21-06-2010, 10:29 AM
Hey..va multumesc mult pentru comentari, iar acum...Vine urmatorul capitol putin mai mare..:zuppy03: Si-apropo o sa mai dureze cam 2-3 capitole pana cand o sa se lege totul cu titlul..dehh, m-am apucat sa-ncerc sa scriu mai mult.:zuppy05:
Capitolul 2: O dimineata agitata...
Dimineata venise destul de repede, ceea ce mi-a creat un vizibil disconfort. Razele soarelui au patruns violent in camera, rostogolinduse apoi bland pe obrajii mei facandu-ma sa ma stramb. Somnoroasa cum eram, m-am intors cu fata spre usa incercand sa-mi recapat somnul. In sinea mea stiam ca trebuie sa ma trezesc devreme, insa tot stresul si toata oboseala aceea ma doborase, efectiv. Cum am prins din nou somnul mai drag, cum atunci cineva se gaseste sa aprinda casetofonul incat muzica incepuse sa rasune in intreaga casa, in special in camera mea. Patul incepu sa vibreze cu mine, iar eu incepeam in acelasi timp sa marai prin somn, incapatanata. Nu renuntam la somn prea usor, deci nu aveam sa deschid ochii.
De-odata se auzi o bufnitura, si speriata cum eram am cazut direct pe jos cu tot cu cearceaf si perna. Ce naiba se petrece oare? Mi-am pus perna-n cap iar alarma telefonului se opri. "Pana aici! Asta chiar a umplut paharul"
Am ridicat mainile in aer precum un zombi care ar fi vrut sa stranga pe cineva de gat, iar cu ochii bulbucati priveam neincetat spre usa.
-Alina!
M-am ridicat imediat in picioare, fara sa mai tin cont de cum eram imbracata: o camasa alba putin mai lunga, si o pereche de pantaloni negri, asemanatori cu bikini. Am iesit numaidecat din camera, coborand scarile in graba pana cand am ajuns la primul etaj. Cu fiecare pas al meu zgomotul rasuna din ce in ce mai tare in urechile mele. Mama chiar nu observa toata aceasta harmalaie?
Am dat buzna in camera Alinei si-am oprit casetofonul in timp ce-mi treceam mana prin par, ascunzand intr-un fel starea aceea de nervozitate pe care o aveam pe moment.
-Scuza-ma ca te deranjez, dar..Tu chiar ti-ai pierdut mintile?! Stiam ca ai inebunit odata cu varsta, insa nici chiar asa.
-In primul rand nu sunt eu nebuna aici, ci tu esti! Iar in al-doi-lea rand da-mi voie sa ma antrenez. Vreau sa fiu acceptata in echipa de majorete a scolii.
Spunand toate acestea iar deschise casetofonul, iar eu vorbeam ca nebuna la pereti. Apoi a venit randul meu sa-l opresc.
-Macar asculta-ma!
-De ce te-as asculta tocmai pe tine? Pa!
Si cu toate acele vorbe imi inchise usa in nas. Cine naiba se credea?Din acest motiv nu mi-am dorit niciodata o sora. Defapt, la ce sunt ele bune? Doar sa-i tachineze pe altii. Si eu o tachinam, dar macar eu imi asum unele resposabilitati, nu ca ea.
Incercand sa ma astampar am intrat in cabina de dus, lasand stropii fierbinti de apa sa-mi incalzeasca intregul trup in timp ce aburii nu incetau sa apara. Un miros dulceag de trandafiri se infiripase numai decat in intreaga baie, completand astfel intregul peisaj al gresiei de-un albastru spalacit si cu faianta de-un alb murdar, cu influente spre crem.
Dupa aproximativ unsprezece minute am iesit din baie apoi am dat repede fuga la dulapul meu cu haine. M-am asezat pe pat in timp ce deschisesem larg usile dulapului facute din lemn masiv de nuc. Toate hainele miroseau proaspat a levantica exact cum imi placeau mie dupa fiecare spalare, facandu-ma astfel sa visez chiar daca constientizam ca sunt in intarziere. precum un vartej m-am si imbracat intr-o pereche de blugi albi, scurti, si o bluza putin mai lunga, culoarea piersicii, cu doua bretele subtiri care-mi dezveleau cateodata unul din umeri. Nu preferam hainele mulate pe corp sau cele prea decoltate.
Zambareata si totusi grabita, mi-am luat locul in fata oglinzii trecandu-mi deseori peria prin par, privindu-mi incontinuu reflectia. Aveam parul brunet, lung pana la umeri si drept, i ntimp ce culoarea ochilor mei era de-un verde intens, dand senzatia ca purtam lentile de contact. Desi aveam un pormoneu intreg cu farduri, cumparate de mama bineinteles, niciodata nu le foloseam.Imi placea sa fiu naturala, si asa nu mergeam la cine stie ce gala de moda.Parul si pielea ca spuma laptelui faceau o adevarata combinatie, dandu-mi o oarecare urma de mister dar totodata si naturalista.
De-odata toata linistea aceea se duse pe apa zambetei iar muzica iar incepuse.
-Alina!
Degeaba am tipat. Sigur nu ma auzit. Nervoasa, m-am si ridicat intr'o secunda si iar am intrat in camera surora-mii, inchizandui casetofonul si punandu-l de-oparte ca sa nu-l mai atinga.
-Daca asta se numeste dans la tine..
Se intoarse cu fata spre mine, punandusi ambele maini in solduri.
-Nu trebuie sa darami casa ca sa inveti sa dansezi. Mai bine iesi in curte..
M-am lasat pe vine in fata ei, prinzand'o de umeri. Trebuia sa ma inteleg cu ea in vrun fel.
-Nu-mi spui mie ce sa fac, cotoroant'o!
-Pe cine faci cotoroanta, pitico?
-Pe cine faci pitica, cotoroanta?!!
Si-uite asa alta discutie "fiziologica" incepu intre doua surori. Noroc cu mama care ne-a chemat pe amandoua la masa. Ne-am resemnat amandoua, insa Alina nu inceta pana cand nu-mi dadu cu o perna in fata.
-Acum cine e pitica?!
Am inghitit in sec, inclestandu-mi dintii. Mai bine o ignoram, altfel nu mai ajungeam azi la liceu. Strangand puternic perna in brate, am coborat la bucatarie, si asezandu-ma in fata mamei intiznandui perna.
-Ce este asta? Doar nu vrei sa o iei dupa tine, nu? imi afisa un zambet ironic.
-Alloo! Mai sunt cumva la gradinita sa o iau dupa mine? Asta este ceea ce "scumpa" ta fiica mi-a dat. Direct in nas! incepusem sa gesticulez din maini, asezandu-ma intr-un final la masa.
-Nu exagera, Adina!
-Mama, nu exagerez! Tu nu ai auzit nimic mai acum cateva minute? Zau asa, tare bine era sa o dai la o casa de copii si sa raman eu singura la parinti..Ce idee ai?
Fata mi se lumina de-odata, insa mama isi inclina capul in semn negativ. Ahh...niciodata nu era de-acord cu mine!
-Acum grabeste-te. Sa nu intarzi!
-Deja am intarziat..Imi dau ochii peste cap apoi ies in graba din casa, incepand chiar sa alerg spre scoala. Cum trecuse o saptamana de cand liceul se deschise, era clar ca o sa fiu singura nou venita acolo.
Nici nu traversez bine scoala caci liceul deja mi se infatisa in fata ochilor, putin cam prapadit ce'i drept, insa macar avea o curte mare. Loc perfect de chiulit! Am intrat in graba, incepand apoi sa ma plimb ca nebuna pe holuri, constatand dabia acum caci toti erau in clasa mai bine de o jumatate de ora, si nici macar nu stiam clasa la care fusesem repartizata.
