[Terminat] "Good Boys Never Die" [naruto][+18]

[Kayla.]

Hello :] Am ajuns si eu pe la fic-ul tau. Vreau sa-ti zic ca-l citesc de mai demult, dar abia acum mi-am facut timp sa trec si eu pe aici. E o idee destul de originala, pot spune, nu am mai intalnit-o pana acum si imi place cum ai conturat-o si de asemenea imi place cum ai modelat caracterul personajelor, sunt niste personaje foarte interesante, mai ales Naruto. La capitolul greseli de tastare, stai destul de bine, nu ai prea multe, doar cateva mici, insignifiante. Naratiunea e foarte buna, se vede ca e punctul tau forte, la dialog e ok, desi ai mai putea lucra putin la unele replici, sa le conturezi mai bine, iar descrierea e buna, desi si aici ai putea descrie mai profund sentimentele personajelor. Hm, nu prea mai am ce zice decat bafta si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul! Spor la scris! >:D<

[Daria v2]

Doamne.Dumnezeule, cred ca de o ora iti citesc ficul si sunt complet uimita intr.un sens bun. Ce mi.ai facut 0.0 ? Este genius, bestial si cu totu` fermecator! Am citit totul si pot spune cu mandrie ca sunt un fan de al tau si a aacestui fic de azi in colo. Totul se imbina perfect, perfectisimo, mai mult ca perfect 0.0. Daca nu ai manca litere, ceea ce faci cam des, paote chiar prea des, si sa ai greseli de tastare acest fic pentru mine ar fi impecabil. Dialogul este absolut genial, mai ales partea cand incepusera cu: Scorpie, boule ecetera, eecetera. Vreau mai mult dialog, da, greu de crezut dar vreau mai mult dialog 0.0. Ai capitole lungi si superbe, simt atat de bine sentimentele descrise si imi imaginez intocmai scenele, mai ales alea perverse. Ca tot veni vorba de acele scene, stop cadru, le descrii atat de bine <3333333333. ma ti in suspans, ai mister, actiune, ceva ce ma face sa vreau mai mult. Naruto este asa un imbecil! Si nu doar prin faptul ca are toate don`soarele la picioare, ci si ca o tachineaza pe Hinata cand are el chef. Hinata, he he, pe ea o ador. Titlul m.a atras, dar puteai sa renunti la acel +12, ca majoritatea de pe zup` avem peste 12 an`sori. Cam atat, deja inebunesc si simt ca iau foc la fel ca si Hinata cand se enerveaza <33333333.

[hiimera]

Dupa zile intregi am reusit si eu sa scriu ceva.. :))
Acest capitol e cu dedicatie pentru : Mina-chan fiindca mi-a mai dat idei. Si pentru ca este o cititoare fidela. :*
Sper sa va placa, inca nu e corectat de tot, la final nu am mai reusit, insa am sa revin cu un edit cat de repede pot.
Si da stiu ca nu este foarte lung, dar momentan atata am putut scrie.
Oricum in urmatorul capitol are sa fie mai multa actiune.. sper sa ca va multumiti si cu atat. ^^
Enjoy !

Capitolul X
~ Hinata ~

“- Esti o exceptie, din pacate nu putem sa punem mana pe tine, am fi ca si morti.
- Seful este strict in privinta fetelor pe care le prindem noi, insa tu esti mina cu aur, asa ca fi fata ascultatoare si spune tot ce stii sau daca nu...”

