Cum ar fi daca...

[iluzie optica]

Cap 1

�Cei doi se privira in ochi pret de cateva clipe, apoi buzele lor se intalnira intr-un sarut pasional, iar limbile lor intr-un dans erotic��.
- E atat de romantic, suspina o tanara de 18 ani oprindu-se din citit si strangand cartea la piept. Nu crezi? Fata isi atinti privirile asupra prietenei sale asteptand ca aceasta sa o aprobe. Dar nu primi din partea ei raspunsul pe care il dorea.
- Romantic? Glumesti, nu? Sandra, mie mi se pare o scena dintr-un film pentru adulti, si nu romantic. Eu nu inteleg cum poti citi carti de astea, si arunca o privire dispretuitoare spre cartea din bratele prietenei ei romantice.
Sandra stranse cartea la piept mai tare, incercand sa o protejeze parca de dispretul din ochii de culoarea turcoazului, si dupa ce mormai ceva pentru sine, continua sa citeasca de data aceasta cu voce scazuta.
Sandra era o fata obisnuita. Era linistita, prea linistita spunea Aiko, romantica, cam aeriana si uneori prea nepasatoare fata de lumea din jur, ceea ce o scotea din sarite pe prietena ei. Sandra era blonda, cu ochii verzi si scanteietori, cu buze pline si trasaturi frumoase. Era inalta si slaba, iar vocea ei era placuta si dulce ca mierea, linistind pana si cele mai cumplite furtuni. Probabil ca asta o atrasese pe Aiko, care in contrast, ea isca furtunile. Sandra, intr-un cuvant spus, era frumoasa. Baietii roiau in jurul ei, dar blonda rareori baga pe cineva in seama. Intrebata de ce nu le acorda atentie, ea a raspuns simplu: � Inca astept barbatul perfect�. Aiko s-a inecat cu sucul, Yuri a cazut de pe scaun si Hana a ridicat o spranceana. Aiko a ridicat apoi ochii spre cer si a intrebat ironic: � Asa e la voi in Anglia?�, dupa care s-a ridicat de pe scaun si a plecat fara sa se intoarca sau sa zica ceva. Sandra nu a inteles pe moment de ce prietena ei s-a suparat asa de tare, dar mai tarziu a aflat de la Hana ca Aiko are idei rigide in ce priveste �barbatul perfect�. Sandra isi propuse sa vorbeasca cu ea intr-o zi si sa o intrebe de ce e atat rece. O singura privire din partea prietenei ei a fost de ajuns insa sa o faca sa se razgandeasca si sa amane discutia. �Alta data� isi spunea Sandra.
Sandra e in Tokyo de la 16 ani. La inceput i-a fost greu sa se acomodoze, ca orice fata care isi schimba scoala, prietenii, orasul. Fetele o invidiau sau unele o considerau �cu aere�. Aiko a fost prima care s-a luat de ea si prima care i-a devenit prietena. Nici ea nu stia cum s-a intamplat sa devina prietene asa bune, stia doar ca s-a intamplat. Un zambet discret i-a aparut pe buzele rosii , iar privirea de smarald s-a ridicat din cartea de dragoste pe care ea o adora, pentru a isi privi prietena ce statea aplecata deasupra birolului incercand sa deseneze ceva.
- Aiko, ce faci? Mai esti suparata?
Aiko doar a dat din cap in semn ca nu, dar fata ei intunecata spunea altceva.
- Aiko, promit sa nu iti mai citesc pasaje de acestea. Nu mi-am dat seama ca le detesti asa de mult.
- E in regula, ma enerveaza doar ca nu imi iasa desenul. Aiko isi arata unul din rarele ei zambete, lucru ce o facu pe Sandra sa se intrebe de ce Aiko nu vrea sa rada mai des.
- Ce desenezi? Blonda puse cartea de o parte pentru a se ridica si a-si baga mainile in parul negru ca pana de corb. Ii placea sa se joace cu el.
- Aiko ai un par foarte frumos, replica tanara nelasandu-si prietena sa raspunda la prima intrebare.
- Parul meu? Fata se stramba si isi roti o suvisa neagra pe deget dupa care ii dadu drumul. Nu cred, se incrunta in continuare. Parul tau este frumos, parul meu este doar un par obisnuit. Sunt multe fete cu un par ca al meu.
- Si ai si niste ochi frumosi... nu am mai vazut japonezi cu astfel de ochi, continua fata fara sa ia in seama replicile prietenei ei.
- Ce vrei de fapt Sandra? Aiko se supara si ii dadu mana la o parte. Nu ii placea ca cineva sa spuna lucruri despre felul in care arata ea. Nu ii placeau complimentele la adresa ei pur si simplu pentru ca nu se credea frumoasa. Sandra era frumoasa. Ea nu.
Ca si cum nu ar fi auzit-o, blonda intreba din nou:
- Stii ce semnifica numele tau, Aiko?
- �N..u, ezita bruneta
- Iubire, Aiko, iubire, sopti Sandra infiorata. As vrea sa am si eu un nume ca al tau.
- Nu incepe! Tanara se ridica de pe scaun rasturnand si spargand ce cadea in mana ei. Ti-am zis de mai multe ori sa incetezi. Sau�
- Sau�Sandra astepta o continuare care nu veni. De ce tie frica sa iubesti?cuvintele erau spuse pe un ton calm care pe moment avu darul de a o linisti pe fata din fata ei. Dar sensul cuvintelor o infuriara din noi pe tanara si iesi din camera trantind usa�
� Aiko��

**

Era adevarat, Sandra era prietena ei buna, poate cea mai buna, in orice caz mai buna chiar si decat Hana. Dar asta nu ii dadea dreptul sa se bage in viata ei. Bruneta mergea cu pasi repezi, incercand sa evite multimea. Cu blugii largi si hanorac, parul negru prins la spate, Aiko nu prea iesea in evidenta. Nici nu dorea de astfel, sa iasa in evidenta. � La dracu�� isi dadu seama, ca in graba, uitase sa isi ia sapca. � Sapca cea de toate zilele� gandi fata si trecu mai departe strada. Incetini pasul si isi indrepta privirea spre parcul din dreapta ei. Erau multe amintiri acolo pe care ar fi vrut sa le mai traiasca o data. Erau amintiri frumoase. Acolo era copilaria ei. Intoarse capul. Nu mai vroia sa isi aminteasca. Dupa amintirile frumoase urmau cele rele. Trecu mai departe.
- Aikoooooooo! Stai!
- La dracu� ce mai e?intoarse capul la timp sa vada o tanara de aceeasi varsta cu ea, 18 ani, ce se indrepta grabita spre ea, avand 4 sacose in maini. Cu fustita scurta, bluza mulata si multe accesorii, Hana era sigur o fata atragatoare. Parul ii atrasese in mod special atentia brunetei. Parul de culoarea roz, mov, albastru, galben�verde.
- Ce dracu ti-ai facut la par?intreba Aiko stupefiata. Ce naiba, esti curcubeu?
- Iti place? Hana ii zambi cu gura pana la urechi, deloc descurajata de felul in care a intampinat-o prietena ei. Uite mi-am luat farduri noi, si inchise ochii pentru ai arata nuantele de albastru.
- Ma abtin sa zic cum arati, ofta bruneta si porni mai departe cu Hana dupa ea. Ai fost la mall? O intreba pe tanara cu sacosele dupa ea.
- Da! Au fost reduceri, a fost grozav, cred ca am vazut si pentru tine ceva. Poate mergem curand impreuna. Hana se uita cu ochi critici la hainele prea largi ale prietenei ei.
- Poate nu. Ma simt bine asa.
Hana stia ca daca insista, bruneta putea sa izbucneasca in mijlocul strazii si sa faca o scena, asa ca se abtinu.
- M-a sunat Sandra.
Aiko putu sa isi imagineze cu usurinta convorbirea celor doua. Blonda, cu vocea ei placuta si calma, dar cu o nuanta de ingrijorare, ii spune lui Hana ca prietena lor iar a avut o iesire, sa nu faca ceva, ca nu intelege de ce isi neaga sentimentele si alte bazaconii. Cartile astea de dragoste. Fir-ar.
Hana ii spune ca se afla la mall si ca probabil o va gasi pe strada mergand repede ca de fiecare data cand se enerveaza. Aiko isi dadu ochii peste cap. Fetele astea.
- Ne intalnim peste doua ore in fata la mall. Vine si Yuri. Ai inteles?intreba tanara asteptandu-se ca Aiko sa nu fi fost atenta. Se mira sa auda un DA repezit si o vazu cum trece pe cealalta parte.


