19-02-2011, 12:09 AM
Ms fetelor... scz pentru dialogul in exces din acest capitol, dar nu am stiut cum altfel sa descriu mai bine scena...Lectura placuta 
***
In incapere domnea o agitatie de nedescris. Toata lumea vorbea in acelasi timp asa ca nu puteai sa intelegi mare lucru din conversatie. Jesse statea linistit pe unul dintre fotolii si-i privea pe toti, nestiind ce sa zica. Era clar ca Hank pusese la cale toata treaba asta, astfel incat sa-l faca sa se simta pe dinafara, dar nu-l deranja foarte mult. Din cand in cand obsera privirile discrete, dar extrem de curioase ce erau indreptate spre el, de parca toata lumea vroia sa intrebe ceva, dar nu aveau curajul. Respira adanc si se pregati de interogatoriul care stia ca va urma.
-Deci, cum ati reusit sa va cunoasteti? intreba intr-un final unul dintre barbatii de pe canapele, despre care Jesse aflse ca erau fost coleg de liceu cu Blake.
Intrebarea era adresata amandurora, dar toata lumea se uita la tanar. Blake se foi un pic pe fotoliu si dori sa raspunda, dar Jesse i-o lua inainte.
-As putea spune ca a fost o intamplare. Din anumite motive am fost ales sa scriu bibliografia lui Blake.
-Deci ,esti scriitor? intreba acelasi barbat, care se numea Antony.
Jesse zambi si mai lua o gura din vinul fiert pe care il avea in fata.
-Nu tocmai. Sunt jurnalist.
-Serios? intreba un altul care il privea intes pe tanar. Ma gandeam ca esti fotomodel...
-Te asigur ca nu. Sunt suta la suta un jurnalist de exterior.
-Dar nu inteleg...cum ajunge un jurnalist sa scrie o carte? Antony il privea cu atentie, parca dorind sa-i citeasca insasi sufletul.
-E complicat...
-A fost obligat. Vocea dura a lui Blake se auzi din partea opusa a camerei. La fel ca mine dealtfel. Nu inteleg de ce toata lumea e asa de curioasa.
-Eh bine, si tu, zise Hank. Nu ai mai venit acasa de cativa ani si acum ai venit cu un tanar, care se intampla sa fie si iubitul tau. Mi se pare normal sa fim curiosi.
-Voi ne-ati invitat, iti aduci aminte?
-Gata baieti, nu va mai certati, interveni Hana. Nu e frumos.
-Cum am zis si mai devreme, chiar nu inteleg. Daca nici unul nu a vrut proiectul asta cum se face ca..?
-Fiecare am avut motivele noastre, zise Jesse repede. Blake a vrut sa scape de presiunile consiliului de administratie, iar eu am vrut sa scap de un concediu fortat. Ridica din umeri. In momentul acela era singura alegere disponibila.
-De ce erai amenintat cu un concediu fortat? Hank zambi malitios. Ai probleme de disciplina la munca?
Blake fierbea in suc propriu. Nu mai putea suporta mult. Cum de indraznise tatal lui sa-i cheme prietenii din adolescenta aici, doar cu scopul de a-l umili pe Jesse.
-Era vorba de un concediu medical, anunta cu o voce sumbra care nu mai lasa loc de comentarii.
Pentru moment se facu liniste in incapere, dar Hank nu avea de gand sa renunte.
-Pentru ce? ti-ai rupt o unghie cand scriai unul dintre articolele mondene?
Din nou se lasa liniste. Toata lumea il privea pe Jesse ca sa vada reactia lui la intrebarea plina de sarcasm a batranului, dar baiatul se multumi se zambeasca.
-Nu, nicidecum, domnule Thorton. Daca mi-as fi rupt o unghie ar fi fost o urgenta cu adevarat majora si mi-as fi luat concediu fara sa stau pe ganduri. Lua inca o gura de vin, dupa care se ridica. Ma scuzati, revin imediat. Isi facu loc cu grija printre cei aflati acolo si merse pe un colidor ingust spre baie.
Toate privirile se mutara spre Hank. Unii se uitau la el cu neincredere, altii cu un usor amuzament sau intelegere sau, in cazul lui Blake, cu adevarata ura.
-Noi vom pleca, anunta doctorul.
