29-06-2010, 03:30 PM
Arigatou ptr coom si milioan de scuze pentru intarziere. Spatamana trecuta am fost plecata in tabara taman in Maramures si n-am avut cum sa scriu. ^:)^. Am uitat sa anunt. Am venit insa cu un nou capitol, sper sa va placa. :D
Eram in taxiu, indraptandu-ma spre cea mai inalta cladire din oras. Desi era ziua mea libera, foloseam traseul obsnuit. Din cauza examenelor, in ultimele trei zile nu am mai fost pe la birou. Cand ma vorbit cu Ryuuzaki mi-a spus ca nu e nici o problema daca lipsesc o perioada, insa parca nu voiam sa-l mai las singur inca 24 de ore. Ultima data cand am facut asta am gasit un adevart uragan in biroul sau. Mereu mi l-am imaginat pe brunet tipul de persoana inteligenta, organizata si in mod special… ordonata. Ma rog, dupa ce m-am angajat si am petrecut o saptamana cu el, mi-am schimbat parerea.
In legatura cu jurnalul si cazul Kira nu am mai aflat nimic. In ultima saptamana m-am axat foarte mult pe invatat. Trebuia sa iau examenele pentru a mai putea ramane in Tokio. Nu a fost greu. De fapt, nu ma asteptam sa am niste subiecte atat de usoare. Indiferent daca ma pregateam sau nu tot stiam sa rezolv acele probleme de informatica; le facusem in liceu. Oricum rezultatele le voi afla abia peste doua zile.
Mi-am rezemat capul de geamul taxiului. Nu dormisem foarte mult aseara. Mogami a venit la mine acasa in jurul orei zece si a inceput sa-mi povesteasca despre noua ei cucerire. Parea un tip de treaba dupa cate spunea ea, insa are mereu tendinta de a supraestima lucrurile. Ma rog, atata timp cat ea era fericita, eu nu aveam nimic impotriva.
-Am ajuns, domnule.
Vocea taximetristului mi-a atras atentia. Am deschis portiere masinii, i-am platit omului si m-am indreptat spre birou. Cascasem usor de cateva ori pana sa ajung la brunet. Uneori chiar ma simteam ca o menajera. Mi-am imaginat cum as arata cu sort, niste patofi inalti cu toc, un decolteu proeminent. Am inceput sa rad in lift numai gandindu-ma la asta. Nu cred ca L ma vedea in felul asta, dar nici mult nu mai avea. Fiind distrat de situatie am intrat fara sa mai bat la usa.
-M-am gandit sa trec azi pe la tine. Esti un adevarat dezastru daca stai singur si pentru cateva zile.
Si in timp ce vorbeam mi-am indreptat privirea spre canapeaua din birou. Light statea peste Ryuuzaki, tinand pumnul drep ridicat, incercand sa-l loveasca. Brunetul parea foarte calm in timp, desi Light era turbat de furie. Eram incremenit. Nu puteam sa ma misc sau sa spun ceva. Era prima data cand vedeam doua persoane cum se bat. Ryuuzaki l-a prins de ambele maini pe saten si l-a intors in asa fel incat au cazut amandoi de pe canapea. De data aceasta brunetul era cel care statea peste Light. Din locul in care eram puteam sa observ privirea plina de furie a satenului; ochii odata plini de intelegere erau acum doar o amintire. Privea fix inainte, zambind. Puteai spune ca a innebunit. Ryuuzaki l-a lovit puternic de cateva ori. Nu stiu exact daca imi observasera prezenta, insa atunci cand pumnul brunetului i-a intors capul lui Light spre mine- putand astfel sa ma priveasca- acesta s-a ridicat brusc, trantindu-l pe brunet si iesind pe usa. Ma simteam ca intr-un film foarte prost deal lui Jackie Chan. M-am indreptat spre locul in care se afla Ryuuzaki.
-Nu m-am gandit ca esti un asa bun luptator, ii spun ironic in timp ce il ajut sa se ridice.
Nu mi-a raspuns; avea privirea fixata asupra mea. Am observat cum un firicel rosiatic de sange a inceput sa se prelinga din gura sa. Am oftat. Uite motivul pentru care eu sunt impotriva violentei. Mi-am scos batista din buzunarul pantalonilor si l-am sters usor, astfel incat sa nu-l doara. Uneori aveam impresia ca nu sunt doar o menajera, poate mama lui. Am prea multa grija de el!
-Haide, sa mergem la mine acasa. Ai nevoie de o baie si niste cafea. Sa vezi ca o sa te simti mai bine, ii spun zambind.
-Bine.
Imediat ce m-a aprobat s-a indreptat spre unul dintre dulapiaorele din birou. A scos de acolo o cutie in care, dupa ambalaj, cred ca se aflau cubulete de zahar.
-In caz ca imi pui prea putin zahar in cafea, mi-a spus acesta imediat ce a observat ca priveam suspicios cutia.
-Nu-ti face girji, iti fac cafeaua de atata timp. Stiu ca daca nu are cel putin doua kilograme de zahar nu e destul de dulce.
Am iesit amandoi din birou, indreptandu-ne spre apartamentul meu. Toti angajatii erau surprinsi sa-l vada pe L. Era normal, foarte rar se intampla ca brunetul sa-si paraseasca biroul. Mi-am propus mai de mult ca intr-o zi o sa-i fac un program special care sa implice si timpul liber, somnul si mancatul.
Pe parcursul drumului nici unul dintre noi nu a spus nimic. Nu aveam de gand sa-l intreb despre conflictul pe care tocmai l-a avut; daca el crede ca e mai bine sa tina totul pentru el, atunci ii respect dorinta. A fost destul de ciudat oricum. Light arata de parca ar fi innebunit, ce l-ar fi facut sa se comporte asa? Parca era in stare sa-l si omoare pe brunet. Pe de alta partea, Ryuuzaki era extrem de calm, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Imediat ce am ajuns la apartament i-am dat lui Ryuuzaki cateva haine de schimb si un prosop:
-Fa o baie pana pregatesc eu cafelele.
A dat aprobator din cap si s-a indreptat spre baie. Am scos cateva pliculete de cafea si le-am pus la filtru. M-am asezat pe unul dintre scaunele alaturate mesei si priveam ganditor spre aparatul ce avea sa ne faca cafeaua. Situatia in care se aflau Light si L ma facea curios. Voiam sa aflu despre ce e vorba, insa pe de o parte doream sa respect deciziile brunetului. Oftasem adanc. Toata treaba asta era din ce in ce mai incurcata.
Sirul gandurilor mi-a fost in scrut timp intrerupt de brunet. Se afla in fata mea cu o sticluta galbena in mana pe care scria Shiseido Tsubaki. Era samponul.
-Ce e asta?
-Sampon, ii raspund oarecum absent.
-Nu e ca cel pe care mi-l lua Watari. Acesta – spune in timp ce-l apropie mai mult- miroase frumos.
Se uita la sampon apoi la mine. Schimba priviri intre acea sticla si mine. Pentru prima data Ryuuzaki avea alta expresie a fetei… parca una rugatoare. Am fost uimit sa vad asta, mai ales la el. Parca ma indemna cu tot sufletul lui sa-i dau samponul.
-Haide, ii spun in timp ce-l iau de mana.
Ma simteam de parca as fi mama lui. Chiar si asa, era un copilas dragut. Avea o fata asa de nevinovata. Nu-mi venea sa cred ca spun lucrurile astea depsre cel mai bun detectiv al lumii. L-am dus pana in baie. Nu era cine stie ce: o incapere nu foarte mare, cu pereti albastri si o gresie neagra si lucioasa pe jos. Aveam aceleasi lucruri care le are orice baie, doar ca langa cada se afla un dulapior in care depozitam niste medicamente si o trusa de prim ajutor. Nu se stie niciodata cand o sa am nevoie de ea.
-Apleaca-ti capul, ii zic in timp ce pregatesc dusul.
Imediat ce am potrivit apa, i-am umezit parul pentru a putea mai apoi sa-l spal cu acel sampon. Ii facema un masaj usor la cap in timp ce incercam sa intind samponul pe toata suprafata parului. Tinea ochii inchisi, insa cred ca era satisfacut de situatie. Nu stiu de ce -chiar nu-mi pot imagine ceva plauzibil-, insa imi placea sa fac asta. Cine stie… poate voi avea un viitor ca maseur. L-am masat pe brunet timp de cinsprezece minute. Nu a spus nimic si nici nu s-a miscat deloc. Cand am terminat sa-l clatesc si-a deschis ochii. Acum statea cu fata spre mine, privindu-ma printre picaturile de apa ce se prelingeau pe fata lui.
-Asteapta aici sa aduc prosopul.
