03-01-2011, 09:39 PM
Salutttt!!......iata ca am venit cu un nou capitol......stiu e cam lung capitolul si vreau sa va intampin ca urmatoarele capitole o sa fie mai lungi....nu pot sa descriu actiunea in putine cuvinte(slabaciunea mea:99:)...sper ca acest capitol o sa va faca sa radeti......:ha:
Capitolul 2.Mica Razbunare
In dimineata urmatoare am facut totul incet si calm.....
Am privit ceasul multumita;sapte si patruzeci,cu siguranta a iesit deja din casa.
Am fugit in sala incepand sa sar ca o fetita in ziua de Craciun.
-Tati, tati, sunt in intarziere, ma poti duce cu masina? -
L-am implorat, facand ochi dulci si unind manile intr-un gest rugator.
Tatal meu iesea, de fiecare data, dupa mine, asa ca insotindu-ma poate sa intarzie un pic la serviciu.
-Alice draga stii ca daca intarzii, macar putin, Paolo o sa se supere. -Si-a strans buzele, privindu-ma cu parere de rau.
Daca spera ca o sa cedez, se gresea amarnic..... o sa ma insoteasca orice ar fi.
-Te roooooooog! -L-am rugat din nou.
A suspirat. -Bine, dar plecam acum.
Am dat din cap, deschizand usa si prinzand ghiozdanul. Aceia ce-am vazut nu mi-a placut deloc; in aceeasi exacta secunda in care am deschis usa, s-a deschis si usa din fata.
Nuuuuuu…….Game Over.
El parea chiar mai deranjat, de mine, sa ma vada, dar, facandu-ma sa raman cu gura cascata, a salutat pe primul.
-Salut. Va salut. -Apoi, facu un semn din cap tatalui meu, zambind cu amabilitate.
Intreaga scena. Doar pentru a arata ca era educat! Desigur, parintii meu il adorau, avea doua fete!
-Buna Lorenzo. -Tatal meu parea mai mult decat dispus sa-l vada.
Wow, unica, pana in ziua de ieri, ce nu-i stia numele eram eu.
Indata dupa el a iesit o fata bruneta cu parul scurt si ciufulit ca la Alice Cullen, ce zambi luminos si prietenos, de indata ce ne-a vazut.
-‘Neata. -Ne-a spus, jucandu-se cu o multime de chei...... de masina.
Se pare ca idea de a intarzia si sa fie insotit in masina nu veni numai mie. Am zambit ca sa intorc salutul, gandindu-ma ca totusi mintea lui rasucita nu era asa de diferita de a mea.
-Rossella! Buna dimineata! -Spuse tatal meu entuziast. Ce strana reuniune e formata aici,in hol. Dar, cand vine dracul acela de ascensor?!
-De fapt sunt Glenda. -L-a corectat educat.
Au luat ani ca sa inteleg care dintre cele doua gemene de nouasprezece ani era Glenda si care Rossella. Din fericire Glenda si-a tuns parul scurt deosebindu-se de Rossella, ce avea parul lung si neted.
Glenda se deosebea chiar mai usor,deoarece era mereu amabila si zambea in continuu. Rossella, insa, era mai snob si asemanatoare fratelui la simpatie;daca nu salutam mai intai eu, ea nici nu ma lua in atentia.
-Oh Glenda, scuza...-Tatal meu s-a scarpinat in cap amuzat. -Dupa tot acest timp mie greu sa va recunosc. -
-Nu va deranjati. -Glenda zambi din nou, deschizand pentru toti liftul, asteptand sa intram.
Era idolul meu fata asta;se imbraca simplu si deloc aratos, dar reusea sa fie mereu eleganta si la moda.
Trebuia sa-i multumesti acelei gene sanatose care a creat-o, mi-e mila de ea, saracuta, de ce trebuia sa aiba asa idioti de frati?!
Am intrat in lift si tatal meu a inceput din nou, fericit, -din nefericirea mea-un discurs.
-Glenda, pleci la universitate? -
-Nu, il insotesc pe fratele meu la scoala, deoarece este in intarziere. -A explica, facandu-ma sa-l privesc cu ura pe Latini, reprosindu-i, pentru ca a avut aceeasi idee.