-Cum adica sa plecati? abia ati ajuns. Hana era oripilata.
-Imi pare rau, mama, dar nu am batut atata drum doar ca sa-l ascult pe omul acesta cum il umileste pe Jesse. Nu am degand sa accept asta.
-Hai, omule, nu crezi ca exagerezi, zise Jeff, unul dintre cei prezenti. Era doar o gluma. Pun pariu ca pustiul nu s-a suparat. Mai dori sa adauge ceva, dar privirea lui Blake il opri.
-Am sa fiu foarte clar: nu va voi permite sa va bateti joc de el. Ati inteles? Daca nu, veti avea de a face cu mine. Lua un fursec de pe farfurie si musca usor din el. Apropo, tata, nu si-a rupt o unghie...
-Si atunci ce a patit? sarcasmul din vocea lui Hank era evident.
-A fost impuscat.
Hank clipi de cateva ori si-si drese glasul. Nu se astepta la raspunsul asta.
-Unde naiba a patit asa ceva?
-In Rusia in timp ce incerca sa salveze o fetita.
-Credeam ca scrie articole mondene, zise cu neincredere Matt, un alt prieten de a lui Blake.
Doctorul incepu sa rada, reusid pentru cateva clipe sa destinda atmosfera.
-Defapt, zise dupa ce se mai potoli un pic, cred ca eu sunt primul si singurul articol monden pe care Jesse l-a facut vreodata. Cum am mai zis, daca ar fi putut sa scape de mine, ar fi facut-o fara sa clipeasca atunci cand ne-am cunoscut.
-Dar sunteti impreuna acum. Deci poti sa zici ca tot raul a fost spre bine. Femeia care ocupa locul din stanga lui Blake ii zambi cu caldura. Blake o privi la randul sau, gandindu-se ca o data ii placuse de ea, ii incitase simturile, dar acum nu putea sa o priveasca decat ca pe o prietena veche.
-Merci, Kirsten. Aici ai dreptate. A iesit si ceva bun din toata porcaria asta.
-Normal ca am dreptate. Oricum, nu-i baga in seama pe astia. Importanta e fericirea ta. Sincer, Blake, nici nu stii cat ma bucur sa te vad atat de multumit si sa te vad...nu stiu...zambind din nou. Cand te-ai despartit de Issabela erai o epava, apoi te-ai ingropat in munca. Dar acum...pari sa fi bine, chiar mai mult decat bine si daca Jesse e vinovat pentru schimbarea asta a ta merita un premiu. Femeia isi ridica paharul. Propun un tost pentru Jesse. Fie ca momentele bune sa tina la nesfarsit.
Toti cei prezenti isi ridicara paharele si aprobara discret din cap. Singurul care mai avea inca retineri era tatal lui Blake, dar care nu mai comenta nimic cand prinse privirea hotarata a Hanei.
Jesse se intoarse la locul sau fix in momentul in care toti isi lasara paharele jos.
-Ce am pierdut?
-Nimic interesant, mormai Blake. Te cinstesc pentru ca ai reusit sa invingi capcaunul din mine.
-Hmmm...imi pare rau sa va dezamagesc, dar capacaunul nu-i invins. Lupta abia a inceput. Zambi cu subinteles si-i facu cu ochiul lui Blake.
Restul serii decursese lin, fara incidente majore. Chiar si Hank paruse a se potoli. Nu-i venea sa creada, dar se simtise bine si cu reusise sa-si faca si niste notite mentale. Din cate observa, Blake avusese o adolescenta tipica: prieteni multi, parinti buni si intelegatori. Aflase ca fusese timp de doi ani fundas, dar renuntase cand intrase la facultate, spre uimirea parintilor si supararea fostilor colegi, dar el isi motivase alegerea prin faptul ca vroia sa aiba mai mult timp pentru a invata.
Nu erau informatii multe, dar erau destul de utile. Daca lucrurile mergeau si in viitor asa de bine, putea sa-i prezinte lui Ian forma finala a cartii in cel mult o luna.
Prima lui carte...nu-i venea sa creada, dar o samanta de mandrie crestea inauntrul sau. Spera ca nu va dezamagii pe nimeni si se chinuia sa nu se gandeasca la ce se va intampla cu relatia dintre el si Blake dupa ce va termina acest proiect. Era mult mai bine sa se concentreze pe prezent si sa lase viitorul pe maine.
