Animezup - forum manga si anime
[Yaoi] Clover - Versiune listare

+- Animezup - forum manga si anime (https://www.animezup.com/forum)
+-- Forum: Fan Zone (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Zone)
+--- Forum: Fan Fiction (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Fiction)
+---- Forum: Arhiva (https://www.animezup.com/forum/Forum-Arhiva--169)
+---- Subiect: [Yaoi] Clover (/Thread-Yaoi-Clover)

Pagini: 1 2 3


RE: Clover - Clau~ - 16-11-2012

In ce serial amoros hetero am nimerit? :))
N-am inteles nimic pana acum si jur ca am citit cu atentie. Deci... Avem o varietate de personaje, fiecare cu probleme sale si fiecare cu rasa sa, sa inteleg. Unde e legatura dintre ele? Hmm... Si daca Allan e cu tipa asta... :-? Pai si cum se face ca...? Ok, m-ai derutat si mi-ai stricat toate planurile. :)) Capitolul asta s-a lasat cam mult asteptaaaat. Ma gandeam chiar ca ai uitat sa scrii. In schimb, ca structura si continut, a fost destul de asezat. Am vazut eu o greseala de tastare pe acolo si cateva chestii ce nu mi-au sunat chiar cum trebuie, dar e ok. Stiu ca si tu stii ce e gresit la text, asa ca nu am sa stau sa insir de acum erorile pe care le-ai scris. Anyway, in mare capitolul a fost bun, doar ca abia astept sa termini cu prezentarea personajelor ca sa treci, in sfarsit, la actiune. :X So, spor la scris si multa inspiratie. Kiss-you. ^_^



RE: Clover - Kimera - 12-01-2013

Heya! Multumesc de comentariu, VandaQ si nu, nu ai nimerit in serial hetero. Atentie doar la capitole, o sa se lege in curand. Capitolul asta are muult dialog, dar sper totusi sa va placa. Spor la citit!

