06-02-2011, 09:43 PM
Haha, ciudat... this was close. Pai sa vad, dau edit imediat
@Uberwald: As fi ghicit ca e pendulul daca as fi fost prin preajma... am citit o bucata din carte cat am fost la o matusa, da' dupa ce-am pleacat n-am putut s-o gasesc pe la nici o biblioteca (ciudat)... cartea e putintel grea ce-i drept.
Asa... pai:
"Bău o ultimă înghiţitură, stinse lumina, urcară scăriţa. În pragul dormitorului, don Fermin se apleca să-l sărute: trebuia să fi avut mai multă încredere-n taică-tu, schimodie; orice-ai fi făcut, orice-ai fi devenit, el tot pe tine te iubea cel mai tare, schimodie. Intră în dormitor şi se trânti pe pat. Rămase cu ochii țintă la bucata de cer de pe geam până se crăpă de ziuă. Când lumina fu destul de putemică, se ridică şi cotrobăi prin dulapul cu haine. Sârma era exact acolo unde-o lăsase ultima oară.
- Trecuse mult timp de când nu mă mai jefuisem singur, Carlitos - zise Santiago.
Gras, cu râtul mare, cu codiţa tirbuşon, purcelul din pământ ars trona printre pozele cu Chispas şi Tete, lângă steguleţul colegiului. Când termină de scos cu sârma bancnotele dinăuntru, sosiseră deja lăptarul, brutarul, şi-Ambrosio spăla maşina în garaj.
- Şi după cât timp ai intrat să lucrezi la "Cronica"? - zise Carlitos.
- După două săptămâni, Ambrosio - zice Santiago."
@Uberwald: As fi ghicit ca e pendulul daca as fi fost prin preajma... am citit o bucata din carte cat am fost la o matusa, da' dupa ce-am pleacat n-am putut s-o gasesc pe la nici o biblioteca (ciudat)... cartea e putintel grea ce-i drept.
Asa... pai:
"Bău o ultimă înghiţitură, stinse lumina, urcară scăriţa. În pragul dormitorului, don Fermin se apleca să-l sărute: trebuia să fi avut mai multă încredere-n taică-tu, schimodie; orice-ai fi făcut, orice-ai fi devenit, el tot pe tine te iubea cel mai tare, schimodie. Intră în dormitor şi se trânti pe pat. Rămase cu ochii țintă la bucata de cer de pe geam până se crăpă de ziuă. Când lumina fu destul de putemică, se ridică şi cotrobăi prin dulapul cu haine. Sârma era exact acolo unde-o lăsase ultima oară.
- Trecuse mult timp de când nu mă mai jefuisem singur, Carlitos - zise Santiago.
Gras, cu râtul mare, cu codiţa tirbuşon, purcelul din pământ ars trona printre pozele cu Chispas şi Tete, lângă steguleţul colegiului. Când termină de scos cu sârma bancnotele dinăuntru, sosiseră deja lăptarul, brutarul, şi-Ambrosio spăla maşina în garaj.
- Şi după cât timp ai intrat să lucrezi la "Cronica"? - zise Carlitos.
- După două săptămâni, Ambrosio - zice Santiago."