Ma bateti pana cand sangele inceapa sa-mi curga din gura, pana ce loviturile isi lasa amprenta usturator pe piele, iar mintea imi este invadata de spaima, urmata apoi de un tratament cutremurator, prin care toate oasele imi clentane si tremura in mine de frica acuta.
As putea sa va numesc “Demoni ai Satanei” deoarece din acea odioasa creatura nascuta din cel mai negru praf, rea precum focul de arzator si forma precum un monstru satanic, va trageti voi, oameni care nu aveti pic de mila de semenii vostri si mai ales de femei.
Le tratati precum un nimic, de parca v-ar fi servitoare la curte, iar voi mari regi. Dar rectific, sunteti niste lepadaturi ordinare...
- Jigodiilor... Am inceput sa strig printre suspinuri, ca sa ma auda si sa simta exact ce simt si eu, ura si dispret, frica si dezamagire in faptul ca s-ar putea sa mai aiba o farama de mila in ei.
Dar chiar daca strigam si imi loveam mainile de podea, nu reuseam sa le captez atentia, erau indiferenti si reci precum iernile frigiroase din ianuarie. Imi raceam gura degeaba cu ei, fiindca tot ce spuneam trecea pe langa ei, mai rau enervandu-i si chiar si asa nu m-am oprit.
- Nemernici ordinari ce sunteti, nu aveti pic de mila... si va mai permiteti sa va numiti “oameni”...
- Liniste ! a trigat unul dintre ei, in timp ce se apropia si mai mult de mine.
A apucat de materialul subtire al camasii in pumn, m-a ridicat pana cand am ajuns la nivelul lui, in asa fel incat ochii lui sa-i sageteze pe ai mei.
Puteam sa vad ura pe ca mi-o purta, nu-l condamnam intr-un fel... insa imi era si mai teama ca la inceput, insa nu doream sa arat asta.
- Jin potolete`, nu o mai speria fiindca daca seful vede ca ai atins-o fara sa primesti comanda de la el, te omoara.
In momentul acela credeam ca el are sa-mi fie salvarea si ca are farama de mila pentru mine, insa degeaba.
Imi era greu sa cred una ca asta, cu toate ca vocea lui lasa de dorit, iar ranjetul acela sadic si pervers de pe chip ma dezgusta, cu atat mai mult ma facea sa inteleg ca sunt inconjurata de niste mafioti periculori si al naiba de salbatici.
Acum tot ceea ce mai puteam face era sa sper... sa sper ca Naruto are sa vina si sa ma salveze din ghearele animalelor acestora.
Nu vreau sa sfarsesc pe tava nenorocitului aceluia, nu vreau sa-mi pierd puritatea... nu vreau sa fiu murdara.
Ah, si acum plang fara incetare, trupul imi pica jos, imi duc genunchi la piept si ma ghemuiesc precum o pisica fara stapan, asteptand minunea de a veni cineva sa ma salveze.
Lacrimile imi umezesc ochii si se preling pe obraji mei rosii si rumeni, care mai au putin si iau foc. Inima isi mareste ritmul, batand cu mai multa putere ca niciodata, spaima ma incolteste si o simt cum imi zgarie pielea, vrea sa se agate de mine sa ma patrunda asa de tare incat eu sa raman fara suflare.
Ce chin ingrozitor, ce frica mortala, fiind inconjurata de asemenea oameni, ce vor doar raul... il creaza nu-l imita. E atat de pur, negru ca abisul si feroce precum o fiara dezlantuita in natura intunecasa, insetata de sange uman sau animal.
Eu devin victima, imi joc bine rolul, sunt precum un iepure prins in sezonul vanatorii, doar ca pusca se transforma in salbaticiune, gloantele in colti si tragaciul in ghiare.
E ceva de necrezut, am o imaginative bogata si ma intreb cum de reusesc sa imi creez atatea imagini infioratoare, as prefer sa inchid ochii si moarta sa ma prefac, ca toti astea sa ma lase in pace.
Dar deodata sunt rupta din visarea mea nebuna si ajung sa fiu pusa in picioare, partial, caci imediat pic jos, fiind grav izbita de peretele din lemn al incaperii intunecate.
Ochii imi sunt tulburi, incercand disperati sa gaseasca un fragment de lumina. Lumanarea s-a stins ? Se poate, asa sunt tratata, precum un sclav, o marioneta inca pretioasa... dar nu pentru mult timp, caci imediat soarta imi va fi decisa in acest loc infect.
- Tu vi cu noi ! porunceste un indivit, a carui claritate corporala nu o pot definii, fiind prea inghitit de intunericul abisal din camera.
Speriata, infricosata la auzul glasului grav pe care il avea, imi dadeam seama ca nu are sa ma lase sa plec de aici...
- Nu, nu... ! Nu vreau sa vin, lasa-ma, am tipat eu disperata la el, incepand sa ma clatin in toate partile posibile, in incercarea de a ma elibera din bratele lui.
Dar degeaba, m-a tras si mai aproape de el, strangandu-mi mijlocul asa de tare incat am lesinat in bratele lui.
Putea fi ceva romantic daca eram cu Kenji, cum ar fi ca eu sa-i lesin in brate, insa nu de durere, ci de placere.. la naiba ce tot gandesc, deja vad negru...

Incet incet puteam vedea lumina, era slaba, insa era colo.
Mi-am intins mana ca sa o prind, sa o ating si sa zambesc de fericire. Caci credeam ca nu am sa o mai vad sau sa ii simt caldura arzatoare si blanda.
Eram intr-o stare de ameteala, imaginea imi fura privirea, totul se rotea in jurul meu... nici nu mai imi aduceam aminte bine ce se intamplase acum cateva minute. Insa chipul pe care il intalnisem atunci cand ochii mi se deschisera, pur si simplu ma speriase, ma facuse sa sar din loc si sa ma feresc de persoana ce statea langa mine asa de calma si asa de zambareata.
Pentru un moment am crezut ca este blondul, incat vazand asta grijile imi disparusera.. dar cand totul incepea sa se clarifice in faţa ochilor mei, imi dadusem seama cu stupoare ca cel din dreapta mea nu era Naruto, ci individual acela nenorocit care ma rapise.
- Te-ai trezit Alba ca Zapada, esti mai frumoasa ca oricand, spune el pe un ton asa de siropos, incat mi se apleca.
M-am retras intr-un colt, nici nu-mi daduse-m seama ca eram asezata pe un asterut moale, asemanator cu un pat, insa acoperit cu cele mai fine matasuri si cele mai colorate cearceafuri. Am tresarit atunci cand dansul se miscase din loc, apropiindu-se de mine. La inceput privirea ii era blanda si calma, credeam ca visez, dar totul avea sa se transforme intr-un cosmar, mai curand decat credeam eu.
- Nu, te rog nu ma atinge... am spus eu in timp ce mi-am pus mainile in pozitii de aparare, formand un “x” in asa fel incat sa ma feresc de chipul lui sau de trupul lui.
- Nu am sa te ranesc frumoaso, vreau doar sa...
Si ma prins de incheietura piciorului, tragandu-am violent aproape de el, lasandu-ma intinsa pe asternutul rosiatic, punandu-se deasupra mea. Vreau doar sa te ating putin si sa-ti simt vibratiile corporale, fiindca imi apartii.
- Nu iti apartin nemernicule...
Imediat palma lui a facut contact cu obrazul meu, acum rosu ca focul arzand de caldura, iar ochii mi se umezeau treptat, lasand un sir de lacrimi sa se rostogoleasca pe cearceaf.
In momentul acela, cand am suspinat, acesta s-a napustit brutal spre mine, acaparandu-mi intreg trupul cu al lui... Simtisem un fior cum imi electrizase sirea spinarii, iar cu mainile libere il loveam de nenumarate ori in spate, incercand sa-l opresc, dar in zadar.
Reusise sa se ridice, fara a fi atins de mine.
Mi le imobilizase deasupra capului, legandule cu ceva in asa fel incat sa sed bland, ca el sa faca din mine tot ce doreste...
Am gemut de cateva ori, apoi am incercat sa opresc sunetele rusinoase ce-mi ieseau pe gura, muscandu-ma de limba, insa durerea era acaparate de niste fiori al naiba de nervanti, ma faceau sa cedez incetul, cu incetul, iar el radea satisfacut de reactiile mele inocente.
- Pustoaico, reusesti sa sucesti mintile oricarui barbat, sunt sigura ca dragul tau iubit e multumit de tine...
Ma lasase masca, de unde stia el ca am iubit ? Adica ar fi o explicatie logica, doar este seful unui clan de mafioti, are el sursele lui prin care afla tot ce misca in aceasta ţara.
Insa totusi...
- Da-mi drumul bestie ce esti, nu vreau... lasa-ma ! I-am poruncit eu ridicandu-ma la nivelul chipului sau, strigand asa de tare incat sa-l asurzesc.
Dar buzele lui le-au acaparat pe ale mele, intr-un sarut brutale si violent, apoi mana lui dreapta s-a strecurat pe sub camasa mea de noapte, iar cu cealalata a incercat sa-mi de-a jos lenjeria, ce-mi acoperea zona intima...
De ce nu se opreste chinul asta sufocant, asa de rau ma simt, parca ma frang in doua si nici macar nu a inceput el bine treaba... mereu trebuie sa suport un asemenea tratament din partea dusmanilor lui bunicu`, insa il iubesc asa ca pentru el am sa incerc sa rezist, dar momentan nu gasesc nici o cale prin care sa evadez.
“Naruto... unde esti ?” imi spun eu in gand, fiind foarte derutata si foarte agitata, aflandu-ma intr-o situatie asa de jenanta... deja ma intorsese in toate partile acest barbat nebun. Mai avea putin si ma lasa goala, daca nu il loveam eu in burta cu talpa piciorului. Dar ce burta, caci era bine lucrat, tanar in varsta sigur de treizeci de ani.
Trebuie sa evadez, acum am sansa, cat timp el se vaita de durere... ce tot spun ? Nu am cum usa este incuiata si deodata se izbeste tipul de mine, atat de violent incat ma striveste de lemnul dur al usii glisante.
- Ah .. ! am scrancit eu de durere, el continua sa se bage in mine, apan ama facea sa tip de spaima si durere.
- Sa nu crezi ca am sa-ti dau drumul bruneto, esti a mea si acum vreau sa te si fac femeia mea, ai inteles ? ma intreaba el ranjind.
- Nu ! Nu inteleg, nu vreau, nici nu se pune discutia jigodie, am tipat eu la el in timp ce scranceam de durere. Mai avea putin si ma trecea pe partea cealalata a camerei, fiindca se impinge asa de tare in mine incat nu mai aveam aer.
- Nu te juca fetito, aici totul este serios, iar tu esti doar o sclava, care imi apartine, nu te impotrivii, spun el asa de increzator si mandru pe sine, isi linge usor buzele cu limba si apoi continua, usor strecurandu-si mana prin chilotii mei, atingand acea zona sensibila, ce ma face imediat sa gem... lasandu-ma fara speranta. Stiu ca vrei asta...
- Nu, nu vreau, am spus eu plangand , iar capul mi l-am lasat in jos.
Nu mai era mult si puritatea mea avea sa fie luata, curand aveam sa devin murdata, patata de acest om rau... nu mai este speranta, nimeni nu mai vine. Iar acum tot ce pot face este sa tac si sa plang, uitandu-ma cum imi este furat ce imi este mai de pret...
Din nou se napustise asupra mea si mai violent si mai pervers ca data trecuta, acum lasandu-ma goala in partea de jos si aproape asa sis us, eram complet dezvelita si cat de mult imi doream acum sa imi acopar trupul fragil si neajutorat cu ceva.
Nu, nu vreau asta, as vrea ca cineva sa ma cuprinda in brate tandru si sa ma protejeze.
Sa-mi fie scut si sa-mi sopteasca la ureche vorbe bune si blande.
Vreau sa fiu iubita, nu vreau sa fiu badjocorita, nu vreau sa ajung in halul asta... te vreau aici, langa mine, nu vreau sa sfarsesc asa...Naruto.
- Naruto... ! am strigat eu, atat de tare incat plamanii sa-mi iasa din piept si inima sa-mi plesneasca.
Nu mai suport, nu mai doresc... vreau sa vi sa ma salvezi, nu ma lasa aici te rog ...
Usile de la camera se deschid, cineva intra inauntru si il anunta pe seful lui ca au un intrus in sediu.
- Naruto, ne intalnim din nou, spune ranjind barbatul.

[Rose ^^]

Iubire, ai venit cu nextu si nu mi-ai spus, lasa ca te pedepsesc eu..nu-ti gatesc 2 zile :]] revenind:
Mi-a placut. Cu fiecare cuvant pe care il citeam doream sa aflu si mai mult si nici nu am realizat cand sa incheiat capitolul. Trebuie sa zic ca finalul a fost bestial..faza cum ca Hinata il striga pe blond si asta apare a fost ok, trebuie sa recunosc ca prima data am zis ca Naruto a intrat pe usa, dar dupa am citit mai bine.
Descrierea a fost superba, ai avut foarte multe figuri de stil, predominanta fiind inversiunea, stii sa domini si dialogul. Greseli am ochit 2, cu un mic edit se rezolva..
Spor la scris.

Kiss :*

[Kayla.]

Hello :] Am trecut si eu pe aici. As fi trecut mai devreme, dar cineva a uitat sa ma anunte :-w. Oricum, sa revenim. Mi-a placut next-ul, e chiar interesant. Naratiunea e buna, descrierea la fel, o ador, iar dialogul e cam putin, ai fi putut folosii mai mult. Actiunea nu e deloc grabita, iar greseli de tastare nu am vazut decat cateva, dar minore, nu le-am dat prea mare importanta. So, that's all i guess. Bafta cu next-ul si nu uita sa ma anunti de aceasta data te rog. M-ai facut chiar foarte curioasa cu ce se va intampla pe mai departe. Spor la scris! >:D<

[Zuzy Is Angell]

O_O
te omor
gata deki numai ai multe zile
tu vrei sa ma omori nu alta
deki deki gata bhey maine sa nu-mi ziki ca vrei indurare ca nu-ti merge
deki?
Naruto aintrat peste ei? de azis ala ca Naruto ne intalnim din nou sau cv de genu?
deki ea e inka virgina? slava Domnului ca il luam la pumni pe ala
opa am zarit ceva interesant:"Vreau sa fiu iubita, nu vreau sa fiu badjocorita, nu vreau sa ajung in halul asta... te vreau aici, langa mine, nu vreau sa sfarsesc asa...Naruto."
te-ai scapat
deki ea il place pe Naruto ehehehe stiam eu stiam stiam stiam
hehehe :smart: :smart: nimic nu scapa de ochiul meu ager hehehe
deabia astept ihiii
next'ul urgent!! ca de nu te bat sa nu ma mai faki sa astept 2 sapt inteleg? :))):)))
anunta-ma :*

[Twisty Emerald]

Vai! Nici in acest capitol nu o salveaza? Nu ma asteptam, ma asteptam s-o salveze, iar ea sa-i spuna ca-l place, pt ca-l place! Sti ca mint, nu-i asa?:)) Sincer ma asteptam sa nu o salveze nici in acest capitol. Te stiu! Stiu ca-ti place sa ne ti pe jar, si ii foarte bine, asa sa faci in continuare. Acum nu ma strangeti de gat ca o incurajez sa foloseasca suspansul, adica fara el, nimic nu ar avea farmec:X
Descrierea este cea mai cea:X Sentimente! Imi era dor sa citesc un next cu sentimente in el, cel cu naruto nu prea le-a descris:ask: dar nu mai comentez la acel capitol, sa ma axez pe acesta, la descriere am terminat:-)
Dialog, exista, nu prea l-am vazut, poate nici nu l-ai folosit, sau ba da cand o intrat ala sa-i zica la matahala aia ca a intrat un intrus in sediu si cand ii insulta hinata si cred ca mai sunt momente... Oricum, ce vroiam sa zic este ca nu ai profitat de el.
Actiunea, tie iti place sa ne ti cu sufletul la gura, am mai zis-o, deci actiunea este foarte lentaaa dar si incitanta.
Greseli doar doua am vazut dar nu le zic.
Nu prea am ce comenta, de aceea am lungit-o :)) si in lungitul meu am uitat sa iti multumesc ca m-ai anuntat, deci mersii:* Ma mai anunti si data viitoare? Te rog:o3
Spor la scris:*
:bye:

[Daria v2]

M.a emotionat acest capitol, m.a facut sa vars cateva lacrimi, deci este un semn bun >.<. In orice caz, scuze ca nu am trecut mai devreme,adica am trecut dar nu se lasa comentariul >.<. A fost unul bun, plin de evenimente care mai de care, mai ales la sfarsit cand a venit Naruto, si mai ales ca acum stiu ca Hinata simte ceva pentru el ceea ce ma face sa fiu fericita. totule ste perfect si vreau capitole mai lungi, daca se poate. Cam atat, ca ma cam grabesc >.<.

