My world, my oneshots [18+]

[DeDal N.]

Ohayooo mina and sankyu. Ma bucur ca va plac aceste oneshot-uri si imi cer scuze pentru primul capitol, e scurt. Sper sa ma revansez cu acesta. So enjoy.

Decizia

Vantul batea lin printre copaci, facandu-I sa se miste usor. Se auzea ciripitul pasarilor care isi luau zborul pe cum soarele se ascundea dupa nori.
In biblioteca scolii cu numarul 9, parea ca zgomotul era o blasfemie.

-N…Novah.
-Chiar el, raspunse baiatul ce il privea pe Ales din coltul camerei. Acesta purta o pereche de pantaloni gri, inconjurati de o curea neagra si o bluza galbena acoperita de o vesta de culoarea pantalonilor. Parul ii era negru, scurt, aranjat aiurea. Statea cu mainile in buzunare, asteptand ca prietenul sau sa ii raspunda. Vazand insa ca acesta nu mai are de gand sa spuna nimic, lua cuvantul.
-Mai sa fie, ce primire calduroasa. Te pomenesti ca nu te asteptai sa ma vezi aici.
-Nu..nu ma asteptam, e adevarat.
-Hmm? Doar ti-am spus la sfarsitul verii ca ma transfer. Ai uitat?
Intrebarea il lua pe nepregatite pe baiat, care nu isi putea lua ochii de la cel ce ii transformase ziua din ‘plictisitor’ in ‘fara cuvinte’.

Flashback

Marea era agitata. Sunetele ei ajungeau pana in camera unde cei doi baieti isi alesesera sa isi petreaca noaptea. Nimic nu le tulbura somnul, dupa ce isi obosisera trupurile daruindu-si placere ore intregi.
Unul dintre ei, deschizandu-si ochii, isi indrepta privirea spre iubitul sau. II admira somnul netulburat si lipsa de durere. Ura gandul ca va trebui sa il piarda, dupa ce totul fusese doar o aventura.
Dar nu. Trei luni nu insemna o aventura. Si ajunse sa se cunoasca mai mult decat anticipase. Nu se putea indura sa il lase sa plece. Trebuie, trebuie sa vorbeasca cu el de dimineata. Trebuie sa ii spuna ca il va urma.

End of flashback

Ales isi amintii. Poate prea tarziu, insa o facuse. Adevarul era ca nu il crezuse in stare, nu crezuse nici o clipa ca va trebui sa il vada din nou, sa ii intoarca privirea. Novah, el era cel care il initiase in tainele iubirii, cel pentru care viata avusese un sens, cel pentru care isi sacrificase gandurile si idealurile. Nimeni nu stia adevarul ascuns in spatele acelor luni. Si erau amintiri, decizii pe care le luase pentru ca acea aventura sa insemne mai mult pentru amandoi.

-Spune-mi Ales, iti aduci aminte?
-Da, imi aduc. Insa nu asta e problema.
-Problema? Nu ar trebui sa fie nici o problema. M-am tinut de cuvant, asta e tot ce conteaza. Nu am de gand sa te mai pierd nici o clipa, acum ca te-am regasit.
-Nu stii ce vorbesti, ii raspunse raspicat baiatul.
Novah il privii banuitor.
-Ce vrei sa spui?
-Aici, aici e toata viata mea. Am colegi, profesori si parinti pe care nu ii pot dezamagii. Nu pot lasa totul balta pentru o aventura.
-A fost o aventura. Acum, e ceva mai mult. Nu iti dai seama? Vrei aceleasi lucruri pe care le-ai avut cat timp am fost impreuna.
-Inceteaza. Nu mai are rost sa vorbim. Asta e decizia mea si nu am de gand sa mi-o schimb.
Novah se apropie de el, incet. Isi trecu mana prin parul lui, simtindu-I mireasma apoi isi apropie chipul de al baiatului. Nu avea de gand sa il piarda. Cu nici un prêt.
-Vezi tu, avem o problema atunci. Daca nu vrei sa iti schimbi decizia, va trebui sa te iau. Cu forta.
Ales ii dadu mana la o parte, uimit.
-Nu ai face asta.
-Ba da si o voi face, ii spuse acesta, prinzandu-l de mijloc si sarutandu-l, obligandu-l sa il primeasca. Buzele celor doi se jucau incontinuu pana cand Ales se retrase in acel joc.
-Nu o sa te las. Iti garantez.
Novah il privi cu pofta, apoi se intoarse si iesi din incapere, lasandu-si prietenul sa cada langa un raft, lipsit de putere.