Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Care din personajele următoare este preferatul vostru?
Akita
38.60%
22 38.60%
Mark
17.54%
10 17.54%
Yn
22.81%
13 22.81%
Saren
10.53%
6 10.53%
Matei
7.02%
4 7.02%
Yu sau Roni
3.51%
2 3.51%
Total 57 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Terminat] This feeling hurts so much

#21
Multumesc de commuri, am adus nextul, lollipops 9

-Capitolul 5-



Soarele deja se ascunsese dupa cladirile inalte ale orasului iar sagetile acestuia galbene-portocalii erau deja istorie, caci disparusera cu ceva timp in urma. Doar vuietul vantului se mai auzea acum, reusind sa disting si cateva fosnete ale frunzelor in acea liniste sumbra. Stalpii ce luminau strazile se chinuiau sa isi faca treaba, insa parca luna era de mii de ori mai puternica decat ei.
Mainile mi le tineam in buzunarul hanoracului, acest material nefiind de ajuns sa imi ascunda frigul ce il simteam pana sub piele. Nu stiam daca sa ma intorc la Mark sau sa ma duc acasa. Probabil ma astepta ingrijorat, sau s-o fi suparat pe mine si acum trebuia sa imi cer scuze. Ma opresc in loc si privesc inapoi, parca auzind pasii cuiva.
Un urmaritor? Nu, era imposibil. Oamenii de aici aveau frica de politie.
Mi-am continuat drumul, decizand sa imi pun si gluga peste parul saten, caci frigul se intetea. Ochii incepusera sa imi lacrimeze datorita puterii cu care vantul batea din fata, iar eu mergeam contra lui, poate din cauza asta nu am mai auzit nici pasi in urma mea, insa totusi simteam ca sunt urmarit.
Am grabit miscarile picioarelor din cauza fricii, iar cativa fiori incepusera deja sa imi impanzeasca trupul. Nu stiam daca era din cauza frigului sau a urmaritorului. Greseala mea a fost cand am decis sa ma indrept spre casa lui Mark, luand-o pe scurtatura, printre alte blocuri unde era prezenta doar lumina lunii, si aceea fiind slaba. Aveam mult de mers pentru ca satenul locuia tocmai la periferia orasului.
De ce a trebuit sa ne certam si sa ne despartim drumurile? Stiam ca oricum ne vom impaca, dar acum mai mult conta siguranta mea.
Nu am mai reusit sa fac doi pasi caci mi-am simtit trupul blocat de o stransoare puternica a antebratului stang ce ma facu sa ma intorc cu fata spre silueta inalta ce parea a fi urmaritorul meu.
As fi putut sa confund aceasta persoana cu o femeie foarte inalta, insa umerii lati urmati de bratele bine lucrate, nasul ascutit si acea culoare formidabila a ochilor ma facura imediat sa imi duc gandul spre Yn.
-Ce cauti aici? De ce ma urmaresti? l-am intrebat panicat, tragand cateva guri de aer zdravene in piept pentru a-mi regla respiratia ce deja devenise obositoare.
M-am calmat cand in lumina lunii aparuse pe chipul profesorului meu de matematica, dar totusi stiam ca ma urmarise cu un motiv anume, nu doar ca sa ma salute.
Bataile inimii si-au recapatat puterea, incepand sa bata la fel ca inainte, poate chiar mai rau cand mi-am adus aminte de sarutul pe care Mark il provocase cu ceva timp inainte. Acel sarut surprins de domnul Utaru in parc. Am suspinat, incercand sa imi trag bratul din acea stransoare, insa blondul nu mi-a dat voie.
-De ce te ascunzi? De ce ma ignori? De ce pleci cand sunt eu acolo? se auzi vocea lui joasa si totodata dezamagita. Nu numai tonul folosit il dadea de gol, ci si privirea pierduta in noapte.
Nu stiam ce ar fi trebuit sa ii raspund, de aceea am tacut cateva momente pentru a-mi gasi cuvintele. Am decis sa fiu putin mai indraznet si cu gura mare, astfel as fi scapat fara sa ii dau explicatii si as fi ajuns acasa la Mark intr-o clipa, insa eu nu imi puteam schimba comportamentul de copil naiv.
-Eu... Nu am vrut sa se intample asta. Nu a fost vina mea, daca vrei, iti va explica Mark totul, am soptit, plecandu-mi capul inspre picioare pentru a-mi ascunde chipul ce probabil se imbujorase.
Profesorul nu ma lasa sa ii dau explicatii inutile si ma trase dupa el printre blocuri, apoi ma intreba unde ma duceam. Astfel am ajuns in fata blocului colegului meu in mai putin de cinci minute, de data asta si cu "garda de corp".
-O sa imi povestesti la scoala, acum e prea tarziu. Odihneste-te! rosti blondul, sarutandu-mi fruntea inghetata.
Nu am reactionat in nici un fel, decat cu un simplu gest al mainii, luandu-mi la revedere. Pana la scoala trebuia sa imi pregatesc un discurs, ar fi fost josnic daca ma balbaiam in fata lui dandu-i niste explicatii care defapt nu aveau nici o treaba cu intrebarile sale.
Am urcat scarile in graba, insa n-am reusit sa ajung pana sus, caci Mark se afla deja in fata usii.
-Mark, imi pare rau, te rog... Nu am vrut sa...
N-am reusit sa termin propozitia deoarece satenul m-a intrerupt, vorbindu-mi pe un ton intr-adevar infricosator.
