Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Is this love?

#6
Oke...am venit cu nextul. Mersi inca odata de comm Onytsa`chan. ^^

Enjoy!


Capitolul III : Cap-De-Serbet

Fiind prea adancita in ganduri, nu il aud pe profu' de mate care incerca de ceva vreme sa-mi capteze atentia, ajungand aproape sa tipe la mine.
-Mda...ce e? spun pe un ton plictisit si usor iritat, intorcandu-mi fata spre prof fiindca in tot acest timp in care eu "visam", am avut privirea atintita spre fereastra.
-Cum adica "ce e" ?! Domnisoara Yumeka! Tin sa va anunt ca va aflati in incinta unui liceu, iar comportamentul domneavoastra nu e chiar adecvat. Ca sa nu mai spun ca visati cu ochii deschisi in timpul orei! In momentul acesta iesiti la tabla si rezolvati exercitiul. se rasteste acesta la mine, fata sa devenind dintr-o data rosie. Se enervase... Mai pe scurt, am dat de dracu'.
Scap un oftat, ma ridic fara chef din banca si ma indrept spre tabla -care, ca sa nu mai spun ca, acum mai mult ca niciodata mi se parea uriasa, ma ingrozea teribil. Iar cifrele scrise pe ea, parca "fugeau" de mine. Inghit in sec in timp ce iau bucata de creta alba de pe catedra si ma apropii de exercitiul acela "monstruos".
Intre timp, proful se intoarse cu spatele la restul elevilor aflati in banci, reluandu-si drumul spre catedra, avand pe fata un zambet oarecum satisfacut si rautacios. Ma incrunt usor, analizandu-l inca odata. Un barbat de inaltime medie, nu cred sa aiba mai mult de un metru saptezeci, cu parul negru, grizonat si o fata plina de riduri -probabil de la atatea strambaturi. Ochii ii erau de un caprui inchis, iar gura ii era micuta si pot spune ca nu l-am vazut niciodata zambind -cu exceptia momentelor in care le dadea elevilor sai cate o nota cuprinsa intre cinci si unu. Un neno....
-Deci? Rezolvam si noi exercitiul ala sau ne intoarcem in banca si mai adaugam un trei la colectie? ma intreaba proful pe un ton senin, de zici ca ar fi cel mai bucuros om de pe pamant. "Off...cat as vrea eu sa-ti sterg zambetul ala tampit de pe fata si sa-ti dau una de-ti mut mutra aia nenorocita la spate...". Inainte sa mai adaug ceva pe lista lucrurilor "frumoase" pe care i le-as face eu profesorului meu drag, il observ pe Daisuke cum imi facea disperat semne cu mana, ajutandu-ma sa rezolv exercitiul fara probleme. Deci ii trecuse supararea de azi dimineata...Eh...las' ca tot ma razbun eu pe el pentru ca aproape imi sparsese timpanul mai devreme. Dupa ce profu' imi verifica exercitiul, ma trimite in banca, cu un mormait moracanos. Semn ca, nu prea ii convenise ca rezolvasem exercitiul bine. Il manca palma sa dea cate un trei sau doi. Mi-e mila pentru cel/cea care va nimeri in mainile lui.
Exact in momentul in care eu doream sa ma asez in banca, se aude soneria care ii face pe colegii mei de clasa -inclusiv pe mine- sa oftam usurati ca scapasem de nenorocit. Din spatele meu, o aud pe Anne cum tranteste cartile pe banca scapand un "Aleluiah! " exasperat. La auzul acesteia ma bufneste rasul si ma intorc spre roscata, care acum zambea si ea.
- Credeam ca nu mai scapam! Tipul asta ar face orice numai sa ne vada corigenti la matematica. Parca i-ar placea sa se stie injurat de fiecare elev in parte, nu alta. spune blondul, indreptandu-se spre noi.
-Mda...dar stiti ce urmeaza acum, nu? intreaba roscata, dintr-o data radiind de fericire.
-Ce...si brusc imi dau seama ce vroia sa spuna...Concursul...off...alta problema. De ce oare am impresia ca asta va fi o zi groaznica si foarte dificila?
