13-05-2010, 11:05 PM
Hey, buna. Am venit cu next-ul :D Multumesc pt comentarii, ma asteptam la dezastre la propriu, sincer. Ms inca odata.
Spor la citit :P
A doua zi a sosit ca un fulger. Lampa inca ardea in camera mica in care ma aflam. Pentru un moment uitasem ceea ce se intamplase. Amintirile mi se pareau intotdeauna dezastre cand imi dadeam seama de faptul ca viata mea era un dezastru la propriu. Stiam ca Sasuke nu m-ar fi mintit sau daca o facuse ... chiar si cea mai mare minciuna are un sambure de adevar. De atunci am inceput sa ii urasc din ce in ce mai mult pe prietenii mei. Dar mi se parea prea ciudata situatia in care ma aflam, mai degraba ... penibila. Ce il determinase pe brunet sa ma ia aici? Singurul raspuns pe care il puteam gasi era acela ca vroia puterea mea. Era disperat dupa putere, iar daca nu disperat ... o vroia, in orice caz. Mi-am zis sa nu ma consum eu cu asta si sa il intreb pe el. M-am ridicat usor din pat si am facut cativa pasi, cam greu, ce-i drept. Dand sa ies din camera s-a deschis usa. Ma asteptam sa fie Sasuke dar nu. Pe asta nu il stiam, era un baiat cam ciudat. Era inalt, blond, cu ochii verzi, serios cat cuprinde si imbracat destul de bine, intr-o bluza gri si un pantalon negru larg. Nu era incaltat. Era genul de baiat perfect, dragut si parea si foarte capabil si mandru de sine. Am facut doi pasi in spate iar el a zambit putin si mi-a zis:
-Sasuke nu e azi aici si mi-a zis sa am eu grija de tine. Sunteti rude? Frati? Ceva? Oare de ce il interesa? Am dat negativ din cap si i-am zis:
-Nu, nu suntem nici rude, nici frati. Am fost coechipieri cu cativa ani in urma. Asta a fost demult. Si nici nu ne intelegeam prea bine. Nu inteleg de ce a facut asta. Tocmai vroiam sa ... lasa. Cand se intoarce?
-Nu imi da raportul. Spune mereu “nu e treaba ta unde merg eu si ce fac. De ce nu iti vezi de treaba ta? Oricum nu e asa important deci nu iti stresa neuronii cu lucruri marunte†Ce imi place sa rad de el. Da’ si daca m-ar auzi ... numai de ras nu mi-ar mai arde. Deci vrei sa mananci? M-a intrebat dand sa plece. Am dat negativ din cap si atunci s-a oprit. –Trebuie sa mananci. Hai, am sa-ti arat ...
-Nu. I-am zis eu. Nu imi este foame, vreau sa ies putin afara, la aer curat. Aici e aerul inchis ...
-Pe aici. A zis el iesind pe usa. L-am urmat pe holul lung, in capatul caruia era o usa. Am iesit pe ea dar nu era ce ma asteptam eu. Era un balcon ... –Asteapta aici. Mi-a zis el. Am sa trimit eu pe cineva sa stea cu tine, am putina treaba.
-Vrei sa te ajut? I-am zis eu privindu-l serioasa.
-Nu, nu ai cu ce. Doar stai aici. In cateva minute o sa vina Kaori sa stea cu tine. Si asa ea nu face nimic ziua. L-am privit nedumerita. Ziua?? –Iti explica ea. A spus el iesind pe usa. Nu am avut ce sa fac decat sa stau acolo. Am privit in jur. Totul era verde. Casa era intr-o padure deasa si cat de cat frumoasa. Lumina patrundea printre crengile copacilor pana la radacinile lor facand picaturile de roua sa sclipeasca (,) ca niste diamante. Pasarile cantau melodii armonioase care rasunau in toata padurea. Am privit asa cateva minute bune cand am auzit usa deschizandu-se in spatele meu. Am intors capul si am vazut o fata destul de draguta. Era cam cat mine de inalta, bruneta si cu mici suvite rosii in par, cu ochii albastri si imbracata intr-o rochie neagra ce depasea genunchii. M-a masurat din priviri apoi a zis entuziasmata:
-Sti, eu am presimtirea ca noi doua ne vom intelege bine. Cum te chiama? Era pea copilaroasa, se bucura mult prea mult de viata. Si totusi poate in felul asta invatam si eu sa rad mai mult.
