Posibilitati [ By Little M and Savarina Ali ]

[Little M]

Buna! Am zis sa dau si eu pe aici.. Asta nu e primul meu fic.. Dar e primul pe care il postez.. Eu si Savarina asteptam critici dure si speram sa fie pe masura asteptarilor voastre.. Sper sa cititi si sa comentati.. Fiindca fara ajutorul vostru nu ne putem perfectiona :). Stiu ca e un pic cam tras de par.. Dar.. Asta e...Acum primul capitol:


Prolog
Simteam cum se stingea cu fiecare rasuflare.. Stateam si ma uitam la ea. Nu puteam face nimic. Era atat de crud. Dar era viata.. Oricum trebuia sa se duca. Dar de ce acum? De ce acum cand am nevoie de ea? Si mai mult ca orice, Mia avea nevoie de ea. Cum putea sa o lase?
-Da..vid..spuse ea cu o voce stinsa.
-Sunt aici.. am raspuns eu chemarii ei.
-Promite-mi ca o.. o sa ai grija de ea.. Promite-mi.. ca nu o s-o parasesti..
Era ingrozitor sa o vezi cinuindu-se sa-mi spuna asta cand stia ca oricum o voi face. Mi-o promisesem mie. Si totusi..:
-Promit, mama!
Si atunci isi dadu ultima suflare.


Capitolul 1:
Mia:
Imi duc mana la obrazul, probabil, acum inrosit si ma uit surprinsa la cel din fata mea. Puteam simti sangele fierband in mine de furie, si, fara sa imi dau seama am deschis gura si cuvintele au iesit inainte sa le gandesc:
- Te urasc! am strigat printre suspine – nici macar nu realizasem ca plangeam. Am iesit fugind din casa, inaintand pe strazile intunecate fara a sti destinatia.
Nu puteam intelege: dupa saisprezece ani in care am facut atatea “ pozne “, el abia acum ma lovea pentru prima data. Si asta doar pentru ca i-am adus aminte de mama.
Era adevarat ca subiectul “mama”, inchis cu atatia ani in urma, era unul foarte dureros. Dar.. Pentru numele lui D-zeu ! Era mama, si din moment ce nu am cunoscut-o niciodata, era normal sa vreau sa stiu cat mai multe despre ea.
Picioarele mi s-au oprit atunci cand am ajuns intr-un parc de pe langa scoala. Era intuneric deja, asa ca mi-am ridicat capul penru a privi stelele.. Surpriza ! Nu se pot vedea deoarece deasupra mea poposeste un nor urias si gri. Am putut simti vantul rece ridicand in aer praful si aruncandu-l cu furie in mine si.. asa cum ma asteptasem, norul a inceput sa isi arunce micile margele caldute din apa asupra trupului meu parca vrand sa ma linisteasca. Reusea. Apa se scurge incet din parul meu, pentru ca mai apoi sa se prelinga usor pe corp. Am inchis ochii sperand ca acest moment sa dureze o eternitate, dar nu a fost asa. Din celalalt capat a parcului se auzi un zgomot ciudat. Am deschis ochii, uitandu-ma spre acel loc. Si el era acolo..La fel ca intotdeauna: cu o fata in brate, sarutand-o cu pasiune si pipaind-o pe tot corpul. Parul lui auriu stralucea in lumina artificiala, rasfirandu-se peste pleoapele inchise ce adaposteau niste ochi caprui minunati. Cum oare ma puteam gandi ca un tip ca el s-ar putea uita la o fata ca mine? Cum oare puteam sa imi imaginez ca voi putea fi vreodata cu el?
Fata sa ridicat din bratele lui si a parasit parcul. Ramanand fara distractie, Edi, caci asa-l chema, a inceput sa cerceteze parcul. Observandu-ma, si-a atintit privirea asupra mea. S-a ridicat, pasii lui purtand-ul spre mine. Oh.. De ce trebuia sa fie atat de frumos? Si de ce nu putea sa fie si el un baiat normal? Nu un afemeiat.. Si cu toate astea..m-am indragostit ca o toanta de el. Inainte sa imi dau seama el se afla langa mine:
-Ai patit ceva?ma intreba el pe un ton ingrijorat.
-N..Nu..am spus in timp ce imi stergeam lacrimile ce se amestecasera cu picaturile de ploaie.
-Tu esti Mia, nu? Din 9 B?
-Da.. Eu sunt...raspund eu ezitand
-Ce faci aici? La ora asta?imi spuse curios.Nu imi venea sa cred ca cel mai popular baiat din scoala isi facea griji pentru mine! M-am ciupit discret de brat pentru a vedea daca visez sau e adevarat.Nu visez.. Brusc mi-am amintit ca ma intrebase ceva:
-Astept..
-Ce?
-Sa ma calmez, i-am raspuns zambind.
-Haide! Te duc acasa..
Oh.. Ce n-as da sa ma duca acasa.. Dar tata este deja suparat. Ce ar spune daca as mai veni si cu un baiat acasa..
-Nu cred ca e o idee buna.. Probabil ca tata este inca suparat pe mine…
-David e fratele tau,nu?
-Oh..Da..De ce?
-Pai daca e acasa.. el nu o sa lase pe nimeni sa iti faca ceva..
-..dar nu stiu daca e acasa, am spus eu nelasindu-l sa-si termine fraza.
-Pai, hai sa il sunam!
-Mda..Doar ca nu am telefonul la mine…
-Il sun eu, spuse el si pleca mai incolo, eu neputand sa aud ce vorbea.
Si in sfarsit s-a intamplat! Am vorbit cu el..Inima mea inca bate cu putere,parca vrand sa iasa din piept si sa o ia la fuga Oh..As vrea sa se uite la mine ca la o fata nu ca la sora celui mai bun prieten... Poate.. Nu..nu e o idee buna. Ma linistea gandul ca macar stia ca exist si, fara motiv, un zambet aparu pe chipul meu ud.


Scuze ca e atat de scurt dar nu prea am mai stiut ce sa scriu >.<''.. Asa ca scuze.. Dar promit ca urmatoarele vor fi mai lung..

[IceCat]

Buna... IceCat is here!

In primul rand punctele de suspensie sunt formate din 3 puncte, asa ca hotarati-va daca lasati doar un singur punct ori puneti trei. Le puteti inlocui pe unele dintre ele cu virgula[sunt cam prea multe puncte de suspensie]

Greseli care le-am remarcat.
cinuindu-se>>> cred ca este chinuindu-se
penru>>> pentru
purtand-ul>>> daca nu ma insel nu se pune liniuta...

Fiind la inceput nu prea am ce comenta despre subiect. Pe alocuri mi se pare ca mergea dezvoltat, incearca sa scrii putin inainte ca sa ai timp sa revii asupra textului cu completari.
In rest va urez bafta in continuare.
See ya

[Little Star]

Salluty!
Daca tot am citit acest inceput de poveste m-am gandit sa las si un reply care sa contina simpla mea parere.
Sa fiu sincera, acest inceput puteai sa-l mai dezvolti [ sau puteati, acum depinde daca faceti sau nu capitolele impreuna ], ar fi trebuit sa va axati mai mult pe sentimentele acestor doua personaje prezentate mai pe larg, poate chiar si pe sentimentele femeii ce a murit. Sincer cred ca puteati sa descrieti umpic mai detaliat si ceea ce gandea acel baiat, Edi - parca -. Incercati sa adaugati ceva mai multa descriere, incercati sa aduceti la viata personajele vostre, sa le faceti sa para cat mai reale in povestea .
Despre originalitate nu pot comenta inca ceva, astept sa citesc si urmatoarele continuari pentru a-mi putea face o parere mai exacta.
In privinta dialogului: cred ar trebui sa-l mai dezvoltati nitel. Ar trebui sa imbinati dialogul cu descrierea, ca cititorul sa poata intelege ceea ce personajul simte atunci cand vorbeste.
In privinta greselilor: nu pot spune ca au fost multe, au fost doar cateva: `cinuindu'se - chinuindu'se ` , ` penru - pentru ` si `purtand'ul - purtandu-l ` [ eu asa stiu ca se scrie corect gramatical, imi cer scuze daca gresesc ].

Povestea pare una frumusica, nu scri [ scrieti ] rau si as vrea sa citesc continuarea. Sper doar ca acest coment al meu sa nu v-a fi deranjat cu ceva :( . Eu doar incerc sa va ajut nitel.
Va urez succes in continuare!!! [ Ganbatte ]
* Z-Bye *

[Flash]

Hm, de obicei nu prea trec pe la ficuri dar in fine. Imi place titlul e interesat, dar continutul cam are lipsuri. Prin lipsuri vorbesc de faptul ca ai prea mult dialog si nu strica ceva mai multa descriere. Totusi aceasta este cam seaca din punctul meu de vedere, cum vezi tu din perspectiva ta e altceva, dar spre deosebire de tine, eu personal vad ca e cam sec. D ce zic sec deoarece descriere chiar nu e interesanta si e prea mecanica. Nu te bazezi pe starile esentiale, cele sufletesti ci mai mult pe cele fizice care chiar nu au vreo importanta. Cert e ca nu ne prea intereseaza daca zice ceva, din moment ce folosesti dialogul deci se subantelege. Ma refer la prolog. Sunt doua persoane, trebuia sa descrii tipa aia in agonie, nu ne intereseaza ca pune mana pe ceva ci descriere la tine nu exista. Descrii mecanic si e simplista. Cert e ca in prolog dupa mine puteai face o pagina de word daca ai fi descris macar starile tipei. Plus ca erau o groaza. I mean aia era in agonie si puteai descrie tristetea, ingrijorarea etc. Sunt multe stari pe care le-ai fi putut descrie in prologul ala. Despre primul capitol nu pot spune decat acelasi lucru. Are lipsuri si folosesti dialogul prea mult desi nu le echilibrezi.
Rezuma`te mai bine la descrierea sufleteasca si psihica iar apoi poti descrie culoarea parului and so on.

[Little M]

Nu vreau sa credeti ca daca primesc niste comentarii mai dure ma las de fic.. Nu. Sunt chiar foarte fericita ca se comenteaza.. Si oricum ma asteptam la asa ceva:-j Stiu ca nu e prea multa descriere.. Stiu ca e prea mult dialog. Dar totusi.. Prologul este scris din puncul de vedere al lui David, fratele Miei, deci nu aveam cum sa scriu ce simtea femeia.. Puteam sa scriu doar ce simte David.. Nu am descris chipul femeii deoarece baiatul era prea indurerat si adancit in ganduri pentru a analiza fiecare trasatura a femeii.. Iar in capitol din nou nu aveam cum sa desciu sentimentele lui Edi deoarece capitolul este scris din punctul de vedere al Miei, personajul meu..Oricum.. Urmatoarele capitole au mai multa descriere..
Si mai vreau sa mentionez ceva :
Eu scriu din perspectiva Miei iar Alina din perspectiva lui Edi..

[Savarina Ali]

Hei, buna tuturor.
Va multumesc ca ati comentat primul capitol si prologul. Sa va explic si eu putin ca sa se inteleaga. Prologul este din perspectiva lui David, fratele Miei si cel mai bun prieten a lui Edi. Va dati seama ca intr-o asemenea situatie nimeni nu mai este atent la detalii. Primul capitol a fost facut din perspectiva Miei, iar acum al doilea vine din partea lui Edi.
Sper sa va placa capitolul, l-am postat asa de repede ca sa va dati seama de continutul povestii, va asigur ca nu vor mai veni asa de repede capitolele, ca altfel povestea s-ar termina in 2 saptamani.
So scuze de greseli, capitolul urmator :

Capitolul 2 :
Edi :
Dupa ce am palavragit cam trei minute cu David la telefon, m-am intors catre pustoaica. Aceasta avea parul ud, de la ploaia care tocamai s-a terminat. Parul de abanos i se lipea de fata ei fina, care ii dadea un aer de ingeras. Cateva fire din parul ei matasos ii astupau ochii de un verde rar, asemenea smaraldelor. Ma indrept spre ea. Aceasta se uita la mine, cu subanteles. Din priviri ma intreba ce a zis fratele ei. Nu bag in seama expresia chipului ei, si imi intind mana spre chipul sau firav. Se vedea pe fata ei ca ii era frica, dar nu vroia sa recunoasca. Cand mana mea dreapta, i-a atins obrazul stang, a tremurat involuntar. Ii dau usor firele de par negre, de pe ochii sai stralucitori, ca sa o pot privi mai atent. Se uita la mine ca si cum as fi fost Michel Jackson. Dumnezeu sa-l ierte, a murit saracul. Pe fata mea apare un zambet discret, care ii ofera fetei cateva semne de intrebare.
-Banuiesc ca doresti sa sti ce a zis fratele tau asa-i? o intreb eu pe aceasta.
-Da ... As dori, daca vrei sa imi spui, imi raspunde la randul ei, timiditatea simtindu-se in voce, in timp ce isi pleaca capul, asemenea unui ghiocel.
-Da, sigur ca iti zic. David este la liceu, deoarece a avut putina treaba si cum e seara, ne vom duce noi sa il luam. Haide sa mergem la masina, spun in timp ce ma ridicam de pe bancuta, pe care ne asezasem cu putin timp in urma.
Eu o iau la dreapta, iar ea la stanga. Ma uit putin la ea, si fluer ca sa se simta si sa se intoarca cu fata la mine. Aceasta tresare cand zgomotul facut de fluieratul meu, ii mangaie timpanul. Se intoarce cu fata la mine. Eu ii spun ca trebuie sa mergem in directia indicata de mine. Aceasta se uita cu semne de intrebare la mine, iar eu imi dau ochii peste cap spunand :
-Am zis ca margem la masina, nu? Atunci tu de ce o iei in directia aceea? o intreb ridicand o spranceana.
-Pai, masina este in directia asta, nu in ...
-Dar nu mergem cu autobuzul, mergem cu masina mea ... spun eu nelasand-o sa-si termine propozitia. Am si eu carnet de sofer, la fel ca David, ca doar am si eu optisprezece ani si sunt major. Sau nu stiai asta, pustoaico, spun eu accentuand ultimul cuvant. La auzul lui, Mia se incrunta putin, iar eu zambesc. Ii fac semn sa vina, deoarece trebuie sa il luam pe David de la liceu. Aceasta aproba, si merge cu mine. Observ ca tremura. Probabil din cauza faptului ca este uda, si mai este si imbracata intr-o rochita de primavara, scurta, dar nici prea scurta. Rochita era de culoare alba. Ii punea in evidenta parul negru, ca taciunele. In picioare avea o pereche de sandalute albe, cu baretute, pe care erau imprimate cateva pietre verzi si negre, se potriveau perfect cu ochii si parul ei. Isi puse mainile in asa fel incat sa se incalzeasca. Imi dau jos geaca de blugi pe care o aveam pe mine si o pun pe umerii ei, speriind-o putin. Acum am ramas cu un tricou negru, pe mine. Mai purtam o pereche de blugi largi, iar in picioare aveam o pereche de adidasi.
Am mai mers cativa metri si am ajuns in parcare. Acolo era parcat un BMW negru. Scot din buzunarul blugilor o cheie cu buton. Apas acel butonas, deblocand masina. Ma duc spre partea dreapta si ii deschid portiera fetei. Dupa ce aceasta intra in vehicul, inchid portiera si ma duc spre locul soferului. Dupa ce ma asez si bag cheia in contact, motorul incepe sa se trezasca. Apas acceleratia si plecam in viteza. Liceul era destul de departe, faceam in jur de jumatate de ora pana acolo. Prima jumatate de drum nimeni nu a scos nici-o vorba, tacerea asternandu-se peste noi. Eu ma uitam atent la drum, cu mana stanga pe volanul masinii si cu cea dreapta pe schimbatorul de viteze. Mi-a venit o idee de discutie, insa cred ca se v-a termina mai repede dacat mi-a luat mie sa ma gandesc la aceasta idee.
-Si de ce este tatal tau suparat pe tine? o intreb eu neluandu-mi ochii de la traseu. Aceasta cand auzi intrebarea mea tresari usor si vru sa spuna ceva, dar a ezitat.
-Pai, eu l-am intrebat ceva si el s-a suparat pe mine, spune intr-un final si regretul se vedea cu exactitate in vocea ei.
-Si mai exact ce l-ai intrebat? Tatal tau nu se supara din orice, defapt nu prea l-am vazut nervos.
-Pai nu credeam ca il va afecta asa de mult daca il intreb de ... de mama, spune si pe obraz ii cade o lacrima de cristal.
-Ah, da. Acest subiect. „Mama” este un subiect special, pentru tatal tau. Draci de cand am devenit asa de sentimental? El a iubit-o foarte mult pe doamna Mina. Si nu vrea sa isi mai aduca aminte de acele vremuri, cand ea, ... ea a parasit aceasta lume, spun eu ezitand.
Drace ce-i cu mine? Ma uimesc singur, dar poate asa o voi face si pe ea sa inteleaga ceva.
-Eduard ... o aud cum imi pronunta numele cu teama, tu ai intalnit-o pe mama? Continua aceasta cu aceeasi voce.
-E putin cam dificil de spus. Cand mama ta a murit, eu aveam trei ani, la fel si David, iar tu unul. Tot ce imi amintesc este faptul ca ea, avea o inima pura, plina de dragoste. Mai tin minte ca il pusese pe David sa promita cavea, dar nu mai stiu exact ce. Si apropo, poti sa imi spui Edi.
Nu a mai durat mult si am ajuns la liceu. David ne astepta in fata portii. Ii fac semn sa urce, iar acesta incuviinta din cap. Dupa ce se urca ne saluta pe amandoi iar apoi incepe :
-Mia, de ce este tata suparat pe tine?
-Deoarece l-am intrebat de mama, spune aceasta si isi lasa capul in jos.
-Dar ti-am zis ca daca vrei sa sti ceva despre ea, ma intrebi pe mine, spune-mi a dat in tine? in starea asta ar face orice ...
-Da.. A dat, dar nu ma doare faptul ca a dat, ci faptul ca i-am spus ca il urasc, spune si incepe sa planga. Il aud pe prietenul meu cum ofteaza, si imi asez oglinda retrovizoare sa il vad mai bine. Era trist, si asta se citea pe fata lui.
Fata inca plangea, asa ca mi-am luat mana de pe schimbatorul de viteze si am mangaiat-o usor pe parul sau negru. Aceasta a tresarit, iar eu i-am facut cu ochiul.
-David, ce zici daca am vorbi putin cu tatal tau? Il intreb pe baiat.
-Nu stiu daca este o idee buna, Edi, adica tata nu stiu in ce dispozitie este acum, imi spune prietenul meu.
-Hei, cat este ceasul? intreb eu, si mi se raspunde ca este cinci. Deci mai este timp, ce zici daca am incepe de acum sa facem acel proiect la chimie?
Acesta aproba si noi ne indreptam spre locuinata celor doi.

Am decis cu Mirunica sa punem poze si melodii la capitole (voi pune eu si pentru primul capitol)
So poze :
Mia
Edi (va imaginati ca are ochii caprui :D)
David
Tatal Miei
Mama Miei

Melodii :
Melodia prologului
Melodia primului capitol (Am alos aceasta melodie deoarece este trista si de dragoste in acelasi timp, exact ca si sentimentele Miei)
Melodia capitolului doi (este mai energica, la fel ca si actiunea)


sper sa va placa si sa lasati comentarii
va pup bye bye :*:*:*

[Little Star]

Salluty!
Ei bine, ma bucur ca ati postat o continuare si sincera sa fiu se vede o diferenta intre: Prolog, capitolul 1 si capitolul 2. Capitolul 2 este ceva mai bine lucrat, ati incercat sa adaugati descriere, insa-n anumite locuri chiar nu-i vedeam rostul, fiind un detaliu fara prea multa importanta. Insa mi-a placut ceva mai mult aceasta continuare.

Descriere: Sincera sa fiu, chiar daca scrieti la persoana I - din perspectiva unui anumit personaj - puteti sa adaugati mult mai multa descriere, sa incercati sa va bazati ceva mai mult pe sentimentele personajului, sa'i scoateti in evidenta caracterul. Incercati sa lucrati ceva mai mult la aceasta parte. Incearcati sa va puneti in pielea personajelor voastre, sa le intelegeti gandirea si totodata sentimentele. Exprimati mai pe larg sentimentele lor.

Dialogul: Fata de primul capitol, care in unele parti mi se parea ceva cam prea sec, acest capitol are un dialog mai bun, ceva mai dezvoltat, insa ar trebui sa mai lucrati nitel, sa combinati dialogul cu descrierea. Incearcati sa va jocati mai mult cu minunatele cuvinte si mariti mai mult enunturile, deoarece unele sunt cam prea scurte.

Greseli de tastare/gramaticale: Am vazut cateva virgulite care nu'si prea aveau locul acolo unde erau puse, insa asta nu-i asa grav, se mai intampla [ totusi inainte de `si` sau dupa `si` imi amintesc ca nu se pune virgula si daca se pune, se pune in anumite cazuri foarte rare --- exceptiile fiind cazurile acelea in care avem fraze cu idei intercalate sau in enumerarile retorice, iar aceasta avand rol de paranteza ( parca doar astea erau exceptile ) --- ]

-Ah, da. Acest subiect. „Mama” este un subiect special, pentru tatal tau. Draci de cand am devenit asa de sentimental? El a iubit-o foarte mult pe doamna Mina.

Enuntul pe care l-am facut eu italic se presupune ca-l spune cu voce tare sau si-l spune lui in minte? Cred ca ar fi cea de-a doua varianta, dar e posibil sa ma si insel, in orice caz, daca este a doua varianta, ar fi trebuit sa lasi spatiu, sa adaugi aceasta fraza pe randul urmator, sa se poata face diferenta intre conversatia dintre cei doi si ceea ce el gandeste. Eu asa cred ca era cel mai bine, fiindca altfel se intelege ca ceea ce el gandea a zis-o cu voce tare.
cavea - ceva
Greseli de tastare n-au prea fost si asta-i foarte bine.
Va felicit pentru micuta evolutie si sper ca acest reply al meu nu v-a deranjat cu nimic. Eu va urez succes in continuare si astept sa citesc si urmatoarele capitole.
Povestea voastra imi place si sper sa vad si continuarea curand, sper ca ceea ce eu am spus sa va ajute cu ceva.
Ganbatte in continuare...
* Z-Bye *

[Savarina Ali]

Buna draga mea @Little Star, da ai dreptate cu privire la acea remarca. Acele cuvinte sunt spuse in gandul lu Edi. Da voi tine cont de ce mi-ai spus cu gandurile alea blestemate:d, mersi mult ca iti place (oarecum) capitolul. Si o sa vezi ca urmatoarele capitole vor avea mai multa descriere. Multumesc inca o data de sfaturi si vom tine cont de ele. Daca mai sunt intrebari eu voi raspunde cu mare placere la ele. (eu sau mirunica)
bye bye and *hug*

[She]

Deeeci. Dau si eu pe-aici cand in sfarsiiit nu imi mai da eroare. ^^ Asa.
Pai, cum s-a mai zis, prologul si primul capitol au fost mai slabute, la al doilea v-ati mai redresat asa un pic. : D Ideea... nu stiu ce sa zic de ea, prefer sa nu ma pronunt inca pt. ca nu s-au intamplat prea multe pana acum.

Naratiunea e buna, insa aveti greseli in legatura cu timpurile verbale. Am remarcat chestia asta in capitolul al doilea:

Apas acceleratia si plecam in viteza. Liceul era destul de departe, faceam in jur de jumatate de ora pana acolo. Prima jumatate de drum nimeni nu a scos nici-o vorba, tacerea asternandu-se peste noi. Eu ma uitam atent la drum, cu mana stanga pe volanul masinii si cu cea dreapta pe schimbatorul de viteze.


Si mai erau si alte parti ca cea de mai sus. Ori narati la prezent, ori la trecut, hotarati-va.

Descrierea... Ati avut o tentativa de descriere la un moment dat, in capitolul al doilea, cand ati inceput (Alina, stiu ca tu ai scris capitolul, dar prefer sa vorbesc la plural. Totusi, amandoua lucrati la povestea asta.) sa vorbiti despre vestimentatia celor doua personaje. Nu e rau ca ati prezentat putin imbracamintea, insa ati lungit prea mult acea faza si a devenit plictisitoare si inutila. Puteati sa va limitati la faptul ca ea era foarte subtire imbracata si el, fiind imbracat ceva mai gros, i-a imprumutat geaca de blugi pe care o avea.
Cum a zis si Little Star, deoarece narati la persoana I, ati putea - si de obicei asa este indicat - sa descrieti mai mult sentimentele personajelor.

Dialogul. In primul capitol este sec, iar in al doilea pare tras de par. Incercati sa va puneti in pielea personajelor, iar atunci cand nu este nimic de zis, lasati asa. Chiar ati fi putut sa renuntati la foarte multe replici fara sa schimbati ideile principale ale celor doua capitole.
Si eu vroiam sa va fac observatie la replica aceea (Draci de cand am devenit asa de sentimental?!) dar nu mai este nevoie acum. ^^
Tot aici ar fi si o chestie de estetica: dupa linia de dialog se lasa spatiu si abia apoi incepe replica.

Greseli de gramatica. Am intalnit si de-astea cateva:

am si eu optisprezece ani - corect este optsprezece
nici-o - nicio (ti-am mai zis chestia asta, Alina)
La fel ca mai sus se intampla si la "niciun".
Si virgulele, of of. Inainte de cuvintele "dar", "iar", "insa" etc. se pune virgula.
In primul capitol sunt mult prea multe puncte de suspensie, care defapt nici macar nu sunt puncte de suspensie. Am observat ca peste tot (in primul capitol) apar doua puncte ( ".." ) in loc de trei ( "..." ), lucru care strica estetica si care este si incorect.

Asaaa. Cam asta ar fi (nu ca as fi scris putin : )) ). Sper ca nu v-ati suparat (Alina, tu esti obisnuita : )) ), si sper sa tineti cont de sfaturi. Succes in continuare! >:D<
C ya.

[Little M]

Ei bine am venit cu capitolul 3.. Eu sper sa fie mai bun decat celelalte 2.. Stiu ca in primul capitol dialogul era sec.. Acum sper sa nu fie asa si nici tras de par..
Multumim pentru comentarii si celor care citesc.
Asa.. Decii. Capitolul =)) :

Capitolul 3:
Mia:
Intram toti trei in casa si, dupa ce ne scoatem gecile si papucii, primul lucru pe care il fac este sa ma reped la oglinda din camera mea. Parul meu era incalcit si ciufulit – arata ca o tufa neagra; ochii mei erau rosii si prin rochita mea uda mi se putea usor observa sutienul. Imi scot cu mari dificultati rochia si deschid usa dulapului de unde imi iau o camasa de noapte neagra cu un halat rosu, subtire, un pic mai lung decat camasa. Ma uit in jur: Peretii verde inchis se potriveau de minune cu perdelele de un alb imculat... Canapeaua neagra statea in fata patului meu dublu, ce in momentul de fata avea niste asternuturi mov cu o multime de perne mici de diferite forme si culori. Langa pat era asezat un birou, ce avea in continuare un corp de biblioteca in care erau indesate carti de toate marimile si culorile. In mijlocul camerei era o masuta joasa, dar mare, din sticla, pe care erau asezate mai multe reviste, o ceasca de cafea si o vaza. Ma intorc la oglinda si ma asez pe scaunul din fata ei. Iau peria si incep sa imi descalcesc parul. Asta a durut. Dupa ce termin pun peria jos si iau din sertar un elastic. Imi prind parul intr-o coada lejera de cal si ma dau cu putin gloss. Daca Edi e in casa mea eu nu vreau sa arat aiurea. Ies din camera, indreptandu-ma spre sufragerie unde erau cei 2 si o multime de hartii pe jos pe care tot eu o sa trebuiasca sa le strang. Ma asez usor pe un fotoliu din spatele lor si incerc sa nu fac zgomot. In scurt timp dragul meu frate se intoarce spre mine :
- Ai nevoie de ceva? ma intreba el pe un ton bland. Purta, ca de obicei, unul dintre tricourile negre cu trupa lui favorita. Era inebunit dupa astfel de tricouri.
- Nu. Vroiam doar sa stiu daca ai vorbit cu tati...?ii intreb eu usor trista.
Edi se intoarse cu fata spre mine si imi raspunse la intrebarea adresata fratelui meu:
- Da... Am vorbit. Ii pare rau ca te-a lovit.
Mi-a zambit, ochii lui albastrii sclipind. Avea un ton dulce; nu m-as satura sa il aud niciodata. S-a intors cu spatele, vazandu-si de treaba, iar eu am profitat de ocazie pentru al analiza atent cu privirea. Se schimbase. Probabil a imprumutat ceva de la fratele meu. Am observat ca i se sifonase camasa albastra.M-am aplecat usor in fata pentru a o aranja, iar el, simtindu-mi miscarea se intoarse destul de brusc, speriindu-ma. Pentru un moment am crezut ca am sa cad, dar bratele lui puternice ma sustineau. M-am uitat in ochii lui – era amuzat de situatie - si inainte sa poata zice ceva am vorbit:
-Si tata unde e?