In timp ce eu imi plangeam de mila, in clasa intra o fata de la a XIIa B, care ne anunta ca directorul a cerut ca toti elevii sa fie prezenti in curtea liceului pentru a ne spune ceva important. Ne abandonam cartile si gheozdanele il banci si coboram in curte pentru a forma un careu. Printre atatia elevi reusisem oarecum sa-mi pierd gasca prin multime, dar m-am linistit cand am zarit un cap rosu care topaia de colo pana colo si un cap-de-papadie, cum ii mai ziceam eu blondului, care incerca s-o linisteasca pe Anne pentru ca aceasta incepuse sa-i accidenteze pe cei din jur. Vizibil amuzata, incerc sa-mi fac loc prin multime, in incercarea de a ajunge la ei. Cand in sfarsit credeam ca am scapat, ma trezesc ca cineva imi pune piedica, facandu-ma sa pic pe jos, spre disperarea mea si amuzamentul celorlalti. Si cine credeti ca mi-a pus piedica? Tocmai brunetul meu drag...Ah, pentru asta nu am sa-l iert nici in ruptul capului.
-Ce te-a apucat?!
-Habar nu am la ce te referi. Si nu mai tipa pentru ca ma aflu langa tine si nu sunt surd. imi spune acesta senin. Se facea deci, ca ploua... Ei bine, am sa-i arat eu lui... Il voi invata minte sa nu mai faca glume pe seama mea.
Tocmai vroiam sa deschid gura sa spun ceva, cand se aude un scartait enervant, urmat apoi de vocea ragusita a directorului, care m-a redus la tacere.
-Ei bine, dragi elevi, dupa cum bine stiti, astazi va avea loc mult asteptata batalie intre trupe. Presupun ca stiti cu totii ca acest concurs este o traditie a liceului nostru si trupele clasate pe locurile unu, doi si trei ne vor reprezenta scoala in finala ce va avea loc la Madrid saptamana viitoare. Ne asteptam sa dati tot ce-i mai bun din voi la acest concurs si sa faceti ca inca odata, liceul Hamilton mandru de elevii sai. Inainte de toate, as dori sa va prezint juriul. In afara de bine conoscutii profesori de muzica, in juriu va mai intra o persoana pe care o invit alaturi de mine.
Langa director a aparut un tip inalt, cu parul mediu si roz..."Stai asa! Roz?! Cat de gay poti sa fii incat sa iti vopsesti parul in roz?" In fine...cum spuneam, avea parul roz si ochii verzi sau cel putin asa cred -nu puteam sa vad prea bine de unde ma aflam. Purta o pereche de blugi albastri, un tricou negru si o geaca tot albastra, de blugi. In jurul gatului avea un lantic cu o cruciulita de argint ce stralucea in lumina soarelui, iar la mana stanga un fel de bratara neagra sau asa ceva. Avea o fata plictisita care iti dadea senzatia ca ar fi vrut sa se afle oriunde altundeva decat aici, langa un director comunist, in fata unei gramezi de elevi care mai ca aveau putin si-l devorau din priviri de atata curiozitate. Pun pariu ca asa gandea in momentul acela rozaliul. Huh...ce porecla i-am gasit si eu...rozaliul. Mai bine ii spun cap-de-serbet. Serbetul e roz, deci i se potriveste numele. Incep sa chicotesc la propriile-mi ganduri, atragand atentia brunetului ce se afla in dreapta mea privindu-ma curios. I-am facut semn cu mana ca nu e nimic important si mi-am intors privirea spre cap-de-serbet pentru a auzi ce are de spus.
-Salut tuturor. Eu sunt....
___________________________________

Asa...astept critici si sfaturi. Oricat de dure ar fi ele. Nu ma supar sa stiti. :)

Later edit: am uitat sa pun poza cu tipul cel nou.

>>Rozaliul<<
"Time present and time past
Are both perhaps present in time future,
And time future contained in time past.
If all time is eternally present
All time is unredeemable." T. S. Eliot

Check it out



Răspunsuri în acest subiect
Is this love? - de Shanny. - 13-03-2010, 09:29 PM
RE: Is this love? - de .Anne - 11-04-2010, 11:58 AM
RE: Is this love? - de Zăpă - 13-04-2010, 10:42 PM
RE: Is this love? - de Shanny. - 17-04-2010, 08:43 PM
RE: Is this love? - de Zăpă - 18-04-2010, 11:03 AM
RE: Is this love? - de Shanny. - 25-04-2010, 10:18 AM
RE: Is this love? - de Zăpă - 25-04-2010, 10:02 PM
RE: Is this love? - de Shanny. - 04-05-2010, 04:19 PM
RE: Is this love? - de Zăpă - 12-05-2010, 02:10 PM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)