My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Mda... sper sa primesc commuri de data asta :-J...

~Partea 2~

Cat ma putea enerva acea porecla. Pe deasupra, o repeta si la fiecare stupizenie pe care voia sa o spuna. Yuuki... baiatul asta chiar nu poate sa aiba precedent. Cine ar fi crezut ca voi intalni o pacoste ca asta?
-Haide, trebuie sa plecam. Nu mai e mult pana la rasarit.
-O.K.
Se pare ca i-a revenit entuziasmul. Ah... inca un lucru cu care trebuie sa ma confrunt. Dar, lasand asta la o parte, i-am acaparat trupul si l-am ridicta in aer odata cu al meu. In cateva clipe ne aflam deasupra padurii dese, printre norii ce anuntau ploaia.
-Uimitor!
Tipatul lui s-a auzit puternic in vazduh. Ce mi-as fi dorit in acel moment sa ii dau drumul si sa se izbeasca de pamant. M-am chinuit atat sa nu ne depisteze inamicul, iar el tipa ca un idiot!
-Cretinule, nu tipa! Crezi ca daca esti in aer nu te aude nimeni?!
-Sasuke-chan... Daca aveai puteri asa extraordinare de ce nu le-ai folosit de la inceput?
Vorbeam de unul singur... Piticania asta nu merita atentia nimanui. Pe langa asta, vorbea atat de tare incat ne pierdusem elementul „surpriza”. Idiotul, nu e in stare de nimic.
-Esti cea mai idioata persoana pe care am intalnit-o vreodata.
A incercat sa zica ceva, insa i-am acoperit gura cu mana stanga. Intradevar vorbeam degeaba. Ce fel am ajuns... pentru un amarat de jutsu sunt obligat sa-l suport pe Yuuki. Madara jur ca o sa te omor cu mainile mele... o sa ai cea mai sangeroasa moarte.
M-am concentrat din nou asupra drumului; nu mai era mult pana la poalele muntelui, in jur de 200 de metri. Cand am ajuns la o distanta ceva mai mica mi-am activat si sharinganul. Ciudat...nu era pazita de nimeni. Existau doua variante: prima, si-au dat seama ca venim asa ca au plecat, sau a doua, sunt niste talhari din satul apropiat si nu au multe abilitati ninja, deci inca mai avem o sansa la acel element „surpriza”.
In scurt timp am putut zari acoperisul unei case masive din lemn. Dupa cum arata acea „ascunzatoare” puternic vizibila erau cu siguranta niste talhari ce voiau sa scoata bani de pe urma rapirii lui Sakurai. Mda... nu o sa fie o provocare dupa cum ma asteptam.
Am coborat la sol, undeva la 50 de metri de acea casa. Am retras si jutsul, revenind la forma initiala. Inca nu pot crede ca Yuuki nu a facut atac de cord cand m-a vazut.
-Ai spus ca ai un plan.
-O da, aproape ca uitasem.
M-am urcat intr-un copac, pe o creanga ce se afla la o inaltime considerabila de pamant. Era mai bine sa astept acolo – in caz ca nu ii iesea jutsul-.
-Astept.
Iar odata cu anuntul meu acesta a inceput sa faca niste semne jutsu, mai la sfarsit rostind:
- Kuchiyose no Jutsu.
Era jutsul de invocare. Ma asteptat sa il cunoasca, in momentul de fata nimic nu ma mai poate uimi la persoana lui, insa sa-l foloseasca in asemenea circumstante… Totul pare din ce in ce mai interesant.
Din norul de fum creat de jutsu s-au putut zari niste aripi lungi cu un contur negricios si cu un patagiu alb. Odata cu diminuarea fumului am putut sa vad invocarea mai clar. Era... un liliac?!
Dintre toate animalele... chiar pe aceasta l-a ales. Yuuki chiar este un idiot. Cunoaste atatea jutsuri, dar nu stie cum si unde sa le foloseasca. Am mai intalnit eu la cineva slabiciunea asta- doar ca in cazul acela era mult mai rau-.
-Deci asta e planul tau.
Am oftat. Mai bine ma ocupam singur de asta. Am facut si eu jutsul de invocare, in fata mea aparand Kira. Orochimaru avea cea mai perfecta invocare a unui animal. Sarpele asta avea sa ne ajute.
-Hei! Nu-l subestima pe Kauro! E un ajutor foarte bun in misiuni de genul.
-Da, da! Nu ma subestima. Sunt cel mai bun dintre toti!
-Sasuke-kun...Sss... Cine sssunt idiotii astia?
-Doar idioti.
Cei doi au sarit revoltati asupra celor spuse de Kira. Au inceput toti trei sa se certe. Cat de idioata trebuie sa fie o persoana sa faca asta in mijlocul noptii si mai ales intr-o misiune de salvare? Cum am ajuns eu oare intr-un grup ca asta?
-Sassuke...Pot sa gussst putin din amicul tau...sss... inaripat? Arata tare delicioss...
-Fa ce vrei.
-Ce?!? Au spus cei doi revoltati.
Chiar ma calcau pe nervi. Dupa misiunea asta trebuie sa scap neaparat de Yuuki. Poate se intoarce cu Sakurai inapoi in Satul Ascuns intre Stanci.
-Incetati odata, idiotilor!
In plus, asta este si motivul pentru care s-a apropiat de noi. Voia sa o salveze pe Sakurai, nimic mai mult. Cand ma gandesc cate am tolerat pentru ceva atat de stupid. De ce sa salvezi pe cineva cand stii ca te poate trada in orice moment? Yuuki e atat de naiv, e inca un copil... Nu se poate numi ninja. Chiar is asa... imi aduce aminte de el.
Incetasera cu cearta. Se pare ca s-au mai calmat.
Yuuki l-a trimis pe Kauro sa cerceteze ultimele doua etaje. Se pare ca restul ii ramane lui Kira. Sa vedem cum va decurge misiunea...

EDIT:))
uitasem de poze :-"

Kauro:

Kira: [ and Sasuke of course ^:)^]