Toata lumea era obosita, dupa cum observase Jesse...si inca un lucru la care nu se astepta: in seara aceea toti urmau sa stea acolo. Afara se pornise o furtuna teribila in timp ce ei luau masa, asa ca Hank insistase ca toti sa ramana si sa doarma acolo peste noapte. Jesse se intreba daca motivul era neaparat furtuna sau inca mai vroia sa-l prinda la colt. Dar pana la urma urmei nu era problema lui.
-Cred ca ar fi timpul sa mergem la culcare, zise intr-un final Blake intre doua cascaturi zgomotoase. Majoritatea se retrasesera deja in camerele de la etaj, in living ramanand parintii doctorului, Antony, Jesse si Blake. A fost o zi lunga si avem nevoie de odihna.
-Ai dreptate. Mi-ar prinde bine un somn bun acum. Jesse se ridica sa-l urmeze pe Blake, dar un tusit discret din partea lui Hank il opri.
-A...Blake, nu cred ca ar fi bine ca voi doi sa dormiti in aceeasi camera.
-Poftim?! Blake se intoarse si-si pironi tatal cu o privire plina de neincredere si exasperare. Poti sa mai repeti o data, te rog. Cred ca nu am auzit bine.
-Am zis: cred ca nu ar trebui sa dormiti in aceeasi camera!
-Da-mi un motiv destul de bun ca sa te ascult.
-Casa mea, regulile mele. Hank ranji.
Jesse ofta. Dupa cate vedea, batranul nu se va potoli. Era clar ca nu-l placea si, din pacate, nu avea ce sa faca ca sa-i schimbe parerea. Era sigur ca in alte circumstante s-ar fi inteles bine, dar asa nu era nici o sansa.
-Asta este cea mai stupida chestie...
-Stai linistit, Blake, nu ma deranjeaza deloc, zise Jesse impaciuitor. Deci, unde pot sa dorm, domnule Thorton?
Hank ar fi zis fericit in masina, dar in loc de asta zambi si-i arata cu mana canapeaua
-Aici. Hana o sa-ti dea niste paturi si o perna.
-Nici nu ma gandesc. De ce trebuie sa doarma aici? Ai ditamai casa si il pui sa doarma in living. Chiar ai o problema cu capul ,batrane? Blake mai avea un pic si izbucnea. Daca banuia ca tatal sau se va comporta atat de rau cu Jesse nu ar fi fost niciodata de acord cu venirea lor aici.
-In caz ca ai uitat, tinere, casa este plina. Asta e singurul loc disponibil.
-Atunci va dormi cu mine in camera. Ce ai? ti-e frica ca o sa-l...
-Nici sa nu indraznesti sa folosesti asemenea limbaj la mine in casa!
Hana tocmai venea din bucatarie cand cei doi erau pe punctul de a se strange de gat.
-Gata, amandoi! Daca nu va potoliti o sa dormiti afara. Blake nu a fost acasa de atata timp si acum cand e insfarsit aici nu faci altceva decat sa te certi cu el!Gata, Hank sau tu vei dormi afara!
In incapere se lasa linistea. Antony disparuse si el la etaj. Jesse ofta. Nu-i place sa fie motivul de cearta dintre cei doi.
-Nu va mai certati. Voi dormi aici.
-Dar...
-Stai linistit, Blake. Am dormit in locuri mult mai rele si n-am patit nimic.Oricum, e doar ceva temporar. Cand restul musafirilor vor pleca, o sa dorm si eu la etaj.
-Da, normal ca asa va fi, zise Hana cu zambetul pe buze. O noapte nu o sa pateasca nimic.
-Pot sa dorm eu aici si doarme el la mine in camera.
-Stai linistit, Blake, nu ma deranjaza deloc canapeaua.
Jesse zambi si ii facu cu ochiul complice. Doctorul se incrunta, dar nu mai adauga nimic. Daca Jesse vroia sa doarma pe nenorocita aia de canapea nu avea decat.
-Cum vrei.
Blake incepu sa urce scarile ce duceau la etaj. Jesse il urmari indeaproape.
-Vin si eu sa-mi iau niste haine de schimb.
