20-06-2010, 12:51 PM
Întrebarea asta e cu două tăişuri, căci nu înclin spre niciuna.
În primul rând, de fiecare dată când îmi fac planuri sau ceva de genu, mereu sunt dezamăgită. Şi oricât aş încerca eu să fiu optimistă, şi oricât mi s-ar spune că e bine să fi optimist, uneori pesimismul te scuteşte de dezamăgiri. Când vezi totul rău de la început e mai uşor. Pentru că dacă e rău, nu-i mare lucru, ştiai că aşa va fi, şi dacă e bine, e excelent! Deci nicăieri nu ai de suferit prea tare.
Pe de altă parte, şi dacă eşti pesimist e un pic aiurea, căci începi să-ţi pierzi încrederea în sine şi chestii de genu ăsta.
Aşa că cel mai bine e să echilibrezi balanţa, să fii şi optimist şi pesimist.
Cam aÅŸa fac eu.
În primul rând, de fiecare dată când îmi fac planuri sau ceva de genu, mereu sunt dezamăgită. Şi oricât aş încerca eu să fiu optimistă, şi oricât mi s-ar spune că e bine să fi optimist, uneori pesimismul te scuteşte de dezamăgiri. Când vezi totul rău de la început e mai uşor. Pentru că dacă e rău, nu-i mare lucru, ştiai că aşa va fi, şi dacă e bine, e excelent! Deci nicăieri nu ai de suferit prea tare.
Pe de altă parte, şi dacă eşti pesimist e un pic aiurea, căci începi să-ţi pierzi încrederea în sine şi chestii de genu ăsta.
Aşa că cel mai bine e să echilibrezi balanţa, să fii şi optimist şi pesimist.
Cam aÅŸa fac eu.