L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Am venit cu nextul ^:)^.

Capitolul 25: M-am schimbat?

Totul a inceput azi dimineata cand Ryuuzaki a primit un telefon de la Sarah, prin care era anuntat ca domnul Hoeven a fost gasit mort in apartamentul sau de la periferia din Bismarck. Desi eu eram in stare de soc, brunetul nu a parut foarte afectat de situatie. Din asta am putut deduce doua lucruri: ori era o stana de piatra lipsita de sentimente, ori avea un plan in minte. Nu puteam sa garantez niciuna dintre variante, insa personal eu tindeam a crede in prima.
Pentru inceput, am mers la locul faptei, si intradevar zvonul era adevarat – nu aveam prea multa incredere in Sarah. Stiam ca Ryuuzaki nu este prea bun pe teren, insa pot spune ca s-a descurcat bine azi – nu l-am mai vazut pana acum implicandu-se atat de mult intr-un caz. Cum am ajuns la locul crimei, el nu a stat ca deobicei deoparte, lasandu-i pe oamenii in domeniu sa-si faca treaba, nu, din contra, s-a uitat personal la cadavru. Nu mi-as fi imaginat ca are o asa tarie incat sa stea la cativa centimetri de un om mort. Oricum, din ce am inteles, se pare ca a fost impuscat in inima. Cam banal pentru mine, insa asta e tot ce am putut afla de la medicul legist. Pe de alta parte, Ryuuzaki a parut multumit de raspunsul primit. Eu raman totusi suspicios asupra explicatiilor.
Oricum, datorita a tot ce s-a intamplat, iata-ne acum, printr-o tragica “imperechere de idei”, stand la masa cu mult iubita Sarah. Nu pot crede ca am gatit si pentru ea! Ryuuzaki mi-a spus ca o sa ne viziteze cineva “ special”… chiar si-a batut joc de mine.
-E ingrozitor… spuse Sarah, insa mai mult pentru ea.
-Intradevar, incuviinta brunetul.
N-am spus nimic. Ma tot intrebam de ce sunt ambii atat de formali unul cu altul. Parca ieri isi vorbeau prieteneste, de parca s-ar cunoaste de o viata, si acum… Nu stiu ce sa cred.
-Oricum, sa speram ca mancarea facuta de Ran o sa iti mai ridice moralul.
M-am inrosit puternic la fata. De cate ori primeam un compliment din partea lui se intampla asta. Ce dracu?!
-Este delicios!
Am incercat sa neg sinceritatea cu care Sarah imi aprecia mancarea.
-Multumesc… spun cu jumatate de gura.
Ma rog, cam asa ne-am continuat asa numita cina. Sarah incerca sa mai poarte cate o discutie cu Ryuuzaki, insa brunetul parea adancit in ganduri. Lucru destul de ciudat, deobicei ii oferea scorpiei toata atentia lui.
Dupa terminarea cinei, brunetul a incercat sa o mai consoleze, Sarah zambind si intr-un final, plecand.
-Insfarsit, ingandui eu. Merg sa fac o baie, ii spun brunetului imediat ce Sarah parasi apartamentul.
Chiar aveam nevoie de una.
Nu a spus nimic, in schimb s-a indreptat spre leptopul sau. Heh, nu mi-am mai facut alte probleme; am luat doua prosoape si niste haine de schimb, intrand in baie. Am umplut cada cu apa, aburii calzi risipindu-se in aer.
-De cand astept asta, spun in timp ce imi arunc hainele pe jos si ma asez in cada.
Ma gandeam la tot ce s-a intamplat pana acum… atat de ciudat. Ryuuzaki se purta bizar cu mine, iar Sarah mi se parea cam falsa. Brunetul mi-a spus ca este o femeie puternica, de aceea nu lasa supararea sa iasa la iveala. Pe dracu, nu credeam nici o iota. Ma rog, nu cred ca este din cauza “geloziei”, insa nu am incredere in ea. Tot ce e legat de ea este… mult prea perfect. Adica, toti oamenii au defecte, gresesc, insa ea nu se incadreaza aici. De ce? Nu stiu…
Am auzit usa de la baie deschizandu-se, pe ea intrand brunetul cu doua prosoape in mana.
-Uhm… e ocupat… !? desi am inceput propozitia foarte calm, am sfarsit-o aproape tipand.
-Vreau sa fac baie.
Dupa tonul folosit, propozitia a sunat mai mult a comanda.
-Mai e o baie in apartament!!
-Nu merge apa calda.
