Tărâmul fermecat.

[Nami]

Scurt, ÅŸtiu ...

Capitolul VI.

Deschid ochii şi văd lumini difuze şi enervante. Vocea lui Alfie răsuna în încăpere. Mă uit atent la tavan şi parcă toate luminile se unesc într-una singură. Pentru un moment, am crezut că văd dublu. Probabil lovitura m-a afectat. Acum, când toată durerea a dispărut, pot să văd camera. Podeaua este din lemn, pereţii sunt vopsiţi în negru şi nu există ferestre. Încăperea este micuţă, creându-mi o senzaţie neplăcută. Parcă pereţii se apropie unii de alţii şi mă ztrobesc. Minunat moment în care să-mi aduc aminte că sufăr de claustrofobie.
Dintr-o ţeavă de deasupra capului meu, curg picături fierbinţi de apă. Din cauza spaţiului închis şi lipsei de ferestre, în cameră este foarte cald. Sunt legat de un scaun. Situaţia este perfectă. Aerul închis din încăpere mă înăbuşeşte. Hainele mele nu sunt foarte supţiri. Port un tricou negru şi o pereche de pantaloni. Simt cum picături de transpiraţie îmi curg pe chip, scurgându-se pe gât, continuându-şi apoi drumul pe sub tricou, pe pielea mea fierbinte.
Alfie mă priveşte rânjind, ceea ce-mi provoacă o stare de nervi. Gândul că un elf mă ţine prizonier mă nelinişteşte şi-mi gâdilă orgoliul. M-a prins cu garda jos, iar terenul şi aliatul lui, – pe care se pare că-l cheama German – l-au avantajat. Eu nu cunosc acest tărâm şi nici nu am o creatură puternică care să-mi asculte ordinele şă să mă ajute. Totuşi, am crezut că-l bate pe teritoriul lui şi m-am înşelat.
Elful contiună să tacă, iar această linişte profundă mă înnebuneşte, – şi căldura îmi displace, iar claustrofobia este clar un dezavantaj în circumstanţele de mai sus – dacă nu sunt nebun deja.
- Dacă nu aş fi legat, ti-aş da o mamă de bătaie, i-am spus eu rânjind.
- Dar, din păcate, te ţin prizonier. Şi nu poţi face nimic.
Alfie îmi poate da replica oricând. Terenul şi aliatul lui îl avantajează. Totuşi, dacă aş fi liber, l-aş batae. Dar cum aş scăpa de creatura ce-l protejează ? Va trebui să fiu cuminte. Deşi îmi displace ideea ...
„ La naiba, Alfie. Nu pot sta cuminte. "
- Dă-mi drumul.
- Nu te eliberez. EÅŸti un pericol pentru noi.
- Ah, da ?
- Da. Nu-ţi forţa norocul. Sunt încă ferm. Dar pot fi şi rău.
- Să te văd.
Deja l-am provocat prea tare. Oricât mi-am orit să stau cuminte şi să nu zic ceva care m-ar trimite într-o situaţie mai rea, nu am reuşit. Alfie se uită nervos la mine. Dintr-odată, începu să se apropie de mine. Sări în sus, iar capul lui îmi lovi violent gura. Scaunul se dărâmă cu mine. Acum, chiar că am făcut-o lată. Din buză mi se scurge un lichid roşu. Elful zâmbi. Firicele de sânge mi se scurg pe gât, din buză. Mă simt aiurea. Este penibil. Un elf mai scund decât mine, mi-a tras un cap în gură şi mi-a spart buza. Unde este demnitatea mea ?
Alfie râde satisfăcut. L-am subestimat, dar am greşit. Am un adversar destul de puternic. Totul e pe dos. Să reevaluăm: sunt ţinut prizonier de un elf masochist; mă ţine într-o încăpere mică, iar eu am claustrofobie; elful este puternic şi mai are şi o creatură acre îl protejează; mi-a spart buza. Perfect.
Alfie mă priveşte, în ochi strălucindu-i scânteile victoriei, – se vede că se simte bine – eu fiind încă legat de scaun, dar la pământ, cu fire de sânge, care coboară de la buză în jos. Cred că arăt penibil.
În aceste momente mă bucur că nu am găsit-o pe zâna mea, Melanie. Îmi imaginez privirea ei, dacă m-ar fi văzut într-un asemenea hal. Şi totuşi ... Poate ar fi alergat spre mine, aruncându-se pe podea şi strângându-mă în braţe. Şi poate mă înşel ... Eu sunt un simplu om. Dacă nu aş fi venit aici, pe tărâmul acesta, aş fi avut o viaţă normală, pe când ea este o zână frumoasă, după care orice băiat ar fi oftat. Diferenţa dintre noi este mare. Ea, fata minunată din visul meu, are părul negru şi lung, ochii negri, trăsăturile frumoase ale chipului se îmbină armonios cu pielea ei albă, iar aripile îi se rdică pe lângă corpul ei ce pare fragil, inocent, dar totuşi atrăgător într-un mod diferit. Este genul de fată căreia nu ai vrea să-i faci rău. Numai când te uiţi la ea, un sentiment ţi se împleteşte în inimă. Un sentiment ciudat, care te frământă şi îţi dă fiori. Eu am ajuns aici, din pricina acestui simţ nebunesc. Dar nu pot să regret, când mă gândesc la ea, toate temerile-mi trec. Ştiu că o voi salva şi o să fim fericiţi împreună. Nu contează că aparţinem unor lumi diferite. Vom fi împreună. Am promis ...