picioarele noastre lenese spre garajul lui unchi-miu, tatal lui Suigetsu.
Era frumos amenajat locul, cu toate ca, erau agatate niste "papausi", ca sa le zic asa, care se spuneau ca aduc noroc. Fiecare avea povestea ei. De pilda, una dintre ele reprezenta o sirena in miniatura. Se spune ca, la un momentdat, a apartinut unui trib care traia langa malul Marii de Azur. Unul dintre bastinasii tineri a fost atras de catre o creatura mitologica, careia acum ii spunem "sirena", si dus pe o insula pustie. Norocul tanarului a fost ca avea marioneta asta la el care i-a provocat un sentiment neplacut sirenei si a fugit intr-un moment de slabiciune. Deci practic nebuna familie a lu' var-miu crede ca daca va pastra papusa asta nu vor mai risca sa fie atrasi in capcane sau ceva de genu' asta.
Chiar nu-i inteleg pe oamenii astia. Dar in afara de obsesia lor cu superstitiile, tipii erau chiar in regula.
Ne-am luat pozitile de scena, fiecare avand un microfon numai pentru el, si am inceput sa cantam. Era uimitor, eram sigura ca o sa le placa adolescentilor din toata tara. Bine, vor mai exista si cativa care o sa se oftice. De exemplu, Sakura, care nu ma suporta, sau mai bine zis, toata gasca Shit. Acum nu mai ramanea decat sa invatam versurile, si sa stralucim pe scena. The Hebi mai aveau patru zile pana la marele concurs. Toata cariera mea avea sa depinda de acea zi. Bine, probabil ca ar mai fi existat sanse, dar nu asa de bune ca asta! In patru zile trebuia sa ajungem de la stadiu de buni, la cel de profesionisti. Cu siguranta puteam face asta. Dar asta doar sacrificand tot timpul nostru liber.
Cat de repede a putut sa treaca ziua asta! Dupa ore intregi de repetitie, bezna incepe sa cuprinda incet-incet micul orasel.
- Ne intalnim in fata scolii dupa ore, ok? imi intrerupe sirul de ganduri glasul lui Sasuke.
-Bine, spunem noi la unison.
Am intrat in labirintul noptii cu gandul tot la ziua cea mare. Ratacita in padurea de ganduri, dau peste o persoana din neatentie. Ma aplec sa-mi ridic chitara ce tocmai cazuse. Adolescentul imi intinde mana pentru a ma ajuta sa revin in doua picioare. Cand imi ridic privirea, vad ca baiatul era imbracat cu niste skateri negrii complet, niste blugi de aceasi culoare si o camasa alba. Parul lui rebel si roscat era indreptat in toate directile. Era tipul ala de la chimie! Oh, firar, iar am uitat numele lui! Sunt groaznica la capitolul memorie.
- Karin, corect? Eu sunt Sasori, privirea lui parac ma hipnotizase.Itr-un final ma trezesc din transa si aprob din cap, rosind putin.
- Stii, ma gandeam...n-ai vrea sa vii cu mine maine la un suc? adauga Sasori capatand si el aceasi nuanta faciala ca si a mea. Devnind mai increzatoare, ii raspund afirmativ si stabilim ora. Ma pupa pe obraz dupa care se indeparteaza usor-usor, contopindu-se cu intunericul.
Mi-am continuat drumul spre casa, tinand in continuu mana pe obraz. Dar totusi, incep eu sa ma adancesc in ganduri coplesitoare, Sasori in afara ca facea parte din trupa inamica, dupa cum am mai spus, era un mare profitor.
Trezita la realitate, ma trezesc in fata casei. Ma caut in buzunar, dar nimic. Unde naiba am pus cheia? Nu pot sa cred, am uitat-o probabil la garaj. O sun pe mama incercand sa ma calmez. La urma urmei eram o fire care se lasa greu prada emotiilor. Cand raspunde, o intreb daca e acasa.
- Scumpo, sunt in delegatie, azi nu vin acasa. Ti-am zis de atatea ori sa ai grija ce faci cu cheile. In orice caz, daca n-ai alta solutie, du-te la var-tu si vedeti cum faceti.
Dezamagita de raspunsul primit, fac cale intoarsa, si ma gandesc ce ar fii mai rau: sa ma duc sa stau peste noapte la var-miu, sau sa ma duc sa iau cheile si apoi sa umblu de nebuna pe strazi la 12 noaptea. Intr-un final ajung la poarta unde ma primeste cu ironie Suigetsu. Matusa Bernarda ma invita la niste fursecuri cu suc. Pierdandu-ma in discutii, decid sa raman peste noapte. Norocul meu era ca in camera lu' var-miu erau doua paturi. Ne bagam amandoi in pat, dar pur si simplu nu puteam dormi. Asa ca am inceput sa ne tachinam reciproc, ca asa fac adevaratii veri. La un moment dat pun mutra aia de serioasa si il intreb:
- Daca tie ti-ar placea de Sakura, ce-ai face?
-Adevarul e ca-mi place de ea, imi raspunde el.
Dar cand imi vede fata mirata, adauga faptul ca nu a spus nimic pana acum pentru a nu pune in pericol echipa, Sakura fiind in formatia inamica.
Peste inca cateva ore de palavrageala am reusit sa adormim. Eu una ramasesem cu gandul la explicatia lui Suigetsu cu privire la Sakura.
Unele lucruri sunt irealizabile pana cand vine cineva care nu stie asta si le realizeaza (Albert Einstein)
![[Imagine: hitsugaya.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/hitsugaya.png)
by Toxâ„¢
Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"
![[Imagine: hitsugaya.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/hitsugaya.png)
by Toxâ„¢
Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"