Eu si viata mea

[matzaplouata]

dupa o lunga, lunga, lunga pauza [si imi cer scuze pentru asta] am adus si capitolul 9. sper sa va placa si sa lasati comm
cum spuneam, dupa o asteptare lunga, un capitolpe masura

CAPITOLUL 9


Alergam ca bezmetica si trebuia sa ajung cat mai repede acolo. Trebuia sa ajung acolo, dar, unde era acel acolo? Nu stiam dar un lucru sigur era ca ma indeptam acolo si trebuia sa ajung cu orice pret. Nu imi mai simteam picioarele dar continuam sa alerg. Tot ce simteam era o durere pulsanta in glezna. Capul meu era pe nicaieri dar mintea mea era acolo si trebuia sa ajung si fizic la acel loc. Cand in sfarsit am simtit ca am ajuns acolo, m-am oprit. Era o poienita fara iarba, pe pamant fiind desenata o pentagrama. M-am asezat in centrul ei si atunci totul in jurul meu a devenit negru. Simteam cum sunt legata fedeles de niste fire la fel de subtiri ca parul dar la fel de taioase ca lama unei sabii. Strigam mut de durerea provocata de acele fire si atunci l-am vazut pe el. Uchiha junior se invartea in jurul meu incercand sa dezlege firele invizibile. La cativa metri distanta statea Gaara si manipula nisipul care se indrepta in viteza spre brunetul care incerca sa ma elibereze. Am incercat sa-l avertizez dar eram paralizata. Nu puteam sa scot nici un sunet si de fiecare data cand incercam, firele taioase se strangeau si mai tare in jurul meu. Un pumn urias din nisip l-a lovit pe Sasuke si l-a aruncat mult in departare. Simteam cum fierb de durere si furie. Atunci Gaara si-a indreptat privirea spre mine si pumnul de nisip mi-a prins glezna dreapta si a sucit-o pe toate partile pana oasele piciorului meu au parait cu zgomot si s-au facut bucatele.

M-am trezit cu siroaie de sudoare lipicioasa pe piele, in patul moale al lui Gaara. M-am frecat din obijnuinta la ochi si am remarcat ca nu mai am bandajele. Asta inseamna ca ochii mei s-au vindecat. Am zambit smecher si am scos din buzunar hartia pe care am luat-o cu mine. Stiam eu ca voi avea nevoie de ea. Mi-am muscat varful degetului aratator pana la sange si am inceput sa scriu rosu pe alb, multumirile mele baiatului. Dupa ce am terminat, am asezat biletul pe pat si mi-am luat avant. Am sarit pe pervaz si dusa am fost. Nu m-am oprit din alergat pana nu am ajuns acasa.
M-am dus direct la baie unde am facut un dus ssi m-am spalat si pe cap. Dupa ce m-am imbracat am iesit pe balcon si am inceput sa privesc visatoare sa cerul instelat.
Tot cerul era presarat cu stelute sclipitoare, care mai de care mai frumoase. Luna, lumina plina de mandrie tot ceea ce putea. Fosnetul de frunze, cantecul greierilor, din cand in cand cate o bufnita si alte vietati ale caror zgomote brazdau linistea nocturna.
Mintea mea nu putea vedea sau auzi nimic din toate astea. Era tulburata de visul de adineaori. Oare de ce am visat cu Sasuke? Oare chiar aveam sa fiu prinsa de asfel de fire taioase? Oare piciorul meu va mai rezista?
Mii de intrebari imi luau nastere in minte insa nici un raspuns. Un lucru il stiam sigur. Nu trebuia sa ma mai gandesc la asta sau ma voi distruge pe dinauntru.
Restul noptii l-am petrcut uitandu-ma la cer, la stele si gandindu-ma la o schimbare a infatisarii.
Soarele iesea plin de voiosie dintre arborii batrani, de dupa munti, si se aseza comod pe cerul senin. M-am ridicat de pe pervaz si mi-am luat de pe pat hainele pe care planuisem sa le iau pe mine. Am zambit smecher si le-am imbracat. Imi stateau bine.
Cand m-am uitat in oglinda, am auzit soneria si m-am dus sa vad cine e. I-am deschis usa si in fata mea apare Hinata.
-Buna dimineata, Sakura. Doamna Tsunade mi-a zis sa-ti aduc uniforma. imi spune ea in timp ce-mi inmaneaza un pachet.
Eu deja fierbeam de furie. Cum reuseste blonda aia sa se gandeasca la toate? I-am multumit Hinatei si imediat ce fata a plecat, m-am intors in camera mea unde am desfacut pachetul. Am imbracat hainele si m-am uitat in oglinda, la inceput fiind dezgustata de ele.
Pe masura ce ma roteam si priveam in oglinda, hainele aratau din ce in ce mai bine. Trebuie sa recunosc ca nu erau chiar asa de urate.
Camasa alba, simpla era chiar frumusica si se potrivea de minune cu fusta albasta, cu doua buzunare. Mai era si o vesta de aceeasi culoare cu fusta. Am luat-o pe mine si atunci am vazut ca in partea stanga la piept era o emblema. Si inca ce emblema frumoasa. Aratam bine si cu uniforma si chiar mi-ar fi placut daca nu as fi stiut ca toate fetele din scoala vor fi la fel. Eram curioasa cum aratau uniformele baietilor.
Chiar cand am vrut sa arunc cutia in care am primit uniforma, am vazut ca mai e ceva in ea.
-Cizme? imi spun cu voce tare in timp ce scot incaltamintea din cutie.
O pereche de cizme albe cu un toc micut, care ajungeau pana la genunchi si care aveau un fermoar in lateral. Cizmele astea sunt superbe.
Le-am incaltat si m-am privit in oglinda. Ei bine, asta era de departe cea mai frumoasa uniforma pe care am vazut-o vreodata. M-am oprit din analizat noile haine cand am vazut cat e ora.
Mi-am pus cateva caiete si niste pixuri negre si albastre intr-o geanta pe care am aruncat-o pe un umar. Mi-am incuiat apartamentul si am luat-o pe scari in jos. Saream cate trei-patru trepte deodata si simteam cum glezna dreapta imi pulseaza puternic. Am ignorat durerea si am continuat sa alerg spre academie.
Curtea scolii era goala, semn ca am intarziat. Am intrat in cladire si m-am grabit spre clasa a XII-a. Fugeam confuza pe holurile intortocheate si ajungeam mereu de unde porneam.
-Ce enervant. De ce nu pot sa gasesc si eu nenorocita aia de clasa? strig in gura mare. Cand mi-am dat seama ce am facut, mi-am pus mana la gura si cand ecoul vocii mele s-a stins, am simtit cum cineva imi pune mana e umarul stang.
Ma intorc si il vad pe acelasi barabat pe care l-am vazut cand am venit prima data dupa Vulpea cu noua cozi. Par argintiu suflat intr-o parte, cu un cap mai inalt decat mine, masca ce ii acoperea chipul si banuiesc ca zambea. Daca imi amintesc bine numele lui, el e Kakashi. Senseiul echipei sapte din care, inevitabil, fac si eu parte.
-Tu trebuie sa fii Sakura. imi spune cu o voce blanda. Si banuiesc ca nu iti gasesti clasa.
Aprob din cap si imi cer scuze pentru zgomotul provocat.
-Eu sunt dirigintele tau si am sa te duc eu la clasa ta. Ai ora cu mine. mai adauga el dupa care incepe sa ma conduca prin labirintul de holuri. S-a oprit in fata unei usi de lemn, pe care era o placuta argintie unde scria mare "Clasa a XII-a".
De pe partea cealalta a usii, se auzeau strigate, rasete, chiuituri si fel de fel de zgomote care pareau a fi de veselie. Profesorul a deschis usa dupa ce mi-a spus ca ma cheama el cand sa intru.
Imediat ce a intrat, s-a asternut linistea. Am auzit ca a intrebat de absenti si ca nu este nici unul. Nu am mai tras cu urechea pentru ca nici macar nu eram curioasa.
