L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Arigatou ptr com ^:)^. Next chapter.

Capitolul 11: Un nou individ, un nou caz.

In ultimele doua saptamani am aflat foarte multe despre cazul Kira si mai ales despre jurnal. Pana acum, stiam ca acest caz a fost abandonat din cauza lipsei de suspecti, desi inainte de moartea lui Kaimei au fost foarte multe persoane ce puteau sa aibe titlul de “Kira”. Daca imi aduc bine aminte, printre ei se afla si o fata, Misa Amane. Acest Kira este o persoana care omora aproape zilnic in jur de treizeci de oameni, toti fiind criminali. Deasemenea, datorita aparitiei lui s-au creat doua tabere, le-am numit eu PRO si CONTRA Kira. Tipul acela ciudat, Light, sigur are o legatura cu tot ce se intampla. Avea si o ruda care a facut parte din echipa de detectivi. Din cate am inteles, totul s-a petrecut in urma cu trei ani, o perioada scurta de timp, insa nimeni nu pare sa vrea sa discute sau sa-si aminteasca despre asa ceva. La partea cu jurnalul inca nu stiam ce sa cred; nu puteam sa coexist cu ideea ca se scrie singur, pur si simplu mi se parea ceva absurd. Insa, fiind incapabil sa imi dau seama despre ce este vorba, trebuie sa raman la aceasta speculatie. Din cate se parea, intamplarile erau relatate in limba japoneza, insa cu alfabet latin. Un lucru ciudat.
Cam acestea erau lucrurile care le-am aflat pana acum. Intradevar, sunt multe… insa nu se leaga deloc intre ele. Nici macar nu stiu daca jurnalul are vreo legatura cu cazul.
Am oftat. Momentan ma aflam intr-un taxiu, intreaptandu-ma spre birou. De data asta plecasem mai devreme de acasa asa ca puteam sa stau linistit, nu existau sanse sa intarzii.
Aruncasem –probabil din obisnuinta- o privire asupra ceasului: 14.30. Mai aveam inca jumatate de ora la dispozitie, deci puteam sa ma asez confortabil pe scaun si sa ma relaxez. Insa, cand sa ajung si eu la concluzia asta, masina s-a oprit, taximetristul anuntandu-ma ca am ajuns la destinatie. M-am dat jos dupa ce i-am platit si m-am indreptat spre intrare. Ce pot spune… lucram in cea mai inalta cladire din Tokyo, alaturi de cel mai bun detectiv din lume. Inca ma intreb cum am ajuns aici.
-Ran, vreau sa-ti prezint pe cineva, mi-a spus Ryuuzaki imediat ce am intrat in birou.
Aruncasem o privire fugitiva asupra incaperii sa vad despre ce individ ciudat mai e vorba de data asta. Am fost placut surprins sa vad o fata. Ryuuzaki nu se intelegea deloc bine cu ele… Ma intreb despre ce e vorba.
-Ea este Misa Amane.
A spus cumva… numele acela… Misa Amane?! Am inceput sa o analizez mai bine, fiind foarte interesat de ea imediat ce i-am auzit numele. Nu era foarte inalta, avand un par lung, de un blond deschis, prins in doua codite. Fata ii era rotunda, iar ochii de un maroniu intens intrau intr-un contrast perfect cu tenul alb. Era imbracata destul de ciudat… Peste rochia de un negru lucios avea un palton lung si rosu. Purta niste cizme lungi, cu un toc inalt ce imi dadea impresia ca era mult mai mica decat imi imaginasem la inceput.
-Incantat.
-Esti asa de dragut! Ce par roscat ai! Iti iubesc camasa, sunt sigura ca a costat o avere la ce perfect arata!
-Nu… chiar…

<< Ce naiba se intampla aici? Toata imaginea care mi-am facut-o in minte… ah. Cred ca este vorba despre aceeasi Misa din jurnal. >>

-Ran, sunt sigura ca vom deveni cei mai buni prieteni.
-Si eu, ii spun cu jumatate de gura.
Acum chiar ma speria. M-am uitat rugator spre brunet, in speranta de a ma scapa de ea. Blondina nu mi se parea o persoana masochista, mai degraba sadista. Ma intreb cu de L cunoaste o asemnea persoana.
-Misa adora tot ce are culoarea negru sau rosu , auzisem vocea lui L printre exclamatiile blondei.
Proasta idee sa-mi iau azi camasa neagra. Sa tin minte: cand o sa am de lucrat cu Misa sa ma fereasca sfantu sa ma imbrac in negru sau orice alta culoare inchisa. Cred ca o sa ma si vopsesc.
-Acum ca v-ati cunoscut, trebuie sa rezolvati un caz… impreuna.
Sunt mort.
-Ce bine! O noua sansa sa ne cunoastem mai bine! Sigur este destinul. Ne-a fost menit sa ne intalnim.

<< De ce eu, Doamne? Cu ce ti-am gresit? >>

Am aprobat si eu spusele celor doi, neavand cum sa ma opun. Cand ma gandesc, o sa am de rezolvat un caz cu o crizata. Ce viata… Oricum, nu ma asteptam sa ma intalnesc cu ea. Este una dintre suspecti si am intalnit numele ei si in jurnal. Insa, si mai interesant este faptul ca Misa pare sa se cunoasca foarte bine si cu Light. Am mai aflat ceva, insa si de data aceasta nu se leaga nimic.
-Despre ce e vorba, Ryuuzaki-kun?
-Vreau sa mergeti in Nibancho. Acolo o sa va intalniti cu niste detectivi care o sa va duca pana la o casa din apropierea liceului Joshigakuin. Este vorba despre moartea unei studente. O sa aflati mai multe acolo.
Pare un caz usor, de ce ne-a trimis pe noi? Credeam ca L lucreaza numai cu cazurile care nimeni nu poate sa le dea de capat. Eh… oricum, cred ca pe moment ar trebui sa ma gandesc mai mult la viata mea. Sa speram ca ajung intreg.
Am plecat asadar spre locatia data de Ryuuzaki folosind metroul. Pe langa ca o aveam pe Misa, ma mai si sufocam in acea ingramadeala. Privind partea frumoasa a lucrurilor, datorita modului in care se prezenta meotrul, Misa nu a vorbit absolut deloc cu mine, ceea ce mi-a dat cateva sperante si satisfactie. Am ajuns undeva in apropierea acelui cartier, Nibancho, cu camasa distrusa si Misa vorbind intruna. A continua asa chiar si in drumul spre locul unde trebuia sa ne intalnim cu acei detectivi. Imi punea tot felul de intrebari, de la culoarea preferata pana la povestea mea “amoroasa” cu Mogami. Am fost obligat sa-i spun despre ea… nu aveam incotro.
-Voi trebuie sa fiti Amane Misa si Yashiro Ran, cei trimisi de Ryuuzaki-san.
Vocea groasa a barbatului din fata noastra m-a salvat de intrebarile blondinei. Era un politest- l-am recunoscut dupa imbracamintea specifica-, ce nu parea sa depaseasca varsta de treizeci si cinci de ani.
-Noi suntem, i-a raspuns Misa, adaugand si un zambet, destul de fals, la final.
Se pare ca el va fi cel care ne va indruma de acum incolo. Eh, ajuta-ma Doamne sa trec si peste asta.

Poze:

Misa Amane:

Detectivul: