L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Renunt la faza cu 2 commuri:-J..
Asa ms ptr comentariu>:D<
Urmatorul capitol;)

Capitolul 2: Jurnalul

Prin urmarea celor intamplate cu o zi in urma acum stau frumos pe canapea, cu o ceasca de cafea in mana si incep sa rasfoiesc prin acel jurnal. M-am gandit ca ar fi o irosire de timp sa citesc la intamplare asa ca cel mai convenabil ar fi fost sa incep cu inceputul.

27 Ianuarie

A trecut in jur de o luna de la inchierea cazului, iar eu simt ca innebunesc. Kaimei e mort, iar Light e plecat din oras cu un prieten deal lui. Ce nemernic ai fost sa ma lasi aici sa sufar singur. Am incercat sa-mi ocup timpul cu rezolvarea celorlalte cazuri lasate in urma, insa le-am terminat pe toate. Singurul lucru ca imi trece prin minte este figura lui, acei ochi albastri care exprimau furia, parul lui ravasit de adierea vantului… totul. Oricum, sunt sigur ca el nu este si nu a fost niciodata Kira, a fost doar o inscenare, insa nu am fost destul de capabil sa gasesc dovezi. Inca il suspectez pe Light, dar chiar si asa, era cel mai bun prieten al lui. Sunt atat de incapabil…
Si, chiar cand eram aproape sa trec dincolo de pragul nebuniei, am auzit soneria telefonului. Am stat cateva secunde si m-am uitat spre aparatul albastru ce vibra pe birou. Pana si acest telefon imi aduce aminte de el, si nu doar pentru ca mi l-a facut cadou. Nu am mai stat mult pe ganduri si am raspuns cu o voce plictisita.
-Alo. Buna Ryuuzaki, sunt eu Light.
-Buna.
-Ce e cu raspunsul asta? Asa iti intampini tu cel mai bun asociat?

<<Deci au fost asociati.>>

-Mda. De ce ai sunat?
-Esti fara speranta…Oricum, voiam sa te anunt ca ma intorc maine si vezi ca primul lucru pe care il fac este sa trec pe la tine.
-Bine…

<<Hm… Am sentimentul ca tocmai am trecut printr-un déjà vu.>>

Oh, ce idiot esti Light. Inca crezi ca pentru mine esti doar un asociat… Nici macar prieten. Mai dezamagit. Oricum, partea frumoasa este ca te intorci maine, sper sa nu fie prea tarziu…
Au mai trecut cateve ore in care nu am facut nimic- cu exceptia faptului de a sta pe scaun si a privi laptopul-.Ma plictiseam groaznic. Si pentru ca lucrurile sa fie si mai frumoase in fata mea aparuse Misa. Numai de ea nu aveam nevoie.
-Buna! Ce mai faci? Light m-a trimis dupa tine.

<< Misa? Ma intreb daca e frumoasa…>>

-Light?
-Da. Citez: “ Ai grija cateva ore de Ryuuzaki pana vin eu inapoi in oras. Nu cred ca o sa reziste prea mult, mai ales ca nu mai are nici un caz de rezolvat.”
-OK.
Barem acum nu trebuia sa mai stau singur. Ma bucur ca Light ma cunoaste atat de bine, desi suntem…asociati.
-Bine, atunci haide sa mergem sa mancam ceva!
-Nu imi e foame.
-Serios? Atunci inseamna ca nu vrei sa gusti din noua prajitura facuta de Rtsukuna. Am auzit ca are un toping de ciocolata, alune si multa friscaaaa. Mai bine, o sa ramana mai mult pentru mine.
-Bine, bine vin!
Ce jalnic, sa se foloseasca de slabiciunea mea pentru a ma scoate in oras. Sunt sigur ca a fost ideea lui Light. In orice caz, de abea astept sa gust acea prajitura…

<< Mai, mai. Se pare ca ai ramas tot L in cele din urma. Ma bucur.>>

Am dat pagina sa citesc continuarea insa nu am vazut decat foarte mutle spatii albe, nescrise. Am continuat sa dau paginile pana am ajuns la urmatoarea data:

28 ianuarie

Stateam pe scaun, privind ceasul. Era abea ora douasprezece, iar Light a zis ca ajunge in jur de ora doua. M-a cuprins din nou acea stare de plictiseala. Incercam sa uit ziua oribila de ieri… Nu stiu cum o suporta Light; tind sa cred ca Missa este masochista. Dupa ce am mancat; ea a hotarat sa mergem la un film. Ea stia prea bine ca nu ii plac filmele de groaza; insa tot am mers la unul. Nu ma avut nici o problema in a viziona asa ceva, insa Missa… devenise paranoica dupa ce am iesit din cinema. Vorbea despre oamenii plini de sange pe care ii vede ea. Dupa ce si-a mai revenit, voia sa mearga sa se dea in cel mai mare carusel din oras. Nu am acceptat sa ma dau in asa ceva, insa ea tot a facut-o. Nu vreau sa-mi amintesc cum arata dupa asta…

<< Clar. Missa e masochista. Totusi, nu am crezut niciodata ca L poate sa fie genul de persoana sarcastica, ironica si mai ales care sa descrie o intamplare intr-un mod atat de amuzant. Cei drept, il cunosc de doar cateva luni; dar niciodata nu mi-am putut imagina ca voi citi asa ceva.>>

Aud usa de la intrare. Arunc o privire la ceas; ora 13:30. Ori era Light, ori mi-a trimis-o din nou pe Missa. Am asteptat calm pe scaun, asteptand ca persoana sa intre pe usa de la biroul meu.
-Ryuuzaki, am ajuns!
Era Light.
-Buna.
-Da’ ce bucuros esti ca ma vezi!
Sarcasmul lui imi trezise buna dispozitie.
-Sunt.
-Vad… Oricum, ti-am adus un suvenir. Cred ca o sa-ti placa.
Afirmatia lui mi-a trezit interesul. Eram intradevar curios sa vad ce mi-a adus.

<< Stai, stai, stai. L, curios? El care le stie pe toate dinainte? Cred ca am ajuns in alta dimensiune sau o lume paralela. Da, da. Imposibil ca asa ceva sa se intample in realitatea noastra. >>

Ma uit la el in timp ce umbla printr-un ruxac verde. La un moment dat se opreste, apoi isi retrage mana. Primul lucru pe care l-am vazut a fost o sfoara negricioasa, urmata mai apoi de un pandantiv. Era un semn chinezesc. Light s-a apropiat de mine, fruntile noastre lipindu-se pentru acele cateva moment in care mi-a atasat lantul la gat.
-Da… sunteti facuti unul pentru celalalt!

Soneria enervanta a telefonului m-a intrerupt din citit. Am lasta deoparte jurnalul si m-am lungit pana la masuta din fata canapelei pentru a putea raspunde la telefon. Am aruncat o privire sa avd despre cine e vorba. Ryuuzaki…
<<Sunt un om mort.>>