In ciuda opunerii pe care am avut-o fata de situatie, el tot s-a dezbracat si a intrat in cada. Nu pot crede ca fac baie cu un alt barbat! De ce eu Doamne, cu ce ti-am gresit?
-Nu inteleg, incuviinta brunetul.
-Tu nu intelegi, tu?! Vrei sa-ti spun cine nu pricepe cu adevarat ce se intampla?! Stau in aceasi cada cu un alt barbat care imi tot face complimente de cand am venit aici si imi tot vorbeste ca m-am indragostit de el!
Dandu-mi seama ce vorbesc, m-am lovit cu palma peste fata, adunandu-mi gandurile. Daca o tin tot asa o sa am o cadere psihica.
-Scuze… te ascult.
-Nu se leaga lucrurile intre ele, spuse aceasta ignorand iesirea mea de mai devreme.
-Daca tu spui asta, iti dai seama ca eu nu pot intelege mai mult decat tine.
Nu a spus nimic, privind pierdut la aburii ce se creau din cauza apei fierbinti.
Un sunet strident ne-a atras atentia amandurora. L-am putut recunaoste, era telefonul meu. Mi-am intins mana ca sa ajung la blugii albastri de langa usa. He, he, am scos din buzunar un telefon albastru. M-am uitat curios la ecran, Mogami. Banuiesc ca nici aici nu pot scapa de ea. Am raspuns.
-Raaaaan!
Cred ca si Ryuuzaki din partea cealalta a cazii i-a putut auzi vocea stridenta. Ce femeie, doamne.
-Buna si tie.
-Unde esti? Vreau sa mergem la film, este unul de groaza la cinema pe care nu l-am vazut. Te rooog, spuse ea cu o voce smiorcaita.
Am oftat.
-Imi pare Mogami, insa momentan nu sunt in oras. Mergi cu altcineva.
-Eeee? Da’ nu va avea la fel de mult farmec daca tu nu esti acolo.
-Scuze…
Ce o sa ma fac eu cu ea? Ma va suna pana voi accepta sa mergem la film. Nu pot crede ca am o asa prietena.
-Ran, te-ai schimbat atat de mult.
-Hmm?
Insa nu s-a mai auzit nimic; a inchis. Acum si ea este suparata pe mine… Doamne, de ce sunt eu mereu cel acuzat ca se schimba? Sunt chiar atat de orb si nu-mi pot da seama?
Am inchis clapita telefonului, aruncandu-l pe jos. Mi-am reindreptat atentia spre Ryuuzaki. Se uita mirat la mine.
-Ce e?
-Ai prieteni ciudati.
-Heh, mie imi spui…
Mogami era o persoana bizara, insa fiind singura fata care vorbea cu mine… nu prea aveam de ales. In ciuda iesirilor ei, chiar ma inteleg bine cu ea. Daca nu ar fi fost Mogami, probabil acum nu mai eram la facultatea de informatica. Desi pare lipsita de creier, are o logica foarte buna. Sa spunem doar ca personalitatea ei copilaroasa ne impiedica sa ii vedem geniul.
-Ryuuzaki, ti se pare ca m-am schimbat?
Intrebarea a sunat destul de copilaros, insa voiam sa aud si parerea lui – in ciuda faptului ca aveam un sentiment prost asupra raspunsului.
-Da…
Mi-am ridicat privirea, uitandu-ma mirat la el. Pana si el a observat asta… De ce sunt singurul care nu stie nimic?
-Inainte nici macar nu vorbeam unul cu altul, iar acum priveste… facem baie impreuna.
M-am inrosit tot la fata, ce prost!
-Am fost fortat, idiotule! tip la el, insa cu o incercare oarba de a ma calma.
-Fortat de cine? intreba acesta in timp ce se apropie de mine. Daca nu ai vrea asta atunci ai fi putut iesi de aici de la inceput, nu?
Fetele noastre erau doar la cativa centimetri distanta, iar el ma privea iscoditor. Nu am vazut niciodata latura asta a lui Ryuuzaki. Il priveam nedumerit si… speriat.
-Esti asa un idiot! Chiar crezi ca imi doresc asta?!
-Ai spus ca nu intelegi ce se intampla cu tine… cum poti fi dintr-o data atat de sigur ca nu iti doresti asta?
Ma blocasem. Ce as fi putut spune acum? Pana la urma, eu am ajuns sa fiu idiotul.
I-am zambit.
-Te urasc atat de mult, mai ales cand ai dreptate.