Dupa cateva minute am auzit ca mi-a strigat numele si am intrat in sala. Simteam cum o gramada de perechi de ochi ma ard cu privirea. Mi-am aruncat si eu ochii putin prin clasa si i-am putut zari pe Hinata, Naruto, Neji, Temari, Tenten, Shikamaru care casca de zor si pe Uchiha care statea intr-un colt al salii. Noroc ca erau module de o singura persoana ca nu as fi suportat sa imi impart banca cu cineva.
-Dragi copii, aceasta este Sakura, noua voastra colega. Spune-ne ceva despre tine, Sakura. zise profesorul vesel.
-Ma cheama Sakura, am saptesprezece ani, nu imi place decat sa ma antrenez, urasc cand nu imi ating scopul si... cam atat.
-Care este visul tau? ma intreaba unul din baietii pe care nu ii cunosteam.
-Nu e treaba ta! ii raspund cu o voce taioasa.
-Acum sa ti prezint pe colegii tai: Naruto Uzumaki, Sasuke Uchiha, Sai, Kiba Inuzuka, Shino Aburame, Hinata Hyuga, Shikamaru Nara, Ino Yamanaka, Rock Lee, Neji Hyuga, Tenten si cei trei frati No Sabaku: Gaara, Temari si Kankuro.
Am tresarit cand am auzit numele lui Gaara si am inghitit in sec. Probabil era suparat pe mine. Mi-am pus mana stanga pe buricele degetelor de la cea dreapta si am masat usor zona unde sangele imi era inchegat.
-Bine, bine! Gata cu prezentarile. Sa vedem unde vei sta. Iti convine in ultima banca de langa fereastra?
Fara sa ii raspund ma indrept spre banca si imi scot un caiet si un pix.
Profesorul incepe sa ne predea. Arata ca un profesor de chimie dar de fapt el se ocupa cu juturile vechi. Am inceput sa notez si deja auzeam cum se discuta despre mine in clasa.
Unii ma descriau ca fiind la fel cum a fost si Sasuke cand s-a mutata aici la academie, altii ma considerau a fi cu nasul pe sus si ca ma cred a tot-stiutoare, altii spuneau ca sunt draguta si fel de fel de vorbe. Bineinteles ca mai erau si cei care erau atenti la ceea ce explica Kakashi.
Eu nu ma regaseam in nici o categorie. Eu eram mai de graba cea care se prefacea a fi atenta, dar de fapt eram ocupata sa visez cu ochii deschisi, sa ma gandesc la trecut si sa simt ca nu sunt intreaga. Da. Asta era. O parte din mine lipsea cu desavarsire si nu ar fi vrut sa se intoarca nici in ruptul capului. Ceea ce ma deranja nu era lipsa in sine, ci faptul ca nu stiam unde e acea parte din mine. Sa fie oare la Itachi? Sau sa fie oare in locul unde m-am nascut? Sau poate o fi hoinarind aiurea pe aleile vietii, pierduta undeva pe-acolo? Nu conta cu adevarat dar stiam sigur ca aveam sa gasesc acea parte din mine si o voi aduce inapoi indiferent ce furtuni va trebui sa infrunt si orice va trebui sa indur. Trebuia sa o aduc inapoi ca sa ma simt din nou intreaga, sa nu mai fiu goala pe interior.
Imi auzeam numele strigat dar am presupus ca e doar constiinta mea care ma striga disperata si ma implora sa gasesc restul din mine. Pana nu m-am simtit zgaltaita bine de profesor, nu am realizat ca de fapt el era cel care imi striga cu disperare numele.
-Sakura! Mai esti printre noi?
-Da, da. Sunt aici. ii spun profesorului iesind din ganduri.
-Ce am intrebat eu acum 3 minue?
-Nu stiu si sincer nici nu prea imi pasa.
-Te crezi desteapta? Iesi la tabla si deseneaza-mi toate punctele unde se aduna cantitatile cele mai mari de cheakra in corp. spune caruntul. De fapt nu era carunt dar asa imi placea mie sa ii spun.
Am iesit din banca si fara prea multa tragere de inima am inceput sa desenez alb pe negru. Dupa cateva minute tabla era acoperita in totalitate de un sistem complex de canale ale fluxului de chakra si erau mai multe puncte in care se putea vedea ca era in cantitati mai mari.
M-am intors plictisita in banca dar inainte i-am putut observa pe Neji, Gaara si Sasuke holbandu-se la mine ca la felul 41. M-am asezat pe scaunul de lemn si profesorul nu a indraznit sa ma mai deranjeze toata ora. Misto! Si eu care crezusem ca mi-am facut primul dusman printre profi. Ha! Probabil nici nu se va mai pune cu mine o perioada.
Am zambit in sinea mea la gandul ca dupa cum au cascat colegii gura la mine probabil eram printre geniile clasei. De parca mi-ar pasa. Dar totusi nu puteam nega ca acest fapt mi-a adus o satisfactie uriasa. Pentru mine invatatul era usor. Aveam o memorie excelenta atunci cand trebuia desi uneori mai aveam si de furca cu unele materii.
Cat timp eu am continuat sa privesc absenta pe geam, profesorul a tot bodoganit acolo pe limba lui pana cand s-a auzit sunetul binecuvantatului, iubitului si mult adoratului clopotel ce anunta pauza.
Tot ce am facut a fost sa-mi mut lenea de pe scaun pe pervazut unei ferestre deschise. Etajul 1. Trebuie sa recunosc ca sunt niste peisaje superbe aici. Totul e atat de verde si totul pare atat de viu comparativ cu mine care sunt moarta psihic.
Ochii ma ustura putin si cred ca era mai bine sa mai fi dormit putin azi-noapte. Nu mai conteaza. Maine o sa fiu ca noua si o sa-mmi pot seincepe antrenamentele pentru dezvoltarea Sharinganului. Minunat.
Din nou clopotelul se aude si toti elevii se strang bosumflati pe la clasele lor. Ma ridic si eu de pe pervaz si intru inapoi in banca mea. Aveam ora de strategie cu Kurenai Yuhi parca. Deja simt ca mor.
Profesoara intra in clasa si toti se ridica in picioare si o saluta respectuos. Dupa ce salutul le-a fost intors de profesoara, toti s-au asezat pe scaunele lor.
Femeia parea de treaba, cu o personalitate moale. Are parul negru si ochii sangerii, ciudata culoare pentru ochi. Am fost intrerupta chiar inainte de a-i analiza imbracamintea.
-Vad ca aveti o colega noua! Fata cu parl roz, din ultima banca, ridica-te in picioare te rog! o aud pe profesoara.
Ma ridic plina de lene de pe scaun.
-Spune-mi te rog cum te cheama si cati ani ai.
-Ma cheama Sakura si am saptispe ani! spun eu si dau sa ma asez.
-Nu te aseza inca. Vino la tabla sa faci un exarcitiu ca sa vad la ce nivel esti.
Din nou ma indrept spre tabla si inainte ca profesoara sa nceapa sa imi spuna exercitul, eu ii zic:
-Nu va obositi! Dati-mi un exercitiu de rang A.
Femeia se uita la mine ca vaca la poarta noua si pot sa jur ca asta facea si restul clasei. Mi-am dat ochii peste cap si atunci bruneta mi-a schitat o harta pe tabla cu punctele inamice si Konoha si mi-a spus sa ies din aceasta situatie limita.
Pe desen, satul era inconjurat de inamici. Din toate punctele de vedere.
-Hmmm... spun in timp ce ma gandeam.
-Daca nu stii sa rezolvi e in regula. spune profa.
-Stiu sa rezolv dar nu stiu sa explic ca sa inteleaga toata gloata de colegi.
Din nou am lasat-o masca pe profesoara.
-Neji, Gaara, Shikamaru si Sasuke veniti aici. Banuiesc ca voi o sa intelegeti ce va va spune Sakura si sa explicati mai departe colegilor. Cei patru au iesit din banca si au venit in fata clasei, langa mine.
Dupa cum se uitau la schita de pe tabla, probabil nici ei nu gaseau vreo solutie. Profa mi-a zis sa le explic lor si ei vor explica mai departe celorlalti colegi.
