Parallel World

[Saravis]

Weeeyy... Mersi ca m-ai anuntat >:D< Chiar vroiam sa te intreb cand vii cu un nou capitol :D
Deci, si Yume il iubeste pe Naruto si Naruto o iubeste pe Yume? ce sweet <3 Chiar daca ai distrus admiratia mea de naruhina....
Mie una imi place cum ai descris si nu cred ca trebuie sa-ti faci grija in privinta capitolului, e destul de lung si potrivit de scurt :))
Hmm... imi plac felurile lor de gandire, mai ales a lui Naruto... Dar zau daca stiu de ce... Yume imi place din ce in ce mai mult si pe Pein il urasc din ce in ce mai mult.* cred ca am facut pepofonie :))* In rest... Bafta la scris si cu scoala bineinteles >:D< ^^

[Yumi.]

Tu chiar nu te lasi pana nu ma omori?
ok, a trebuit sa citesc tot de la cap pana la coada si uite ca in sfarsit am terminat.
imi place ideea, bine spun unii ca stii sa scrii ( mai praf ca altii oricum nu esti, mai bine ca unii: poate ) .
oricum , inteleg acum si te cred ca ai mega-evoluat ( sau mai bine zis il cred pe x ) . pai, critica nu sunt dar incerc sa ma integrez:
imi place titlul, seamana cu atitudinea imbarligata a ta. xD greseli nu am vazut, cred ca corectezi mult. cum spuneam, imi place ideea ta si
sper sa imi spui cand postezi urmatorul capitol. :-)

[i Ramenn.]

Am venit cu un nou capitol. Imi pare foarte rau ca a durat atat.
Nu consider ca e un capitol prea excelent, defapt sunt chiar dezamagita de ce mi-a iesit, dar judecand dupa cat timp am sa postez, mai bine il pun acum pentru ca nu stiu cand o sa mai dau cu nasul de el. xD
Soo, let's begin:


Capitolul 4: Trezirea la realitate.

Yume:

Ok, deci imi iau blugii cei negrii, tricoul verde larg si neaparat imi iau tenesii mov. A, da. Sa nu uit pierce-ul. Ar trebui sa ma grabesc daca nu cumva vreau sa intarzii la ora cu Babutica Dragutica , profa de romana. Nici nu va puteti imagina cum de i-am pus porecla asta, dar nu am timp de povesti chiar acum. Mi-am propus temeinic sa vorbesc cu Naruto si asa voi face. Sper ca va iesi cat de cat bine. Ahh, sunt umpic cam ametita dupa atatea ganduri dis-de-dimineata.
Poftim? Chiar ca dimineata devreme, e abia ora sapte jumatate. Mai am vreo ora si ceva pana sa fie ora intrarii la cursuri, nu pot sa pornesc atat de dimineata. Oare ce s-a intamplat cu organizarea mea? Totusi, e bine ca nu e tarziu si pentru prima data: e devreme. Ei bine, atunci ce am de pierdut? Intru putin pe mess, mai bine decat sa ma indop de mancare , festin de dimineata, pana nu mai pot. Ar trebui si sa-mi cumpar un nou calculator pentru ca asta e cam de “carton”, cum spune Hinata. Are cam multa dreptate. Acum, nu cred ca am bani si pentru asta, dar ma descurc cum pot. Trebuie sa ma tin pe picioarele mele, fara Naruto sau fara altcineva sa ma ajute.
Ca tot vorbeam de Hinata, ea se cam da pe langa Naruto.S-au intamplat minuni si nu stiu eu? Ei bine, nu e timpul sa fiu hilara. E timpul doar pentru relaxare in fata PC-ului. Ce tot vorbesc eu aici? Nimeni nu e pe mess la ora asta. Imi pierd timpul aiurea.
Deci, ma ridic de pe scaunul meu de la birou si facand stanga in prejur, o pornesc spre hol. Nu uit sa sting lumina si sa trantesc usa pana la balamale. Am ceva cu usile, niciodata nu le las in pace. Ha-ha! Oare cat de frig o mai fi si afara? Nu sunt genul de fata sa ma uit la televizor, ascultand vremea si vaitandu-ma ca o baba. Nu! Totul trebuie mereu sa ma ia prin surprindere. Si ma mai numesc cumva “organizata”? Halal minte mai am si eu. Poate trece timpul pe langa mine si eu ma trezesc, intr-un moment ca e seara, gata sa iau cina. Acum mai si aiurez, cum sa se intample asta? Cred ca toata atitudinea asta a mea, melancolica si ganditoare e din cauza lui Pain. Mi-a bagat cam multe in cap de la un timp si nu imi place nici mie ce atitudine am, dar mite lui Naruto. E greu! Doar el poate sa ghiceasca lumea asa, dintr-o simpla greseala. Totul in puf si rozul prietenos nu e in totdeauna de folos. Trebuie sa stii si sa fii mai serios, cateodata. Da, cateodata...
In timpul asta, cobor melancolica si incui discret usa. Cheia de la apartament e argintie cu initiale “Y.N”. Stiu, ciudat loc pentru a imi exprima iubirea prieteniei mele cu Naruto, dar ma multumesc cu asta si gata. Niciodata nu am fost geloasa pe alte persoane pentru ca au chestii scumpe si pompoase, poate chiar mai frumoase ca ale mele. De obicei ma multumesc cu ce am pentru ca am fost cat de cat pe picioarele mele, fara ajutorul familiei, doar al lui Naruto care e si el amarat. Cateodata ma gandesc cum ar fi fost daca as fi avut parintii langa mine mereu, fara singuratatea familiara, care mi-a mai putut-o alina Naruto. Poate ar fi fost mult mai bine, ar fi fost mult mai cald. Asta e singurul motiv de gelozie pe care l-as putea avea fata de altcineva. Nu exista ura sau gelozie fata de Naruto, normal. Asta pentru ca si el a crescut singur, doar avandu-ma pe mine si nimeni altcineva. Asta fiind inainte de academie. La academie ne-am gasit prietenii mult cautati. Au fost niste ani buni. Inca ma gandesc poate ce as fi facut fara acel moment in care Naruto a venit la mine cu mult curaj si m-a intrebat de vorba. Nu cred ca mi-as putea imagina o viata fara prieteni. Totusi, atitudinea mea s-a schimbat brusc in ceva ce nimeni nu cred ca poate intelege. Schimbarea asta nu cred ca imi face chiar asa mult bine pe cat mi-am imaginat acum cateva zile. Sunt sigura ca o sa-I cer scuze lui Naruto pentru tot ce am facut, dar nu il pot lasa si pe Pain asa. As fi mult prea dura daca l-as lasa balta dintr-o data. Dar, imi e dor de vremurile de acum o luna, cand eu si prietenii eram bine-mersi, razand si toate cele. Oare ce a fost in capul meu cand m-am uitat in gandurile lui Pain? Parca m-ar fi hipnotizat.
Acum observ ca atitudinea asta imi face bine, atitudinea care m-a facut sa realizez ca am facut totul pe dos. Aceasta atitudine fiind partea mea pozitiva, caldura ce-a mai ramas in sufletul meu gol. Nu stiu ce reactie o sa aiba toti cand o sa ma intorc ca o proasta asa, dintr-o data. Cred, defapt sunt sigura, ca nu ma vor accepta asa usor. Totul e atat de greu imediat ce fac o prostie. Ei bine, fapta e deja consumata si va trebui sa muncesc ca sa recapat prietenia celorlalti. Tot ce e important acum este ca vreau sa il am dinnou pe Naruto. Si sentimentul asta de iubire e totusi ceva nemaintalnit in ultimul timp. Ma simt dinnou plina de lumina, fara atitudinea emotiva la care m-a adaptasem cu ajutorul lui Pain. Parca un suflet mi-a dat o palma, facandu-ma sa ma trezesc brusc la realitate, realitatea care chiar doare din ochii mei patati de durere si suferinta. Ma simt mizerabila oricum.
Cert e ca mi-am deschis ochii, ca ma simt vindecata...



Naruto:

Cat de lenes pot fi? Trebuie sa ma imbrac pentru ca am scoala. Am stat si am lenevit in tot acest timp. Cred ca Yume a pornit deja. Ea e mult mai punctuala.
M-am gandit toata dimineata la ea si la prostul de Pain, dar nu am avut curajul sa urc cateva etaje, sa ciocan cu indrazneala la usa ei si sa vorbesc cu ea cum n-am mai vorbit niciodata. Sunt intradevar un las cand vine vorba de Yume sau de asa numitele “sentimente”. Daca e asa, sunt un om mort. Oi fi eu indraznet si toate cele, dar fara aceasta mica particica ce imi lipseste din alcatuirea curajului meu nu cred ca pot face vre-un pas in a o aduce la realitate pe Yume. Acum, incepe sa ma calce pe nervi atitudinea asta a mea mai rau ca Pain. Si tot ma iau cu gandul si uit sa-mi pun macar blugii pe mine.
Haide, Naruto! Fi mai normal putin, pentru Yume si pentru planul meu!
Bine, m-am trezit. Daca incep si eu sa aiurez, m-am dus pe apa Sambetei. Acum, problema cu care se confrunta orice baiat: tricoul gri sau cel albastru? Cred ca e poate cea mai grea intrebare care mi-am pus-o si mi-o pun in fiecare dimineata. Nu sunt chiar inteligent, dar asta e chiar o intrebare grea. Si baietii trebuie sa arate bine si mai ales sa miroasa bine. Asta conteaza. Ei bine in cazul meu, sufletul nu lipseste, atitudinea nu mai zic, dar imi trebuie un look.
Hmm, Yume ma ajuta mereu dimineata cu imbracamintea. E frustrant cand nu ai pe cineva langa tine. Deci, ca tot am intrat in ganduri profunde, tot nu am gasit raspunsul. Off, cat de greu poate fi!
-Cioc-cioc-cioc-
-H-huh? Intra!
Oare cine o fi la ora asta? Sigur ca Yume nu poate fi.
-Naruto-kun! Esti aici? Spune vocea timida.
-A, Hinata! Sunt aici!
M-a surprins venind aici. Hinata se descalta discret si o porneste cu pasi silentiosi si delicati ca de pisicuta. Se aude in soapta cum sosetele ei fine mangaie podeaua prafuita a holului. O aud cum se apropie incet de usa dormitorului.
Imi pare bine ca a venit cineva sa ma ajute si sa-mi dea sfaturi in calitate de moda. Hainele mele nu sunt chiar in varful topului, dar nu sunt nici chiar vechi, deci ma descurc binisor. Totusi, nu pot schimba vechea intrebare. Si acum oare la ce ma gandesc. Trebuie sa o intreb de ce a venit aici, lasand la o parte moda.
-Oi, Hinata. Ce e cu tine de treci pe aici?
-U-um, am vrut sa vin sa te iau si sa mergem amandoi spre liceu. E totul ok? A, da! In primul rand ar trebui sa arunci tricoul acela albastru, cel gri e mult mai adorabil. Si vroiam sa te intreb daca vrei sa-l sun pe Neji sa ne duca cu masina la scoala. Spune ea, parca incercand sa bata apropouri, vrand sa stea singura cu mine, afisand un zambet cuminte pe fata.
-E ok, Hinata. Cred ca putem sa mergem si pe jos. Nu e asa de departe. Oh, si mersi de sfat, chiar ma intrebam care dintre tricouri sa aleg. Am spus eu cu o voce chiar penibila, intorcandu-i acelasi zambet inocent si plin de blegime.
Am condus-o pe Hinata pana la patul meu moale, acoperit cu un cearceaf smotocit si o patura intinsa in toate partile si mi-am luat hainele alese cu multa munca, indreptandu-ma catre baie pentru a ma schimba. Cu toate astea, m-am simtit putin jenat ca a venit la mine, gasindu-ma ciufulit si vai de capul meu, in mizeria in care traiesc. Nu vreau sa o fac sa astepte deci in 5 minute am fost gata-aranjat, facandu-mi micul dejun la pachet. Nu am vrut sa ca Hinata sa intarzie din cauza mea. Ideea e ca ea tot urmareste ceva si voi afla eu ce, chiar de-ar fi sa o intreb care e acel lucru. Sau poate e prea inocenta pentru toata harmalaia asta in care sunt bagat pana la gat.
Totusi, nu vreau ca Yume sa ma vada cu Hinata deci, pe drum, voi incerca sa fiu cat mai discret posibil. Dupa cum spuneam, eu si Hinata trebuie sa pastram o anumita distanta, fiind doar simplii prieteni si nimic mai mult. Sper ca si ea stie asta si nu va trebui sa i-o spun pentru ca nu vreau sa incep ceva gresit. Inca un lucru la care nu sunt chiar curajos sau expert: fetele.
Ah, tot la Yume se duc toate coltisoarele sufletului meu. De aceea nu accept alte fete sa se dea la mine. Imi pare rau ca o resping asa pe Hinata, dar la Yume imi e gandul mereu si, din cate vad, pe ea o iubesc...


Asta e tot. Ma astept la multa critica pentru capitolul asta :|. Deci, nu ezitati catusi de putin x3.

[Saravis]

Yey, ce bine ca ai venit cu next-ul! :X Mi-era asa de dor...
Mie una imi place ce a iesit... Sentimentele sunt bine descrise si totul a iesit bine. Imi place mult atitudinea lui Naruto si Hinata... hm... nu credeam ca o sa o spun vreodata, dar cel putin in fic-ul tau este enervanta. Tot nu am vazut si noi conversatia dintre cei doi, deci iar mai trebuie sa asteptam... Eh, macar sa fiela fel de bun ca acesta capitolul si n-o sa ma plang. Mersi ca m-ai aununtat si sa nu uiti s-o faci nici in viitor.
P.S.: Imi place noul avatar si noua semnatura <3

[Yumi.]

Din perspectiva mea:un capitol mega lung.
Imi place foarte mult ideea, de aceea a iesit un capitol foarte bun. Nu prea am ce critica, chiar daca tie nu ti'a placut capitolul. sunt noua in domeniul scrisului, deci nu am nicio obiectie.
Cum spuneam, un capitol foarte-foarte bun.
Descriere ai, poate putin cam grabit la faza cu schimbarea brusca de atitudine a lui Yume, dar ai specificat ca a fost ca o palma care a trezit'o deci e ok.
Naratiune e, cel putin asa vad ieu. :D
dialogul e ok.....
Ai inceput sa scrii din ce in ce mai comic pe la sfarsit sau cum spune naruto: penibil... dar,are un aer bun de "funny things"... xd.
in rest imi place, cum spuneam.
astept sa ma anunti si la urmatorul capitol. pa'pa!
:bye:

[Ayame.]

Doamne , da' frumos mai sti sa scriii:X:X Bravo... :bv: chiar esti talentata RAU!! As vrea si eu sa am atata talent ca tine :*
Capitolul asta mi a placut cel mai mult din cate am citit pana cum . Sper sa nu te lasi si de fic u asta cum ai facut de benzile alea :))
Contiunua tot asha :*:* :bye: