Bestia

[Clau~]

Stau de ceva timp in fata paginii goale, dar nu gasesc nicio introducere. Asa ca o sa spun ca fic-ul asta nu e chiar fic; este o serie de povesti, care au un element comun. ^^ Oricum, veti vedea. Lectura placuta.


Varsta minima: 16; 18
Gen: romance, fantasy, horror, mistery, slice of life, yaoi, yuri, drama, psychological
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: Pot aparea scene horror si limbaj vulgar.
Tipul de comentariu solicitat: Oricare.

1
La lumina lunii
WWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW

Lumanarile ardeau cu un sasait usor, placut. Cerul se intuneca, iar norii se adunau amenintator, imbratisand meschin cerul. Barbatul privi afara pe geam si un fior ii trecu pe sira spinarii, ca o prevestire rea. Ofta imperceptibil si se intoarse cu fata spre biroul mare, captusit cu carti de toate felurile. Se uita in jur, cu aceeasi privire rece si stinse lumanarea ce lumina in camera, deschizand usa mare si impunatoare. Iesi pe holul castelului si inainta prin intuneric, in timp ce tunete rasunau ca tobe ale naturii, facandu-l pe brunet sa simta acelasi fior ciudat. Trecea pe langa usi inchise, la rand, geamurile mari dezvaluind furtuna de afara ce indoia copacii; cu acelasi chip rece, fara expresie, cu aceiasi pasi siguri si eleganti. Parea a fi unul din acele personaje de poveste, ce nu pot avea defecte. Asa si era, de fapt. Matthew Heinberg, un lord satul de toata agitatia mondena, care se retrasese in acel sat, intr-un castel confortabil era, probabil, unul din cei mai cautati oameni. In urma cu multi ani, cand se mutase in Cardin, un oras nordic al Angliei, primise atat de multe scrisori si mesaje incat trebuie sa arda toata maculatura. De atunci trecuse mult timp, iar el nu mai avea de gand sa revina la viata lui anterioara.

Intra in holul cel mare, cupinzand cu o privire intreaga sala, apoi cobora scarile ce straluceau in lumina candelabrului. Totul era de o opulenta desavarsita si de un stil ce nu putea fi egalat. De la paharele din cristal si florile ce erau inlocuite zilnic, pana la mobila scumpa, importata din cine stie ce tari exotice; totul impresiona la acea casa, asa cum si prezenta tanarului Matthew nu putea fi indiferenta nimanui. De dupa o usa anexa, ce ducea spre bucatarie, un batran iesi cu o postura rigida si o tava cu un ceainic aburind in mana.
- Lordul meu, e timpul ceaiului, spuse acesta si, desi pozitia ii era dura, ochii tradau acea familiaritate, acea paternitate proteciva. Lascombe, majordomul cel batran, tot timpul il considerase pe Matthew fiul lui, neputand sa-l paraseasca nici cand brunetul se decise sa plece de acasa. Stia ca isi va urma lordul oriunde s-ar fi dus acesta si, indiferent in cate necazuri se va fi bagat Matthew, ii va fi alaturi.
- Multumesc, Lascombe. Have a sit, spuse zambind pretentios brunetul si se aseza pe un fotoliu decorat pompos.
- Lordul meu... Trebuie sa va marturisesc zvonurile auzite de curand in sat. Lascombe, dragul de el, gandi Matthew cu o privire ce trada acea compasiune ce o avem pentru persoanele mai in varsta decat noi, crede ca ma intereseaza barfele unor mojici ca satenii aceia.
- Lascombe, nu vreau sa aud. Lasa-ma sa-mi savurez ceaiul.
- Imi pare rau, dar, in ciuda impolitetii mele de a va deranja aceasta ora, trebuie sa va spun, marturisi batranul, de data aceasta privirea exprimandu-i un fel de teama tacita, nejustificata total. Matthew zambi usor amuzat, lasand cana cu ceai cu lapte pe tava din argint, apoi il privi pe majordomul batran cu rabdare si il lasa sa vorbeasca.
- Te rog, atunci.
- Lordul meu, nu stiu cat este de inteligent sa stati aici mult timp... Sunteti deja de zeci de ani si lumea a cam observat ca...
- Vechea poveste, il intrerupse scurt brunetul si isi lua ceaiul, band o gura din el, cu o stapanire totala; totusi, privirea lui nu mai era ingaduitoare, ci agasata.
- Eu va sfatuiesc sincer... Si stiti ca niciodata nu v-am sfatuit rau; va sfatuiesc sa va faceti chiar in seara asta valizele si sa va mutati. Mobila la care tineti cu adevarat poate fi adusa mai tarziu. Dar pentru siguranta domniei tale... Batranul nu mai continua, respirand greoi; o alta criza a inimii nu ii dadea pace. Stia ca nu mai are sa traiasca mult, insa voia sa il stie in siguranta pe Matthew, dragul lui Matthew. Brunetul se apropie de majordom si il intreba daca e bine, iar Lascombe, cu o privire plina de admiratie si dragoste, spuse:
- Sunteti atat de bun, dragul meu lord... Nu va pot lasa sa patiti ceva... De aceea... Se va intampla ceva rau. O presimt... Matthew isi privi majordomul in ochi, fiind infiorat de seriozitatea cu care batranul ii spunea acestea; un tunet il facu sa tresara incet, apoi sa se ridice din genunchi si sa se uite ganditor afara, pe geam.
- Nu stiu, Lascombe... Era, totusi, atat de bine aici.
- Lordul meu... Promit ca nu o sa va las singur mult timp de acum, dar haideti sa mergem. Sederea noastra aici s-a incheiat si... Insa, inainte ca batranul sa-si ispraveasca cuvintele, o bataie puternica in usa ii facu pe cei doi sa incremeneasca. Nimeni, niciodata nu batuse la usa; doar postasul si doctorul ce mai venea sa-l consulte pe Lascombe. In rest...

Matthew isi aranja mansetele camasii si gulerul si se indrepta spre usa mare a castelului. Cu un sentiment ciudat de pericol, o deschise si mari ochii de uimire cand vazu o gloata de oameni cu torte si furci in mana, strigand amenintator cuvantul "Bestia!". Tanarul ii privi o clipa; atat, apoi inchise usa si se duse la majordomul lui, pentru a-l ridica si pleca de acolo. Lascombe avusese dreptate...
- Nu, nu pot... Nu ma pot misca, Lordul meu... Imi pare rau, spuse majordomul cu ochii in lacrimi si refuza sa se ridice. Trebuie sa plecati! Mai repede! Lasati-ma pe mine in urma! pronunta hotarat majordomul tinandu-se cu mana de piept si respirand din ce in ce mai chinuit. Matthew refuza insa sa il lase; pana cand auzi cum usile sunt fortate si se deschid.
- Pleaca! striga batranul si il imbranci, astfel incat Matthew cazu in sezut, iar usile mari se deschisera, lasand oamenii sa navaleasca in sala imensa. Zgomote infernale, flacari mistuitoare, Lascombe care plangea anevoios in fotoliul lui scump; toate acestea il terorizau pe tanar. Se ridica greoi de jos si o lua la fuga, cu lacrimi in ochi, prin bucatarie, apoi escalada geamul si o lua tot prin gradina, pana la padurea de langa castel. In urma lui nu ramasera decat flacarile... Oprindu-se pe dealul de langa castel, Matthew incepu sa planga fara putere, cazand in genunchi; il si auzea pe Lascombe plangand, auzea cum casa lui arde trosnind, auzea hulele oamenilor aceia nervosi, cu priviri de diavoli.