Urca in urma doctorului fara a zice nimic, pana cand intrara in camera lui. Incaperea era destul de spatioasa, decorata cu diferite postere si poze cu Blake din anii liceului impreuna cu prietenii lui. Pe langa patul de o singura persoana in camera mai era un birou masiv de lemn, un dulap destul de incapator si o mica noptiera pe care era asezat un televizor. Jesse ghicise ca parintii lui nu schimbasera nimic de cand plecase de acasa. Camera ii insipra un sentiment de nostaligie si pana intr-un anumit punct ii aducea aminte de propria lui camera si copilarie.
-Imi pare rau, pustiule. Vocea lui Blake era plina de regret, dar si de frustrare.Daca stiam ca se va comporta asa, nu veneam aici.
-Tu n-ai nici o vina. Defapt, eu chiar ma asteptam sa se comporte asa cu mine. Jesse ridica din umeri. Nu-ti face probleme, se va potoli intr-un final.
-Nu eu ar trebui sa-ti zic asta?
Blake se apropie de tanar si-i prinse buzele intr-un sarut patimas. De cateva ore asteptase ocazia asta si acum avea de gand sa se desfete cu gustul si mirosul sau. Jesse ofta si-si intredeschise buzele, unindu-si limba cu a doctorului intr-un joc deosebit de erotic si incitant. Isi trecu mainile pe dupa umerii sai, plimbandu-si degetele prin parul matasos, tragand din cand in cand de firele zburlite, pe masura ce placerea crestea.
-Doamne, ce-mi faci tu mie! soapta lui Blake era ca un foc lichid la care corpul tanarului reactiona instantaneu. Jesse se incorda si-l trase mai aproape, dorind sa-l simta mai mult.
-Hei, ce faceti voi doi acolo?
Vocea autoritara veni ca un dus rece pentru cei doi. Hank se afla de partea cealalta a usii inchise, batand destul de tare in lemn.
Blake injura si se indeparta de Jesse cu regret. Asta nu era un moment bun ca sa-si sfideze tatal. Jesse se desmeciti si el, isi infasca prima pereche de pantaloni de casa pe care ii gasi si iesi din camera.
-Mai tarziu. Blake il urmari cu privirea cum iasa din camera, dar nu uita promisiunea pe care tanarul i-o facuse. Mai tarziu va cobora si-si va lua rasplata...
***
In incapere domnea o agitatie de nedescris. Toata lumea vorbea in acelasi timp asa ca nu puteai sa intelegi mare lucru din conversatie. Jesse statea linistit pe unul dintre fotolii si-i privea pe toti, nestiind ce sa zica. Era clar ca Hank pusese la cale toata treaba asta, astfel incat sa-l faca sa se simta pe dinafara, dar nu-l deranja foarte mult. Din cand in cand obsera privirile discrete, dar extrem de curioase ce erau indreptate spre el, de parca toata lumea vroia sa intrebe ceva, dar nu aveau curajul. Respira adanc si se pregati de interogatoriul care stia ca va urma.
-Deci, cum ati reusit sa va cunoasteti? intreba intr-un final unul dintre barbatii de pe canapele, despre care Jesse aflse ca erau fost coleg de liceu cu Blake.
Intrebarea era adresata amandurora, dar toata lumea se uita la tanar. Blake se foi un pic pe fotoliu si dori sa raspunda, dar Jesse i-o lua inainte.
-As putea spune ca a fost o intamplare. Din anumite motive am fost ales sa scriu bibliografia lui Blake.
-Deci ,esti scriitor? intreba acelasi barbat, care se numea Antony.
Jesse zambi si mai lua o gura din vinul fiert pe care il avea in fata.
-Nu tocmai. Sunt jurnalist.
-Serios? intreba un altul care il privea intes pe tanar. Ma gandeam ca esti fotomodel...
-Te asigur ca nu. Sunt suta la suta un jurnalist de exterior.
-Dar nu inteleg...cum ajunge un jurnalist sa scrie o carte? Antony il privea cu atentie, parca dorind sa-i citeasca insasi sufletul.
-E complicat...
-A fost obligat. Vocea dura a lui Blake se auzi din partea opusa a camerei. La fel ca mine dealtfel. Nu inteleg de ce toata lumea e asa de curioasa.
-Eh bine, si tu, zise Hank. Nu ai mai venit acasa de cativa ani si acum ai venit cu un tanar, care se intampla sa fie si iubitul tau. Mi se pare normal sa fim curiosi.