-N-ai vrut sa vii cu mine. Trebuia sa te aduca ala?
Ochii ii sclipeau in intunericul de pe coridor, chinuindu-se sa deschida usa apartamentului.
-Haide inauntru, replica, parand mai mult a comanda, insa m-am conformat si am trecut pragul inaintea lui.
-Te rog...
-Taci! se rasti, trantind usa in urma noastra, aprinzand becul.
Privirea lui atat de ucigatoare imi trimitea fiori ca niste sageti ascutite in intregul trup, ramanand acolo mult timp si provocandu-mi durere. Am vrut sa imi cer din nou scuze, insa ar fi fost oricum in zadar. Stiam ca daca era nervos mai bine l-as fi lasat in pace, sau eu as fi fost primul pe care s-ar fi descarcat. Totusi, nu ii intelegeam comportamentul.
M-am trantit pe canapeaua din spatele meu, incercand din rasputeri sa nu ii mai intalnesc privirea atat de furioasa, dar parca ma urmarea peste tot.
Am tras adanc aer in piept, acoperindu-mi chipul cu palmele si ascultand cateva secunde bataile inimii ce se auzeau ca basul unei melodii, insa si pe acestea am incercat sa le ignor.
-Nu inteleg, pur si simplu nu inteleg de ce a trebuit sa te aduca el, se agita satenul, incepand sa gesticuleze din maini si sa isi treaca palmele printre suvitele lungi ale bretonului sau de nenumarate ori, aratand clar cat de stresat era.
-E absurd, am soptit, privindu-i chipul palid printre degete. Nu trebuie sa te superi, Mark, daca ma lasi sa iti explic, poate o sa intelegi.
Incepu sa respire din ce in ce mai greu, parca dorind sa se inece, sau sa ramana fara oxigen, pentru ca aveam impresia ca il strangea cineva foarte tare de gat. Chipul sau palid parca isi recapatase culoarea imediat ce lua un loc langa mine si se mai calma, facandu-mi semn sa ii explic.
Trebuia sa ii vorbesc foarte calm, nu as fi vrut sa suflu in foc ca sa il intetesc mai mult, eram nevoit sa arunc direct apa pe el.
-M-am intalnit cu el pe drum, atata tot. A zis ca ma conduce pentru ca sunt multi nenorociti la ora asta. Si cum eram singur, m-a dus pana aici. In plus, de ce te comporti asa?
Cred ca raspunsul la intrebare il stiam, asa ca i-am spus ca nu e nevoie sa imi raspunda. Probabil oricine si-ar fi dat seama ca era gelos, dar nu m-as fi gandit niciodata ca pe domnul Utaru, sau si mai ciudat era faptul ca eu eram cauza.
Am scuturat usor capul cand vocea lui se auzi din nou:
-Mai bine dormim, mie unul imi e somn si, scuze pentru ce s-a petrecut mai devreme.
Am chicotit slab, in sensul ca trecusem deja peste asta, iar in urmatoarele minute ne aflam deja in pat imbracati amandoi in pijama, totusi eu nu puteam adormi si, se parea ca si Mark era in aceeasi situatie.
-Dormi? se auzi un glas slab, mai mult soptind.
-Nu, am raspuns, privind tavanul ce de abia se observa in acea lumina slaba.
-Mai bine ne culcam, maine avem scoala, imi reaminti el, facandu-ma sa imi lovesc fruntea cu palma dreapta.
Avea perfecta dreptate, asa ca in momentele urmatoare ne-am intors fiecare pe o parte si am incercat sa inchidem ochii, chiar daca ceva anume ne tinea treji.
Obositi fiind, am adormit pe la unu noaptea, iar pleoapele nu ni se mai deschisesera decat de abia dimineata, cand alarma ceasului suna.
Am tresarit din pat, parca trezindu-ma dintr-un cosmar, apoi am plecat spre baie unde m-am spalat pe fata. Nu inainte sa ies de acolo am simtit un miros placut ce venea exact din bucatarie, asa ca m-am indreptat spre acea incapere.
Mark, satenul, imbracat in pijamalele sale, era asezat la masa impreuna cu doua farfurii, fiecare avand pe ele cate trei felii de paine cu gem si o ceasca micuta cu ceai, probabil, caci simtisem deja mirosul teiului din apa fiarta.
M-am asezat pe scaun, mancand impreuna cu el. Stateam unul in fata altuia, insa ne desparteau farfuriile si masa.
Dupa ce am terminat de mancat, ne-am imbracat amandoi si am pornit spre scoala. Drumul insa a fost foarte ciudat caci era pentru prima oara cand nimeni nu a scos nici un cuvant. Nu stiam ce era cu atmosfera aia, insa nici nu am indraznit sa il intreb, asa ca am pasit pragul scolii si am asteptat inceperea orelor.
Aveam sa il revad din nou pe profesorul de matematica, fiindca trebuia sa raman inca o ora in plus la pregatire, dar nu stiu din ce motiv nu imi doream asta. De la un timp, sau mai bine spus cu o seara in urma, imi era atat de jena sa il revad, de parca intreaga scoala ar fi stiut sentimentele mele fata de el, de care nici eu nu eram sigur. Dar cum poate un baiat sa iubeasca un altul? Baietii sunt facuti pentru fete si invers... Dar eu... de ce il iubesc?
Am scuturat rapid din cap, scotandu-mi cartile de istorie pe masa, caci asta avea sa fie prima ora.

#22
Aaaahhh,cat de mult am asteptat noul capitol T^T Esti grozava sweetheart!hug Iti ador pur si simplu ficul,exprima atat de multe sentimente si ma captiveaza total incat imi vine sa ma duc eu,personal,si sa-i spun lui Yn de sentimentele pustiului(nu ca el nu si-a dat seama pana acum,nu? 39 ). Oricum,wthfk?!O_O ce..ce..ce a fost izbucnirea aia de nervi din partea lui Mark?Mooaaammaaa,a indraznit sa tipe la pustiul meu?!Asta-i razboi 22 Oricum,mai bine ma calmez si incerc sa-l inteles.Sarmanul om,e indragostit si gelos T_T.Inca o data m-ai lasat fara cuvinte si astept cu nerabdare next'ul 8
Bafta la scris amore mio si sa ai idei cu roaba 21 pupichug
[Imagine: Untitled1-2.png]
~Why not to love free?~



[Imagine: 3293446.png] [Imagine: 6651602.png] [Imagine: 6731597.png]


#23
Un capitol nou 4!

Nu am ce comenta in privinta acestuia, surprinzandu-ma intr-un mod placut. *mintea nu-mi functioneaza cand mi-e somn*. Am recitit cateva pasaje pentru a intelege mai bine la ce faceai referire, ajungand sa le iubesc (sa le posed).
Ideea ta a luat o intorsatura, redandu-mi chiar si mie confuzitatea protagonistului. Normal ca asta face parte din categoria forte --> implicarea afectiva a lectorului. Dialogul continua sa fie lucrul pe care il citesc cu aceeasi intensitate/placere, stiind ca acesta produce acel impact despre care si vorbeam.
Mi s-a parut destul de revoltator faptul ca Mark s-a rastit, insa prin acest lucru fac trimitere la reactii si situatia in sine. Acest capitol este fascinant, avand ceea ce numesc eu originalitate si captivarea privirii cititorului.
So, in principiu am avut aceleasi ganduri/impresii , dar nu m-am putut repeta de aceea am cautat sa ma rezum la simplitudine(cu toate ca nu sunt o adepta a acesteia).

Astept urmatorul capitol si sper ca pe acela sa-l citesc la o ora adecvata : )) [cand mintea functioneaza conform modului ei normal]!
[Imagine: large.gif]

#24
Off ! Din nou, presupun ca-s ultima pe-aici... : | Cum se face, habar n-am. -.-'
* back to this ch. * Desi cel anterior a fost scurt, vad ca te-ai revansat fata de noi, cititorii tai fideli [ * laughs * ]; si ne-ai oferit ceva demn de numele tau. ^^ [ Nu lua in seama partea asta, aberez, e clar. ]. 21
Deeci.... <33 Yn recunoaste ca simte ceva pentru Akito ? Daca nu ar fi astfel, atunci nu vad sensul urmaririi sale. Si culmea ! nu putea sa gaseasca si el alt loc unde sa se duca, trebuia sa fie neaparat la Mark. Mark in sus ! Mark in jos ! Cum am spus odata, sunt sigura ca tipu` asta va avea un rol important in viata inocentului si naivului [ apropo de asta - bun personaj ] de Akito. ^^
Siii, recunosc acum.. Speram la mai multe pe la finalul acestui capitol. 65 Daar, o sa existe o data viitoare, so ... :3

#25
Multumesc de comentarii mult, mult, mult pupic Am venit cu continuarea mai repede decat am calculat, insa am avut timp sa o fac, asa ca am decis sa o pun aici ^^
Ei bine, trebuie sa ii multumesc colegamii ca m-a ajutat cu diacriticile pentru ca mie mi-a fost lene sa le fac si as fi intarziat o gramada daca nu ma ajuta ea >.<

Ah, am uitat sa zic ca mai e un personaj nou : Matei
^__^ Citire placuta !


-Capitolul 6-



La fel ca restul orelor dintr-o zi si acestea trecura greu, poate chiar prea greu. Ma zbatusem din rasputeri sa iau o nota mare la limba romana cu toate ca nu invatasem prea mult. Chiar si asa, profesoara mi-a dat un zece pentru ca in fiecare ora am fost foarte activ, mai putin azi. Nu stiu din ce cauza, insa ma simteam groaznic. Sa fi fost din cauza intamplarilor petrecute cu o seara in urma?

Deja clasa se eliberase, Mark facandu-mi cu mana si spunandu-mi ca ma va astepta la el dupa ora de pregatire ca sa iau cartile si hainele. L-am salutat si eu la randul meu si, obisnuit dupa ritualul din fiecare zi de scoala dupa ore, mi-am scos caietul de matematica si un pix de culoare neagra, asteptand profesorul. Priveam ceasul galben din perete de parca ar fi fost ultimul lucru la care ma puteam uita, iar secundarul se misca atat de greu, incat aveam impresia ca micutul obiect ramasese fara baterii.
Am scos un oftat cand am realizat ca domnul Utaru intarziase cincisprezece minute, ceea ce nu ii statea in fire. Am iesit pe hol, indreptandu-ma spre cancelarie. Probabil uitase ca are intalnire cu mine dupa ore, asa ca trebuia sa ii reamintesc.
In momentul in care paseam spre cancelarie, ma gandeam daca nu cumva il suparasem pe prof si poate din cauza asta nu a mai venit. Mi-am plecat capul, oprindu-ma din mers cand am ajuns in fata usii unde era pusa o bucatica de plastic alba, scriind pe ea "Cancelarie". Am batut de doua ori, apoi am deschis-o, simtind cum inima imi sare din piept din cauza batailor puternice.
Picioarele mi se inmuiasera, simtind cum bratele incep sa imi tremure atat de tare incat imi si transpirasera. Din pacate niciunul din cadrele didactice nu se afla in acea incapere cu o masa mare si scaune asezate in forma de U. Am respirat oarecum usurat, privind pe orarul profesorilor sa vad ce ora avusese inainte, ca sa stiu in ce clasa ar trebui sa ma duc. Am inchis la loc usa dupa ce mi-am terminat treaba acolo, apoi mi-am frecat palmele una de alta ca sa le usuc intr-un fel, dar parca erau mult mai transpirate ca la inceput.
Am inceput din nou sa merg pe coridor, auzind in urma mea doar sunetul pasilor. Cu cat mergeam mai mult si ma apropiam de clasa unde avusese ora domnul Utaru, cu atat se auzeau si alte sunete, insa nu imi puteam imagina de la ce vin.
Dupa ce am deschis usa, am ramas cu gura cascata la propriu. Clasa era goala, la fel si scaunele, insa pe catedra din fata tablei era intins trupul alb si gol al blondului, cu chipul rosu si gura intre deschisa pe unde putea foarte usor sa scoata sunete ciudate, de parca i-ar fi placut ceea ce se intampla cu el. Deasupra lui Yn era un barbat la fel de inalt ca si el, poate mult mai bine facut, reusind sa ii disting muschii ce i se incordau la fiecare penetrare in corpul profesorului de matematica. Parul il avea violet deschis, iar ochii portocalii nu aratau altceva decat satisfactie. Nu cred ca ma observasera, pentru ca s-ar fi oprit din acel act atat de rusinos.
Nu ma puteam clinti, ramasesem in acea pozitie de aproape doua minute, nereusind nici macar sa inchid ochii. Broboane de transpiratie se asternusera atat pe corpul lui Yn, cat si pe cel al lui Saren. De abia dupa ce mi-am mai revenit putin, am realizat defapt ce faceau cei doi acolo. Nu numai blondul gemea de placere, insa si partenerul sau ce se afla deasupra lui, stand sprijinit cu mana dreapta in suprafata catedrei, isi musca buzele neincetat de atata satisfactie. Am vazut momentul cand gatul domnului Utaru fuse prins in stransoarea dintilor lui Saren, barbatul scotand un strigat mai mult de durere, insa nu stiam exact sa le diferentiez. Mi-am simtit picioarele inmuiate, iar trupul incepuse sa imi tremure atunci cand ma privira amandoi. Cu toate ca se uitau ambii atat de intens la mine, expresiile lor faciale erau total diferite. Cel cu parul violet ma privea straniu, cu un ranjet pervers, de parca ar fi dorit sa ma alatur si eu lor, iar blondul avea o privire rugatoare, speriata si totodata trista, nici un zambet neaparand pe fata lui.