Pe cer trecu cu rapiditate un fulger, apoi un tunet acoperi orice sunet, iar ploaia se dezlantuise ca o rafala ce voia sa mature totul in calea ei. Matthew ramase in acel loc o vreme, privind cum aliul de oameni inca inconjoara din toate partile proprietatea castelului, apoi cum ploaia stinge focul si dezvaluie scrumul ramas din casa lui. Toate imaginile acelea impunatoare, Lascombe tanar, ochii vii si oachesi ai acestuia, gustul ceaiului cu lamaie, lapte si miere, serile linistite de iarna, toate cartile lui adunate in decursul vietii; toate fusesera mistuite de foc, iar acum ingropate si inundate in paginile trecutului ireversibil de ploaia ce ii uda toate hainele pana la piele. Pentru o clipa, luna isi facu aparitia pe cer si Matthew, urland din toti rarunchii, nu mai suporta si lasa ca bestia sa preia controlul... Sir Matthew Heinberg trebuia sa dispara, pentru a lasa monstrul sa il razbune.

[Michee]

Yupi,fic nou!La prima citire imi place si se anunta un fic interesant,mai ales ca este si fantasy dar si psychological,lucru care m-a incanta la nebunie.Numele imi place,este scurt si transmite din continuatul povestii.Ideea este una minunata,descrierea si dialogul sunt perfecte,dupa parerea mea.Matthew Heinberg este un nume super,iar personajul imi trezeste la viata toata curiozitatea,mai ales monstrul din el.Lascombe mi s-a parut a fi o persoana de treaba,iubitoare si nu vroiam sa moara asa de repede.Sunt sigura ca toate cele intamplate,cum ai spus si tu,il vor marca pe Matt,sper ca acesta sa treaca repede peste.Ce pot sa zic,debea astept capitolul doi,spor la scris si bafta in continuare .P.S:Te felicit pentru acesta nou fic, ce va fi cu siguranta unul foarte reusit.

[Kira's Scarlet]

Fic nou. Alerta. Minimew is here. ^^
Bestie, huh? Ma intreb despre ce e vorba cu adevarat. Mattew, ce nume magnific. Saracul Lascombe. Imi pare rau si de castel. Ma intreb ce e cu adevarat Bestia aia.
Astept next sa ne lamuresti^^
Spor la scris.
P.S : te adorr!!!

[Yami]

Fascinant, astept cu nerabdare urmatorul capitol. Sunt extrem de curios sa aflu ce e cu aceasta bestie. Pana acum descrierea a fost excelenta, am putut chiar sa imi imaginez ceea ce ai scris, ai reusit sa pastrezi si ultima urma de suspans de la inceput pana la sfarsit Spor la scris.

[Edit Rain] Hai sa incercam sa scriem mai mult de un rand. Nu vreau sa se faca spam pe la sectiunea asta, ok? Nu e greu sa-ti spui punctul de vedere in 3-4-5 randuri, sau chiar mai mult. Daca nu, vei primi warn.

[Clau~]

Hello, guys~ Yep, sunt aici cu un nou capitol. ^^ Uh, pot spune ca ador fic-ul asta care nu e fic si sper ca si voua sa placa la fel de mult~

Mikky-rock68: Multumesc, scumpo. Si eu sper sa fie reusit, pentru ca imi place sa lucrez la el. Si ma bucur * intr-un mod absolut sadic * ca te-am facut curioasa~ :)) Mersi ca esti aici. * huuug *
Kira's Scarlet: Oh, stiuu~ Matthew e un nume genial~ Toate meritele le atribui colegei mele de banca care mi-a dat inspiratia sa-l folosesc. Hm, hm~ Cu totii sunt curiosi despre ce este vorba cu bestia. Imi place~ Mersi, mersi~~ ^^
Yami: Aw, multumesc~ Chiar am spor la scris. Mersi pentru sustinereee~

WWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW

Multimea de ziaristi si fotografi se afla acolo de la primele ore ale diminetii. Asteptau cu totii aparitia lui, a lui Matt Hind. In fata cladirii impunatoare, parca o masina neagra, cu geamuri fumurii; portiera masinii se deschise si din automobil iesi un barbat inalt, bine facut, ai carui ochi albastri zambeau misterios fiecarui obiectiv in parte. Aspectul lui pretentios, de om de afaceri trecut prin multe, era insotit de un zambet sarmant, de o carisma ce aproape ca te invaluia de la prima aparitie. Nu aveai nevoie sa te uiti prea mult la el ca sa iti dai seama ca barbatul acela nu cunoscuse prea mult esecul, dramele cotidiene ori saracia; eleganta, stilul, luxul erau cele care il definau, de fapt. Ti-l puteai lesne imagina la bratul unei femei frumoase, poate vreo actrita cunoscuta, band cea mai fina sampanie posibila si mancand mancare comandata special de la cel mai inaccesibil bucatar.
- Matt, e adevarat ca iti cauti o sotie?
- Cum a fost calatoria in Europa?
- Cum ti-a placut Germania, Matt?!
- Aici, Matt! O poza din profil!

Jurnalistii zbierau agitandu-se in jurul lui, el prezentand aceeasi calmitate indestructibila si acelasi zambet rabdator pe fata. Raspundea tuturor, vorbind cu un accent britanic, in fata oricarui jurnalist, fara sa se grabeasca. Pasii ii erau siguri si apasati; era, intr-adevar, o aparitie spectaculoasa. De cum il vedeai, il remarcai si ramaneai fascinat de acea persoana, al carei ego parea sa fie mai mare doar ca functia ce o detinea. Proprietar a multiple firme de farmaceutica, sponsor al mai multor campanii umanitare, filantrop, detinator al unor casino-uri cunoscute in Vegas, cu un cont marisor in banca si vreo doua propritati, printre care o vila si doua case de vacanta; acesta era Matt Hind, cel cunoscut de jurnalisti, colegi si cunostinte.
Inainta prin multime si intra in firma, asigurandu-se ca niciun jurnalist nu avea cum sa intre dupa el. Saluta politicos pe toata lumea, toate angajatele de sex feminin incepand sa vorbeasca, chicoteasca si viseze. Era prea perfect sa fie real...
Oftand ingreunat, intra in biroul lui, insa nici acolo nu avu liniste. Ii placeau faima si luxul, insa pretul pentru ele era unul prea mare, pe care era sigur ca nu il va putea plati mult timp. Cand se gandise ca a scapat de toata lumea, o vazu pe femeia blonda stand cu spatele la el si privind pe geamul imens al caldirii. Aceasta, de la etajul douazeci, oferea un peisaj superb auspra orasului New York, chiar si in zilele de toamna.
- Ce cauti aici, Linette? intreba scurt Matt si se indrepta spre micul lui bar, pentru a o servi pe femeie cu ceva.
- Nu te deranja, Matt. Sunt aici doar ca sa te vad, nu vreau sa stam de vorba.
- Ma gandeam. Ia loc, totusi, spuse brunetul si se aseza si el la birou, privind-o pe femeie. Aceasta ii zambi dragut, cu o privire iubitoare ce trecea dincolo de ochii ei albastri si senini.
- Esti bine?
- Ca intodeauna. Tata ce face? Femeia ofta usor agasata si isi dadu elegant un fir de par dupa ureche, arborand apoi imaginea unei femei plictisite.
- Stii si tu. Comenteaza.
- Eu? intreba Matt, iar sora lui il privi cu un zambet inteligent pe fata. Se ridica si isi aseza rochia neagra de pe ea, apoi spuse trecandu-si limba peste buzele carnoase:
- Noi doi. Inainte sa intrebi ce am facut, te anunt ca divortez. Brunetul o privi curios, asa ca se simti nevoita sa continuie, plimbandu-se prin camera cu o mina de om concentrat. Stii tu, e destul de greu. Jim e frustrat de faptul ca eu nu vreau un copil, eu sunt enervata de obsesia lui pentru plozi, tata se gandeste la dezmostenirea mea... Desi nu stiu o sa ii mai lase averea, caci si tu esti de mult taiat de pe testamentul lui. Pentru o clipa, blonda se opri din vorbit si Matt o privi zambind dragastos.
- Nu te-am mai vazut de mult, Linette. Dar de ce nu ii faci un copil? Pana la urma, nu va trai vesnic... Linette se intoarse spre el cu o privire mustratoare, apoi ofta infrigurata si se aseza pe canapea, fratele ei venind sa o ia in brate.
- Mi-e teama..., pronunta pe un ton baiguit femeia si se lasa cuprinsa in brate de brunet.
- Tuturor ne e frica la un moment dat, spuse el pe un ton calm si serios, gandindu-se la o anumita noapte cand frica lui fusese mai mare ca oricand. Dar nu voi mai lasa pe nimeni sa sufere din cauza mea...
- Daca il va iubi pe copil mai mult?...
- El stie asta? Jim stie de ce nu vrei sa ii faci un copil?
- Eu... De ce trebuie sa ai dreptate? spuse blonda si, desi avea lacrimi in ochi, zambi amuzata.
- Sunt fratele mai mare. E normal sa le stiu pe toate, ii raspunse zambind dragut Matt si o elibera din bratele lui. Mai bine vorbesti cu el. Lamuriti si iti scoti prostiile cu divortul din cap. Ori tata va fi furios si te va sterge de pe lista mostenitorilor. Blonda il privi o clipa, gandindu-se ca ea plange din lucruri atat de banale, pe cand Matt parea de piatra, parea ca nu il afecteaza nimic si ca poate rezista oricarui supliciu. Dintotdeauna il stiuse asa, de fapt.
- Si cum a fost Germania?
- Prea multa industrie, prea rigid, prea mult ciment...
- Deci ramai la vechea ta Anglia? pronunta zambitoare femeia, ridicandu-se odata cu brunetul de pe canapea.
- In definitiv, acolo m-am nascut. Blonda dadu din cap, apoi respira adanc si il saruta pe ambii obraji pe fratele ei, imbratisandu-l strans.
- Mersi. Plec sa salvez ce a mai ramas din casnicia mea. Matt chicoti amuzat si o stranse in brate, apoi ii aranja parul cu un gest scurt si ii zambi inainte ca aceasta sa iasa pe usa. Se tranti in scaunul lui, deschizand nasturii costumului, apoi ofta, zambind multumit. Auzi o ciocanitura usoara in usa si raspunse cu un "intra" scurt. De dupa usa se arata silueta frumoasa a unei femei; probabil era una dintre fetele de la administratie. Matt zambi cuceritor si o invita sa ia un loc, apoi fata incepu sa turuie despre nu stiu ce hartii.

- Sh... Ceva nu se potriveste. Femeia il privi cu ochi mari, nedumeriti, si isi aranja, din reflex parul prins in coc.
- E ceva gresit, domnule?
- Uf... Doar tu in biroul asta. Ai mai avut parte de o intalnire la micul dejun?
- Pai... Nu ma pricep sa da sfaturi in materie de intalniri... Dar, cred ca e o idee buna, pronunta bruneta si zambi incordata.
- Ma bucur ca iti place. Nu este nicio problema daca maine imi rezervi o ora, nu? De dimineata.
- E-eu... Adica... Imi dati intalnire? Matt rase amuzat, privind-o tandru pe bruneta si se apleca usor peste birou, prinzand delicat mana femeii. O saruta suav, privind-o hipnotizant in ochii-i caprui, apoi pronunta:
- Cred ca asta se cheama ca fac. E stabilit? Bruneta rosi si, cu un zambet crispat pe fata, dadu din cap afirmativ. Nu te ambala, fetito, nu e nimic mai mult. Nimeni nu il poate inlocui, isi pronunta in mine Matt, zambind dulce femeii.

[Michee]

Capitol nou!!!Matt chiar este un adevarat cuceritor,foarte popular,simpatic si inteligent.Sunt deacord cu faptul ca este putin cam prea perfect ca sa fie real(ce putin...defapt mult prea perfect).Linette pare o tipa de treaba,totusi nu mi-a venit sa cred ca cei doi sunt frati.Ma intreb cine este "el",cel care nu poate fi inlocuit de nimeni,si care inseamna,dupa parerea mea,totul pentru Matt.Debea astept Next-ul,spor la scris si bafta in continuare.P.S:Ce pot sa zic,ma bucur ca te bucuri ca m-ai facut curioasa.:)) :d

[Kira's Scarlet]

Deci am ajuns. Multumesc pentru rep-ul pe care mi l-ai dat. Intr-adevar imi sta in fire sa fiu fana infocata. Daca ai da acum autografe si tricouri purtate de tine cred as calca toata lumea in picioare, inclusiv masinile.
Bine, nu sunt obsedata. Sa fie clar.
Deci vaii, cat de dragut a fost. Descrierea a fost superba. Fara cusur. :X :X
Matt a fost...Ah! De vis *Draga scaunule, am nevoie de suport. Crezi ma vei putea ajuta? Esti ultima mea speranta. Cu drag, Daia*
Nimeni nu-l poate inlocui?? Hm...interesant. Esti plina de suprize. Abia astept next.
Acum am plecat sa vanez si alte ficuri. :3 O sa am nevoie de multe gloanteeee.
Kissu :* si spor la scris.

[Yami]

Un capitol interesant si captivant, am aflat mai multe despre Matt, descrierea impecabila ( dupa parerea mea ). Am fi dorit sa aflu mai multe despre bestie, dar presimt ca o sa am parte din plin de ea cat de curand. Oricum de abia astept urmatorul capitol si sper sa fie cel putin la fel de captivant sau daca nu, chiar mai captivant decat acesta.
P.S. Matt e chiar un baiat de treaba, desi la inceput mi-a dat impresia de bogatas arogant.

[Clau~]

* charming voice * Iar acum intra in scena urmatorul next. Fara alte prezentari, sa-l primim cu bratele deschise si ochii holbati, pregatiti pentru citit~ Dar mai intai sa vedem de comm-uri. :))

Mikky-rock68: O sa-ti spun ceva dragut: esti ca o umbra. O.O Urmaresti orice fic de-al meu si de aia te ador. Nu numai de asta. Saranghae~ Oh, da. Matt e asa... Mhm-mhm-mhm~ Comestibil!
Kira's Scarlet: Da, da, da~ Pot sa dau autografe~ I'd love it. :)) Glumesc. Dar multumesc pentru sustinerea ta de fana infocata. * hug * Aw, multumesc. Chiar crezi ca a fost fara cusur? Atat de sweet~
Yami: Aw, awww~ Multumeesc~ Si eu sper sa ti se para la fel de interesant in continuare. Desi nu stiu cat o sa fie pentru un baiat de la un punct incolo. :)) Te-ai uitat sigur la genuri? Mersi muuult pentru comm. * hug * * realizing that I have your id and I didn't talk with you 'til now... O.O *

WWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW

Soarele stralucea calduros in acea zi. Era octombrie, insa era cald si placut, ca intr-o zi de toamna tarzie. Masina neagra, marca Lexus, a lui Matt parca in fata localului ce isi deschisese de putin timp usa. Alaturi de brunet, cobora femeia bruneta din ziua precedenta, imbracata nepotrivit pentru acea ocazie. Purta o rochie eleganta si pantofi cu tocuri mult prea inalte; incercase sa epateze, insa, pe langa Matt, parea doar ridicola. Barbatul purta o bluza neagra, lejera, jeansi si o jacheta la fel de comoda. Fara pretentii sau haine somptuoase; era, pana la urma, o intalnire la micul dejun. Ar fi putut veni imbracat si in pijamale, caci el arata bine in orice, spre deosebire de bruneta. Acum, in lumina soarelui matinal, arata mult mai urat decat cu o zi anterioara in birorul lui; coafura prea atent facuta, machiajul prea gros si vestimentatia nu faceau decat sa o dezavantajeze. Pentru Matt naturaletea era un lucru important, insa se pare ca bruneta nu stia asta; pacat. Ar fi facut un cuplu dragut.
Ii deschise gentil usa si o invita in local, apoi se asezasera la o masa langa geam si un chelner dragut le adusese meniurile.
- Ce fel de bautura iti place? intreba Lucy - femeia bruneta -, incercand sa faca conversatie. Matt se uita prin meniu, de parca nu ar fi auzit-o, apoi puse meniul jos si o privi zambind.
- Imi place expresso-ul mult, sa stii. Tie? spuse el, gandindu-se ca a fost cam nepoliticos din partea ei sa-l deranjeze din citirea meniului. Lucy se incurca usor in cuvinte, vizibil ingrijorata si stresata ca totul sa fie bine, si raspunse, pe un ton sugrumat de emotie:
- Pai... Imi place... Orice nu contine multa cafea. Zambi stanjenita, razand nervoasa, apoi se uita in directia chelnerului; era altul decat cel care le adusese meniurile. Era un baiat blond, cu un zambet aproape hiperactiv pe chip si cu ochi verzi, senini. Matt se uita in directia centrului de interes al brunetei, privind cu interes baiatul.
- Cu ce va pot servi? intreba blondul si Matt il masura atent, sesizand privirea jucausa ce i-o arunca blondul. Probabil ca nu fusese cu intentie, insa cand il vedeai pe Matt atat de aproape de tine, era imposibil sa nu ai macar un licar in privire.
- Un expresso, iar pentru ea o ciocolata calda. Lucy il privi uimit, gandindu-se ca nimerise ce ii placea, apoi zambi stanjenita chelnerului, simtindu-se incomod in acea rochie stramta.
- Imediat, imediat, pronunta zambitor blondul si mai arunca o privire barbatului brunet. Se gandea doar ce norocoasa e tipa ca are un barbat ca el; il ochise inca de la intrare si il rugase pe colegul lui sa il lase pe el sa se coupe. Chiar daca stia ca brunetul nu avea sa il bage in seama, macar il putea privi mai de aproape.
- Foarte dragut localul, ingana Lucy, cu acelasi zambet fortat pe buze.
- Mersi, spuse Matt, laund observatia brunetei ca pe un compliment personal. Linistea plana intre cei doi un timp, momente in care amandoi privira in directii diferite, apoi Lucy incerca sa spuna ceva, insa fu din nou incatusata de emotie.
- Nu a iesit bine, nu? intreba ea, in cele din urma, cu un zambet trist pe fata. Colturile buzelor erau lasate in jos, insa chipul ii zambea.
- Conteaza naturaletea, spuse Matt cu o privire aproape miloasa. Chelnerul blond le adusese comanda si auzi ceea ce spuse Matt, zambind pentru el. Deci nu iti place artificiala asta? isi spuse in minte blondul, privind-o pe bruneta.
- Stiu, stiu... Imi pare rau. E doar vina mea, spuse femeia cu lacrimi in ochi, razand totusi. Cei doi facusera abstractie de chelner si se privira putin, apoi Lucy ofta si continua pe un ton resemnat: Ei, gata! Nu ma apuc de bocit. Mi-a parut bine, totusi. Scuze, dar simt nevoia sa... Mda...
- Sigur, sigur. Matt se ridica si il observa pe chelner, intrebandu-l din priviri daca are nevoie de ceva. Blondul se fastaci usor in fata brunetului, apoi spuse pe un ton gangurit:
- Sa va bucurati de cafea, domnule...