-Deci satul e inconjurat din toate punctele de vedere. Bineinteles ca mai sunt si catacombele pe care in exercitui doamna Kurenai le-a lasat libere. Trimitem un pluton ninja in catacombe si cu stilul lemnului se creeaza un fel de gratii. Atunci o parte din ninja care au inconjurat satul vor intra in catacombe si vor fi sigilati inautru. Putem sa ii ucidem apoi dupa placl nostru. Reastul celor care au inconjurat satul vor fi distrasi si va fi cel mai bun moment sa ii atacam si distrugem astfel victoria fiind de partea Konohai.
Baietii se uitau la mie cu o fata de zici ca cine stiu ce au fi vazut. Am zambit si dupa ce am fost felicitata de Kurenai m-am intors in banca mea. Din nou m-am plictisit tot restul orei.
In pauza mi-am reluat locul pe pervaz.
O auzeam vag pe Ino cum planuia sa ma arunce pe geam aasa ca am fost pregatita si atunci cand a vrut sa ma impinga am prins-o de mana si i-am sucit-o tare spunand:
-Data viitoare daca vrei sa ma arunci pe geam, fii mai atenta.
A plecat cu coada intre picioare si nu a indraznit sa ma mai deranjeze. Cred ca mi-am facut un dusman printre colegi. Ha! De parca mi-ar pasa! Nimeni nu se pune cu mine.
Orele au trecut atat de repede si au fost atat de plictisitoare pana cand a venit si ultima. Lupte cu Anko Mitarashi. Aici ma voi distra pe cinste.
Cand s-a sunat de intrare toti colegii au venit in clasa imbracati in treninguri la fel: fetele cu verde si baietii cu albastru. Eu am ramas in uniforma. Cand profesoara a intrat in clasa a inceput sa strige:
-Buna ziua, viermisori de matase. Treceti pe terenul de antrenamente.
Toti am inceput sa ne indreptam spre teren si atunci am auzit-o pe profa strigand la mine:
-Cei cu tine, barbie cu par roz? Unde ti-e treningul?
-Draga, larva suprema, trebuia sa fi observat ca sunt eleva noua si ca nu am un astfel de trening. ii raspund eu cu aceeasi moneda.
Ofticata la culme, femeia ma trage dupa ea in vestiar si imi arunca niste pantaloni si o bluza de trening ordonandu-mi sa ma schimb.
-Ai sa regreti felul in care mi te-ai adresat sa stii.
-Mai bine sa regret ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut. ii raspund zambind profesoarei. Imi placea personalitatea ei si aveam de gand sa o calc pe nervi de cate ori aveam ocazia.
M-am schimbat repede si am iesit pe teren.
-Bine maimutelor. Fetele in stanga si baietii in dreapta. Azi vom face intreceri de viteza. Deoarece sunt mai multe fete decat baieti Sakura va alerga de sase ori. spuse ranjind malefic.
-Asta-i tot, urangutan mama? Ma asteptam la ceva mai mult dar asta este. ii spun din nou zambind. Din nou am calcat-o pe coada. Chestia asta incepea sa-mi placa din ce in ce mai mult.
Am facut cozile si am inceput sa alergam. Eram de departe cea mai buna. Cand am terminat cele sase ture nici macar nu gafaiam comparativ cu baietii si restul fetelor. Am zambit stiind ca inca o data mi-am invatat minte profesoara.
-Bun! Acum veti sparge lemne cu pumnul, toti inafara de Sakura care va sparge pietre.
Toti se chinuiau sa sparga lemnele iar eu cu un singur pumn am spart o piatra uriasa. Chiar atnci a sunat clopotelul. Mi-am strans lucrurile si am plecat acasa fara sa ma obosesc sa-mi salut colegii.
Se innorase si cerul prevestea o furtuna cumplita. Trebuia sa ajung acasa inainte sa inceapa sa tune altfel nu era de bine. Aveam o presimtire proasta. Am inghitit in sec si am pornit grabita spre casa.

suzti-mi va implor greselile de tastare:D