-Intr-adevar? Tu in ce scoala inveti, Lorenzo?
Oh nu. Nu, nu, nu, nu, nu!
-La Molinari. -Si-a indulat buzele intr-un zambet, privind tatal meu si acel frumos-trebuia sa recunosc ca era-zambet s-a transformat intr-un ranjet diabolic atunci cand privirea lui s-a mutat, pentru scurt timp, pe mine.
Am aruncat o privire socata tatalui meu, dar nu parea sa o observe. Blestem!
-Intr-adevar? -Acel idiot de tata clipi surprins. -Si fiica mea merge acolo acum. -Rase de coincidenta, in timp ce eu ai aruncam cateva priviri rautacioase.
-O insotesc, deoarece este in intarziere si ea, vrei sa te insotesc eu?-
Iata intrebarea care nu trebuia sa o faca! De ce tatal meu nu observa privirile mele rautacioase?!
Totusi eram sigura ca Latini n-ar accepta o plimbare de la.....
-Desigur, multumesc. -S-a intors inspre sora lui. -Asa o sa economisim timpul surorii mele care trebuie sa invete pentru un examen. -
M-am uitat la el cu gura cascata. Ceeeeee?! Dar.... dar..... dar... Nu stiam ce sa spun, am fost prea uimita. O face intentionat ca sa ma irite idiotul ala, eram sigura!
Glenda l-a privit pe tatal meu recunoscator. -Imi face o mare favoare, multumesc.-
Tatal meu a spus ca nu trebuie sa-si faca griji, ca nu este nici-o problema daca insoteste fratele sau;putea sa vorbeasca pentru sine, dar nu pentru mine!
Am iesit, in sfarsit, din ascensor si am inceput sa cred ca acest stupid dispozitiv electronic imi purta ghinion. Trebuie sa-mi amitesc sa merg pe scari.....
Glenda a ramas in lift si a apasat din nou butonul 6.
Plimbarea in masina era plictisitoare dupa parerea mea. Tata si Latini nu m-au luat in atentie pe tot timpul, vorbind de acei oameni idioti in pantaloni ce fugeau in urma unei mingi......cum se chema? Ah, fotbal.
Vroiam sa ma intorc inspre dansii si sa strig ca exist si eu, totusi continuam sa privesc pe fereastra furioasa, injurand prostul care statea, asezat, in spatele meu, ca intr-un fel sau altul o sa mi-o plateasca.
Cand am ajuns, am iesit din masina, salutand pe tata cu mana si am inceput sa mergem inspre scoala.
-Cum naiba ti-a venit in minte sa accepti propunerea tatalui meu?! Crezi ca nu mi-am dat seama ca incerci sa ma iriti la moarte, a?! -Am strigat contra lui Mister Simpaticul-porecla ramanea valabila-in timp ce incercam sa mentin ritmul pasului sau.
-Eram in intarziere si aveam nevoie de un pasagiu...... -A ridicat di numeri, fara sa incetineasca pasul si continuand sa nu ma ia in atentie. -Nu crede ca lumea se invarte in jurul tau, draga mea. -A adaugat un zambet arogant.
Furia, ce o simteam sa creasca in interiorul meu, mi-a folosit drept combustibil pentru a spori si mai mult ritmul pasului meu, categoric scurt, vazand lipsa mea de inaltime. Blestemati barbati! De ce trebuiau sa aiba inaltimea deja inradacinata in ADN? Daca nu toti, aproape toti.
-Eu nu cred ca lumea se invarte in jurul meu. Esti tu arogantul care crede. -Uimitor, cand de calma am spus fraza asta. Poate, inconstient, simteam ca trebuie sa ma linistesc, daca nu doream ca sa am riduri deja de la saptesprezece ani.
-Nici macar nu ma stii, de ce spui asa? -A spus arogant.
-Acel putin care-l stiu imi ajunge crede-ma, nu am nevoie de altceva ca sa inteleg din aceea ce esti facut. -I-am spus cu o voce dispretatoare.
-Este foarte stupid din partea ta sa judeci persoanele care nu cunosti bine. -Ranjetul victorios care l-a facut m-a infuriat si mai mult, pana la virful parului simteam furia. De cand Latini facea discursuri atat de destepte?
Nu-mi dea timpul de a raspunde;a fugit sa salute cativa prieteni, lasandu-ma singura si infranta pentru a doua oara in fata poartei.
In clasa simteam, in continuare, furia ce racni in mine, foarte enervanta.
Chiar si deschiderea si inchiderea capacului de la marker-al meu anti-stres favorit-nu a reusit sa ma calmeze de data asta.
Mai ales gandul de a-l avea pe Latini in casa mea dupa-amiaza urmatoare, ma faceau s-o iau razna. Doar conceperea unei razbunari pentru figura care am facut-o ieri, ma calma si ma satisfacea. Aveam in minte cateva idei...poate putin crude....dar ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, nu?
Odata terminat discursul plictisitor de profa de geografie, Claudia Rettino, privind vacantele sale in China, a cazut gerul in clasa.
Mel m-a informat ca cu siguranta ar fi intrebat despre ceea ce i-au dat sa studieze pentru vacanta. Mai bine asa. Pe mine n-o sa ma intrebe nimic.
In momentul in care l-am vazut pe Latini ce scria ceva pe banca, am inceput sa zambesc. Am gasit razbunarea mea. Nu era deloc plina de cruzime, haide.
Profa chema in ordine alfabetica si facea cate-o intrebare simpla la fiecare.
Am aflat, de la vecina mea de banca, ca Rettino intreba mereu in ordine intrebarile de la sfarsitul cartii,asa ca si-a scris pe mana raspunsul ei, avand o multime de timp s-o faca doar era ultima pe catalog.
Cand a fost randul lui Latini sa raspunda, am ridicat mana cu un zambet satisfacut.
Dupa ce a auzit raspunsul lui Latini, profa ma privea curioasa. -Da, Puccio? -
-Scuzati-ma doamna profesoara. -Am spus intr-un ton ingamfat. -Dar mi se pare drept sa o informez ca Latini si-a scris raspunsul pe banca. Pe scurt, cred ca e o lipsa de respect fata de dumnevoastra. -Ma jucam, cu degetele, cu o suvita de par, in timp ce zambeam dulce.
Nu m-am intors ca sa vad privirea plina de ura care cu siguranta o lansase Mister Simpaticul, am auzit doar un murmur-Oh, dracu! -soptit de vecinul sau de banca urmarit de un-Sterge, sterge! -de altul.
Intre timp, profa s-a ridicat si incruntind nedumerita fruntea, s-a indreptat inspre banca lui Latini care...oh, ce pacat, stergea, cu respiratia taiata, ceva cu radiera.
-Latini, scriind lucrurile pe banca, speri sa treci examenele de absolvire? -A intrebat ridicand o spranceana femeia care am inceput s-o ador de faptul ca il cearta pe Latini.
-De ce nu? -Era uimitor cum reusea sa zambeasca ironic, totusi daca profa l-a prins.
Buzele femeii s-au indoit intr-o strambatura de dezamagire.
-De data asta ai obtinut un nepregatit in registru, dar data viitoare am sa-ti pun un doi! -
Brunetul dadu din cap, continuand sa zambeasca.
De indata ce profa s-a intors cu spatele, zambetul sau s-a stins si buzele lui au spus o insulta.
-Cum? -Rettino s-a intors, privindu-l amenintator.
-Am spus idioata. -A remarcat bine cuvintele, facand sa rada toata clasa.
Am deschis gura socata;ce tip nerusinat!
Femeia s-a transformat rosie de manie-se pare ca nu eram unica care, vorbind cu idiotul acela, se infuria asa de tare-a bolborosit ceva ca un: -C....ce?! -
-Dar nu i-am spus lui dumnevoastra prof, numai asta imi lipsea. -Latini si-a miscat mana in fata fetei lui cum ar fi alungat o pacoste, gest care, dupa parerea mea, era destul de ridicol. -I-am spus lui Puccio. -Si spunand asta mi-a lansat o privire provocatoare. Am sustinut privirea cu aceeasi ura;i-am doar rasplatit cu aceiasi moneda.
Rettino a suspirat profund,incercand sa se calmeze. -Puccio a facut mai mult decat suficient ca m-a avertizat. Si pentru acest comportament, Latini, vei obtine o nota frumoasa in jurnal, in care vreau sa vad semnatura mamei tale maine.
El parea indiferent de acea situatie. -Bine. -A ridicat umerii si si-a luat jurnalul din ghiozdan, oferandu-l profei aratind acelasi zambet batjocoritor.
Din fericirea lui, profa nu parea ca a notat acel zambet constant, incepand sa scrie in jurnal. M-am crezut mai mult decat multumita de misiunea mea, nu-mi pasa daca toata clasa ma ura pentru ca am facut-o pe odioasa spiona a lui prof.
-N-ai sa-i spui si de mine, da? -M-a intrebat temator Mel, aratandu-mi mana ei.
Am zambit. -Nu. A mea a fost doar o razbunare fata de comportament lui de ieri. -I-am explica linistita.
-Ah..ok. -Mi-a zambit si ea, continuand sa scrie ceva pe mana.
Clopotelul a sunat imediat dupa ce Melanie a incheiat raspunsul sau genial.
M-am ridicat ca sa-mi intind picioarele si sa astept “provocareaâ€.
-Ehi tampito, te-ai distrat privind, in timp ce-mi punea acea dracului de nota, eh? -
Mi-am ridicat privirea cu decizie, privind in ochi pe baiatul ce state in fata mea. Straniu am fost intr-o clipa dezorientata atunci cand l-am privit. Era intr-adevar.... furios dracu’... ochii sai erau frumosi, dar furiosi....
-Ehm.. -Ehm? Ehm, ce? De ce naiba nu puteam sa vorbesc?!
-Ai pierdut cuvantul? -A intrebat cu un zambet provocator urmatoare clipa. Dar, ochii sai nu-i eliberau pe ai mei.... pareau ca un magnet ce nu-i permitea la ai mei sa schimbe directia.
-Nu. -A fost singurul lucru ce am putut sa spun. Am dat din cap recuperand un pic de luciditate. -A mea a fost doar o razbunare fata de aceia ce mi-ai facut ieri. -I-am explica, in cele din urma, recuparand increderea mea ca niciodata.
M-a privit cu veselie. -Oh haide, nu-mi spune ca te-ai suparat de aceia ce ti-am facut ieri,Puccio. Era numai o prostie si, sincer sa fiu, nu credeam ca ai fi scris aceia ce ti-am spus, era atat de evident ca doua treimi e raspunsul gresit. -Chicoti, probabil, gandindu-se la figura mea de ieri si aceasta a transformat situatia, facand sa ma infurie pe mine si sa-l amuze pe el;din nou.
-Nu m-am gandit inainte de a scrie, dar stiam ca-i gresit. -Ce dracu’, nu eram asa de proasta!
-Si atunci, de ce l-ai scris? -Si-a ridicat o spranceana.
-Deoarece eram disperata, cautand un indiciu, si as accepta, in acel moment, chiar si ajutorul unei caracatita siberiana. -I-am spus inchizand ochii iritata.
Uneori am tendinta de a scoate si implica animalele cu diferite tari fara nici un motiv, ca un pinguin mexican.
-O caracatita siberiana? -A intrebat tinand in sine vreun raset.
-Da. -Am dat din capa pentru a sublinia fraza.
-Imi imaginez. Totusi sa stii ca ti-ai tras toata antipatia clasei si mai ales... -S-a apropiat de mine cu fata, facandu-ma sa ma indepartez involuntar.
-Mai ales...? -Am reusit sa pronunt dupa ce am inghitit.
-Te-ai pus cu mine.... si nu iti convine sa ma ai ca inamic. -A suflat amuzat la cativa centimetri de fata mea, facandu-ma sa-mi arda obrajii de furie.
-Intelege...crezi ca ma sperii? Tie nu-ti convine sa ma ai ca inamica. -I-am spus cu o voce aroganta.
-Tremur, intr-adevar, de frica.-Imi spuse razandu-se si s-a departat de la banca mea, lasandu-ma inca o data derutata.
Ok, dorea razboi? Razboi o sa aiba.....
Capitolul 2.Mica Razbunare
In dimineata urmatoare am facut totul incet si calm.....
Am privit ceasul multumita;sapte si patruzeci,cu siguranta a iesit deja din casa.
Am fugit in sala incepand sa sar ca o fetita in ziua de Craciun.
-Tati, tati, sunt in intarziere, ma poti duce cu masina? -
L-am implorat, facand ochi dulci si unind manile intr-un gest rugator.
Tatal meu iesea, de fiecare data, dupa mine, asa ca insotindu-ma poate sa intarzie un pic la serviciu.
-Alice draga stii ca daca intarzii, macar putin, Paolo o sa se supere. -Si-a strans buzele, privindu-ma cu parere de rau.
Daca spera ca o sa cedez, se gresea amarnic..... o sa ma insoteasca orice ar fi.
-Te roooooooog! -L-am rugat din nou.
A suspirat. -Bine, dar plecam acum.
Am dat din cap, deschizand usa si prinzand ghiozdanul. Aceia ce-am vazut nu mi-a placut deloc; in aceeasi exacta secunda in care am deschis usa, s-a deschis si usa din fata.
Nuuuuuu…….Game Over.
El parea chiar mai deranjat, de mine, sa ma vada, dar, facandu-ma sa raman cu gura cascata, a salutat pe primul.
-Salut. Va salut. -Apoi, facu un semn din cap tatalui meu, zambind cu amabilitate.
Intreaga scena. Doar pentru a arata ca era educat! Desigur, parintii meu il adorau, avea doua fete!
-Buna Lorenzo. -Tatal meu parea mai mult decat dispus sa-l vada.
Wow, unica, pana in ziua de ieri, ce nu-i stia numele eram eu.
Indata dupa el a iesit o fata bruneta cu parul scurt si ciufulit ca la Alice Cullen, ce zambi luminos si prietenos, de indata ce ne-a vazut.
-‘Neata. -Ne-a spus, jucandu-se cu o multime de chei...... de masina.
Se pare ca idea de a intarzia si sa fie insotit in masina nu veni numai mie. Am zambit ca sa intorc salutul, gandindu-ma ca totusi mintea lui rasucita nu era asa de diferita de a mea.
-Rossella! Buna dimineata! -Spuse tatal meu entuziast. Ce strana reuniune e formata aici,in hol. Dar, cand vine dracul acela de ascensor?!
-De fapt sunt Glenda. -L-a corectat educat.
Au luat ani ca sa inteleg care dintre cele doua gemene de nouasprezece ani era Glenda si care Rossella. Din fericire Glenda si-a tuns parul scurt deosebindu-se de Rossella, ce avea parul lung si neted.
Glenda se deosebea chiar mai usor,deoarece era mereu amabila si zambea in continuu. Rossella, insa, era mai snob si asemanatoare fratelui la simpatie;daca nu salutam mai intai eu, ea nici nu ma lua in atentia.
-Oh Glenda, scuza...-Tatal meu s-a scarpinat in cap amuzat. -Dupa tot acest timp mie greu sa va recunosc. -
-Nu va deranjati. -Glenda zambi din nou, deschizand pentru toti liftul, asteptand sa intram.
Era idolul meu fata asta;se imbraca simplu si deloc aratos, dar reusea sa fie mereu eleganta si la moda.
Trebuia sa-i multumesti acelei gene sanatose care a creat-o, mi-e mila de ea, saracuta, de ce trebuia sa aiba asa idioti de frati?!
Am intrat in lift si tatal meu a inceput din nou, fericit, -din nefericirea mea-un discurs.
-Glenda, pleci la universitate? -
-Nu, il insotesc pe fratele meu la scoala, deoarece este in intarziere. -A explica, facandu-ma sa-l privesc cu ura pe Latini, reprosindu-i, pentru ca a avut aceeasi idee.
-Intr-adevar? Tu in ce scoala inveti, Lorenzo?