- Multumesc, spuse zmabind Matt si o conduse pe Lucy afara, chemandu-i o masina.
- Nu e nevoie, Matt...
- Soferul meu te va duce pana acasa. Scuze ca te-am facut sa te trezesti de dimineata, spuse brunetul cu un zambet compatimitor pe chip.
- E in regula. A fost placut... In cateva minute o alta masina neagra sosi in fata localului si Lucy, cu un zambet la fel de dezamagit, se ridica usor pe varfuri si il saruta scurt pe Matt pe obraz, spunandu-i, apoi:
- Sa ai o zi placuta.
- Si tu, pronunta zambitor Matt si ii facu cu mana, in timp ce masina pornea. In spatele geamului fumuriu, Lucy raspunse la intrebarea soferului - unde va duc, domnisoara? - si incepu sa planga, gandindu-se ca a fost o fraiera.
Matt ofta prost dispus si isi spuse in minte ca nu are ochi pentru femei. Niciodata nu a avut, insa... Ea parea draguta. Daca nu s-ar fi chinuit asa mult..., isi spuse in minte si intra in cafenea, vazand la masa lui chelnerul blond. Cand brunetul intra, acesta ii zambi dragut, Matt observand ca nu mai este in uniforma de ospatar. Inainta spre masa si se aseza, privindu-l curios pe baiat, apoi il vazu ca intinde mana prietenos si spune zambitor:
- Ariel.
- Cred ca se numeste "neinvitat". Ce cauti aici? spuse Matt suspicios.
- Scuze, eu... Daca deranjez...
- Tie ti se pare ca deranjezi? intreba Matt pe un ton rece, aproape indiferent.
- Asa spune ca, dupa esecul cu bruneta, nu deranjez. Ai nevoie de destindere, replica blondul za,bind smecher si bau o gura din ciocolata calda ce o lasa Lucy in urma ei. Il privi pe Matt o secunda, apoi brunetul zambi si bau o gura din expresso-ul lui, privindu-l interesat pe Ariel. E un pusti interesant...
- De ce zici ca am esuat?
- Oh, nu. Nu tu ai eusat. Ea a facut-o. Rochie stramta, pantofi cu toc inalt, acel fard prea gros; total nepotrivit. Matt il analiza si vazu ca baiatul e imbracat la fel de lejer ca si el; facand o paralela cu Lucy, Ariel isi alesese mai bine hainele, chiar daca nu se pregatise sa meraga la intalnire cu el.
- Si tu, daca ai fi fost in locul ei, ce ai fi purtat?
- Mai putin parfum, in primul rand, spuse chicotind Ariel, apoi mai bau o gura de ciocolata calda si se lasa asupra mesei, privindu-l pe Matt adanc in ochi. As fi purtat ce port acum, doar ca in varianta feminina, completa el, zmabind cuceritor. Matt simti tensiunea dintre ei si se apropie de asemenea de blond, privindu-l jucaus.
- Iar mie mi-ar fi placut? intreba acesta cu o tenta ludica in glas.
- Uh, la nebunie. Matt zambi amuzat si isi intinse piciorul pe langa al lui Ariel, atingandu-l usor.
- Nu te intereseaza macar numele?
- Oamenii ca tine nu au nevoie de nume. E dat de natura, si anume "Eleganta", pronunta, muscandu-si lubric o buza blondul, si isi mangaie usor gatul, intr-un gest inconstient. Matt rase scurt, zambind apoi cuceritor.
- Iar persoanele ca tine au un nume, de altfel: "Adorabil".
- Hm, poate. Totusi, Fat-Frumos, care e numele tau?
- Matt. Matt Hind. Incantat sa te cunosc, Aba ca zapada, pronunta amuzat brunetul, Ariel razand scurt.
- Ai gresit povestea, dragule. Cred ca "Mica sirena" e cea potrivita.
- Atunci imi esti dator cu o salvare, spuse Matt si se ridica de la masa, lasand banii pentru consumatie. Cheama-ti colegul sa ii adune, dar mai intai uita-te printre ei, pronunta brunetul si ii facu cu ochiul, apoi se indrepta spre iesire. Ariel lua banii si se uita printre ei, dand de cartea de vizita a lui Matt.
- Gentleman, spuse pentru el Ariel si zambi incantat.

[Kira's Scarlet]

Deci nu! Moooorrrr! Capitolul asta a fost genial, genial iti zic. Blondul ala a fost super hot si Matt la fel. Saraca Lucy, s-a facut doar de ras. Imi pare rau pentru ea, dar daca a fost idioata, cine e de vina? Mangaindu-si gatul intr-un gest inconstient. Nu pot sa cred. Mor! Lesin! Vreau mai mult.
:X :X Scaunle, iti multumesc din suflet ca ma sustii, serios vorbind, altfel as fii facut cunostiinta cu podeau :)) . Sper ca ti-ai dat seama ca ador capitolul.
Spor la scris!