Ne vom Revedea...+18

[Little.Dead.Red]

Hey Mina-san am revenit :> :X
Eto… spor a citit --->

Cap 6 - Ciudat Partea I
Akane Pov : …
Ma simteam extrem de obosita si speriata, iar fapul ca mama a exagerat si de data asta, poate chiar mai rau decat ultima oara, inratutatea situatia.
Stateam pe balcon si priveam cerul abisal, desenat cu mici raze de lumina. Ma calma acel negru si de fiecare data cand ma simteam ciudat ma retragem intr-un loc unde sa fiu doar eu si cerul. Chiar si la vechia casa era la fel. Acolo neavand balcon stateam pe acoperisul caseai cu cerul intinzandu-se calm deasupra mea, putand sa-i numar stelele. Era placut, iar aici am un balcon incredibil de mare exact asa cum mi-am dorit intodeauna sa am. Nu ma asteptam ca mama sa imi dea mie camera asta sau sa ma cunoasca atat de bine... pur si simplu nu o puteam privi in acest sens oricat de mult mi-as fi dorit, dar ea incerca mereu sa ajunga la inima mea si simteam ca o doare. I-am spus ca acesta este refugiul meu, ca cerul are mereu grija de mine si ma simt in siguranta cand il privesc de aceea mi-a indeplinit acest mic moft, era atat de dornica sa ma faca fericita si eram trista ca nu o puteam iubi la fel cum o iubeam pe mama si imi doream sa ma inteleaga intodeauna.
Pe fundal, foarte incet, se putea auzi un ritm alert de rock de la laptop. Il pornisem ca sa ma relaxeze dar dintre cer si muzica cerul imi era mai bun prieten. Era asa de placut si usor, usor ma rup de realitate si mintea imi zboara spre taramul necunoscut al mintii mele.
A fost o vreme cand imi era foarte frica sa visez cu ochii deschisi fiindu-mi aproape imposibil sa ma trezesc atunci cand imi aparea in minte ceva ce ma ingrozea. Ma panicam si incepeam sa plang si sa tip parca paralizata cu ochii deschisi nevoita sa vad toate clipele ce au transformat viata mea intr-un esec... toate incepand cu moartea mamei mele. Acea zi ingrozitoare in care am inceput sa il urasc pe Orocimaru, acea zi in care, atat de brutal, am fost smulsa din lumea copilariei mele si aruncata fara mila intr-o lume plina de prejudecati si oameni de cacat. Am fost urata si badjocorita pentru ca nu aveam mama, pentru ca incepeam sa tip atunci cand vedeam sange. Eram ciudata acelei lumi. Asta pana intr-o zi cand am intalnit-o pe ea. Era atat de trista si singura. Si ea plangea si nu primea pe nimeni in preajma ei, iar nenorocita de Alice nu facea decat sa ii rasuceasca cutitul in rana.
O numeau curva si ea tipa la ele ca nu s-a intamplat nimic. Nu stiam despre ce e vorba, dar ma vedeam pe mine in locul acelei fete cu parul rosu-sangeriu ciufulit si ochii inconjurati de cearcane adanci din care curgeau incontrolabil lacrimi reci, pline de durere. Am simtit o ura atat de mare fata de ipocritele acelea incat nu m-am putut stapani. M-am napustit asupra lui Alice prinzand-o de par. Ochi imi erau legati de o furie oarba si continuam sa ma dezlantui precum o tornada imposibil de oprit. Si totusi ea a reusit. Mi-a sarit de gat imbatisandu-ma strans si implorandu-ma sa ma opresc si am reusit. Am deschis ochii si m-am oprit. Eram atat de fericita. Am luat-o in brate la randu-mi si i-am spus ca vom fi cele mai bune prietene. Am aflat despre ea ca parintii ei erau despartiti pentru ca tatal ei le batea mereu pe ea si mama ei. Ca locuiau singure la marginea orasului atat de aproape de ceea ce ea numea “Demonul Sarpe”. Nu am stiut despre ce vorbea pana cand parinti nostri s-au intalnit fata in fata si am aflat ca se cunosteau. Ne-au spus ca lucreaza la aceeasi unitate de cercetari si amandoi il urmaresc pe Orocimaru. Atunci cand Ichi a inceput sa tremure mi-am dat seama despre ce vorbea atunci. Oricum viata noastra a fost minuata cu exceptia colegilor si intregii lumi. In interiorul casei eram cele mai fericite. Parinti se casatorisera si renuntasera sa il mai caute pe Orocimaru pentru siguranta noastra. Avusesem parte de repetate mutari dar niciodata in afara orasului. Pana la urma Orocimaru ne-a gasit si am fost nevoiti sa ne mutam aici.
Am clipit in repetate randuri alungandu-mi din minte aceste amintiri indepartate. Am zambit. Cat de fericita eram si sunt ca am in suflet o dragoste atat de mare pentru aceea care a reusit sa ma scoata din groapa de smoala din care nu puteam sa ies. Am privit spre cer si am cazut din nou in lumea mea. Eram incojurata de stele care dansau vesele pe scena albastra explodand de lumina si presarand asupra mea o pace profunda. Asta era locul meu special in care ura si durerea nu mai puteau ajunge. Am zambit din nou atunci cand m-am gandit la Ichi. Dar deodata simt prezenta cuiva si mi se pare cunoscuta, ma intorc spre locul de unde venea energia crezand ca e Ichi sau mama care vroiau sa vorbeasca ceva cu mine, totusi fiinta nu emana niciuna din chakrele celor dragi si acest lcucru ma nelinistea , ma concentrez putin si fac ca stelele sa il inconjoare pe necunoscut. Ramna blocata cand vad ca de fapt necunoscutul era Noctis !? Cum a ajuns el aici? Eram derutata am incercat sa vorbesc cu el , dar nu raspundea. Statea intr-un loc si se uita la mine absent. Ochii lui exprimau o raceala dureroasa si eu, curioasa sa vad daca chiar este aici, ma indrept spre el si vrand sa ii ating obrazul oserv ca mana mea trece prin imaginea lui , in acel moment realizez ca de fapt nu era aici , ci imaginatia mea l-a creat. Eram uimita nu stiam ca pot face asta nici nu stiam sigur daca m-am gandit la el ca sa apara aici.
Intr-o fractiune de secunda totul dispare si sunt inapoi pe balconul meu stand cu mana inca intinsa in aer acolo unde acum cateva clipe statuse el. Dar totusi ce s-a intamplat nu imi pot da seama. Aud tipatul plin de groaza si durere al lui Ichi si realizez de ce gandurile mi-au fost risipite aducandu-ma la realitate. Ingrijorata pentru ea sar de pe balconul meu direct prin fereasta deschisa a camerei de unde cumplitul sunet s-a auzit crezand ca este in pericol. Ma calmez cand vad ca nu e nimeni decat sora mea care se pare ca avea din nou un cosmar . De odata o aud ca ii striga numele lui Kabuto, nu imi venea sa cred . Ma asez pe pat langa ea, o iau in brate si incerc sa o calmez, era atat de greu sa o vad de fiecare data cum mintea ei o chinuie . Incep sa o zgaltai incet in speranta ca se trezeste , dupa cateva secunde ochii ei se deschid si in acelasi timp apar si micutele cristale care se preling pe obraji ei calzi si dispar la fel de repede cum au aparut . O iau in brate spunandui sa se calmeze si sa adoarma la loc, oroarea din ochii ei m-a speriat si aproape ca am cazut din pat atunci cand ea a sarit direct in mijlocul camerei parca inca neintelegand ce sa petrece.
-Kabuto e..., a zis ea parca inecandu-se. Isi pune mainile in jurul gatului inhaland cu lacomie aer.
-A fost un cosmar ce ai? o intreb privind-o suspicioasa. Hai adormi inapoi ca sa te poti trezi maine dimineata, bine? o sarut scurt pe frunte si parasesc camera, pe usa de aceasta data.
Ajunsa la mine in camera opresc laptopul si ma trantesc in patul moale, calduros si primitor afundandu-ma in lumea viselor din care speram sa nu mai ies pana a doua zi.