Capitolul 5

Ren P.O.V.:
- La dracu, esti macar atent?
Mi-am ridicat privirea de pe sageata de darts din mana mea, privindu-l pe Dante. Desii ma aflam la el in casa, eu ma simteam de parca incaperea imi apartine; stand cu picioarele pe birou incepusem sa-l scot din sarite cand in loc sa-i raspund la intrebari agitam aiurea o sageata de la jocul agatat pe perete.
- Crezi ca jucam mai tarziu? Am putea face si pariuri pe chestia asta. Am spus absent, de parca nu tipase la mine cu doar cateva momente in urma.
- Tu esti surd sau ce? Si jos picioarele de pe mobila! Imi raspunse in acelasi mod iritat de parca cine stie ce crima savarseam chiar acum.
- Ho, mai, parca mi-ai fi sotie si mai multe nu. Tonul meu era la fel de plictisit si nu ii dadusem ascultare "sfatului" sau. Plimbandu-mi ochii prin camera am realizat pe birou un tablou cu un pusti de cel mult cinci ani, saten si cu ochii de un albrastru-azuriu. Chipul sau oval si usor bronzat reflecta o fericire rar intalnita. Imi parea atat de cunoscut...
- Asta e frati-tu? Am intrebat suspicios, fixandu-l iar cu privirea pe Dante.
- Da, avea parul saten, dar din cate ai vazut s-a vopsit albastru. De ce esti asa curios?
- Mi s-a parut dragutel... Nu am fost lasat sa-mi continui propozitia, caci Dante isi schimbase culoarea la fata si imi spuse calm, pe un ton destul de autoritar si rece:
- Nici prin cap sa nu-ti treaca sa te apropii de el, Ren. Vezi-ti de curvele pe care le ai in apartament, nu sari gardu prin alte parti.
- Ce? Te temi sa nu i-o trag asa bine cum ti-am tras-o tie? Am rostit arogant si plin de mine, privindu-l superior. Se vedea ca am lovit un punct sensibil, lucru ce pe mine unul ma amuza peste masura.
- Eram amandoi beti crita de nici numele nu ni-l mai stiam! Ai jurat ca-ti tii gura in legatura cu asta!
- Beat, beat, dar tot ai stiut sa mi-o sugi ca pe acadea si sa tipi de placere sub mine. Sincer, daca nu imi erai amic de o viata sigur te luam pe post de curvulita in locul lui Takashi. Oricum pustanul a inceput sa-si ia nasul la purtare, cred ca tu ai fi facut o treaba mai buna.
Cred ca sarisem calul cu ultima replica- nu ca mi-ar fi pasat in adevaratul sens al cuvantului- deoarece isi scosese pistolul din sertarul unui fel de dulap, indreptandu-l spre mine. Am inceput sa rad ca nebunul privindu-i fata serioasa- mie unul imi dadea impresia unei fete de impins vagoane.
- Fii serios, Dante! Acum te comporti ca o tipa din telenovele. Ce urmeaza sa faci? Sa-mi zici o declaratie de dragoste si sa imi dai un ultim glont cu lacrimile curgandu-ti siroaie? Stii prea bine ca nu ai ce sa-mi faci cu un pistol, sunt demon. Se lasa o tacere ca de mormant pentru cateva momente, in care pistolul din mana lui isi indrepta tinta spre podea.
- Apropo de asta, fratele tau e tot anodian? Cand arma din mana lui se indrepta din nou spre mine, am continuat propozitia: Stii ce? Mai bine las-o balta.
Sageata din mana mea zbura catre tinta, nimerind mijlocul din prima. Se pare ca ma pricepeam la Darts, desii nu jucasem in viata mea, doar ii urmarisem pe altii- eh, sunt bun ce sa mai... Si nu numai la acest joc. Un ciocanit ne atrase atentia amandurora si-l facu pe Dante sa lase arma in sertar, dupa care rostise serios un "Intra". In pragul usii isi facuse aparitia Ryou insotit de un tanar cam la fel de inalt, cu parul negru ca smoala, contrastand cu pielea-i alba de var. Ochii verzi ne priveau atent din spatele ochelarilor, cerand intr-un fel permisiunea de a intra.
- El cine e? Intreba Dante suspicios, banuind ca eu eram cel care l-a invitat aici pe tanar.
- Allen. Intra odata ca avem de discutat. Tonul vocii mi se schimbase intr-unul calm si rece. Era timpul sa las pentru putin gluma deoparte.
Brunetul inchise usa in urma lui si se aseza pe un scaun, in fata biroului langa Dante. Acesta ii prinse mana intr-o strangere usoara in semn de salut, iar apoi am inceput sa vorbesc:
- Ai adus datele despre Noctis Kazumi? incepusem sa bat cu degetele in masa, aratand ca imi pierdeam usor rabdarea cand venea vorba de un raspuns serios.
- Da, aici am documentele cu privire la el. Replica Allen, asezand un dosar pe birou, langa picioarele mele ce nu se miscasera de pe acesta.
- Foarte bine, se vede ca esti punctual cand vine vorba de lucru. Dante, diseara o sa primesti o fotografie din partea mea pe care i-o trimiti lui Fei Long cu dedicatie si ii spui ca daca incerce sa spuna si un singur "A" despre compania mea voi merge mai departe de atat.
- Ai de gand sa-i ucizi fiul nelegitim? Fii serios! Ce poate insemna mai mult de atat?
- Dante, Dante, Dante... Cine a pomenit ceva despre ucis? Eu nu tin minte sa fi rostit asa ceva.
Am zambit larg, privirea plina de sine revenindu-mi si asteptand ca el sa-si dea seama de ce aveam in cap. Nu era atat de greu daca punea putin in balanta firea mea delasatoare.
- Doar nu... Ai innebunit? Trebuie sa fi tampit!
- Cand am fost vreodata normal? Eu nu tin minte de asa ceva.
Cu un ultim zambet aruncat celor doi am luat dosarul de pe masa si m-am ridicat in picioare. Am luat servieta cu care venisem si l-am asezat acolo, urmand sa plec. Abia astept sa dau ochii cu Noctis...


RE: Clover - Clau~ - 12-01-2013

Si eu abia astept sa dai ochii cu Noctis. O.O Ce zici de un pistol de calibrul 38? :-? Destul de convenabil. :))
God, cat iubesc personajul asta. Asta e fratele meu de mult pierdut, iti spun. Varianta mafioata si cu mult sictir; oricum ar fi, tot il iubesc~ Uh, eu chiar nu mai inteleg nimic. Multe personaje, poveste complicata... O sa fie greeeeu! Imi e mie greu sa urmaresc firul narativ - mai ales ca aduci capitolele cand esti amenintata cu Apocalipsa -, dapoi tie. X_X Really complicat, iti spun.
Pana aici, povestea chiar are inteles si e captivanta. Si... Revenim la Ren. De ce imi place asa mult personajul asta? -.- I'm obsessed. Eu astept cat mai repede next-ul, asa ca incepe de pe acum sa scrii, ca sa-l aduci mai repede. :o3 Kiss-you~



RE: Clover - Lexxu - 12-01-2013

Oi, oi, ohayo!! Nu am mai trecut de ceva vreme pe aici si-mi cer scuze. Lenea asta...
Revenind. Fic-ul tau devine din ce in ce mai interesant si imi place. Atat misterul cat si celelalte idei se unesc, usor usor legandu-se totul. Personajele sunt... buni! Cred c-o sa-i revendic pe toti:)). Dante mi se pare cel mai amuzant cand e nervos -enervat de Ren-, saracutul. Ce-mi mai place? Fic-ul contine demoni, ingeri cazuti si ingeri. Ador supranaturalul! Hihi. Totusi, m-ai facut curioasa. Cumva Ren se referea prin "distractie" la vreun viol? Adica pe bune, imi pare rau de baiat c-o sa plateasca pentru gura mare a lu; taica-so da' ceva drama nu ar strica pentru mine:-". Cu astea spuse, astept next-ul. Zbyyye. Kissez


