My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Hey, am venit cu nextul :P. Mersi de comentariu, ma bucur ca ti-a placut >:D<. Am venit si eu, insfarsit, cu un capitol mai normal #:-S.

Capitolul 33:

Nu am avut de ales deoarece singurul plan care il aveam era cel al lui Yuuki, plus ca amandurora – lui Naruto si Yuuki- i se pareau a fi unul foarte bun. Mi-a displacut al naibii de mult ideea, insa dupa cum am mai mentionat, nu am putut spune nimic. Am plecat deci, conform planului, impreuna cu doua clone a lui Naruto inspre nord, Yuuki indreptandu-se catre est, Naruto spre vest si alte trei clone in sud.
Am patrulat zona cam douazeci de minute, pana cand am simtit cum chakra din zona isi pierdea intensitatea, iar cele doua clone au disparut, in acelasi timp. Priveam ca un dobitoc la locul in care se risipea doar fumul, gandindu-ma cum s-a putut intampla cel mai ingrizitor scenariu inca de prima data. Un plan atat de bun, insa nimeni nu a fost atat de rapid incat sa ia in considerarea simplul fapt ca ambele clone sa dispare, fara a putea primi informatia de unde a atacat inamicul.
Acum era unul dintre acele momente (dificile) din (aparenta) mea viata de ninja cand trebuia sa aleg intre a ma duce in est, la Yuuki sau in vest, la Naruto. A fost o miscare atat de bine formata, incat cei doi se aflau in doua puncte cardinale opuse, deci e imposibil sa se intersecteze intr-un anumit punct. Daca merg la Yuuki, o sa-l salvez in cazul in care acolo este inamicul si voi sta cu mintea impacata ca nu a patit nimic, daca merg la Naruto nu voi pune misiunea in pericol – ca in primul caz-, insa nu voi putea sa lupt pentru ca ma voi gandi la piticanie.
Priveam dus la frunzele batute de vant, cu un oarecare plan in minte, ce-mi displacea mai mult decat planul in sine. Nu puteam sa abandonez nici misiunea, nici pe Yuuki. M-am ferit de nenumarate ori, in multiple cazuri sa ajung in situatia in care Yuuki sa fie la un pol si visul meu la celalalt, iar eu sa fiu nevoit sa aleg. Le voiam pe amandoua, iar asta ma facea egoist. Iar faptul ca nu era ceva imposibil, ma facea sa mi-o doresc ca un nebun. Am inchis ochii. Chackra mi-am concentrat-o intr-un anumit punct si am dat drumul semnului blestemat ( de care ma bucuram pentru ca-l puteam folosi ca un intermediar intre cei doi poli, insa pe care il uram ca ma facea urat de altii). Pielea a prins culoarea unui negru deschis, o a doua pereche de brate a aparut cu ele deformate, vrand sa semene a aripi, parul si-a deschis culorile pana la un albastru ce nu-mi placea, iar ochii au prins aspect ciudat si negru.
Mi-am creat repede o clona, cu care am impartasit chackra mea normal, in mine ramanand cea a semnului blestemat. Erau aparent egale, doar ca a doua se hranea cu slabiciunile primeia. Mi-am trimis clona in vest, la Naruto, iar eu am pornit in sens opus.
Am luat-o pe jos, daca m-as fi avantat in aer adversarul mi-ar fi simtit prezenta. Ma rog, la cat de bine a fost totul planuit, ma indoiesc ca nu stia la ce metoda voi recurge; desi, daca as fi stat bine sa ma gandesc, puteam sa privesc situatia in felul urmator: misiunea era de fapt inexistenta, iar totul a fost facut in asa fel incat ei sa vada daca eu aleg echipa mea- adica calea “gresita” pe care mergeam inainte- sau misiunea in sine – adica favorizam satul si il consideram de o importanta sporita. Asta ar putea sa explice si motivul pentru care mi-a fost permis sa-l iau si pe Yuuki. Posibilitatile erau multe, insa nu voiam sa ma gandesc la asta acum, faptul ca deja imi facusem un plan pentru a putea ajunge la amandoua era cu adevarat important.
Am auzit sunetul a doua kunaie undeva la douazeci de metri in stanga mea. Mi-am activat Sharinganul. As fi putut cunoaste oriunde acel influx de chackra ce circula ca un nebun prin corp, de sus pana jos, de la stanga la dreapta, fara un curs unic. Era ceva incurcat, care mi-a placut inca de la inceput. Am zambit si m-am indreptat intr-acolo. Priveam pe furis printre copaci la lupta celor doi. Yuuki isi pregatea un jutsu, iar inamicul statea pe loc, asteptand calm. Fata ii era acoperita de o masca pe care nu am putut-o recunoaste ca apartinand a vreunei formatii militare – gen ANBU-, iar asta mi s-a parut bizar. Era neagra si ovala, fara vreo semnificatie anume. Purta o hitatare in rosu si alb si avea parul roscat, prins intr-o coada. Mi-as fi dorit sa nu ma bag in lupta, insa in momentul in care Yuuki ataca, celalalt a pus un genjutsu in jurul lui, fara ca el sa observe. Corpul lui Yuuki era parca lipit de pamant, iar chackra lui scadea intr-un mod alert, parca grabindu-se sa iasa din corpul sau. Celalalt a atacat, iar primul impuls care l-am avut a fost sa ma bag in fata lui. L-am impins pe Yuuki cam zece metri in spate si am blocat atacul.
Fara sa spuna nimic, a disparut. Era doar o clona – asemanatoare insa cu cea creata de mine, avea ceva chackra in ea. Se parea insa ca adevarata tinta era Naruto. In acest caz, se va descurca. Pana la urma, el este cel care l-a infrant pe Pain, conducatorul Akatsuki, un asasin de genul asta ar trebui sa fie doar un obstacol minuscul in fata puterii lui.
Revenind, m-am intors cu fata la Yuuki. Foarte ciudat, inca era prins in acel genjutsu. Avea o expresie de parca ar fi trait in cel mai oribil cosmar existent, privind fix, intr-un punct aiurea in aer, respirand sacadat si strangandu-si pumnii atat de puternic incat unghiile deja ii intrasera in carne- autodistrugere. Privindu-l, m-am ingrozit la randul meu. In acea forma, ma simteam de parca expresia imi era adresata mie. Parea dezgustat si infricosat de a doua existent a mea.
Am scuturat din cap, incercand sa inlatur orice gand, spunandu-mi continuu ca el nu e asa. Mi-am pus mainile pe umerii lui, eliberandu-l intre timp si zgaltaindu-l.
-Yuuki, trezeste-te.
A mai stat asa pret de cateva secunde, apoi a rasuflat adanc, privindu-ma mirat. M-a fixat cu privirea cateva momente, incercand sa-si aduca aminte cine este, unde se afla si (probabil) de cealalta fata a mea.
S-a apropiat de mine, bagandu-si mainile in parul meu si sarutandu-ma in fuga.
-De cand nu te-am mai vazut asa.
L-am privit mirat.
-Banuiesc ca e ceva grav, stiu ca nu prea iti place forma asta. S-a intamplat ceva cu Naruto?
Am zambit, mai mult pentru mine. Pentru un moment uitasem de imprevizibilitatea lui Yuuki si dragostea lui pentru fiecare lucru legat de mine.
-Da… Cred ca el e tinta.
-Atunci, ce mai asteptam? Sa mergem.
Am afirmat cu o miscare usoara a capului si am pornit impreuna spre vest. Pe drum i-am relatat in detaliu ce s-a intamplat, pastrand insa pentru mine ipotezele legate de scopul misiunii. Din ce mi-a zis Yuuki, cam acelasi lucru s-a intamplat si la el, insa imediat ce a vrut sa paraseasca locul, a aparut acel ninja.
Am mers in jur de patruzeci de minute pana am dat de Naruto. Statea rezemat de copac, asteptandu-ne. Clona mea statea pe creanga unui copac, nu parea secata de puteri. E bine, deci n-a fost cine stie ce lupta. Am fost insa mirat sa observ ca Naruto nu a avut nimic de spus legat de “infatisarea” mea.
-Va luat ceva sa ajungeti.
-Ce s-a intamplat? intrebasem.
-Nimic special, insa a scapat. Tsunade a spus sa nu ne intoarcem pana nu-i mort.
-Cum arata?
Naruto l-a privit pe Yuuki, fara sa inteleaga rostul intrebarii. Si pentru mine era una destul de irelevanta.
-Pai era cam asa de inalta, a indicat cu mana nu foarte sus de capul lui Yuuki, avea parul lung si brunet si purta o masca ciudata, neagra.
-Deci sunt doi, concluzionez.
-Doi? intreba Naruto.
-Da, a spus Yuuki, cel cu care m-am luptat eu arata altfel.
Ne-a privit cu neintelegere.
-Pai si de ce Sasuke stie asta? Nu ai venit direct catre mine?
L-am privit amandoi mirati. Naruto nu stia nimic de clonele lui?