Se uita surprins la mine. Probabil se astepta sa rad sau sa imi cer scuze... Asa cum faceam deseori la scoala atunci cand ma impiedicam sau dadeam peste cineva.Acum chiar nu vroiam sa fac haz de necaz .
- Deci?...
- A plecat sa se plimbe.
Confirmandu-mi-se banuielile m-am ridicat usor din bratele lui Edi si imi fac drum spre bucatarie. Imi e foame.Era tipic pentru tata. Atunci cand avea o problema sau facea ceva gresit se ducea la barul din josul strazii si venea tarziu in noapte abia tinandu-se pe picioare si duhnind a alcool. Am terminat de facut un sandwich cu branza... M-am gandit ca poate baietilor le este foame, asa ca ma duc inapoi in sufragerie pentru ai intreba:
- Hei! Va este foame?
Amandoi isi intorc capul spre mine. Erau usor amuzanti. Vazand ca ei ma privesc incontinuare si nu imi dau nici un raspuns continuui:
- Deci? Ce vreti sa mancati? Duceti-va si uitativa prin frigider si imi spuneti ce vreti... Va aranjez eu masa.
Si inainte sa pot zice altceva, amandoi se ridica in picioare se uita unul la altul si apoi se intrec amandoi spre frigider. Mi-am amintit ca mi-am lasat sandwichul in bucatarie asa ca o iau la fuga spre ea. Ca deobicei am ajuns prea tarziu. Dragul meu frate se hranea bucuros din sandwichul meu cu branza. Am luat un ziar si l-am rulat in mana, apoi m-am dus spre David cu ziarul la spate zambind usor. Ajungand destul de aproape de el scot repede ziarul de la spate si ii dau una in cap. Din cauza surprizei a cazut jos. Acum statea cu un picior pe masa, cu fundul pe scaun, spatele ii atarna in jos, iar capul era asezat intr-un unghi ciudat cu o mana peste ochi. Ma apropii mai tare si ii dau bland picorul de pe masa spunanad:
- Nu stii ca nu e bine sa stai cu picioarele pe masa?tatai usor in semn de dezaprobare si continuii pe un ton nervos. Acela era sandwichul meu! SI TU L-AI MANCAT DIN NOU!!
Fratele meu se reaseza pe scaun, uitandu-se usor suparat spre prietenul sau ce se abtinea din greu sa nu rada. Intr-un final izbucni intr-un hohot de ras ce imi mangaia urechile.Fratele meu ne atrage atentia pentru a nu vorbi de unul singur.
- Si tu ar trebui sa iti mananci sandwichurile inainte sa ma intrebi daca vreau ceva! Stii foarte bine ca imi este foame si as manca orice!imi spuse el ridicand usor tonul.
- Stiu perfect asta! Anul trecut, de ziua mea, iti era pofta de ceva dulce si mi-ai mancat JUMATATE DE TORT!! Deci stiu foarte bine cum faci! Chiar nu poti sa te abtii! O sa ajungi cat o balena!
Si, cat timp noi ne continuam obisnuita cearta, Edi se uita in frigider si scoate pe masa ceea ce vrea sa manance.Intr-un final blondul ne opreste, adresandu-mi-se:
- Pai eu as vrea doua sandwichuri cu unt de arahide, niste cartofi prajiti cu o salata si... primesc si niste friptura?...
Imi zambi dulce asa cum nu o facuse niciodata. Ei bine... Aveam mult de treaba, dar daca el va fi multumit... e foarte bine.Nu conteaza cat timp petrec in bucatarie atata timp cat stiu ca el e in camera alaturata.
- Imediat ma apuc de treaba. O sa am nevoie de ajutorul vostru.
Ma intorc si iau din camara din spatele meu punga cu cartofi, un castron si un ziar vechi. Le intind spre ei si dupa ce le-au luat zambesc usor si iau doua cutite, le dau celor doi apoi zic:
- Spor la curatat si taiat cartofii. Si dupa ce terminati cu alea vreau sa curatati si usturoiul asta.
Ma intorc din nou spre camara de unde iau usturoiul. O sa fie o seara foarte lunga. Ma intreb... Oare ce o sa se mai intample in seara asta?



---
Sper sa comentati.. Si sa cititi
Ps: Melodia capitolului: http://www.youtube.com/watch?v=kn6-c223DUU