Cand venise sa imi arate descoperirea facuta uitase prosopul pe scaun. L-am luat in timp ce am aruncat o privire spre filtru. Cafeaua era aproape gata. M-am intors in baie. Brunetul a inceput sa se apropie de mine, insa a alunecat. M-am indreptat rapid spre el, incercand sa-l prind. Ce pot spune… Aveam o pozitie… Cu o mana ma tineam de chiuveta, cu spatele ma sprijineam de partea laterala a cazii si cu cealalta mana il tineam pe brunet.
<< Eu-superman, el-omul invizibil. >>
Situatia ma amuza. Chiar si asa, in incercarea de a ma misca, mai rau am facut. Am alunecta si eu pe apa scursa din parul brunetului, cazand si lovindu-ma puternic cu capul de cada. Din toata treaba asta Ryuuzaki a iesit cel mai bine, statea frumos peste mine, cu parul ud, al carei ape se prelingea acum pe tricoul meu. Ce sa zic… nu se putea mai bine de atat.
-Ran…
-Ce e? ii raspund intarziat.
-Parul imi miroase a miere.
L-am privit dubios. M-am apropiat mai mult de el si i-am mirosit parul. Intradevar, era miere! Ciudat… nu-mi aduc aminte sa fi cumparat un astfel de sampon.
Ryuuzaki isi intoarse capul spre stanga, privind in jos.
-Aishiteruyo*.
Nu stiu cum ar fi reactionat altcineva, dar eu mai aveam putin si lesinam cand am auzit acele cuvinte din partea brunetului. Parca trecusera exact prin mine. Il priveam mirat, stupefiat, chiar nu stiam ce sa cred. Ryuuzaki mi-a spus ca ma…ma… Nici nu ma pot gandi la asta! Si tocmai acea forma**! Mi-am intors si eu capul spre stanga, privind rusinat prin camera. Ma simteam ciudat… Privirea imi cazu asupra unei sticle de culoare galbuie… era samponul.
<< Stai putin! >>
Am mai privit de mai multe ori samponul, apoi locul la care era brunetul atat de atent. Dupa cum ma gandeam. El iubeste acel sampon, nici pe departe nu se referea la o persoana in carne si oase.
Aishiteruyo*- te iubesc foarte mult.
Si tocmai acea forma**- Ran se referea la diferenta dintre "aishiteiru" si "aishiteruyo". Aishiteiru inseamna un simplu " te iubesc" pe cand aishiteruyo se refera la o froma de genu " te iubesc atat de mult incat mi-as da viata pentru tine". Sper ca ati inteles diferenta. :))
Capitolul 13: "Te iubesc?"
Eram in taxiu, indraptandu-ma spre cea mai inalta cladire din oras. Desi era ziua mea libera, foloseam traseul obsnuit. Din cauza examenelor, in ultimele trei zile nu am mai fost pe la birou. Cand ma vorbit cu Ryuuzaki mi-a spus ca nu e nici o problema daca lipsesc o perioada, insa parca nu voiam sa-l mai las singur inca 24 de ore. Ultima data cand am facut asta am gasit un adevart uragan in biroul sau. Mereu mi l-am imaginat pe brunet tipul de persoana inteligenta, organizata si in mod special… ordonata. Ma rog, dupa ce m-am angajat si am petrecut o saptamana cu el, mi-am schimbat parerea.
In legatura cu jurnalul si cazul Kira nu am mai aflat nimic. In ultima saptamana m-am axat foarte mult pe invatat. Trebuia sa iau examenele pentru a mai putea ramane in Tokio. Nu a fost greu. De fapt, nu ma asteptam sa am niste subiecte atat de usoare. Indiferent daca ma pregateam sau nu tot stiam sa rezolv acele probleme de informatica; le facusem in liceu. Oricum rezultatele le voi afla abia peste doua zile.
Mi-am rezemat capul de geamul taxiului. Nu dormisem foarte mult aseara. Mogami a venit la mine acasa in jurul orei zece si a inceput sa-mi povesteasca despre noua ei cucerire. Parea un tip de treaba dupa cate spunea ea, insa are mereu tendinta de a supraestima lucrurile. Ma rog, atata timp cat ea era fericita, eu nu aveam nimic impotriva.
-Am ajuns, domnule.
Vocea taximetristului mi-a atras atentia. Am deschis portiere masinii, i-am platit omului si m-am indreptat spre birou. Cascasem usor de cateva ori pana sa ajung la brunet. Uneori chiar ma simteam ca o menajera. Mi-am imaginat cum as arata cu sort, niste patofi inalti cu toc, un decolteu proeminent. Am inceput sa rad in lift numai gandindu-ma la asta. Nu cred ca L ma vedea in felul asta, dar nici mult nu mai avea. Fiind distrat de situatie am intrat fara sa mai bat la usa.
-M-am gandit sa trec azi pe la tine. Esti un adevarat dezastru daca stai singur si pentru cateva zile.
Si in timp ce vorbeam mi-am indreptat privirea spre canapeaua din birou. Light statea peste Ryuuzaki, tinand pumnul drep ridicat, incercand sa-l loveasca. Brunetul parea foarte calm in timp, desi Light era turbat de furie. Eram incremenit. Nu puteam sa ma misc sau sa spun ceva. Era prima data cand vedeam doua persoane cum se bat. Ryuuzaki l-a prins de ambele maini pe saten si l-a intors in asa fel incat au cazut amandoi de pe canapea. De data aceasta brunetul era cel care statea peste Light. Din locul in care eram puteam sa observ privirea plina de furie a satenului; ochii odata plini de intelegere erau acum doar o amintire. Privea fix inainte, zambind. Puteai spune ca a innebunit. Ryuuzaki l-a lovit puternic de cateva ori. Nu stiu exact daca imi observasera prezenta, insa atunci cand pumnul brunetului i-a intors capul lui Light spre mine- putand astfel sa ma priveasca- acesta s-a ridicat brusc, trantindu-l pe brunet si iesind pe usa. Ma simteam ca intr-un film foarte prost deal lui Jackie Chan. M-am indreptat spre locul in care se afla Ryuuzaki.
-Nu m-am gandit ca esti un asa bun luptator, ii spun ironic in timp ce il ajut sa se ridice.
Nu mi-a raspuns; avea privirea fixata asupra mea. Am observat cum un firicel rosiatic de sange a inceput sa se prelinga din gura sa. Am oftat. Uite motivul pentru care eu sunt impotriva violentei. Mi-am scos batista din buzunarul pantalonilor si l-am sters usor, astfel incat sa nu-l doara. Uneori aveam impresia ca nu sunt doar o menajera, poate mama lui. Am prea multa grija de el!
-Haide, sa mergem la mine acasa. Ai nevoie de o baie si niste cafea. Sa vezi ca o sa te simti mai bine, ii spun zambind.
-Bine.
Imediat ce m-a aprobat s-a indreptat spre unul dintre dulapiaorele din birou. A scos de acolo o cutie in care, dupa ambalaj, cred ca se aflau cubulete de zahar.
-In caz ca imi pui prea putin zahar in cafea, mi-a spus acesta imediat ce a observat ca priveam suspicios cutia.
-Nu-ti face girji, iti fac cafeaua de atata timp. Stiu ca daca nu are cel putin doua kilograme de zahar nu e destul de dulce.
Am iesit amandoi din birou, indreptandu-ne spre apartamentul meu. Toti angajatii erau surprinsi sa-l vada pe L. Era normal, foarte rar se intampla ca brunetul sa-si paraseasca biroul. Mi-am propus mai de mult ca intr-o zi o sa-i fac un program special care sa implice si timpul liber, somnul si mancatul.
Pe parcursul drumului nici unul dintre noi nu a spus nimic. Nu aveam de gand sa-l intreb despre conflictul pe care tocmai l-a avut; daca el crede ca e mai bine sa tina totul pentru el, atunci ii respect dorinta. A fost destul de ciudat oricum. Light arata de parca ar fi innebunit, ce l-ar fi facut sa se comporte asa? Parca era in stare sa-l si omoare pe brunet. Pe de alta partea, Ryuuzaki era extrem de calm, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Imediat ce am ajuns la apartament i-am dat lui Ryuuzaki cateva haine de schimb si un prosop:
-Fa o baie pana pregatesc eu cafelele.
A dat aprobator din cap si s-a indreptat spre baie. Am scos cateva pliculete de cafea si le-am pus la filtru. M-am asezat pe unul dintre scaunele alaturate mesei si priveam ganditor spre aparatul ce avea sa ne faca cafeaua. Situatia in care se aflau Light si L ma facea curios. Voiam sa aflu despre ce e vorba, insa pe de o parte doream sa respect deciziile brunetului. Oftasem adanc. Toata treaba asta era din ce in ce mai incurcata.
Sirul gandurilor mi-a fost in scrut timp intrerupt de brunet. Se afla in fata mea cu o sticluta galbena in mana pe care scria Shiseido Tsubaki. Era samponul.
-Ce e asta?
-Sampon, ii raspund oarecum absent.
-Nu e ca cel pe care mi-l lua Watari. Acesta – spune in timp ce-l apropie mai mult- miroase frumos.
Se uita la sampon apoi la mine. Schimba priviri intre acea sticla si mine. Pentru prima data Ryuuzaki avea alta expresie a fetei… parca una rugatoare. Am fost uimit sa vad asta, mai ales la el. Parca ma indemna cu tot sufletul lui sa-i dau samponul.
-Haide, ii spun in timp ce-l iau de mana.
Ma simteam de parca as fi mama lui. Chiar si asa, era un copilas dragut. Avea o fata asa de nevinovata. Nu-mi venea sa cred ca spun lucrurile astea depsre cel mai bun detectiv al lumii. L-am dus pana in baie. Nu era cine stie ce: o incapere nu foarte mare, cu pereti albastri si o gresie neagra si lucioasa pe jos. Aveam aceleasi lucruri care le are orice baie, doar ca langa cada se afla un dulapior in care depozitam niste medicamente si o trusa de prim ajutor. Nu se stie niciodata cand o sa am nevoie de ea.
-Apleaca-ti capul, ii zic in timp ce pregatesc dusul.
Imediat ce am potrivit apa, i-am umezit parul pentru a putea mai apoi sa-l spal cu acel sampon. Ii facema un masaj usor la cap in timp ce incercam sa intind samponul pe toata suprafata parului. Tinea ochii inchisi, insa cred ca era satisfacut de situatie. Nu stiu de ce -chiar nu-mi pot imagine ceva plauzibil-, insa imi placea sa fac asta. Cine stie… poate voi avea un viitor ca maseur. L-am masat pe brunet timp de cinsprezece minute. Nu a spus nimic si nici nu s-a miscat deloc. Cand am terminat sa-l clatesc si-a deschis ochii. Acum statea cu fata spre mine, privindu-ma printre picaturile de apa ce se prelingeau pe fata lui.
-Asteapta aici sa aduc prosopul.
Cand venise sa imi arate descoperirea facuta uitase prosopul pe scaun. L-am luat in timp ce am aruncat o privire spre filtru. Cafeaua era aproape gata. M-am intors in baie. Brunetul a inceput sa se apropie de mine, insa a alunecat. M-am indreptat rapid spre el, incercand sa-l prind. Ce pot spune… Aveam o pozitie… Cu o mana ma tineam de chiuveta, cu spatele ma sprijineam de partea laterala a cazii si cu cealalta mana il tineam pe brunet.
<< Eu-superman, el-omul invizibil. >>
Situatia ma amuza. Chiar si asa, in incercarea de a ma misca, mai rau am facut. Am alunecta si eu pe apa scursa din parul brunetului, cazand si lovindu-ma puternic cu capul de cada. Din toata treaba asta Ryuuzaki a iesit cel mai bine, statea frumos peste mine, cu parul ud, al carei ape se prelingea acum pe tricoul meu. Ce sa zic… nu se putea mai bine de atat.
-Ran…
-Ce e? ii raspund intarziat.
-Parul imi miroase a miere.
L-am privit dubios. M-am apropiat mai mult de el si i-am mirosit parul. Intradevar, era miere! Ciudat… nu-mi aduc aminte sa fi cumparat un astfel de sampon.
Ryuuzaki isi intoarse capul spre stanga, privind in jos.
-Aishiteruyo*.
Nu stiu cum ar fi reactionat altcineva, dar eu mai aveam putin si lesinam cand am auzit acele cuvinte din partea brunetului. Parca trecusera exact prin mine. Il priveam mirat, stupefiat, chiar nu stiam ce sa cred. Ryuuzaki mi-a spus ca ma…ma… Nici nu ma pot gandi la asta! Si tocmai acea forma**! Mi-am intors si eu capul spre stanga, privind rusinat prin camera. Ma simteam ciudat… Privirea imi cazu asupra unei sticle de culoare galbuie… era samponul.
<< Stai putin! >>
Am mai privit de mai multe ori samponul, apoi locul la care era brunetul atat de atent. Dupa cum ma gandeam. El iubeste acel sampon, nici pe departe nu se referea la o persoana in carne si oase.
Aishiteruyo*- te iubesc foarte mult.
Si tocmai acea forma**- Ran se referea la diferenta dintre "aishiteiru" si "aishiteruyo". Aishiteiru inseamna un simplu " te iubesc" pe cand aishiteruyo se refera la o froma de genu " te iubesc atat de mult incat mi-as da viata pentru tine". Sper ca ati inteles diferenta. :))
![[Imagine: asdsadfu.jpg]](http://img855.imageshack.us/i/asdsadfu.jpg/)
Sank you, Valkyrja *hug*