Am lasat totul la fel, mai putin usa pe care am inchis-o imediat ce nu m-am mai simtit in stare sa le privesc trupurile goale si pline de broboane de transpiratie. Am inceput sa alerg pana in clasa mea, luandu-mi rapid ghiozdanul si iesind din incinta scolii.
Inca ma simteam nesigur, speriat si nu stiam ce fusese acea scena pe care o vazusem. Picioarele si mainile imi tremurau neincetat, simtindu-mi cum ochii incep a mi se umezi, insa cauza nu o stiam. Am luat-o la fuga, traversand fara a mai privi semaforul. Imi era atat de teama de ceea ce vazusem si mai ales de acele priviri pline de placere ale lor, acele strigate, apoi acea scena in care ei ma fixasera in aria vizuala, parca nedorind sa le scap.
Stiam ca domnul Utaru era cu Saren si ca il iubeste, dar nu m-as fi gandit niciodata la un act sexual intre ei, mai ales la scoala. Mi-am scuturat capul, apoi m-am oprit pe bulevard, ignorand privirile curioase ale trecatorilor atunci cand am inceput sa plang in hohote. Nu imi puteam mentine o stare normala, ci pur si simplu am dat drumul lacrimilor sa imi umezeasca obrajii fierbinti. Aveam impresia ca cei doi voiau sa ma urmareasca, la fel ca in filmele politiste. Acum ca stiam, trebuia sa ma omoare, sau cel putin asa ma simteam in acel moment.
Dupa putin timp ma calmasem cat de cat, asta numai din cauza multimii de oameni ce se stransese in jurul meu. M-am ridicat de jos si m-am scuturat de praful de pe pietrele unde ma asezasem, pornind in fuga spre casa. Voiam doar sa stau acolo inchis si sa nu ma mai gandesc la nimic.
Alergam impreuna cu ghiozdanul ce statea sa cada, fiind prins doar de dupa umarul drept. Incercam sa evit pe cat de mult persoanele de pe bulevardul aglomerat, insa mai primeam sau dadeam cate un ghiont din greseala.
Lacrimile continuau sa curga, eu simtindu-ma atat de penibil ca plang pentru ceea ce vazusem. Yn nu trebuia sa insemne nimic pentru mine, insa cum se facea ca de fiecare data cand il vedeam cu cineva simteam gelozie? El trebuia sa fie cu mine. Ce tot zic?
Mi-am sters lacrimile cu podul palmei, traversand in fuga strada, pentru ca nu mai aveam rabdare. Am luat-o pe scurtatura, printr-un parculet cam putin populat, insa nu asta conta acum. In departare am putut observa doua siluete, una dintre ele fiindu-mi foarte cunoscuta. Cand am realizat ca era chiar colegul meu Mark, mi-am sters rapid obrajii umezi, incepand sa merg normal, fara sa mai alerg. Am tras de cateva ori aer in piept, ridicand o spranceana cand vazusem tipul blond si inalt de langa el.
Satenul imi facu rapid cu mana, apoi parca grabi pasul ca sa ajunga mai repede la mine.
-Cum de esti la ora asta aici? ma intreba el imediat ce ajunse langa mine, afisand un zambet discret.