[Paty.Paty]

wow... deci am pierdut trei capitole si am pierdut foarte mult... O_O
sooper thare toate trei... imi pare bine ca Hinata si Naruto si-au cerut scuze, impacandu-se, insa partea in care Hinata a fost rapita mi-a atras atentia cel mai mult...
in toate trei capitolele ai tot ceea ce trebuie sa ai... si dialog, si descriere, si actiune... de toate... :))
nu grabesti actiunea si asta e bine... :-bd (spre deosebire de mine care nu m-am perfectionat inca... -_-")
imi pare foarte rau pentru Hinata, dar stiu sigur ca Naruto o s-o salveze... :]
abia astept nextul... sa ma anunti cant in postezi... :D multa bafta si inspiratie in continuare! si nu uita sa treci si pe la ficul meu, chiar daca nu am mai postat de mult... ;))
buh bye! :-h

[hiimera]

După lungi aşteptări ama dus nextul la fic.
Nu este aşa de palpitant, dar în următorul capitol care sper să-l aduc tot astăzi vreau să fac mai bine şi să adaug şi mai multă acţiune.

Scuzaţi dezordinea care s-a abâtut asupra capitolului, după ce o salveaza pe Hinata întrăm la mijlocul poveştii şi ne vom apropia curând de finalul ficului.
Deci va trebui să-mi dau silinţa ca să vă placă.
Enjoy !! *hug*

Capitolul XI
~ Naruto ~

Ploaie se revarsă lin asupra pământului uscat.
Se izbeşte de jacheta mea neagră din piele, udând-o. Stergând din mintea mea tot felul de orori care mă cuprind pe moment. Mai bine ca nimeni ştiu, că omul asta nu se joacă, iar dacă ar face-o... nu ar avea milă să îţi cruţe amărâta de viată la care tânjeşti.
Chiar dacă ai fi un gunoi nefolositor, un parazit ce înfectează societatea asta.. prăpădită a Japonie. Toţi mafioţii aceştia doar după o singură lege conduc şi sunt conduşi, şi aceea este cea a junglei urbane şi moderne.
Li se întinde pe tavă banii, aurul, iar dacă greşeşti o singură dată, ţi se taie capul cu sabie.
Nu le pasă dacă ai o familie şi că aceasta, seara te aşteaptă să vi şi să le oferi dragoste... nu.
Dacă ei nu au inimă, atunci nici eu nu am. Nu simt nici o remuşcare, sunt lipsit de sentimente, tot ceea ce vreau în momentul acesta este doar pura şi plăcuta răzbunare.

Arunc doza de suc, în care se afla înainte lichidul colorat ce-mi satisfăcea setea nebună.
Deformez prin strângere cutia metalie, uşor modelabilă şi o arunc în spate, unde aud cum aceasta atinge fundul unui coş de gunoi.
Îmi vâr palmele reci în buzunarele jachetei din piele, căutând cu disperare puţină căldură.. nu credeam că am să fiu aşa de agitat. Doar când mă gândeam cum totul are să se învârtă pe placul lui, tresăream de nervi şi loveam de fiecare dată peretele unei clădiri cu pumnul, rănindu-mă sau invers.
Nu mai conta, durerea nu se făcea simţită.
Cu atât mai bine pentru mine, trebuia să rămân intact şi să nu am remuşcări sau trageri de inimă.
Dur, sumbru, serios, isteţ şi agil. Toate aceste caracteristici trebuiau să-mi ungâ inima şi trupul.
Aici nu era doar o singură încăerare, ci era mai degrabă o luptă crâncenă, unde fata era cireaşa de pe tort. Cu toate că nu mă prea dau în vânt după dulciuri, o făceam doar pentru mine din pură plăcere de a mă lupta cu răul şi să reglez nişte conturi cu inamicul meu.
Mobilul începe să sune, îl scot şi ascult:
- Naruto, am scanat tot locul.
- AÅŸa.
- Sediul lor e plin de angajaţi, bodyguarzi care colcăie pe lângă clădire.. sunt şi foarte înarmaţi.
Vocea îngrijorată a lui Shikamaru, mă făcea să râd.
- Perfect, intru ! răspund eu sigur pe mine.
- Dar, Naruto ! Sta..
Nu a reuşit să-şi termine întreaga propoziţie, deja îi închisesem.
Nu conta dacă colcăiau pe lăngă ei dinozauri, nu puteam să pierd timpul doar privind din umbră, fără să acţionez.
Misiunea părea periculoasă, dar aşa de distractivă încât nici nu am mai mers, ci am alergat spre ei până ce m-au observat cum râdeam ca istericul şi năvăleam peste toţi, lovindu-i pretutindeni.
Ah, cât de mult îmi plăcea să intru în acţiune.
Să dau peste ei când se aşteaptă mai puţin.
Rânjetul nici că-mi dispărea de pe chip, care prăfuit de la atâta mizerie, strălucea în continuu.
Ochii reflectau fiecare mişcare pe care indivizii aceştia o făceau, iar cu mişcări de luptă unul câte unul era victima mea. Cum am mai zis: „Fără milă”.
De ce aş putea eu, să arăt puţină compasiune acestor oameni nenorociţi, care pe lângă nu au nici un viitor şi stau la cheremul unui om fără de bun simţ, care fură, înşeală, mituieşte, omoară, au atâta curaj să nu mă recunoască după atâţea ani ?
Au să mi-o plătească cu vârf şi îndesat, fiindcă nu renunţ şi nu dau în spate.

Ploaia se înteţea şi mai tare, am reuşit cu brio să întru aproape nevăzut în clădire şi să mă strecor până în camera de control, la care desigur am mai dat de alţii ca cei de afară şi de pe hol.
- Se pare că fiesta, începe din nou, am spus eu zâmbind şi am ridicat mâinime în ambele părţii ca şi cum doream să mi le deschid la îmbrăţişare.
- Până aici ţi-a fost vierme, a strigat un tip masiv şi nervos, care s-a năpustit asupra mea cu întregul său corp.
Când am observat că distanţa dintre noi se micşorează, am sărit în sus şi cu piciorul l-am lovit în falcă, doborândul violent pe jos.
După el la fel, încă câţiva.. tratamentul acelaşi. Lovituri de karate, câţiva dinţi sparţi, dar măcar să-mi mulţumească că i-am cruţat, cu toate că aveam în plan să-i ucid în bătaie.
Am mârâit la cei de la panoul de control, care doar vâzându-mi caninii ascuţiţi au şi şters-o de acolo, dar nu au avut atât curaj cât să părăsească încăperea în care se aflau cu restul răniţilor.
Imediat ce am verificat fiecare cameră, privind cu atenţie monitoarele radiante l-am sunat pe Shikamaru, anunţându-l că restul au cale liberă.
A ţipat la mine nervos, ştia că nu era treaba mea să fiu primul, eu mereu rămân "surpiza" de la final.. dar de data aceasta nu m-am ţinut de cuvant şi am înaintat primul.
Am şterpelit câteva informaţii de la un supraveghetor, care tremura incontrolabil sub privirea mea senină şi sălbatic încruntată, iar apoi am dispărut ca prin magie, fugind spre camera principală, unde se afla premiul mult râvnit de toţi, adică Hinata.
Pe drum dădeam de toţi angajaţii lui... nu mai aveam răbdare, ce doream acum era să îl ucid pe ticălos, ca după să mă relaxez.
De data aceeasta toţi erau înarmaţi, după aspectul acesta mi-am dat seama că mă apropii şi mai mult de el...
Am făcut un pas în faţă, iar unul dintre toţi aceia a tras cu pistolul, dar nu m-a nimerit, ci doar a încercat să mă sperie, îngăurind covorul pe care cu toţii stăteam.
Trebuiau şi restul echipei să sosească şi atunci când le-am auzit paşii, am strigat:
- Jos !
Şi asta au şi făcut când au cotit colţul, fiindcă eu am tras cu toată forţa de covor ca aceia să cadă şi să ne facă cale liberă. Dar norocul lor a fost că m-au julit la bratul stâng cu glontele ce acum se înfipsese în peretele din capătul holului dreptunghiular şi lung.
- Drace ! am mârâit eu printre dinţi atingându-mi julitura şi ştergând sângele ce se scurgea.
- Naruto ! Eşti bine, m-a strigat Sasuke, apropiindu-se şi punându-mi palma pe umăr.
Dar nu l-am lăsat, i-am respins atingerea pentru a-mi vedea de drum, aşa că am început să alerg în continuare, ca să ajung la destinaţie. Degeaba strigau, disperaţii după mine, mintea mea era aşa de întunecată, gândul îmi zbura doar la fostul meu stăpân.. care mi-a provocat un asemenea coşmar...