Oh nu. Nu, nu, nu, nu, nu!
-La Molinari. -Si-a indulat buzele intr-un zambet, privind tatal meu si acel frumos-trebuia sa recunosc ca era-zambet s-a transformat intr-un ranjet diabolic atunci cand privirea lui s-a mutat, pentru scurt timp, pe mine.
Am aruncat o privire socata tatalui meu, dar nu parea sa o observe. Blestem!
-Intr-adevar? -Acel idiot de tata clipi surprins. -Si fiica mea merge acolo acum. -Rase de coincidenta, in timp ce eu ai aruncam cateva priviri rautacioase.
-O insotesc, deoarece este in intarziere si ea, vrei sa te insotesc eu?-
Iata intrebarea care nu trebuia sa o faca! De ce tatal meu nu observa privirile mele rautacioase?!
Totusi eram sigura ca Latini n-ar accepta o plimbare de la.....
-Desigur, multumesc. -S-a intors inspre sora lui. -Asa o sa economisim timpul surorii mele care trebuie sa invete pentru un examen. -
M-am uitat la el cu gura cascata. Ceeeeee?! Dar.... dar..... dar... Nu stiam ce sa spun, am fost prea uimita. O face intentionat ca sa ma irite idiotul ala, eram sigura!
Glenda l-a privit pe tatal meu recunoscator. -Imi face o mare favoare, multumesc.-
Tatal meu a spus ca nu trebuie sa-si faca griji, ca nu este nici-o problema daca insoteste fratele sau;putea sa vorbeasca pentru sine, dar nu pentru mine!
Am iesit, in sfarsit, din ascensor si am inceput sa cred ca acest stupid dispozitiv electronic imi purta ghinion. Trebuie sa-mi amitesc sa merg pe scari.....
Glenda a ramas in lift si a apasat din nou butonul 6.
Plimbarea in masina era plictisitoare dupa parerea mea. Tata si Latini nu m-au luat in atentie pe tot timpul, vorbind de acei oameni idioti in pantaloni ce fugeau in urma unei mingi......cum se chema? Ah, fotbal.
Vroiam sa ma intorc inspre dansii si sa strig ca exist si eu, totusi continuam sa privesc pe fereastra furioasa, injurand prostul care statea, asezat, in spatele meu, ca intr-un fel sau altul o sa mi-o plateasca.
Cand am ajuns, am iesit din masina, salutand pe tata cu mana si am inceput sa mergem inspre scoala.
-Cum naiba ti-a venit in minte sa accepti propunerea tatalui meu?! Crezi ca nu mi-am dat seama ca incerci sa ma iriti la moarte, a?! -Am strigat contra lui Mister Simpaticul-porecla ramanea valabila-in timp ce incercam sa mentin ritmul pasului sau.
-Eram in intarziere si aveam nevoie de un pasagiu...... -A ridicat di numeri, fara sa incetineasca pasul si continuand sa nu ma ia in atentie. -Nu crede ca lumea se invarte in jurul tau, draga mea. -A adaugat un zambet arogant.
Furia, ce o simteam sa creasca in interiorul meu, mi-a folosit drept combustibil pentru a spori si mai mult ritmul pasului meu, categoric scurt, vazand lipsa mea de inaltime. Blestemati barbati! De ce trebuiau sa aiba inaltimea deja inradacinata in ADN? Daca nu toti, aproape toti.
-Eu nu cred ca lumea se invarte in jurul meu. Esti tu arogantul care crede. -Uimitor, cand de calma am spus fraza asta. Poate, inconstient, simteam ca trebuie sa ma linistesc, daca nu doream ca sa am riduri deja de la saptesprezece ani.
-Nici macar nu ma stii, de ce spui asa? -A spus arogant.
-Acel putin care-l stiu imi ajunge crede-ma, nu am nevoie de altceva ca sa inteleg din aceea ce esti facut. -I-am spus cu o voce dispretatoare.
-Este foarte stupid din partea ta sa judeci persoanele care nu cunosti bine. -Ranjetul victorios care l-a facut m-a infuriat si mai mult, pana la virful parului simteam furia. De cand Latini facea discursuri atat de destepte?