**

Aiko adora singuratatea. Nu ca ii placea sa stea izolata, dar linistea din camera ei o facea sa rasufle usurata de multe ori. Arunca o privire spre oglina. Ochii de culoarea turcoazului ii straluceau , dar ea paru sa nu observe. Avea un ten curat, alb, dar ei nu ii placea. Vroia ca pielea ei sa fie mai inchisa. Prietenele ei mergeau la solar, ei i se parea ca e o pierdere de vreme. Parul de un negru intens era prins strans la spate, doar doua suvite se deprinsera si erau date dupa ureche. I se parea ca este urata. Nicioadata nu vedea finetea trasaturilor, ochii incredibil de frumosi, pielea ei alba, obrajii trandafirii, buzele de culoarea macului rosu. Ea stia doar ca trebuia sa scoata naibii oglinda aia din camera, sa o arunce si sa dea muzica aia blestemata tare ca sa nu isi mai auda gandurile. Deschise dulapul si se stramba. Ura soarele. Acum nu putea sa isi ia haine largi pentru ca se incalzise. O pereche de pantaloni trei sferturi si un tricou, sapca si gata. Inchise dulapul si se tranti pe pat. Auzi glasul mamei ei ca prin vis:
�- Mama, ce ai patit?fetita isi sterse cu maneca de la rochita lacrimile sarate.
- Doare�
- Ce doare, mama?
Femeia statea intinsa pe patul nu foarte curat, intr-un spital in care mirosea urat.
- Aici, sopti femeia si arata degetul spre piept.
- Te doare inima, mama?
Femeia incuviinta, iar doua lacrimi ii udara obrajii palizi.
- De ce te doare inima, mama?fetita sopti, pregatita pentru orice raspuns, oricat de rau ar fi el.
- Dragostea�
- Dragostea doare?fetita isi privi mama cu uimire. Ea stia, chiar la 6 ani, ca dragostea nu doare, ea vindeca. Asa ii spunea bunica ei. Si povestile pe care i le citea seara erau cu printi si printese care se iubeau si care traiau la nesfarsit. Mama ei se insela cu siguranta�.
Doua zile mai tarziu un doctor cu mustata si ochelari i-a spus bunicii ca mama ei murise. Fata a plans si cand a intrebat de ce murise, bunica a zis ca a murit de dragoste. I-a explicat ca tatal ei o parasise si o lasase pentru alta femeie. La varsta de 6 ani, fetita a inteles ca dragostea adevarata exista doar in basme.
�Dragostea��
-Ce ticalos! Aiko se infuria din nou. Nu se va indragosti niciodata. Niciodata! Iar daca il va intalni vreodata pe tatal ei adevarat primul lacru pe care il va face va fi sa ii dea doi pumni. Adormi cu gandul la mama ei. Avea doua ore la dispozitie sa se odihneasca.



E primul fic...nu ma deranjeaza criticile, de fapt doresc sa primesc cateva care sa ma ajute sa ma corectez daca e nevoie. Am sa incerc sa ma tin de fic si sa nu il abandonez. Asta daca il citeste cineva binenteles. Idei si pareri...orice. Sunt deschisa la propuneri:)
Referitor la titlu....nu stiam cum sa numesc ficul.Sper ca e in regula.:)

[Axxa.No.Way]

titlul e dragut:P
si descrii foarte frumos:X... so I luv:X your fic
am gasit cateva greseli:
"ca nu imi iasa desenul"- iese;
"- Aiko (,) ai un par"
"suvisa"- suvita;
"- Ce vrei de fapt (,) Sandra?"
"Nici nu dorea de astfel"- altfel;
"Uite (,) mi-am"
"oglina"- oglinda;
te-as sfatui sa scrii numerele in litere... pentru ca este o creatie literara:P ^__^
spor la scris si sa pui repede continuarea:*:*

[iluzie optica]

Cap 2



- Aiko! Aiko! Fata isi intoarse lenes capul pentru a o privi pe Hana cum reusise in sfarsit sa faca o schema cu rolele, care zicea ea, era complicata.
Aiko statea pe o banca alaturi de Sandra, Yuri si o fata ce era prietena buna cu Yuri. Uitase cum o cheama. De parca o interesa. Arunca o privire spre Sandra. Aranjata, tanara blonda atragea ca de obicei priviri asupra sa, dar ea nu baga de seama si continua sa o priveasca pe Hana cu amuzament.
- Intr-o zi o sa pateasca ceva, surase blonda si arunca cateva priviri scurte spre parul Hanei. Parul ei este foarte colorat.
- Prea colorat, suspina Aiko si se uita in jur.
In parc erau foarte multi adolescenti, unul mai vesel decat altul. O pereche de indragostiti trecura prin fata fetelor ce suspinara induiosate, vizibil incantate ca au fost pret de cateva clipe martore la dragostea celor doi. Doar Aiko isi dadu ochii peste cap si dori sa comenteze ceva dar nu mai apuca deoarece o minge de fotbal ateriza in capul ei, iar in urmatoarea clipa era pe jos.
- Esti bine? Bruneta auzi o voce placuta, care apartinea insa cu siguranta unui baiat. O ajuta sa se ridice si ii aranja sapca inapoi pe cap. Esti bine? Repeta acesta intrebarea vazand ca fata nu raspunde.
- Sunt bine, multumesc, se rasti si se aseza pe banca imbufnata. Asta mai lipsea, sa primeasca o minge in cap, care sa reuseasca sa o dea jos de pe banca, pe deasupra. Se simtea ca dracul si se jura in gand ca va fi ultima data cand va mai iesi cu fetele. Si ca sa fie totul ca la carte, prietenele ei sarira speriate de parca tocmai ii cazuse in cap o stanca si nu o biata minge.
- Esti bine?
- Trebuie sa mergi la doctor?
- Vrei niste apa? Ti-e rau? Hana apuca telefonul disperata. Aiko era sa mai cada o data de pe banca cand a auzit-o pe fata multicolora � Alo, salvarea?�. Ii apuca telefonul si il tranti la pamant.
- Sunt bine! Ce dracu��se sperie aceasta cand vazu ca baiatul se aseza langa ea. Tanara se uita urat la el, incercand sa ii transmita din priviri ca nu doreste ca el sa stea in prejma ei, dar el paru ca nu intelege, iar mana lui se opri o clipa pe fruntea ei.
- Imi pare rau. Nu am vrut sa se intample asta. Si cu o voce ingrijorata o intreba din nou: Sigur esti bine? Bruneta se uita la el. Blond si cu ochi albastri, baiatul avea trasaturi angelice. Zambetul lui avu darul sa o linisteasca si sa uite ca o lovise cu mingea. Privirea lui o tinea captiva pe a ei si, vrajita, uita promisiunea pe care si-o facuse, uita chiar si de mama ei. Se trezi din vis, auzindu-si prietenele chicotind. Isi dadu seama ca statea prea aproape de un baiat caruia nu ii stia nici numele.
- Sunt b..ine�Cum ziceai ca te cheama? Isi umezi buzele si isi indrepta spatele.
- Nu am zis, zambi acesta si se uita si la celelalte fete. Ma numesc Ren. Imi pare bine.
- Wow, un nume foarte�popular, nu se putu abtine Hana si se uita vinovata la Aiko. Aiko se incrunta apoi reveni cu privirea la baiat. Ii placea sa se uite la el.
- Vreau sa ma revansez, continua sa vorbeasca blondul. Eu imi sarbatoresc ziua de nastere peste doua zile. As fi incantat daca ati veni. Stiu ca poate parea ciudat, dar niste prieteni m-au anuntat ca nu mai pot veni din motive personale. As fi sincer bucuros daca ati veni. Mama a insistat sa mai invit niste prieteni. Stiti si voi cum sunt mamele, zambi acesta.
�Eu nu stiu�. Aiko se intrista. Pentru cateva minute uitase de ea.
- Nu ca nu sunt multi. Adica�sunt ceva invitati. Ren se imbujora usor si tusi. Dar daca s-ar putea�
- Venim!
Bruneta se uita urat la cea care vorbise. Sandra zambi multumita.
- Normal ca venim. Nu e frumos sa refuzi o invitatie. Daca ai putea sa ne spui si unde locuiesti�
Cinci minute mai tarziu, Ren se indeparta, iar Yuri si Hana radeau cu gura pana la urechi urmarindu-le pe cele doua prietene.
- Ce ti-a venit? Aiko simtea ca era in stare sa ucida pe cineva. Acum ca vraja se rupse, se ura pentru ca fusese atat de slaba. Va avea mai multa grija data viitoare.
- Nu mai fi asa incruntata ca faci riduri. Ia loc pe banca si sa o rugam pe Hana sa ne mai arate o schema cu rolele. Sandra vorbea calm ca de obicei, dar bruneta nu se potoli.
- Si sa ma risc sa mai primesc o minge in cap? Nu, multumesc. Si ai sa mergi singura la ala.
- Vorbesti urat. Il cheama Ren. Si nu merg singura. Vine si Hana, si arunca o privire in directia ei pentru a o vedea cum aproba, vine si Yuri si vii si tu. Recunoaste, Aiko, ca ti-a placut baiatul. Era foarte dragut si se vedea ca si el te place. Nu mi s-a parut ca v-ati potrivi foarte bine, dar�Asculta nu zice nimeni sa te cuplezi cu el. Ti-e frica sa mergi la o zi de nastere? Esti lasa?
- Nu�
- Atunci nu mai fa scandal. Stai jos.
�Nu sunt o lasa�
- Bine vin, dar cu conditia sa plecam. Ma plictisesc aici.
Sandra aproba, iar Aiko simtea ca ii vine rau. Hana se agata de Yuri care mergea alaturi de prietena ei. Se indrepatara impreuna spre un magazin cu gandul la o inghetata.

