02-09-2010, 03:17 PM
Îmi iubesc noul telefon pentru că pot să fac o groază de chestii cu el, de la liste cu muzică (și am stat vreo două ore să îmi transfer din pc în telefon melodiile iar apoi să le așez pe genuri :3), radio, poze super clare (camera face niște poze absolut drăguțe xD), pot să desenez, etc, etc.
De vorbit la telefon, destul de puțin, conversațiile mele sunt în medie de 2-3 minute(și asta e mult, de ex cu mama nu vorbesc mai mult de 30 de secunde :] ), iar pe timpul școlii când nu apuc să îmi văd prietenii prea des, să zicem că mă mai lungesc vreo 30 de minute-o oră cu vreo prietenă. Sau cine știe ce alte situații speciale. Mai ales pentru că prefer să tastez sms-uri și uneori ajung în situația în care rămân fără. (bine, nu am rămas chiar fără, mă încadrez perfect în 500 pe lună)
Nu știu de ce, dar mi se pare mai ok să transmiți cuiva un mesaj, o urare de aniversare de exemplu printr-un sms decât să te bâlbâi la telefon câteva minute și să nu mai știi ce să zici. (pauzele alea de reculegere nu sunt tocmai frumoase, mai ales dacă nu ești foarte apropiat de persoana cu care vorbești).
Am stat și telefon cel mult două săptămâni și era oarecum frustrant, dar cu ajutorul telefoanelor celor din familie mai diminuam problema
.
Nu pot să spun că sunt dependentă, dar telefonul este până la urmă o necesitate, un ajutor de nădejde, un instrument împotriva plictiseliii și ce mai vreți voi xD
De vorbit la telefon, destul de puțin, conversațiile mele sunt în medie de 2-3 minute(și asta e mult, de ex cu mama nu vorbesc mai mult de 30 de secunde :] ), iar pe timpul școlii când nu apuc să îmi văd prietenii prea des, să zicem că mă mai lungesc vreo 30 de minute-o oră cu vreo prietenă. Sau cine știe ce alte situații speciale. Mai ales pentru că prefer să tastez sms-uri și uneori ajung în situația în care rămân fără. (bine, nu am rămas chiar fără, mă încadrez perfect în 500 pe lună)
Nu știu de ce, dar mi se pare mai ok să transmiți cuiva un mesaj, o urare de aniversare de exemplu printr-un sms decât să te bâlbâi la telefon câteva minute și să nu mai știi ce să zici. (pauzele alea de reculegere nu sunt tocmai frumoase, mai ales dacă nu ești foarte apropiat de persoana cu care vorbești).
Am stat și telefon cel mult două săptămâni și era oarecum frustrant, dar cu ajutorul telefoanelor celor din familie mai diminuam problema
. Nu pot să spun că sunt dependentă, dar telefonul este până la urmă o necesitate, un ajutor de nădejde, un instrument împotriva plictiseliii și ce mai vreți voi xD