-Voi ne-ati invitat, iti aduci aminte?
-Gata baieti, nu va mai certati, interveni Hana. Nu e frumos.
-Cum am zis si mai devreme, chiar nu inteleg. Daca nici unul nu a vrut proiectul asta cum se face ca..?
-Fiecare am avut motivele noastre, zise Jesse repede. Blake a vrut sa scape de presiunile consiliului de administratie, iar eu am vrut sa scap de un concediu fortat. Ridica din umeri. In momentul acela era singura alegere disponibila.
-De ce erai amenintat cu un concediu fortat? Hank zambi malitios. Ai probleme de disciplina la munca?
Blake fierbea in suc propriu. Nu mai putea suporta mult. Cum de indraznise tatal lui sa-i cheme prietenii din adolescenta aici, doar cu scopul de a-l umili pe Jesse.
-Era vorba de un concediu medical, anunta cu o voce sumbra care nu mai lasa loc de comentarii.
Pentru moment se facu liniste in incapere, dar Hank nu avea de gand sa renunte.
-Pentru ce? ti-ai rupt o unghie cand scriai unul dintre articolele mondene?
Din nou se lasa liniste. Toata lumea il privea pe Jesse ca sa vada reactia lui la intrebarea plina de sarcasm a batranului, dar baiatul se multumi se zambeasca.
-Nu, nicidecum, domnule Thorton. Daca mi-as fi rupt o unghie ar fi fost o urgenta cu adevarat majora si mi-as fi luat concediu fara sa stau pe ganduri. Lua inca o gura de vin, dupa care se ridica. Ma scuzati, revin imediat. Isi facu loc cu grija printre cei aflati acolo si merse pe un colidor ingust spre baie.
Toate privirile se mutara spre Hank. Unii se uitau la el cu neincredere, altii cu un usor amuzament sau intelegere sau, in cazul lui Blake, cu adevarata ura.
-Noi vom pleca, anunta doctorul.
-Cum adica sa plecati? abia ati ajuns. Hana era oripilata.
-Imi pare rau, mama, dar nu am batut atata drum doar ca sa-l ascult pe omul acesta cum il umileste pe Jesse. Nu am degand sa accept asta.
-Hai, omule, nu crezi ca exagerezi, zise Jeff, unul dintre cei prezenti. Era doar o gluma. Pun pariu ca pustiul nu s-a suparat. Mai dori sa adauge ceva, dar privirea lui Blake il opri.
-Am sa fiu foarte clar: nu va voi permite sa va bateti joc de el. Ati inteles? Daca nu, veti avea de a face cu mine. Lua un fursec de pe farfurie si musca usor din el. Apropo, tata, nu si-a rupt o unghie...
-Si atunci ce a patit? sarcasmul din vocea lui Hank era evident.
-A fost impuscat.
Hank clipi de cateva ori si-si drese glasul. Nu se astepta la raspunsul asta.
-Unde naiba a patit asa ceva?
-In Rusia in timp ce incerca sa salveze o fetita.
-Credeam ca scrie articole mondene, zise cu neincredere Matt, un alt prieten de a lui Blake.
Doctorul incepu sa rada, reusid pentru cateva clipe sa destinda atmosfera.
-Defapt, zise dupa ce se mai potoli un pic, cred ca eu sunt primul si singurul articol monden pe care Jesse l-a facut vreodata. Cum am mai zis, daca ar fi putut sa scape de mine, ar fi facut-o fara sa clipeasca atunci cand ne-am cunoscut.
-Dar sunteti impreuna acum. Deci poti sa zici ca tot raul a fost spre bine. Femeia care ocupa locul din stanga lui Blake ii zambi cu caldura. Blake o privi la randul sau, gandindu-se ca o data ii placuse de ea, ii incitase simturile, dar acum nu putea sa o priveasca decat ca pe o prietena veche.
-Merci, Kirsten. Aici ai dreptate. A iesit si ceva bun din toata porcaria asta.