Intre timp, tipul cu care umbla se aporpie cu pasi micuti de noi, simtind cum ma analizeaza din cap pana in picioare, insa nu am indraznit sa ma uit si eu la el.
-Nu am mai facut pregatirea aia, am murmurat, incercand sa imi dreg glasul si sa nu ma dau de gol ca plansesem.
La fel ca si blondul acela, Mark ma analiza, insa doar chipul, apoi imi atinse unul din obraji cu palma, marindu-si dintr-o data ochii ca si cum ghicise ce s-a intamplat.
-Am uitat sa fac prezentarile, spuse, apoi facu un pas in spate timp in care mi-am dus privirea spre blond.
-Akita, el este Matei, un vechi prieten, continua acesta privindu-l pe blond. Era mult mai inalt decat mine, dand un aer superior. Expresia lui faciala era foarte serioasa, nedand semn de nici macar un zambet cat de sters ar fi fost. Era imbracat intr-o camasa alba, iar peste ea avea o vesta neagra, stransa bine pe corp, care ii scotea in evidenta umerii lati. Arata ca un valet, mai ales ca la gat avea un papion negru, aranjat perfect. Ochii galbeni si privirea lui imi dadura un fior, facandu-ma imediat sa ma gandesc la Yn si inima sa imi tresara, insa vocea satenului ma trezi din transa.
-Iar Matei, el este Akita, colegul meu de banca si cel mai bun prieten.
Dupa acest schimb de replici am dat mana, putand sa ii observ zambetul siret a lui Mark de pe chip. Nu stiu din ce cauza, insa m-a amuzat foarte mult acea expresie pe care o avea.
Se pare ca pana la urma Mark nu isi daduse seama ca am plans, insa, chiar si asa, daca ma uitam in oglinda si imi vedeam chipul, pana si eu m-as fi pacalit pe mine, aratand de parca eram in al noualea cer. Am inceput sa mergem toti trei in directia casei lui Mark, admirand peisajele ce ni se derulau in fata ochilor. De data asta nu am mai luat-o pe scurtatura, din contra, am mers pe langa calea ferata a garii de la periferia orasului, pe langa locuinta lui Mark, putand sa admir trenurile ce stationau acolo, impreuna cu vagoanele mai vechi, altele mai noi.
Tot drumul cei doi au vorbit lucruri ciudate, insa eu eram mult mai preocupat cu admiratul peisajelor decat sa aud discutiile lor. Il mai priveam din cand in cand pe Matei, copiindu-i pozitia de a merge cu mainile in buzunarele blugilor, caci mi se parea smecher. M-au bagat apoi amandoi intre ei, intrebandu-ma diverse lucruri.
-Te-ai intalnit cu Yn? spuse brusc Mark, simtind cum inima imi bate din ce in ce mai tare, aproape dorind sa iasa din piept.
Am dat negativ din cap, nereusind sa spun un "˜nu"™ cu toata gura. Dupa chipul sau mi-am dat seama ca ceva este in neregula, dar am vazut ca nu a insistat cu intrebarea asta.
-Deci ai saispe` ani daca esti cu Mark in clasa, nu? se auzi vocea blondului, intorcandu-mi capul spre el.
-Asa e, am raspuns eu, ei continuand cu intrebarile de genul asta, in timp ce ne apropiam din ce in ce mai mult de casa colegului meu.
Acum trebuia sa imi iau lucrurile de seara trecuta cand dormisem la Mark si ma tot intrebam daca Matei va veni si el cu noi. Ca tot venise vorba de el, nu prea aflasem nimic despre acesta, cum ar fi varsta sau multe altele, dar cu siguranta aveam sa il iau pe Mark la interogat cand aveam ocazia.

#26
Sa vedem !4

Din fericire pentru mine, sunt si prima care posteaza la noul capitol *o oportunitate si in aceeasi timp o onoare*.
(realmente)Din nou ai reusit sa-mi captezi atentia utilizand modul tau de a descrie, ce se pare ca e facut pentru a-mi hrani apetenta pentru romantism (de multe ori recunoscuta).
Actiunea parcurge diferite etape, aceasta fiind cea ce da tenta de originalitate si lucrul esential care implica lectorul afectiv (martor).

Si acum, sa discut pe partea literara, structura, analiza pasaje (ceea ce nu fac deseori). Bineinteles ca m-a socat sa-l vad pe Yn in acea postura(ma asteptam la mai mult.). In momentul de fata simt repulsie pentru el si asta pentru simplul fapt ca l-a demoralizat pe micul meu datorita situatiei defavorizate.Inteleg ca asta face parte din conceptia ta (referitor la idee/actiune), insa sunt revoltata datorita acestui lucru negasindu-i explicatia potrivita.

Observ ca folosesti din ce in ce mai putin dialog, acest fapt recopensandu-l prin redarea faptelor povestite. Nu e mare pierdere, cu toate ca as dori totusi sa nu renunti de tot la el. Are acea esenta necesara capitolelor, modelandu-se conform actiunii.

Acestea fiind spuse, numai am nimic de adaugat.M-ai surprins (din nou) intr-un mod placut, cu toate ca situatia nu a fost in favoarea perceptiei mele (nu am intituit acest lucru).

In principiu, totul a fost cum ma asteptam: impecabil.
Vreau urmatorul capitol!15
[Imagine: large.gif]

#27
Geez, habar n-ai cat de mult ma bucur ca ai pus continuarea! Simteam cum..cum..ceva ma macina si nu ma lasa in pace pana ce nu as fi citit continuarea. Insa acum e mult mai bine phew Oricum, revenind asupra ficului. Hehehem... omfg omfg, cine-a facut ce?! Asa ceva nu se poate! :no: Ah, sarmanul meu Akita, cat de mult cred ca a suferit vazand aceea scena ingrozitoare :cry: Mi-e foarte mila de el si ah, frate, chiar daca il ador pe Yn, i-as da una de..de.. de sa nu se vada >.< Oricum, am vaga impresie ca Akita se va indragosti si de tipul cel nou si vice-versa. Adica n-ar fi ceva rau, nu? Tipul e de viiissss:perv: Sper sa pui cat mai repede si nextul ca sa stiu ce se intampla altfel simt cum iar ma macina ceva si te voi obliga sa scri. Bafta incontinuare amore si multe idei de-acum incolo pupicpupicpupic hug
[Imagine: Untitled1-2.png]
~Why not to love free?~



[Imagine: 3293446.png] [Imagine: 6651602.png] [Imagine: 6731597.png]


#28
Cand am citit scena cand i-a descoperit pe cei 2, mi-am pus mainile pe fata si am deschis incet degetele ca in filmele de groaza 21 O parte am si sarit-o mai mult de rusine, cred ^^"
Acum că ştiam, trebuia să mă omoare, sau cel puţin aşa mă simţeam în acel moment. 21 ce ganduri poate avea copilul asta. O sa vina Spiderman sa-l salveze daca e asa cum gandeste el :]]
Bai, deci Matei e iubitul lui Mark? :X Ce tot visez eu aici? >.> Mereu interpretez gresit, deci nu ma lua in seama. Dar la asta m-am gandit acum, Matei si Mark, uhm...suspeeect 39 :]]

Pai...faci o treaba minunata si nici nu ma mir, esti un tanar talent >:d<

Succes darling *hugs*
[center][Imagine: BIG+BANG.png][/center]
[center]Always a proud V.I.P <3 [/center]
[center]Stay stong DaeSung everything will be okey in the next year<3
Stay strong G-Dragon the real V.I.P's still love you, because you're a GOOD PERSON and you have a PURE HEART <3[/center]

#29
Hmm.. Matei, Matei... :]] * laughs * Nu stiu ce sa cerd despre el...
Imi pare cam suspect tipu` asta. Mai ales intrebarea brusca ce i-a adresat-o lui Akita. Cred ca pune ceva la cale din moment ce-l cunoaste pe Mark si pare a se indrepta spre casa sa, cu tot cu Akita. Apropo de Akita... >.< Goddamn! Cine se gandea la asa ceva ? Eu credeam tocmai invers. Banuiam ca Yn era cel care o facea cu Matei asta intr-una din clasele alea. OMG ! La ce ma gandesc si euuu. 24
Jur ca atunci cand am citit ca Saren si Yn erau impreuna, in mijlocul actului sexual in sine, mi-am pus mainile la gura si am continuat sa citesc. o.o Am fost mai mult decat uimita, am fost socata ! O_O

Ehh, tu cu surprizele tale... Vezi sa aduci repede capitolul, te roooog ! Sa nu intarzii, tocmai acum cand pare a deveni mai interesant. Nu ratez nimic, e clar ! 33

#30
Wow!
Uau!Uau!Si iar uau!Am ramas cu gura cascata cand Akita i-a gasit pe Yn si Saren facand dragoste.Am ramas pur si simplu uimita.Desi scena a fost hot chiar daca a fost prea putin descrisa.Inca sunt socata.Mie mila de Akita ca a trebuit sa vada faza aceia.Ma intreb daca Akita va fi impreuna cu Yn?Oare se va intampla asta?
Ce o fi cu Matei acela?O fi fost un fost iubit de-a lui Mark?Sunt tare curioasa sa aflu.E cam suspect.Hm...Daca Mark planuieste ceva?Sau nu?O sa mai dureze pana aflu raspunsul.
Stii ca astept capitolul urmator.N-ar mai trebui sa-ti spun asta. 21
Bye!




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)