**

Aiko se gandea ca daca s-ar imbolnavi nu ar mai trebui sa merga la petrecere. Se stramba in oglina. Poate o gripa�Ofta. Se aseza pe pat, ridicandu-si ochii si uitandu-se in gol. Ajunse cu o ora in urma acasa si trebui sa suporte crizele matusii ei. Se intoarse pe o parte si isi aminti surasul de pe fata rosie de incantare a lui Hana. �Maine mergem la cumparaturi� i-a soptit ea in ureche. Bruneta a simtit ca se invarte totul cu ea si s-a grabit sa ajunga acasa. Sa mearga la cumparaturi insemna sa isi cumpere haine. Sa isi cumpere haine insemna sfarsitul lumii. Fata era obisnuita numai cu haine largi si commode. Hana si Sandra aveau ocazia sa faca ceea ce isi doreau de mult timp. Adica sa o aranjeze si sa o imbrace dupa gustul lor. Yuri era ceva mai intelegatoare. Poate daca� Ii revenira cuvintele blondei in minte: � Esti lasa?�. Era oare lasa? Nu, nu era. O sa le arate ea. Nu o sa moara daca poarta o zi o rochie sau tocuri. Doar ca nu era obisnuita cu astfel de haine si se simtea o ciudata. O auzi pe matusa ei care o striga sa vina la mancare. Se indrepta spre usa cu pasi lenesi.


Mersi Axxa. Sper ca nu mai am greseli, eu am citit inca o data dar e posibil sa mai fi scapat.

[Axxa.No.Way]

N-ai pentru ce sa-mi multumesti... totusi, cu placere:*
astea sunt singurele greseli pe care le-am gasit:))... so bravo!!!(ai foarte putine greseli^__^) :
"indrepatara"- indreptara;
"commode"- comode;
"O auzi pe matusa ei care o striga sa vina la mancare."- expresia e cam deranjanta:|.... poate "la masa".
I luv:X this chapter... cine-ar fi crezut ca tocmai Aiko va accepta sa mearga la cumparaturi...;))....sau ca va intalni un baiat cute care sa o invite la iua lui de nastere;)?
De-abia astept sa vad ce urmeaza:X
spor la scris si sa pui repede continuarea:*:*

[iluzie optica]

Si continuarea...


Cap 3.


