24-10-2010, 05:04 PM
Am imaginatie asa ca pun continuarea tot azi.
Capitolul 5- Amintiri si o parte din trecut. Partea I
Discutia asta este cat se poate de plictisitoare si de obositoare. In gandul meu se invarte decat intrebari precum " Nu il doare gura cat vorbeste? " sau "Mai ma sacaie mult la cap? ". Seful meu nu face nimic altceva decat sa-mi vorbeasca despre uciderea lui Sasuke. Oare ce are Sasuke atat de special de nu il omoram o data si facem atatea planuri? Intrebarile astea sunt atat de fregvente in capul meu incat mi-au devenit parte din mine. Ce ghinion poate sa aiba Sasuke, sa moara cand este atat de tanar, si apoi sa ajunga si in iad. Oare ce i-a spus acest Alex? Oare ce specie de om este Sasuke? Ce putere are de are vise premonitice? Cui ii pasa oricul il voi omora si sangele lui dulce va aluneca pe sabia mea daidu-i mai multa putere, bluza pe care o voi purta va avea pe veci apretele luptei. Oare il voi omara in acesta lume sau voi intra in alta dimensiune? Abia astept momentul in care sa simt iar mirosul dulce a sangelui proaspat omorat.
A dat miracolul si diavolul sef iese din visul meu lasandu-ma si pe mine in pace, sa ma odihnesc si eu, ca de o suta de ani nu am simtit ca sunt odihnita. Sa simt ca tot corpul meu se relaxeaza, sa simt cum trece prin corpul meu un val de racoare care ma face sa ma simt perfecta si multumita. Dar nu, eu trebuie sa omor oameni ca sa-i aduc in imparatia lui idioata. Cat de mare este iadul de intra toti? Eu fac parte din grupa DSR care este formata din zece persoane, fiecare persoana trebuie sa omoara patru indivizi ca altfel isi pierd nemurimea. Ceilalti nu au treaba, ei au viata acesta dar eu am murit, daca nu fac ce mi se spune o sa mor, si nu ma de gand sa intru in iad. Deci imi pare rau muritorilor dar nu am ce sa va fac, o sa va omor pe toti. Oare cum arata Alex? Probabil ca este lafel ca Sasuke dar mai hotarat. Abia astept momentul in care iti va veni sfarsitul Sasuke. Cum ai putut ticalosule sa te indragostesti de alta cand eu sunt langa tine? Ce te urasc Sasuke, sa ai parte numai de nenorociri. O sa savuresc din plin momentul razbunarii, o sa te tai de nimeni nu o sa te recunoasca, te las fara cap, fara maini, te ard si apoi de maruntesc cu sabia ca pe ceapa. Sa iti aud tipetele de ajutorare care rasuna, sa te vad plangand ca un copil caruia ii sa furat acadeaua, si eu o sa stau in fata ta si o sa rad.
Momentele alea de aur o sa vina. Acum te las sa il cunosti pe Alex si apoi cand o sa primesc acortul te distrug. La naiba nu pot sa ma relaxez, fiar sa fi sefule ca cum nu pot sa ma culc. Deschid ochii mei verzi care le da tuturor senzatie ca sunt o fire blanda si nevinovata, cand eu cu acesti ochii am vazut sute de oameni murind in chinuri inspaimantatoare. Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt cele date de imprastierea sangelui pe toata suprafata. Pana la urma nici in aeasta seara nu o sa dorm asa ca ar trebui sa fac ceva pentru a treaca timpul asta nefolositor. Poate sa invat ceva, dar nu am chef sa iau toata materia inca o data, imi este de ajuns ca am invatat cand eram vie. Sa mai invat si acum? Nu sunt proasta, de ce sa pierd timpul cu cititul sau scrisul, in loc sa ies afata si sa gasesc un prost pe care sa-l chinui asa cum stiu eu, rece si fara mila. Dar nu, se poate sa ma certe diavoli superiori, m-am saturat de pedepsele lor, ultima oara cand am iesit afara sa omor pe cineva mi-au ars mana stanga, bine ca nu pe cea dreapta ca altfel nu mai puteam sa omor oameni. Oare ce fac acum Sasuke si Alex? Scumpul meu ingerasi acum are un vis in care isi descopera destinul si ramura diavoleasca, sau chiar ingereasca. Oare visul a inceput ca al meu? Imi aduc aminte minunatul vis in care am descoperit de ce mi s-a dat o a doua sansa. L-am avut imediat dupa ce am devenit un indius, dupa ce am trecut de initiere si am fost numita in grad inferior doi. Intr-o buna zi il voi omora pe diavolul sef si voi avea dreptul de a omora pe toti. Imi aduc si acum aminte visul mirifil de atunci:
FLASHBACK
Obosita si trista incerc sa adorm pe patul moale din camera de hotel. Insfarsit am terminat si eu insipidul si nefolositorul test de initiere. Oare de ce am facut acest test? Intrebari la care nu voi afla niciodata raspunsul, dar atata timp cat nu sunt intr-o groapa racoasa si intunecata ma simt perfect. Se pare ca oboseala isi spune cuvantul ingreunandu-mi corpul sa se mai miste, ploapele se inchid si eu adorm usor.
Se pare ca visez ca nu simt sa stau pe ceva. Deschid angelic ochii si ma uit in jurul pustiu in care ma aflu, sunt intr-o incapere uriasa in care nu se afla nimic, absolul nimic. Peretii acestia mari sunt acoperiti cu faianta neagra iar podeaua cu gresie de aceasi culoare cu faianta. Nu simt absolut nimic, teama, siguranta, plictiseala, nimic. Dar se pare ca am spus mult prea repede, un val rece a trecut prin corpul meu si acuma simt un sentiment de frica uriasa care imi accelereaza si ingreuneaza respiratia. Pe pereti se scurge un fel de gelatina rosie care cade din ce in ce mai multa, dar cu o vteza foarte scazuta. Din stomac a inceput sa urce prin esofag mancarea din acesta seara, Cam la aproximativ jumatate din gat amestecul de mancare a explodat iesind un miros si un gust oribil. E mult mai rau sa ajunga in gat voma decat sa iasa afara. Se pare ca stomacul si-a spus cuvantul, caderea asta de gelatina de pe perete e insuportabila. Ma apropi de perete si pun mana pe lichidul rosu care nu este gelatina si...sange. Nu se poate, este lichidul vital. Sangele curge la vale parca neterminandu-se, iar cand ajunge la podea formeaza un mic lac. Frica din corpul meu este imensa, ma rog ochilor mei sa devina orbi ca sa nu mai vad in jur, nu mai vrau sa vad cascada de sange, este mult prea mult pentru mine.
Micutul lac a devenit brusc uriasi, acum imi ajunge la solduri udandu-mi hainele. Cu trecerea fiecarui minut volumul lichidului rosu urca tot mai mult trecand de mine. Pentru a supravietui trebuie sa risc si sa ma scufund, mi-asi dori sa se termine teroarea asta care imi cauzeaza frici uriase, dar nu cu pretul vietii mele. Inot cu frica prin lacul asta, daca se poate numi lac si ma ridic la sprafata. Bataile inima rasuna in urechia mea, toate organismele se sperie de momentele astea socante.
Miracol ca altfel nu asi putea spune, lacul scade si eu uda pe haine cu sange cad in genuchi in timp ce fata mea este spalata de lichidul vital ,cu lacrimi calde si cristaline care imi umezesc chipul. Si ultimile puteri imi sunt secate de lacrimile care ies cu putere din organism. Oare s-a terminat acesta teroare? Din pacare viata ma pune la incercare prin lucruri de groaza, mai bine ma uitam la un film horror decat sa fiu intrunul. In tavan apare o gura care este conjurata de un rosu aprins.
-Fatuca nu te mai speria ca imi faci sila. spune aceasta gura imensa pe un ton autoritar.
In momentul in care o vad gura lacrimile cad iar facand vai pe obrajii mei delicati. Frica din sufletul meu era ata de mare incat planeta asta mi se pare mica in comparatie cu ea. Vreau sa am o viata normala, sa cunosc iubirea cu care sa traiesc pe veci. Dar nu, eu stau aici si plang ingrozita. Dece viata mea este asa?
-Lasa-ma. Nu vreau sa vad, nu vreau sa aud, lasati-ma toti in pace. spun printre lacrimi.
Respiratia mea a scazut enorm,iar timpul ei de progresare s-a facut ca naiba( stiu ca nu suna bine dar in acest moment nu-mi gasesc cuvinele). Asi face orice doar sa fie acasa la mama si sa o aud cum ma cearta, asi da orice.
-Vrei sa se termine? spune gura pe un ton castigator.
Simt ca ceva nu e bine dar nu pot sa fac nimic. Vreau sa se termine aceasta experienta groaznica. Se pare ca nu am de ales. Oare ce se va intampla cu mine? Sper ca este bine ce fac si nu o dau in bara. Stau cateva momente ca sa gasesc puterea de a raspunde la o intrebare care imi da o senzatie de frica. Gasesc puterea in firavul meu corp si ii dau afirmativ din cap urmat de o intrebare logica : "Ce trebuie sa fac?"
-Spune dupa mine. Dar ai grija sa nu spui prosti, un singur cuvant gresit si nu se stie ce se va intampla cu tine.
Inghit in sec din cauza raspunsului ei sau lui, gura este la feminin dar vocea pare de barbat. Sunt nebuna, in aceste momente ma gandesc la gramatica. Oare fac bine? In inima mea se gaseste un sentiment de nesiguranta, dar pana la urma accept sa-l ascult.
-Eu indius vreau sa devin acum si mereu. Ascultatoare si puternica voi deveni ca scopul meu de acum este sa-l slavesc pe el.
Pe cine o sa slavesc? Ce o sa devin? Asta e nu mai pot da inapoi asa ca ce o fo o fi. Repet ce a spus si simt ca corpul meu a explodat. Ma simt bine, relaxata, fericita, implinita. Ma bucur ca am facut aceasta alegere.
END FLASHBACK
Ma bucut si in acest moment ca l-am ascultat pe fiul diavolului sef, si am intrat in lumea asta. Dupa cateva zile am aflat despre primul meu corp, aexplodat in patul in care dormea. Nici nu stiu daca mamei si tatei i-a pasat, dar chiar nu-mi pasa de ei. Sunt atat de fericita ca am terminat acea viata in care eu eram declarata...
Nu am timp sa-l mai citesc inca o data asa ca presupun ca am multe greseli.
Capitolul 5- Amintiri si o parte din trecut. Partea I
Discutia asta este cat se poate de plictisitoare si de obositoare. In gandul meu se invarte decat intrebari precum " Nu il doare gura cat vorbeste? " sau "Mai ma sacaie mult la cap? ". Seful meu nu face nimic altceva decat sa-mi vorbeasca despre uciderea lui Sasuke. Oare ce are Sasuke atat de special de nu il omoram o data si facem atatea planuri? Intrebarile astea sunt atat de fregvente in capul meu incat mi-au devenit parte din mine. Ce ghinion poate sa aiba Sasuke, sa moara cand este atat de tanar, si apoi sa ajunga si in iad. Oare ce i-a spus acest Alex? Oare ce specie de om este Sasuke? Ce putere are de are vise premonitice? Cui ii pasa oricul il voi omora si sangele lui dulce va aluneca pe sabia mea daidu-i mai multa putere, bluza pe care o voi purta va avea pe veci apretele luptei. Oare il voi omara in acesta lume sau voi intra in alta dimensiune? Abia astept momentul in care sa simt iar mirosul dulce a sangelui proaspat omorat.
A dat miracolul si diavolul sef iese din visul meu lasandu-ma si pe mine in pace, sa ma odihnesc si eu, ca de o suta de ani nu am simtit ca sunt odihnita. Sa simt ca tot corpul meu se relaxeaza, sa simt cum trece prin corpul meu un val de racoare care ma face sa ma simt perfecta si multumita. Dar nu, eu trebuie sa omor oameni ca sa-i aduc in imparatia lui idioata. Cat de mare este iadul de intra toti? Eu fac parte din grupa DSR care este formata din zece persoane, fiecare persoana trebuie sa omoara patru indivizi ca altfel isi pierd nemurimea. Ceilalti nu au treaba, ei au viata acesta dar eu am murit, daca nu fac ce mi se spune o sa mor, si nu ma de gand sa intru in iad. Deci imi pare rau muritorilor dar nu am ce sa va fac, o sa va omor pe toti. Oare cum arata Alex? Probabil ca este lafel ca Sasuke dar mai hotarat. Abia astept momentul in care iti va veni sfarsitul Sasuke. Cum ai putut ticalosule sa te indragostesti de alta cand eu sunt langa tine? Ce te urasc Sasuke, sa ai parte numai de nenorociri. O sa savuresc din plin momentul razbunarii, o sa te tai de nimeni nu o sa te recunoasca, te las fara cap, fara maini, te ard si apoi de maruntesc cu sabia ca pe ceapa. Sa iti aud tipetele de ajutorare care rasuna, sa te vad plangand ca un copil caruia ii sa furat acadeaua, si eu o sa stau in fata ta si o sa rad.
Momentele alea de aur o sa vina. Acum te las sa il cunosti pe Alex si apoi cand o sa primesc acortul te distrug. La naiba nu pot sa ma relaxez, fiar sa fi sefule ca cum nu pot sa ma culc. Deschid ochii mei verzi care le da tuturor senzatie ca sunt o fire blanda si nevinovata, cand eu cu acesti ochii am vazut sute de oameni murind in chinuri inspaimantatoare. Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt cele date de imprastierea sangelui pe toata suprafata. Pana la urma nici in aeasta seara nu o sa dorm asa ca ar trebui sa fac ceva pentru a treaca timpul asta nefolositor. Poate sa invat ceva, dar nu am chef sa iau toata materia inca o data, imi este de ajuns ca am invatat cand eram vie. Sa mai invat si acum? Nu sunt proasta, de ce sa pierd timpul cu cititul sau scrisul, in loc sa ies afata si sa gasesc un prost pe care sa-l chinui asa cum stiu eu, rece si fara mila. Dar nu, se poate sa ma certe diavoli superiori, m-am saturat de pedepsele lor, ultima oara cand am iesit afara sa omor pe cineva mi-au ars mana stanga, bine ca nu pe cea dreapta ca altfel nu mai puteam sa omor oameni. Oare ce fac acum Sasuke si Alex? Scumpul meu ingerasi acum are un vis in care isi descopera destinul si ramura diavoleasca, sau chiar ingereasca. Oare visul a inceput ca al meu? Imi aduc aminte minunatul vis in care am descoperit de ce mi s-a dat o a doua sansa. L-am avut imediat dupa ce am devenit un indius, dupa ce am trecut de initiere si am fost numita in grad inferior doi. Intr-o buna zi il voi omora pe diavolul sef si voi avea dreptul de a omora pe toti. Imi aduc si acum aminte visul mirifil de atunci:
FLASHBACK
Obosita si trista incerc sa adorm pe patul moale din camera de hotel. Insfarsit am terminat si eu insipidul si nefolositorul test de initiere. Oare de ce am facut acest test? Intrebari la care nu voi afla niciodata raspunsul, dar atata timp cat nu sunt intr-o groapa racoasa si intunecata ma simt perfect. Se pare ca oboseala isi spune cuvantul ingreunandu-mi corpul sa se mai miste, ploapele se inchid si eu adorm usor.
Se pare ca visez ca nu simt sa stau pe ceva. Deschid angelic ochii si ma uit in jurul pustiu in care ma aflu, sunt intr-o incapere uriasa in care nu se afla nimic, absolul nimic. Peretii acestia mari sunt acoperiti cu faianta neagra iar podeaua cu gresie de aceasi culoare cu faianta. Nu simt absolut nimic, teama, siguranta, plictiseala, nimic. Dar se pare ca am spus mult prea repede, un val rece a trecut prin corpul meu si acuma simt un sentiment de frica uriasa care imi accelereaza si ingreuneaza respiratia. Pe pereti se scurge un fel de gelatina rosie care cade din ce in ce mai multa, dar cu o vteza foarte scazuta. Din stomac a inceput sa urce prin esofag mancarea din acesta seara, Cam la aproximativ jumatate din gat amestecul de mancare a explodat iesind un miros si un gust oribil. E mult mai rau sa ajunga in gat voma decat sa iasa afara. Se pare ca stomacul si-a spus cuvantul, caderea asta de gelatina de pe perete e insuportabila. Ma apropi de perete si pun mana pe lichidul rosu care nu este gelatina si...sange. Nu se poate, este lichidul vital. Sangele curge la vale parca neterminandu-se, iar cand ajunge la podea formeaza un mic lac. Frica din corpul meu este imensa, ma rog ochilor mei sa devina orbi ca sa nu mai vad in jur, nu mai vrau sa vad cascada de sange, este mult prea mult pentru mine.
Micutul lac a devenit brusc uriasi, acum imi ajunge la solduri udandu-mi hainele. Cu trecerea fiecarui minut volumul lichidului rosu urca tot mai mult trecand de mine. Pentru a supravietui trebuie sa risc si sa ma scufund, mi-asi dori sa se termine teroarea asta care imi cauzeaza frici uriase, dar nu cu pretul vietii mele. Inot cu frica prin lacul asta, daca se poate numi lac si ma ridic la sprafata. Bataile inima rasuna in urechia mea, toate organismele se sperie de momentele astea socante.
Miracol ca altfel nu asi putea spune, lacul scade si eu uda pe haine cu sange cad in genuchi in timp ce fata mea este spalata de lichidul vital ,cu lacrimi calde si cristaline care imi umezesc chipul. Si ultimile puteri imi sunt secate de lacrimile care ies cu putere din organism. Oare s-a terminat acesta teroare? Din pacare viata ma pune la incercare prin lucruri de groaza, mai bine ma uitam la un film horror decat sa fiu intrunul. In tavan apare o gura care este conjurata de un rosu aprins.
-Fatuca nu te mai speria ca imi faci sila. spune aceasta gura imensa pe un ton autoritar.
In momentul in care o vad gura lacrimile cad iar facand vai pe obrajii mei delicati. Frica din sufletul meu era ata de mare incat planeta asta mi se pare mica in comparatie cu ea. Vreau sa am o viata normala, sa cunosc iubirea cu care sa traiesc pe veci. Dar nu, eu stau aici si plang ingrozita. Dece viata mea este asa?
-Lasa-ma. Nu vreau sa vad, nu vreau sa aud, lasati-ma toti in pace. spun printre lacrimi.
Respiratia mea a scazut enorm,iar timpul ei de progresare s-a facut ca naiba( stiu ca nu suna bine dar in acest moment nu-mi gasesc cuvinele). Asi face orice doar sa fie acasa la mama si sa o aud cum ma cearta, asi da orice.
-Vrei sa se termine? spune gura pe un ton castigator.
Simt ca ceva nu e bine dar nu pot sa fac nimic. Vreau sa se termine aceasta experienta groaznica. Se pare ca nu am de ales. Oare ce se va intampla cu mine? Sper ca este bine ce fac si nu o dau in bara. Stau cateva momente ca sa gasesc puterea de a raspunde la o intrebare care imi da o senzatie de frica. Gasesc puterea in firavul meu corp si ii dau afirmativ din cap urmat de o intrebare logica : "Ce trebuie sa fac?"
-Spune dupa mine. Dar ai grija sa nu spui prosti, un singur cuvant gresit si nu se stie ce se va intampla cu tine.
Inghit in sec din cauza raspunsului ei sau lui, gura este la feminin dar vocea pare de barbat. Sunt nebuna, in aceste momente ma gandesc la gramatica. Oare fac bine? In inima mea se gaseste un sentiment de nesiguranta, dar pana la urma accept sa-l ascult.
-Eu indius vreau sa devin acum si mereu. Ascultatoare si puternica voi deveni ca scopul meu de acum este sa-l slavesc pe el.
Pe cine o sa slavesc? Ce o sa devin? Asta e nu mai pot da inapoi asa ca ce o fo o fi. Repet ce a spus si simt ca corpul meu a explodat. Ma simt bine, relaxata, fericita, implinita. Ma bucur ca am facut aceasta alegere.
END FLASHBACK
Ma bucut si in acest moment ca l-am ascultat pe fiul diavolului sef, si am intrat in lumea asta. Dupa cateva zile am aflat despre primul meu corp, aexplodat in patul in care dormea. Nici nu stiu daca mamei si tatei i-a pasat, dar chiar nu-mi pasa de ei. Sunt atat de fericita ca am terminat acea viata in care eu eram declarata...
Nu am timp sa-l mai citesc inca o data asa ca presupun ca am multe greseli.