-Sakura, i-am spus eu zambind.
- Eu sunt Kaori. Cred ca sunt cea mai optimista de aici. Toti sunt bosumflati si nu zic nimic. dar o sa te obijnuiesti aici. E frumos si foarte linistit iar Sasuke nu e asa imposibil daca nu ii faci probleme. E chiar ciudat cum ai ajuns aici. Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare si de asta imi pare rau de tine, si inca cum. Si vreau sa te ajut. Am sa fiu aici, langa tine si te voi sprijini cum pot si cat pot de mult. Si iti zic eu, daca te bate gandul ca Sasuke vrea sa profite de pe urma ta ... te inseli, si inca cum! Ii pare rau de tine. Mi-a zis ca vrea sa te ajute sa devii puternica si sa arati ca nu esti asa cum pari. Te superi daca imi spui si mie cam ce s-a intamplat cu el pana sa ajunga aici? El nu vrea sa spuna nimanui. Doar Kyro stie. De unde *****' o sti si aia? Nu ne spune noua dar ii spune ei. Ah, ce o urasc! E o nemernica. Ii place sa imi faca zile fripte ... cred ca deja te-am plictisit cu vorba. Imi spui? Da, avea dreptate, ma plictisise. Dar nu era nimic. Am zambit indiferent si am oftat. Nu stiam ce sa ii spun si nici cu ce sa incep. Toti ar fi zis “cu inceputul!†si mi-am amintit asta. Ma gandeam numai la faptul ca puteam sa il supar pe brunet. Daca el nu zisese nimic insemna ca avea motive. Sau ... nu? Nu stiam dat am preferat sa nu ii spun.
-Imi pare foarte rau dar nu pot ... nu vreau sa se supere pe mine, in fond, nici eu nu stiu asa multe despre el. Nu mi-a zis niciodata nimic si eu nu pot sa intru in viata lui cu forta ... nu pot sa il oblig sa imi spuna anumite lucruri deoarece stiu ca si pe mine m-ar deranja. Deci prefer sa ramana un mister. Nu te supara dar nu cred ca ar trebui ...
-A, nu. Nu ma supar. Vroiam sa stiu mai multe despre el. Atat. Nu face nimic. Deci, Sakura, de unde vi tu? A zis ea zambind. Imi placea fata, era destul de vesela si imi dadea si mie din buna ei dispozitie. Am zambit si eu.
-Din Conoha, satul ascuns intre frunze. E departe de locul asta? Am intrebat-o eu crezand ca imi va raspunde dar reactia a fost una mult mai diferita fata de ce ma asteptam eu. A ridicat din umeri, a incrucisat mainile la piept si a inchis ochii.
-Nu stiu. De ce crezi ca imi pasa. Decat am auzit de satul asta dar nu am fost niciodata acolo deci nu am habar unde e. Probabil ca nu e prea departe dar nu am de unde sa stiu. Eu vin din satul ascuns in umbra. Ziua nu facem nimic iar noaptea bantuim peste tot ca niste fantome deci sa nu te sperii daca auzi zgomote. Noi nu dormim noaptea si asta ne face diferiti, multi ar zice ca suntem ciudati dar e un avantaj. Noi vedem totul in intuneric pe cand adversarul poate vedea sau nu. Deci il pot ataca fara probleme. In fine. Nu vreau sa te plictisesc cu povestile mele de doi bani.
Ma scuzati ca il las asa dar sunt obosita, simt ca mor de somn. Si imi pare rau pt stelutele din text dar nu m-am putut abtine. Stiu ca e cam mic. O sa il continui maine. Pana atunci numai bine!