- Ce om sanatos ar accepta sa mearga la petrecerea unui necunoscut? Care mai este si nesimtit! Nu poti sa lovesti o fata cu mingea. Aiko era aproape tarata de Hana prin magazinul imens.
- Dar si-a cerut scuze Aiko-chan, zambi Yuri si ii puse o mana pe umar. A fost frumos din partea lui sa ne invite. Nu-i asa Hana?
Fata aproba din cap si ofta. Nu putea sa o care pe Aiko dupa ea peste tot. Sandra nu ajunsese inca, iar bruneta nu vroia sa coopereze deloc. Se enerva, dar daca ar tipa la prietena ei, aceasta s-ar enerva si ar inrautati mai mult lucrurile, iar sansa de a o aranja pe bruneta dupa bunul plac era una singura si nu putea da cu piciorul in ea. Se hotara sa ii vorbeasca calm, asa cum obisnuia blonda sa faca.
- Aiko, trebuie sa depui un efort. Nu poti sa mergi la Ren imbracata cu hainele pe care le ai.
- Si de ce nu, ma rog? Privirea brunetei se intuneca si Hana stiu ca trebuie sa fie atenta la raspuns.
- Pentru ca nu e frumos. Toata lumea va fi eleganta, tu ai sa fii singura in haine obisnuite. O sa rada de tine.
- Sa indrazneasca unul, ameninta tanara si arata pumnul.
- Dar Aiko-chan, gandeste-te si la Ren. Daca ai merge la petrecerea lui cu haine obisnuite se va simti jignit si se va gandi ca ai facut asta deoarece mai esti suparata pe el. Il vei intrista de ziua lui.
Lui Aiko ii reveni in minte chipul baiatului si se gandi ca nu ar vrea ca ochii lui albastii sa devina tristi din cauza ei. Ochii albastrii ca cerul senin vara. De cand il vazuse se gandise mereu la el. Nu era vorba ca i-a placut de blond in acel mod, dar zambetul lui o linistea, asa cum o linistea mereu si vocea Sandrei. Iar bruneta intotdeauna se simtea atrasa de persoanele care reuseau sa o linisteasca. � Cum ar fi daca�m-as indragosti�? Pe tanara o cutremura intrebarea si alta aparu in mintea ei: � Oare as suferi ca mama mea si in final as muri�?. Odata, Sandra i-a spus ca mai bine incerci, decat sa nu incerci si sa iti para rau ca nu ai incercat. Ii spusese asta dupa ce citise o carte de dragoste. Dar Aiko stia ca nu se poate indragosti la comanda si uneori se intreba daca mama ei nu era o scuza de a ascunde adevaratele motive pentru care nu se indragostise inca. In adancul sufletului, exista o speranta si astepta sa apara baiatul potrivit. Dar el nu aparea si se temea ca speranta sa nu se stinga. Apoi isi spunea ca se intampla asta din cauza ca mama ei suferise si nu vroia sa pateasca la fel. Intr-un fel se invinovatea ca nu gasise baiatul perfect. Nici mama ei nu se indragostise de barbatul potrivit.
Rasufla usurata cand o vazu pe Sandra.
- In sfarsit, ii reprosa fata multicolora blondei. Esti nebuna? Izbucni ea. Cum sa ma lasi singura cu ea la cumparaturi. Cu ea! Hana trebui sa dea dovada de multa rabdare, iar ea nu avea energia necesara. Rabdarea nu fusese niciodata punctual ei forte, iar Aiko o epuizase cu totul.
Sandra doar zambi si o imbratisa pe tanara suparata, dupa care i se adresa simplu lui Aiko:
- Mergem?
Aiko dadu din cap in semn ca da si o urma. Ziua fusese acceptabila pentru Aiko, care se temea ca nu va rezista nici jumatate de ora. Daca Sandra nu era cu ea ar fi plecat de acolo indiferent daca purta la petrecere haine de strada. Hana isi pierdea de fiecare data rabdarea cand bruneta spunea ca nu ii place o haina. Pana la urma isi cumpara o rochie putin deasupra genunchiului, neagra si simpla. Desi parea decenta, ii sublinia formele intr-un mod aproape indecent. Pe Aiko asta o ingrozea, dar accepta sa o cumpere. Isi lua si pantofi si lenjerie noua, pana la urma reusind sa o multumeasca si pe prietena ei cu parul multicolor.