Nu-mi dea timpul de a raspunde;a fugit sa salute cativa prieteni, lasandu-ma singura si infranta pentru a doua oara in fata poartei.
In clasa simteam, in continuare, furia ce racni in mine, foarte enervanta.
Chiar si deschiderea si inchiderea capacului de la marker-al meu anti-stres favorit-nu a reusit sa ma calmeze de data asta.
Mai ales gandul de a-l avea pe Latini in casa mea dupa-amiaza urmatoare, ma faceau s-o iau razna. Doar conceperea unei razbunari pentru figura care am facut-o ieri, ma calma si ma satisfacea. Aveam in minte cateva idei...poate putin crude....dar ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, nu?
Odata terminat discursul plictisitor de profa de geografie, Claudia Rettino, privind vacantele sale in China, a cazut gerul in clasa.
Mel m-a informat ca cu siguranta ar fi intrebat despre ceea ce i-au dat sa studieze pentru vacanta. Mai bine asa. Pe mine n-o sa ma intrebe nimic.
In momentul in care l-am vazut pe Latini ce scria ceva pe banca, am inceput sa zambesc. Am gasit razbunarea mea. Nu era deloc plina de cruzime, haide.
Profa chema in ordine alfabetica si facea cate-o intrebare simpla la fiecare.
Am aflat, de la vecina mea de banca, ca Rettino intreba mereu in ordine intrebarile de la sfarsitul cartii,asa ca si-a scris pe mana raspunsul ei, avand o multime de timp s-o faca doar era ultima pe catalog.
Cand a fost randul lui Latini sa raspunda, am ridicat mana cu un zambet satisfacut.
Dupa ce a auzit raspunsul lui Latini, profa ma privea curioasa. -Da, Puccio? -
-Scuzati-ma doamna profesoara. -Am spus intr-un ton ingamfat. -Dar mi se pare drept sa o informez ca Latini si-a scris raspunsul pe banca. Pe scurt, cred ca e o lipsa de respect fata de dumnevoastra. -Ma jucam, cu degetele, cu o suvita de par, in timp ce zambeam dulce.
Nu m-am intors ca sa vad privirea plina de ura care cu siguranta o lansase Mister Simpaticul, am auzit doar un murmur-Oh, dracu! -soptit de vecinul sau de banca urmarit de un-Sterge, sterge! -de altul.
Intre timp, profa s-a ridicat si incruntind nedumerita fruntea, s-a indreptat inspre banca lui Latini care...oh, ce pacat, stergea, cu respiratia taiata, ceva cu radiera.
-Latini, scriind lucrurile pe banca, speri sa treci examenele de absolvire? -A intrebat ridicand o spranceana femeia care am inceput s-o ador de faptul ca il cearta pe Latini.
-De ce nu? -Era uimitor cum reusea sa zambeasca ironic, totusi daca profa l-a prins.
Buzele femeii s-au indoit intr-o strambatura de dezamagire.
-De data asta ai obtinut un nepregatit in registru, dar data viitoare am sa-ti pun un doi! -
Brunetul dadu din cap, continuand sa zambeasca.
De indata ce profa s-a intors cu spatele, zambetul sau s-a stins si buzele lui au spus o insulta.
-Cum? -Rettino s-a intors, privindu-l amenintator.
-Am spus idioata. -A remarcat bine cuvintele, facand sa rada toata clasa.
Am deschis gura socata;ce tip nerusinat!
Femeia s-a transformat rosie de manie-se pare ca nu eram unica care, vorbind cu idiotul acela, se infuria asa de tare-a bolborosit ceva ca un: -C....ce?! -
-Dar nu i-am spus lui dumnevoastra prof, numai asta imi lipsea. -Latini si-a miscat mana in fata fetei lui cum ar fi alungat o pacoste, gest care, dupa parerea mea, era destul de ridicol. -I-am spus lui Puccio. -Si spunand asta mi-a lansat o privire provocatoare. Am sustinut privirea cu aceeasi ura;i-am doar rasplatit cu aceiasi moneda.
Rettino a suspirat profund,incercand sa se calmeze. -Puccio a facut mai mult decat suficient ca m-a avertizat. Si pentru acest comportament, Latini, vei obtine o nota frumoasa in jurnal, in care vreau sa vad semnatura mamei tale maine.
El parea indiferent de acea situatie. -Bine. -A ridicat umerii si si-a luat jurnalul din ghiozdan, oferandu-l profei aratind acelasi zambet batjocoritor.
Din fericirea lui, profa nu parea ca a notat acel zambet constant, incepand sa scrie in jurnal. M-am crezut mai mult decat multumita de misiunea mea, nu-mi pasa daca toata clasa ma ura pentru ca am facut-o pe odioasa spiona a lui prof.
-N-ai sa-i spui si de mine, da? -M-a intrebat temator Mel, aratandu-mi mana ei.
Am zambit. -Nu. A mea a fost doar o razbunare fata de comportament lui de ieri. -I-am explica linistita.
-Ah..ok. -Mi-a zambit si ea, continuand sa scrie ceva pe mana.
Clopotelul a sunat imediat dupa ce Melanie a incheiat raspunsul sau genial.
M-am ridicat ca sa-mi intind picioarele si sa astept “provocareaâ€.
-Ehi tampito, te-ai distrat privind, in timp ce-mi punea acea dracului de nota, eh? -
Mi-am ridicat privirea cu decizie, privind in ochi pe baiatul ce state in fata mea. Straniu am fost intr-o clipa dezorientata atunci cand l-am privit. Era intr-adevar.... furios dracu’... ochii sai erau frumosi, dar furiosi....
-Ehm.. -Ehm? Ehm, ce? De ce naiba nu puteam sa vorbesc?!
-Ai pierdut cuvantul? -A intrebat cu un zambet provocator urmatoare clipa. Dar, ochii sai nu-i eliberau pe ai mei.... pareau ca un magnet ce nu-i permitea la ai mei sa schimbe directia.
-Nu. -A fost singurul lucru ce am putut sa spun. Am dat din cap recuperand un pic de luciditate. -A mea a fost doar o razbunare fata de aceia ce mi-ai facut ieri. -I-am explica, in cele din urma, recuparand increderea mea ca niciodata.
M-a privit cu veselie. -Oh haide, nu-mi spune ca te-ai suparat de aceia ce ti-am facut ieri,Puccio. Era numai o prostie si, sincer sa fiu, nu credeam ca ai fi scris aceia ce ti-am spus, era atat de evident ca doua treimi e raspunsul gresit. -Chicoti, probabil, gandindu-se la figura mea de ieri si aceasta a transformat situatia, facand sa ma infurie pe mine si sa-l amuze pe el;din nou.
-Nu m-am gandit inainte de a scrie, dar stiam ca-i gresit. -Ce dracu’, nu eram asa de proasta!
-Si atunci, de ce l-ai scris? -Si-a ridicat o spranceana.
-Deoarece eram disperata, cautand un indiciu, si as accepta, in acel moment, chiar si ajutorul unei caracatita siberiana. -I-am spus inchizand ochii iritata.
Uneori am tendinta de a scoate si implica animalele cu diferite tari fara nici un motiv, ca un pinguin mexican.
-O caracatita siberiana? -A intrebat tinand in sine vreun raset.
-Da. -Am dat din capa pentru a sublinia fraza.
-Imi imaginez. Totusi sa stii ca ti-ai tras toata antipatia clasei si mai ales... -S-a apropiat de mine cu fata, facandu-ma sa ma indepartez involuntar.
-Mai ales...? -Am reusit sa pronunt dupa ce am inghitit.
-Te-ai pus cu mine.... si nu iti convine sa ma ai ca inamic. -A suflat amuzat la cativa centimetri de fata mea, facandu-ma sa-mi arda obrajii de furie.
-Intelege...crezi ca ma sperii? Tie nu-ti convine sa ma ai ca inamica. -I-am spus cu o voce aroganta.
-Tremur, intr-adevar, de frica.-Imi spuse razandu-se si s-a departat de la banca mea, lasandu-ma inca o data derutata.
Ok, dorea razboi? Razboi o sa aiba.....