"Pe toti Sfiinti! Cum ajung eu acum in clasa?!"
Capitolul 2: O dimineata agitata...
Dimineata venise destul de repede, ceea ce mi-a creat un vizibil disconfort. Razele soarelui au patruns violent in camera, rostogolinduse apoi bland pe obrajii mei facandu-ma sa ma stramb. Somnoroasa cum eram, m-am intors cu fata spre usa incercand sa-mi recapat somnul. In sinea mea stiam ca trebuie sa ma trezesc devreme, insa tot stresul si toata oboseala aceea ma doborase, efectiv. Cum am prins din nou somnul mai drag, cum atunci cineva se gaseste sa aprinda casetofonul incat muzica incepuse sa rasune in intreaga casa, in special in camera mea. Patul incepu sa vibreze cu mine, iar eu incepeam in acelasi timp sa marai prin somn, incapatanata. Nu renuntam la somn prea usor, deci nu aveam sa deschid ochii.
De-odata se auzi o bufnitura, si speriata cum eram am cazut direct pe jos cu tot cu cearceaf si perna. Ce naiba se petrece oare? Mi-am pus perna-n cap iar alarma telefonului se opri. "Pana aici! Asta chiar a umplut paharul"
Am ridicat mainile in aer precum un zombi care ar fi vrut sa stranga pe cineva de gat, iar cu ochii bulbucati priveam neincetat spre usa.
-Alina!
M-am ridicat imediat in picioare, fara sa mai tin cont de cum eram imbracata: o camasa alba putin mai lunga, si o pereche de pantaloni negri, asemanatori cu bikini. Am iesit numaidecat din camera, coborand scarile in graba pana cand am ajuns la primul etaj. Cu fiecare pas al meu zgomotul rasuna din ce in ce mai tare in urechile mele. Mama chiar nu observa toata aceasta harmalaie?
Am dat buzna in camera Alinei si-am oprit casetofonul in timp ce-mi treceam mana prin par, ascunzand intr-un fel starea aceea de nervozitate pe care o aveam pe moment.
-Scuza-ma ca te deranjez, dar..Tu chiar ti-ai pierdut mintile?! Stiam ca ai inebunit odata cu varsta, insa nici chiar asa.
-In primul rand nu sunt eu nebuna aici, ci tu esti! Iar in al-doi-lea rand da-mi voie sa ma antrenez. Vreau sa fiu acceptata in echipa de majorete a scolii.
Spunand toate acestea iar deschise casetofonul, iar eu vorbeam ca nebuna la pereti. Apoi a venit randul meu sa-l opresc.
-Macar asculta-ma!
-De ce te-as asculta tocmai pe tine? Pa!
Si cu toate acele vorbe imi inchise usa in nas. Cine naiba se credea?Din acest motiv nu mi-am dorit niciodata o sora. Defapt, la ce sunt ele bune? Doar sa-i tachineze pe altii. Si eu o tachinam, dar macar eu imi asum unele resposabilitati, nu ca ea.
Incercand sa ma astampar am intrat in cabina de dus, lasand stropii fierbinti de apa sa-mi incalzeasca intregul trup in timp ce aburii nu incetau sa apara. Un miros dulceag de trandafiri se infiripase numai decat in intreaga baie, completand astfel intregul peisaj al gresiei de-un albastru spalacit si cu faianta de-un alb murdar, cu influente spre crem.
Dupa aproximativ unsprezece minute am iesit din baie apoi am dat repede fuga la dulapul meu cu haine. M-am asezat pe pat in timp ce deschisesem larg usile dulapului facute din lemn masiv de nuc. Toate hainele miroseau proaspat a levantica exact cum imi placeau mie dupa fiecare spalare, facandu-ma astfel sa visez chiar daca constientizam ca sunt in intarziere. precum un vartej m-am si imbracat intr-o pereche de blugi albi, scurti, si o bluza putin mai lunga, culoarea piersicii, cu doua bretele subtiri care-mi dezveleau cateodata unul din umeri. Nu preferam hainele mulate pe corp sau cele prea decoltate.
Zambareata si totusi grabita, mi-am luat locul in fata oglinzii trecandu-mi deseori peria prin par, privindu-mi incontinuu reflectia. Aveam parul brunet, lung pana la umeri si drept, i ntimp ce culoarea ochilor mei era de-un verde intens, dand senzatia ca purtam lentile de contact. Desi aveam un pormoneu intreg cu farduri, cumparate de mama bineinteles, niciodata nu le foloseam.Imi placea sa fiu naturala, si asa nu mergeam la cine stie ce gala de moda.Parul si pielea ca spuma laptelui faceau o adevarata combinatie, dandu-mi o oarecare urma de mister dar totodata si naturalista.
De-odata toata linistea aceea se duse pe apa zambetei iar muzica iar incepuse.
-Alina!
Degeaba am tipat. Sigur nu ma auzit. Nervoasa, m-am si ridicat intr'o secunda si iar am intrat in camera surora-mii, inchizandui casetofonul si punandu-l de-oparte ca sa nu-l mai atinga.
-Daca asta se numeste dans la tine..
Se intoarse cu fata spre mine, punandusi ambele maini in solduri.
-Nu trebuie sa darami casa ca sa inveti sa dansezi. Mai bine iesi in curte..
M-am lasat pe vine in fata ei, prinzand'o de umeri. Trebuia sa ma inteleg cu ea in vrun fel.
-Nu-mi spui mie ce sa fac, cotoroant'o!
-Pe cine faci cotoroanta, pitico?
-Pe cine faci pitica, cotoroanta?!!
Si-uite asa alta discutie "fiziologica" incepu intre doua surori. Noroc cu mama care ne-a chemat pe amandoua la masa. Ne-am resemnat amandoua, insa Alina nu inceta pana cand nu-mi dadu cu o perna in fata.
-Acum cine e pitica?!
Am inghitit in sec, inclestandu-mi dintii. Mai bine o ignoram, altfel nu mai ajungeam azi la liceu. Strangand puternic perna in brate, am coborat la bucatarie, si asezandu-ma in fata mamei intiznandui perna.
-Ce este asta? Doar nu vrei sa o iei dupa tine, nu? imi afisa un zambet ironic.
-Alloo! Mai sunt cumva la gradinita sa o iau dupa mine? Asta este ceea ce "scumpa" ta fiica mi-a dat. Direct in nas! incepusem sa gesticulez din maini, asezandu-ma intr-un final la masa.
-Nu exagera, Adina!
-Mama, nu exagerez! Tu nu ai auzit nimic mai acum cateva minute? Zau asa, tare bine era sa o dai la o casa de copii si sa raman eu singura la parinti..Ce idee ai?
Fata mi se lumina de-odata, insa mama isi inclina capul in semn negativ. Ahh...niciodata nu era de-acord cu mine!
-Acum grabeste-te. Sa nu intarzi!
-Deja am intarziat..Imi dau ochii peste cap apoi ies in graba din casa, incepand chiar sa alerg spre scoala. Cum trecuse o saptamana de cand liceul se deschise, era clar ca o sa fiu singura nou venita acolo.
Nici nu traversez bine scoala caci liceul deja mi se infatisa in fata ochilor, putin cam prapadit ce'i drept, insa macar avea o curte mare. Loc perfect de chiulit! Am intrat in graba, incepand apoi sa ma plimb ca nebuna pe holuri, constatand dabia acum caci toti erau in clasa mai bine de o jumatate de ora, si nici macar nu stiam clasa la care fusesem repartizata.
"Pe toti Sfiinti! Cum ajung eu acum in clasa?!"