Dimineata ma trezesc extrem de devreme, nu imi venea sa cred, am incercat sa mai dorm dar pur si simplu nu mai puteam.Cobor putin nervoasa scarile si intru in bucatarie unde o gasesc pe Ichi privind trista undeva in sufragerie. Intorc capul in acea directie fara sa imi dau seama, apoi intelg cat de stupid a fost gestul meu. Probabil se gandeste la seara trecuta. Oftez cand imi apar in minte acei ochi abisali plini de furie.. era furioasa pe ea. Imi iau bolul de cereale cu lapte si paharul cu suc de portocale si ma asez la masa in fata lui Rose. Incep sa amestec fara nici un sens in bol privind ingandurata cum laptele capata o culoare ciocolatie.
-De ce l-ai visat iar pe Kabuto? o intreb cu o usoara retinere in voce. Stiam raspunsul dar nu imi punteam alunga aceasta intrebare din minte, ma bantuia de fiecare data cand o trezeam din cosmarurile astea idioate.
Ma priveste cateva secunde si ofteaza. Drace iar am facut-o. Ca sa nu mai zic si alte tampenii ii spun ca ma duc sa dau cateva ture cu motorul.
Pun in ghiuveta vasele, le spal si urc in camera mea unde imi iau pe mine o pereche de pantaloni negri cu un lant agatat de curea, tricoul preferat pe care erau imprimate cu alb in fata coastele si cu rosu inima, iar in spate tot cu alb sira spinari si partea din spate a coastelor, adaug in exces creion dermatograf , rimel si putin gloss incolor, cobor nervoasa scarile si in viteza ies pe usa dar nu inainte de a-mi lua geaca neagra de piele si tenesi mei preferati.
-Ichi am iesit ii spui tu mamei te rog? Merci!
Am iesit vijelios din casa si ma intrept spre garaj. Scot in buzunarul gecii chelie motorului le bag in contact si ies cu viteza din curte, stiind ca voi avea o discutie mormantala cu mama pe baza inchiderii usilor in urma mea.
Intradevar mirific, atat de relaxant sa simt cum imi pulseaza adrenalina prin vene, intodeauna ma calmez cand sunt pe motorul meu prin oras turand la maxim, atragnad privirea celor de pe strada si in acelasi timp si micile injuraturi de la participantii la trafic speriati pe care ii ocolesc fara nici o problema. Si totusi trebuie sa respect regulile de circulatie si ma simt nevoita sa opresc la un semafor desi puteam tece printre masini foarte usor.
Asteptand culoarea verde sa pot sa porni la cativa metri de mine opreste un motor Suzuki negru, imi placea acel model dar nu intratat incat sa vreau sa il am, ce m-a mirat a fost faptul ca cel care conducea motocicleta se uita uimit si insistent intr-un mod deranjant la mine. Probabil pentru ca goneam ca o nebuna fara casca si doar cu o pereche de ochelari de soare. Un nonsens, soarele era absent in aceasta dimineata, motaind, invelit int-o patura de nori pufosi.
Verde in sfarsit! Tipul vroia sa isi scoata casca dar nu a apucat am pornit in tromba trecand pe langa el lasand in urma clacsoanele si injuriile soferilor exasperati de nebunia mea.
Sunt satula de agitatia asta asa ca decid sa imi schimb traseul. Intorc rapid reluand putin din drumul parcurs deja si observ ca fusesem urmarita. Suzuki-ul negru trecu in viteza pe langa mine apoi frana brusc nu foarte departe incercand sa intoarca. Cred ca l-am auzit pe sofer zicand ceva gen : „-Ce dracie?” desi sunetul nu s-a propagat normal , estompat fiind de motoarele noastre.
-Vrei sa ne jucam? strig eu cu o voce increzuta zambind larg, atunci prinde-ma!
Zicand asta pornesc in plina nebunie spre noua destinatie stiind ca, desi traficul i-ar ingreuna munca, as putea fi responsabila de un mare accident provocat de acest tanc.
Gonesc cu viteza printre masini vrand sa ajung rapid la periferie pe drumul nefolosit ca sa fie copilul in siguranta insa nici nu am privit in spate sa vad daca a avut tupeul sa ma urmareasca din nou. Ajunsa in sfarsit in acel pustiu mi-am permis sa privesc in spate daca a venit insa nici urma de el. „Ce idiot!” mi-am spus in gand dezamagita de faptul ca nu voi avea parte de putina actiune, insa nici nu mi-a trecut prin cap sa incetinesc. Puteam sa jur ca i-am auzit motorul torcand nervos la nici o suta de metri in spatele meu acum cateva secunde.
-Amator! am spus de aceasta data cu voce tare cu o nota de aroganta in glas.
Nu am avut timp nici sa clipesc caci Suzuki-ul negru apare de nicaieri in fata mea oprind in asa fel incat o ocolire ar fi imposibila, iar frana ar insemna ca eu sa aterizez foarte departe de aici. Norocul meu ca de obicei caut terenuri accidentate pentru astfel de plimbari. Foarte aproape de tip, mai exact in fata lui, era o movila de pamant destul de inalta perfecta pentru o saritura de prima clasa chiar pe deasupra lui. Aveam avantul necesar, viteza potrivita si curaj full.
Cum ma asteptam saritura perfecta. A fost placut acolo sus o sa mai incerc o data sau de doua ori data viitoare cand voi veni aici. Opresc, la nici zece metri, rotind motorul astfel incat sa ajung cu fata la el.
-Nu iti merge cu mine. Poti intelege din asta ca ai pierdut, adaug apoi chicotind usor.
-Sau poate te-am lasat eu! imi raspunde acesta incercand sa ma enerveze. Cunosteam aceasta voce catifelata insa nu stiam de unde.
-Si tu esti? intreb eu alungind ultimul cuvant sperand ca acest cap sec sa se prinda ca este momentul sa isi scoata casca.
-Deja m-ai uitat? spuse acesta cu o nota falsa de regret in voce... Ma simt dezamagit, continua incercand sa para seducator.
Incearca sa isi scoata casca dar avea curelusele de siguranta innodate. Ciudat. „Ti-a legat mami caciulita ca sa nu faci buba?” am zambit la gandurile mele insa nu i-am mai zis nimic... nu avem de gand sa ma cert cu el toata ziua, trebuia sa ajung acasa. M-am dat jos de pe motor si m-am indreptat agale spre el. Mi-am pus mainile peste ale lui lasandui-le in jos apoi am incercat sa ii dasfac curelusele, eram asa de dornica sa vad cine era, vroiam sa vad pe cine am putut uita asa de repede. Am reusit! Stiam ca nu am unghiile lungi degeaba. M-am dat preventiv doi pasi in spate si el a inceput sa chicoteasca.
Se misca atat de incet parca vrand sa imi faca in ciuda. Aveam gura uscata si stomacul mi se facuse ghem de emotie. Nu stiam sigur de ce insa vroiam ca acest pusti sa fie el. Nu stiu daca ar fi ajutat cu ceva dar... am voie sa visez nu?
-Vrei sa te grabesti, trebuie sa ajung acasa! ii poruncasc eu nerabdatoare.
Nu ma asculta incepea sa isi scoara manusile, apoi sa indrepte curelusele de siguranta. Incepea sa ma scoata din minti asa ca pentru a doua oara m-am apropiat de el si i-am scos casca eu insami.
A fost destul de socant, desi asta vroiam, cand am privit din nou acei ochi rosii ce ma fixau eram atat de aproape sa lesin. Uitasem cum sa inspir aer il priveam pierduta. Ma prinde de solduri, dar nu inainte de a schita un zambet strengaresc, se ridica de pe motor si ma trage mai aproape de el.
Ce crede ca face? Nu si-a gasit persoana potrivita cu care sa se joace. Trebuia sa il invat minte asa ca nu am facut nimic. L-am lasat sa se apropie de mine intratat incat respiratia lui dulce sa imi mangaie pielea. Nu mai eram sigura ca pot face asta insa nu aveam de gand sa il las sa creada ce vrea. Am inchis ochii si m-am apropiat si eu, mai mult si mai mult, buzele noastre erau la o distanta milimetrica, atat de aproape si un „ au!” mai mult urlat m-a facut sa zambesc satisfacuta.
-Era necesar? intreaba el cu voce de copil.
-Da era, zic eu cu zambetul pe buze privindul pe brunet cum isi scoate casca ce tocmai l-a intrerupt.
Incep sa chicotesc usor in timp ce el ma priveste dezamagit, cred si eu dar nu se va intampla nimic daca eu nu vreau. Ma urc pe motor punandu-mi ochelarii de soare la ochi si pornesc motorul ce incepu sa toarca. Ce suntet superb.
-Pai ne mai vedem, ii zic zambindu-i cu subanteles si la fata pe care a facut-o cred ca a mers. Acum inteleg de ce ii place lui Ichi asta. Apropo eu si sora mea mergem sa ne inscriem la scoala azi, poate dam de voi pe acolo ii zic apoi pornesc in tromba lesandu-l in urma fara posibilitatea de a raspunde.
In nici cinci minute eram acasa. Se pare ca toti erau gata si ma asteptau pe mine. Am urcat sus si am facut un dus rapid. M-am imbracat in hainele ce le pregatisem de seara trecuta, m-am machiat subtil si eram gata. Mi-am insfacat geanta cu telefonul, mp3-ul si cateva chestii inutile si am coborat.
Ne-am urcat in masina si am ajuns rapid la scoala. Parintii priveau cu ochi de critic la graffitiurile de a intrare dar ca sa nu mai avem si alte discutii i-am impins inauntru. Mai erau ceva copii insa nu erau asa de interesanti. Aproape de intrare telefonul lui Ichi incepu sa sune, a raspuns voioasa si dupa ce a terminat de vorbit a luat-o pe mama de mana zambindu-mi cu subanteles. Cred ca asta e prima oara cand pot spune cu sinceritate ca iubesc zambetul ala. L-am luat pe tata de mana si am mers catre directoare. Aceasta ne-a facut cunostinta cu dirigintii nostri. Eu aveam un barbat inalt cu o expresie blanda pe nume Asuma Sarutobi ce a spus ca o sa aiba grija de mine sau ceva si Ichi pe o femeia foarte draguta pe nume Kurenai Yuuhi. In fine i-am lasat pe parinti sa vorbeasca acolo si le-am cerut scuze zbughind-o pe usa. Ajunsa in curtea scolii singurul pe care l-am vazut a fost Noctis. Am inceput sa chicotesc iar el s-a uitat urat la mine.
Un catel a sarit in bratele lui Ichi si aceasta a inceput sa rada. Stiam eu ca trebuia sa o intreb ce facuse ieri. S-a apropiat de un tip si la sarutat pe obraz, iar eu m-am apropiat de Shin care m-a luat in brate. I-am zambit calduros.
Tipul cu care statea Ichi i-a prezentat fiecare persoana cu exceptia lui Noctis. Am rasuflat usurata in mintea mea pentru ca exista posibilitatea sa nu isi dea seama si eu sa scap basma curata insa nu a fost sa fie.
-Ai uitat de el, zise ea chicotind uitandu-se la mine in stilul ei propriu care ma scoate din minti, Noctis nu?Akane mi-a spus ataat de multe despre tine, a continuat ea ceva mai lent lungind cuvantul „atat”. Obrajii imi ardeau si imi venea sa o omor in acel moment. Toti au inceput sa rada asa ca am chicotit si eu cu ei. I-am scos limba lui Ichi fara sa ma obsere si apoi mi-am intors privirea spre curtea scolii.
Pentru cateva momente raman blocata asupra unui maslin inflorit ce parca era inconjurat de o aura magica in lumina soarelui ce-i rasfata podoaba verde. Sunt trezia in scurt timp din amorteala de catre Noctis care ma tragea de maini si Shin care ma impingea de la spate. Din cauza faptului ca nu fusesem atenta la conversatie am inceput sa ma zbat sa-mi dea drumul insa Noctis ma i-a dupa gat linistindu-ma. Imi spune ca mergem in parc insa eu inca ma opun fortei lor deja enervante.
-Ok... ok dar nu mai trageti de mine pot si singura sa merg.
Am ajuns in parc chiar inainte sa clipesc si peisajul de ieri mi s-a parut schimbat radical. Aerul era incarcat cu un parfum usor si in acelasi timp misterios Corpul meu devenind fara sa vreau mai usor decat un fulg. As putea sa jur ca am si inceput sa plutesc pe aripile line ale vantului tomnatic insa sperantele mi-au fot naruite de catre acelasi Noctis.
Baieti au ales o banca dubla cu masa unde aveam loc toti si inainte sa ma mai impinga cineva m-am indreptat in acea directie. Inca amortita nu am observat absenta lui Ichi, insa Kiba se pare ca da.
-Rose noi stam aici! spuse acesta cu un ton mai sever decat ar fi intentionat, apoi observand ca Ichi l-a auzit a venit si el langa noi.
Am continuat sa o privesc insa aceasta ramasese "lipita" de o banca destul de departe de cea aleasa de baieti dar si ea destul de mare. Nu i-am inteles comportamantul ciudat si m-am ingrijorat insa cand am vrut sa ma ridic o mana ferma m-a tras brusc inapoi. Tipul asta deja ma scotea din minti insa de aceasta data era serios.
-E periculos, imi sopteste Noctis dupa ce ma trage in bratele lui si apoi ii spune lui Kiba sa se grabeasca sa o i-a pe Rose de acolo. Nu am putut sa nu observ ce trasaturi fine avea fata lui si cat de stralucitori ii erau ochii... M-am ridicat intr-un final din bratele lui si m-am asezat undeva langa. Observand asta incepe sa chicoteasca si imi face cu ochiul. I-am scos limba si mi-am intors privirea spre Kiba ce se intrepta spre Rose cu pasi apasati.
Eram inca destul de atenta la Ichi si am observat ca a intors capul in directia opusa noua asa ca i-am urmarit privirea.
-Asta era, am zis uimita.
Undeva aproape de banca stateau 3 persoane o fata cu parul blond prin in 4 codite , si doi tipi unul dintre ei avnd niste desene siudate pe fata i celalalt avea parul rosu.
Cunoscand-o pe Ichi mai degrba tipul cu parul rosu i-a atras atentia dar se pare ca si invers. Se priveau de ceva timp parca scanandu-se unul pe altul. Am chicotit usor la gandul ca voi avea si eu cu ce sa o tachinez.
-Eu cred totusi ca ar trebui sa stam acolo, zic si il privesc pe Shin cu subanteles acesta intorcandu-se parca teleghidat cu tot corpul catre Kiba.
-Frate grabestete! zbiara acesta disperat.
M-am uitat cu atentie cum buzele roscatului se miscau usor. Vorbeau? Nu, el vorbea, Ichi incepuse sa se clatine aproape imperceptibil si cand acesta s-a apropiat de ea m-am speriat.
-Kiba! am zbierat eu, glasul meu strabatand tot parcul si parca vantul mi-a simtit furia caci a inceput sa bata deodata mai tare.
Cand in sfarsit Kiba a juns langa Ichi aceasta i-a raspuns ceva roscatului insa el deja se intorsese catre prietenii lui. Si acestia il priveau ingrijorati. Am observat cand Kiba a luat-o pe Ichi de talie si cum picioarele acesteia tremurau.
-Cine sunt ei? am intrebat repede vrand o explicatie inainte ca Ichi sa ajunga aici.
Noctis si Shin s-au privit grav si eu am tremurat involuntar.
-Sunt fratii din satul nisipului. Fata este cea mai mare si se numeste Temari, apoi tipul brunet Kankuro si cel mai mic este Gaara... s-au mutat anul trecut si roscatul a avut deja un conflict cu Uchiha. Este foarte periculos, mi-a raspuns serios parca scuipand numele fiecaruia.
-Nu vreau sa cred ca este asa, am spus revoltata, Nu e corect, nu sunt multi care ii atrag atentia pur si simplu...
Dar tusitul fals al lui Kiba ce ajunsese langa noi m-a oprit.
-Gomene! a spus Rose incercand sa inveseleasca admosfera si am inceput toti sa radem.