**

Ren ii spusese ca o sa fie ceva invitati, dar Aiko considera ca sunt prea multi. Casa lui Ren era spatioasa, era adevarat, dar nu intelegea de ce trebuia sa fie atat de plina incat abia sa poti respira. Si cel mai rau era faptul ca nu il vedea pe blond. Sandra deja se imprietenise cu nu stiu ce tip. Bruneta era putin uimita, Sandra nu se imprietenea de obicei cu baietii. Chiar si Hana impreuna cu Yuri disparusera de langa ea, lasand-o singura in multimea aia. Blonda o aranjase destul de dragut. Ii prinsese parul intr-o coada de cal, deoarece ea il avea lung, la ochii o farda in umbre, iar pe buze avea o urma de ruj rosu. Chinuindu-se sa mearga pe tocuri, vazu un cap cu par blond. Ren era inconjurat de alti baieti, alaturi de care radea cu pofta. Aiko nu avea chef sa mearga acolo si se intoarse in directia opusa, dar cand isi auzi numele intelese ca Ren o vazuse si cateva clipe mai tarziu simti o mana care o prinse de brat si o intoarse. Ren era la fel de dragut, poate mai dragut, iar cand ii vazu zambetul sincer pe fata lui simti ca ar face orice i-ar cere. Ren, desi nu era constient de puterea pe care o are asupra ei, profita inconstient de avantajul lui rugand-o sa il insoteasca pentru a o prezenta prietenilor sai. Aiko accepta fara sa se mai gandeasca inca o data si il urma vrajita.
- Ea este Aiko! Aiko ei sunt prietenii mei: Kazuma, si arata spre un baiat cu parul roscat, nu foarte slab, dar care parea cel mai incantat dintre toti. Paru sincer cand ii intinse mana si ii ura un �Bine ai venit� calduros. El e Daisuke, iar un baiat blond cu ochi verzi ii intinse la fel mana, dar Aiko paru sa simta o raceala din partea lui. Isi muta privirea pe un baiat cu ochi caprui, mai mic de statura, dar nu exagerat. Se uita insitent la ea, in cele din urma intinzandu-i mana, iar cand o apuca o stranse mai tare decat ceilati. Aiko avu senzatia ca nici el nu o placea. Il chema Taku.
- Iar el este Kouta.
Aiko isi indrepta privirile spre Kouta si ramase uimita. Baiatul din fata ei era foarte frumos. Avea parul putin mai lung de umeri, negru, iar ochii lui erai la fel de intunecati. Avea trasaturi frumoase, poate putin mai frumoase decat cele ale lui Ren, hotara Aiko. Era inalt si bine facut, iar fata isi dadu seama ca era genul de baiat dupa care toate fetele sunt �moarte�. Dar privirea lui usor aroganta si zambetul ironic o facu pe Aiko sa isi dea seama ce fel de om era. El nu ii intinse mana la fel ca ceilalti si fata se simti usor fustrata gandindu-se ca el nu o considera atragatoare. Indeparta gandul, mustrandu-se, si ii zambi calduros lui Ren si lui Kazuma. Sandra ar fi ridicat din sprancene si ar fi intrebat: �Zambesti?�. Ea nu zambea des, dar acum nu se putu abtine.
- Prietenele tale au venit?
- Da, sunt pe undeva pe aici, raspunse Aiko si le cauta cu privirea, dar ochii ei se oprira din nou asupra lui Kaitou, insa el se intoarse cu spatele si arunca un � ne vedem mai incolo� lui Ren dupa care disparu.
- Nu il baga in seama, asa e el de obicei, ii spuse Kazuma si ii zambi. Vrei sa bei ceva?
- De ce nu? Aiko simti ca i se ridica moralul si accepta bratul intins de acesta, disparand cu el printe invitati. Stand cu Kazuma, fata se mai inveseli si isi dadu seama ca exagerase cand tinuse baietii la distanta. Unii erau de treaba si amuzanti, si vorba Sandrei, nu trebuie sa te cuplezi neaparat cu cineva. Mai tarziu, se gandi ca se simtise atrasa de un baiat cu adevarat pentru prima data si se enerva ca nu putea sa arate si ea ca Sandra. In ochii lui Kouta nu vazuse admiratie sau ceva asemanator, vazuse chiar dispret, iar bruneta stia ca el nu o place. Ce se intamplase cu promisiunea ei? Nu spusese ea ca nu se va indragosti? Rezistenta ei se spulberase intr-o clipa la petrecere sau tanjea de mai mult timp dupa afectiunea unui baiat? Dorea ea sa fie iubita si sa isi infranga teama? Si il va mai vedea pe Kouta?