Spor la citit :P
A doua zi a sosit ca un fulger. Lampa inca ardea in camera mica in care ma aflam. Pentru un moment uitasem ceea ce se intamplase. Amintirile mi se pareau intotdeauna dezastre cand imi dadeam seama de faptul ca viata mea era un dezastru la propriu. Stiam ca Sasuke nu m-ar fi mintit sau daca o facuse ... chiar si cea mai mare minciuna are un sambure de adevar. De atunci am inceput sa ii urasc din ce in ce mai mult pe prietenii mei. Dar mi se parea prea ciudata situatia in care ma aflam, mai degraba ... penibila. Ce il determinase pe brunet sa ma ia aici? Singurul raspuns pe care il puteam gasi era acela ca vroia puterea mea. Era disperat dupa putere, iar daca nu disperat ... o vroia, in orice caz. Mi-am zis sa nu ma consum eu cu asta si sa il intreb pe el. M-am ridicat usor din pat si am facut cativa pasi, cam greu, ce-i drept. Dand sa ies din camera s-a deschis usa. Ma asteptam sa fie Sasuke dar nu. Pe asta nu il stiam, era un baiat cam ciudat. Era inalt, blond, cu ochii verzi, serios cat cuprinde si imbracat destul de bine, intr-o bluza gri si un pantalon negru larg. Nu era incaltat. Era genul de baiat perfect, dragut si parea si foarte capabil si mandru de sine. Am facut doi pasi in spate iar el a zambit putin si mi-a zis:
-Sasuke nu e azi aici si mi-a zis sa am eu grija de tine. Sunteti rude? Frati? Ceva? Oare de ce il interesa? Am dat negativ din cap si i-am zis:
-Nu, nu suntem nici rude, nici frati. Am fost coechipieri cu cativa ani in urma. Asta a fost demult. Si nici nu ne intelegeam prea bine. Nu inteleg de ce a facut asta. Tocmai vroiam sa ... lasa. Cand se intoarce?
-Nu imi da raportul. Spune mereu “nu e treaba ta unde merg eu si ce fac. De ce nu iti vezi de treaba ta? Oricum nu e asa important deci nu iti stresa neuronii cu lucruri marunte†Ce imi place sa rad de el. Da’ si daca m-ar auzi ... numai de ras nu mi-ar mai arde. Deci vrei sa mananci? M-a intrebat dand sa plece. Am dat negativ din cap si atunci s-a oprit. –Trebuie sa mananci. Hai, am sa-ti arat ...
-Nu. I-am zis eu. Nu imi este foame, vreau sa ies putin afara, la aer curat. Aici e aerul inchis ...
-Pe aici. A zis el iesind pe usa. L-am urmat pe holul lung, in capatul caruia era o usa. Am iesit pe ea dar nu era ce ma asteptam eu. Era un balcon ... –Asteapta aici. Mi-a zis el. Am sa trimit eu pe cineva sa stea cu tine, am putina treaba.
-Vrei sa te ajut? I-am zis eu privindu-l serioasa.
-Nu, nu ai cu ce. Doar stai aici. In cateva minute o sa vina Kaori sa stea cu tine. Si asa ea nu face nimic ziua. L-am privit nedumerita. Ziua?? –Iti explica ea. A spus el iesind pe usa. Nu am avut ce sa fac decat sa stau acolo. Am privit in jur. Totul era verde. Casa era intr-o padure deasa si cat de cat frumoasa. Lumina patrundea printre crengile copacilor pana la radacinile lor facand picaturile de roua sa sclipeasca (,) ca niste diamante. Pasarile cantau melodii armonioase care rasunau in toata padurea. Am privit asa cateva minute bune cand am auzit usa deschizandu-se in spatele meu. Am intors capul si am vazut o fata destul de draguta. Era cam cat mine de inalta, bruneta si cu mici suvite rosii in par, cu ochii albastri si imbracata intr-o rochie neagra ce depasea genunchii. M-a masurat din priviri apoi a zis entuziasmata:
-Sti, eu am presimtirea ca noi doua ne vom intelege bine. Cum te chiama? Era pea copilaroasa, se bucura mult prea mult de viata. Si totusi poate in felul asta invatam si eu sa rad mai mult.
-Sakura, i-am spus eu zambind.
- Eu sunt Kaori. Cred ca sunt cea mai optimista de aici. Toti sunt bosumflati si nu zic nimic. dar o sa te obijnuiesti aici. E frumos si foarte linistit iar Sasuke nu e asa imposibil daca nu ii faci probleme. E chiar ciudat cum ai ajuns aici. Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare si de asta imi pare rau de tine, si inca cum. Si vreau sa te ajut. Am sa fiu aici, langa tine si te voi sprijini cum pot si cat pot de mult. Si iti zic eu, daca te bate gandul ca Sasuke vrea sa profite de pe urma ta ... te inseli, si inca cum! Ii pare rau de tine. Mi-a zis ca vrea sa te ajute sa devii puternica si sa arati ca nu esti asa cum pari. Te superi daca imi spui si mie cam ce s-a intamplat cu el pana sa ajunga aici? El nu vrea sa spuna nimanui. Doar Kyro stie. De unde *****' o sti si aia? Nu ne spune noua dar ii spune ei. Ah, ce o urasc! E o nemernica. Ii place sa imi faca zile fripte ... cred ca deja te-am plictisit cu vorba. Imi spui? Da, avea dreptate, ma plictisise. Dar nu era nimic. Am zambit indiferent si am oftat. Nu stiam ce sa ii spun si nici cu ce sa incep. Toti ar fi zis “cu inceputul!†si mi-am amintit asta. Ma gandeam numai la faptul ca puteam sa il supar pe brunet. Daca el nu zisese nimic insemna ca avea motive. Sau ... nu? Nu stiam dat am preferat sa nu ii spun.
-Imi pare foarte rau dar nu pot ... nu vreau sa se supere pe mine, in fond, nici eu nu stiu asa multe despre el. Nu mi-a zis niciodata nimic si eu nu pot sa intru in viata lui cu forta ... nu pot sa il oblig sa imi spuna anumite lucruri deoarece stiu ca si pe mine m-ar deranja. Deci prefer sa ramana un mister. Nu te supara dar nu cred ca ar trebui ...
-A, nu. Nu ma supar. Vroiam sa stiu mai multe despre el. Atat. Nu face nimic. Deci, Sakura, de unde vi tu? A zis ea zambind. Imi placea fata, era destul de vesela si imi dadea si mie din buna ei dispozitie. Am zambit si eu.
-Din Conoha, satul ascuns intre frunze. E departe de locul asta? Am intrebat-o eu crezand ca imi va raspunde dar reactia a fost una mult mai diferita fata de ce ma asteptam eu. A ridicat din umeri, a incrucisat mainile la piept si a inchis ochii.
-Nu stiu. De ce crezi ca imi pasa. Decat am auzit de satul asta dar nu am fost niciodata acolo deci nu am habar unde e. Probabil ca nu e prea departe dar nu am de unde sa stiu. Eu vin din satul ascuns in umbra. Ziua nu facem nimic iar noaptea bantuim peste tot ca niste fantome deci sa nu te sperii daca auzi zgomote. Noi nu dormim noaptea si asta ne face diferiti, multi ar zice ca suntem ciudati dar e un avantaj. Noi vedem totul in intuneric pe cand adversarul poate vedea sau nu. Deci il pot ataca fara probleme. In fine. Nu vreau sa te plictisesc cu povestile mele de doi bani.
Ma scuzati ca il las asa dar sunt obosita, simt ca mor de somn. Si imi pare rau pt stelutele din text dar nu m-am putut abtine. Stiu ca e cam mic. O sa il continui maine. Pana atunci numai bine!