Trecuse ceva timp iar eu faceam ce-mi placea mai mult... discutam cu Noctis, Shin si Cloud despre motoare si despre saritura din aceasta dimineata pe care Noctis o tot detalia in speranta ca intrebarea "Ce ati facut dupa?" nu v-a mai aparea.
Tifa si Hinata discutau ceva de moda insa Ichi se pare ca era complet rupta de realitate... sau asa credeam noi. Atunci cand Kiba intorcea privirea ea se uita inspre Gaara si spre deosebire de acesta era nevoita sa isi intoarca privirea in timp ce el o privea cu mare interes.
Intr-un final Tifa si Cloud s-au hotarat sa petreaca cateva clipe singuri pe aleile romantice ale parcului, in timp ce Hinata, Rose si Kiba au plecat spre case.
Nici in astfel de momente nu imi dadea pace. Ma priveste in stilul ei propriu si imi sopteste un "Bafta! ciudat. Mi-am dat seama la ce se refera imediat ce mi-a facut cu ochiul. La naiba cu asta.Nu trecuse mult timp si Noctis deja isi schimbse comportamentul, iar, in timp ce Shin imi povestea sariturile lui zgomotoase, se uita la mine pe furis avand in vedre ca statea in dreapta mea, lui Shin ramanandu-i loc in fata noastra. Cand in sfarsit a obosit si prietenul nostru sa tot vorbeaca s-a oferit sa ia niste sucuri sau ceva de baut.
-Umm.. va este sete? intreaba el privindul pe Noctis in speranta ca va merge cu el.
-Trei sucuri ar fi grozave, raspunde el chicotind, si frate nu pot sa vin cu tine doar nu vrei sa o lasam pe Aki singura, spuse nemaiputand sa se opreasca din ras.
Am oftat si i-am zambit lui Shin acesta asigurandu-ma ca se intoarce repede si apoi o i-a la fuga spre iesirea din parc. Am chicotit usor si mi-am fixat privirea spre un maslin in floare cu frunzele ingalbenite de toamna.
Simteam cum ma topeam sub privirea lui apasatoare si nemaiputand rezista mi-am intors privirea spre el. Cand i-am intalnit ochii, ce in aceasta lumina aveau o culoare de rosu spre negru, un val de caldura m-a izbit si obrajii parca mi-au luat foc. Nu mi-am dat seama ca imediat m-am pierdut si spre fericirea mea el nu zicea nimic ci pur si simplu se uita atent in ochii mei incercand sa ma citeasca.
Ii simt mana calda ce o strangea usor pe a mea, care in comparatie cu el era ca un cub de ghiata. Era atat de placut sa simt ca nimic nu poate fi rau atata vreme cat el e langa mine si dintr-un impuls ce nu-mi apartine mana mea a ajuns pe obrazul lui. Am trasat usor o linie pana la barbie si el a inchis ochii lasand raceala sa ii inunde corpul, imi apasa usor mana pe obrazul lui acum rece si respira adanc.
Inevitabilul s-a produs. Ma priveste inca adanc in ochi in timp ce buzele sale se apropie ademenitor de repede de ale mele. Cand am observat asta am vrut sa ma dau in spate insa mana lui se afla pe spatele meu inpiedicandu-ma sa fac vre-o miscare gresita. Nu mai aveam sperante deja corpul meu actiona contrar comenzilor tragandul mai aproape... Ce o sa creda despre mine daca cedez asa usor? Singura mea sansa este Shin dar se pare ca este blocat de timpul ce s-a oprit chiar si pentru inima mea care galopeaza atat de repede incat mi-ar fi imposibil sa ii numar bataile.
Mi-a eliberat mana stanga si mi-am pus-o pe celalalt obraz, apoi mi-am dat capul in spate privindul intrebator intr-o ultima incercare disperata de a opri totul.
Fara sperante insa, mainile lui imi prinsera obrajii infierbantati iar respiratia lui imi mangaia piela fetei prinzandu-ma parca intr-o vraja. Chiar vroiam asta si nu ma mai opuneam.
Buzele noastre erau atat de aproape, am inchis ochii din pura dorinta tragandul mai aproape.
Da vroiam asta!