28-01-2011, 01:30 PM
Ai uitat din nou sa ma anunti :-w. Of, nu conteaza sa trecem acum la noul capitol. Este chiar trist :(. Este absolut genial. Dialogul este putin, dar deloc sec.
Naratiunea este perezena. Se imbina foarte frumos cu descrierea.
Descrierea este super. Nu lipseste niciodata.
Greseli de tastare, pai nu am vazut, sincer chiar nu ma prea uit dupa ele.
Nu pot sa cred ca din cauza mortii tatalui Sakurei, mama ei ii obliga se renunte la logodna. Chiar acum cand insfarsit se inteleg :((? Dar ei nu au nimic de spus? O lasa sa ii desparta? Imi pare atat de rau pentru ei. Sasuke asta nu i-am mai trimis de cinci ani o scrisoare? Adica nu cred ca il durea mana sa scrie si el acolo una pe an, nu? Tristetea Sakurei ai descris-o atat de bine incat pentru o secunda chiar am avut impresia ca sunt eu in locul ei. Si acest mister in care ne-ai lasat la sfarsit, ah cat imi place. Pai... bafta cu noul capitol! Anunta-ma si pe mine cand ai pus nextul.
P.S. felicitari pentru medie :*
Bye
Naratiunea este perezena. Se imbina foarte frumos cu descrierea.
Descrierea este super. Nu lipseste niciodata.
Greseli de tastare, pai nu am vazut, sincer chiar nu ma prea uit dupa ele.
Nu pot sa cred ca din cauza mortii tatalui Sakurei, mama ei ii obliga se renunte la logodna. Chiar acum cand insfarsit se inteleg :((? Dar ei nu au nimic de spus? O lasa sa ii desparta? Imi pare atat de rau pentru ei. Sasuke asta nu i-am mai trimis de cinci ani o scrisoare? Adica nu cred ca il durea mana sa scrie si el acolo una pe an, nu? Tristetea Sakurei ai descris-o atat de bine incat pentru o secunda chiar am avut impresia ca sunt eu in locul ei. Si acest mister in care ne-ai lasat la sfarsit, ah cat imi place. Pai... bafta cu noul capitol! Anunta-ma si pe mine cand ai pus nextul.
P.S. felicitari pentru medie :*
Bye
![[Imagine: 2rcpz12.jpg]](http://i53.tinypic.com/2rcpz12.jpg)
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...