-Normal ca am dreptate. Oricum, nu-i baga in seama pe astia. Importanta e fericirea ta. Sincer, Blake, nici nu stii cat ma bucur sa te vad atat de multumit si sa te vad...nu stiu...zambind din nou. Cand te-ai despartit de Issabela erai o epava, apoi te-ai ingropat in munca. Dar acum...pari sa fi bine, chiar mai mult decat bine si daca Jesse e vinovat pentru schimbarea asta a ta merita un premiu. Femeia isi ridica paharul. Propun un tost pentru Jesse. Fie ca momentele bune sa tina la nesfarsit.
Toti cei prezenti isi ridicara paharele si aprobara discret din cap. Singurul care mai avea inca retineri era tatal lui Blake, dar care nu mai comenta nimic cand prinse privirea hotarata a Hanei.
Jesse se intoarse la locul sau fix in momentul in care toti isi lasara paharele jos.
-Ce am pierdut?
-Nimic interesant, mormai Blake. Te cinstesc pentru ca ai reusit sa invingi capcaunul din mine.
-Hmmm...imi pare rau sa va dezamagesc, dar capacaunul nu-i invins. Lupta abia a inceput. Zambi cu subinteles si-i facu cu ochiul lui Blake.
Restul serii decursese lin, fara incidente majore. Chiar si Hank paruse a se potoli. Nu-i venea sa creada, dar se simtise bine si cu reusise sa-si faca si niste notite mentale. Din cate observa, Blake avusese o adolescenta tipica: prieteni multi, parinti buni si intelegatori. Aflase ca fusese timp de doi ani fundas, dar renuntase cand intrase la facultate, spre uimirea parintilor si supararea fostilor colegi, dar el isi motivase alegerea prin faptul ca vroia sa aiba mai mult timp pentru a invata.
Nu erau informatii multe, dar erau destul de utile. Daca lucrurile mergeau si in viitor asa de bine, putea sa-i prezinte lui Ian forma finala a cartii in cel mult o luna.
Prima lui carte...nu-i venea sa creada, dar o samanta de mandrie crestea inauntrul sau. Spera ca nu va dezamagii pe nimeni si se chinuia sa nu se gandeasca la ce se va intampla cu relatia dintre el si Blake dupa ce va termina acest proiect. Era mult mai bine sa se concentreze pe prezent si sa lase viitorul pe maine.
Toata lumea era obosita, dupa cum observase Jesse...si inca un lucru la care nu se astepta: in seara aceea toti urmau sa stea acolo. Afara se pornise o furtuna teribila in timp ce ei luau masa, asa ca Hank insistase ca toti sa ramana si sa doarma acolo peste noapte. Jesse se intreba daca motivul era neaparat furtuna sau inca mai vroia sa-l prinda la colt. Dar pana la urma urmei nu era problema lui.
-Cred ca ar fi timpul sa mergem la culcare, zise intr-un final Blake intre doua cascaturi zgomotoase. Majoritatea se retrasesera deja in camerele de la etaj, in living ramanand parintii doctorului, Antony, Jesse si Blake. A fost o zi lunga si avem nevoie de odihna.
-Ai dreptate. Mi-ar prinde bine un somn bun acum. Jesse se ridica sa-l urmeze pe Blake, dar un tusit discret din partea lui Hank il opri.
-A...Blake, nu cred ca ar fi bine ca voi doi sa dormiti in aceeasi camera.
-Poftim?! Blake se intoarse si-si pironi tatal cu o privire plina de neincredere si exasperare. Poti sa mai repeti o data, te rog. Cred ca nu am auzit bine.
-Am zis: cred ca nu ar trebui sa dormiti in aceeasi camera!
-Da-mi un motiv destul de bun ca sa te ascult.
-Casa mea, regulile mele. Hank ranji.
Jesse ofta. Dupa cate vedea, batranul nu se va potoli. Era clar ca nu-l placea si, din pacate, nu avea ce sa faca ca sa-i schimbe parerea. Era sigur ca in alte circumstante s-ar fi inteles bine, dar asa nu era nici o sansa.
-Asta este cea mai stupida chestie...
-Stai linistit, Blake, nu ma deranjeaza deloc, zise Jesse impaciuitor. Deci, unde pot sa dorm, domnule Thorton?
Hank ar fi zis fericit in masina, dar in loc de asta zambi si-i arata cu mana canapeaua
-Aici. Hana o sa-ti dea niste paturi si o perna.
-Nici nu ma gandesc. De ce trebuie sa doarma aici? Ai ditamai casa si il pui sa doarma in living. Chiar ai o problema cu capul ,batrane? Blake mai avea un pic si izbucnea. Daca banuia ca tatal sau se va comporta atat de rau cu Jesse nu ar fi fost niciodata de acord cu venirea lor aici.
-In caz ca ai uitat, tinere, casa este plina. Asta e singurul loc disponibil.
-Atunci va dormi cu mine in camera. Ce ai? ti-e frica ca o sa-l...
-Nici sa nu indraznesti sa folosesti asemenea limbaj la mine in casa!
Hana tocmai venea din bucatarie cand cei doi erau pe punctul de a se strange de gat.
-Gata, amandoi! Daca nu va potoliti o sa dormiti afara. Blake nu a fost acasa de atata timp si acum cand e insfarsit aici nu faci altceva decat sa te certi cu el!Gata, Hank sau tu vei dormi afara!
In incapere se lasa linistea. Antony disparuse si el la etaj. Jesse ofta. Nu-i place sa fie motivul de cearta dintre cei doi.
-Nu va mai certati. Voi dormi aici.
-Dar...
-Stai linistit, Blake. Am dormit in locuri mult mai rele si n-am patit nimic.Oricum, e doar ceva temporar. Cand restul musafirilor vor pleca, o sa dorm si eu la etaj.
-Da, normal ca asa va fi, zise Hana cu zambetul pe buze. O noapte nu o sa pateasca nimic.
-Pot sa dorm eu aici si doarme el la mine in camera.
-Stai linistit, Blake, nu ma deranjaza deloc canapeaua.
Jesse zambi si ii facu cu ochiul complice. Doctorul se incrunta, dar nu mai adauga nimic. Daca Jesse vroia sa doarma pe nenorocita aia de canapea nu avea decat.
-Cum vrei.
Blake incepu sa urce scarile ce duceau la etaj. Jesse il urmari indeaproape.
-Vin si eu sa-mi iau niste haine de schimb.
Urca in urma doctorului fara a zice nimic, pana cand intrara in camera lui. Incaperea era destul de spatioasa, decorata cu diferite postere si poze cu Blake din anii liceului impreuna cu prietenii lui. Pe langa patul de o singura persoana in camera mai era un birou masiv de lemn, un dulap destul de incapator si o mica noptiera pe care era asezat un televizor. Jesse ghicise ca parintii lui nu schimbasera nimic de cand plecase de acasa. Camera ii insipra un sentiment de nostaligie si pana intr-un anumit punct ii aducea aminte de propria lui camera si copilarie.
-Imi pare rau, pustiule. Vocea lui Blake era plina de regret, dar si de frustrare.Daca stiam ca se va comporta asa, nu veneam aici.
-Tu n-ai nici o vina. Defapt, eu chiar ma asteptam sa se comporte asa cu mine. Jesse ridica din umeri. Nu-ti face probleme, se va potoli intr-un final.
-Nu eu ar trebui sa-ti zic asta?
Blake se apropie de tanar si-i prinse buzele intr-un sarut patimas. De cateva ore asteptase ocazia asta si acum avea de gand sa se desfete cu gustul si mirosul sau. Jesse ofta si-si intredeschise buzele, unindu-si limba cu a doctorului intr-un joc deosebit de erotic si incitant. Isi trecu mainile pe dupa umerii sai, plimbandu-si degetele prin parul matasos, tragand din cand in cand de firele zburlite, pe masura ce placerea crestea.
-Doamne, ce-mi faci tu mie! soapta lui Blake era ca un foc lichid la care corpul tanarului reactiona instantaneu. Jesse se incorda si-l trase mai aproape, dorind sa-l simta mai mult.
-Hei, ce faceti voi doi acolo?
Vocea autoritara veni ca un dus rece pentru cei doi. Hank se afla de partea cealalta a usii inchise, batand destul de tare in lemn.
Blake injura si se indeparta de Jesse cu regret. Asta nu era un moment bun ca sa-si sfideze tatal. Jesse se desmeciti si el, isi infasca prima pereche de pantaloni de casa pe care ii gasi si iesi din camera.
-Mai tarziu. Blake il urmari cu privirea cum iasa din camera, dar nu uita promisiunea pe care tanarul i-o facuse. Mai tarziu va cobora si-si va lua rasplata...
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui