14-01-2011, 01:15 PM
Asa cum ti-am promis am ajuns si eu pe aici. Nu incetezi sa ma uimesti! Este superb acest capitol. Mi-au dat lacrimile cand am aflat ca tatal Sakurei a murit. Sper ca nu si mama ei, nu? Chiar daca se va intampla asta ( sper sa nu ) Sasuke ii va fi alaturi. Cum spuneam un capitol superb. Trist, dar totusi atat de romantic. Descrierea este wow, ca intodeauna chiar mai bine ca in alte capitole. Dialogl nu este deloc sec. Naratiunea este prezenta si este minata, iar actiunea nu este deloc grabita ceea ce imi place la nebunie. Si cand ma gandesc ca in momentul in care am citit partea in care Sakura este la mormantul tatalui sau, eu ascultam muzica trista ;)). Ok, deci astept nextu si te rog anunta-ma si pe mine cand il postezi, te roggg [-o<!
P.S: Nu uita sa ma anunti he-he ;))
:bye:
P.S: Nu uita sa ma anunti he-he ;))
:bye:
![[Imagine: 2rcpz12.jpg]](http://i53.tinypic.com/2rcpz12.jpg)
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...