RE: Clover - Kira's Scarlet - 09-02-2013

Hm interesant. Abia astept ultimul capitol. Eu sunt incepatoare deci nu vad greseli. Abia astept capitolul in care va aparea fiul lui Fei, sau cum l-o chema?. Ai adaugat mai multe rase aici, ingeri, anodieni, toti mi se par interesanti. Oare Kazumi-kun ce o sa fie? Tot demon?....Astept sa aflu raspunsul.
Spor la scris si kissu


RE: Clover - Kimera - 17-03-2013

Multumesc mult pentru comentarii ^.^, aici este nextul:

Capitolul 6

Noctis P.O.V.:
Fugeam inca o data disperat sa scap de unul din spionii trimisi din cauza tatalui meu. Il detestam nespus, din vina lui nu puteam sa ma apropii de nimeni sau sa vorbesc ce doream, uram monotorizarea constanta. Cu o simpla schimbare de directie, am intrat in gangul ce separa doua blocuri, astfel reusind sa scap de dobitocul ala. Am expriat tot aerul din plamani, fiind usurat. Am inceput sa-mi aranjez cat de cat hainele, trecandu-mi, mai apoi, mana prin parul negru, incercand sa-i dau o forma- degeaba, tot cum i se nazarea lui statea, puteam sa consum tuburi de fixativ aiurea caci nu aveau niciun efect.
Cativa pasi lenti rasunara in spatele meu, atragandu-mi atentia si fortandu-ma sa ma intorc pentru a vedea cine ii produsese. Un barbat mai inalt ca mine cu cativa zeci de centimentri, isi fuma tigarea privindu-ma atent. Parul sau saten parea aproape brunet din cauza luminii slabe, se inserase deja si nici nu observasem. Renunta la tigare, calcand-o pentru a o stinge, odata ce aceasta facuse contact cu trotuarul. Se apropiase de mine rapid, prinzandu-mi barbia si fortandu-ma sa-l privesc in ochii ciocolatii.
- Hmm, in afara de ochii albastrii nu semeni deloc cu tatal tau. Desigur, s-ar putea sa va asemanati si prin gurile voastre sparte sau nu am dreptate?
Tonul sau era unul extrem de batjocoritor- era de asteptat, o alta problema ce-mi pica direct in cap din cauza celui caruia ar fi trebuit sa-i spun parinte.
- Nu stiu despre ce vorbesti sau ce vrei de la mine, dar eu nu am de a face cu nimic din ce crezi tu.
Am raspuns calm, incercand sa nu tremur prea tare. Mai infruntasem inainte si alti spioni sau asasini trimisi dupa mine din vina aluia, dar tipul asta era diferit. Avea ceva ce impunea frica inca de la prima privire, parca era scris amenintare peste tot in jur atunci cand il priveai, asta daca aveai indrazneala sa faci contact vizual- in cazul de fata el ma obligase sa il fac.
- Oh, desigur, tu esti mic si nu stii nimic. Ce vreau de la tine? Sa ma distrez. Sper ca am lamurit-o.
Era la fel de arogant si ma lua cu totul peste picior. Nu am apucat sa dau o alta replica deoarece m-am trezit trantit de peretele blocului din spatele meu. La dracu, cata forta avea tipul asta? Ma aruncase de parca eram o simpla pana, cert era ca ma izbise destul de tare incat sa ametesc usor. ma prinse de gulerul hainei si imi spuse pe acelasi ton:
- Hei, pustiu, nu adormi asa repede! Abia am inceput!
- Ce, ai de gand sa ma casapesti? N-ai decat, n-ar fi prima oara cand ajung in spital din cauza asta.
- Oh, copilasul a prins curaj? Se apropiase periculos de tare de mine, soptindu-mi clar in ureche:
- Cine a zis ceva de batut? Stai linistit, dragutule, o sa profit doar de tine. Desii trebuie sa recunosc ca nu-mi prea plac baietii de genul tau.
- Ai tampit?! De parca ii pasa cuiva ce-ti place tie! Da-te dracu! Am urlat mai mult speriat de afirmatia lui, plasandu-i un pumn in fata cu toata forta. Nu era singurul de aici ce mai merge pe la sala.
Scapasem pentru moment de stransoarea lui asupra gatului meu, insa spre marea mea oroare am fost izbit pentru a doua oara de perete, ba chiar cu mai multa forta.
- Numesti aia lovitura? Scumpule, nu te bati cu gagica-ta. Zambetul lui ce denota superioritate reusea sa ma scoata din sarite si sa ma si enerveze in acelasi timp. Am inceput sa ma zbat ca sa scap cat mai repede de stransoarea lui, dar o faceam degeaba. Fara prea mare efort ma intorsese cu spatele la el, prinzandu-ma de gat si incepand sa ma stranga. Realzand ca raman fara aer mi-am asezat mainile pe bratul sau incercand sa-l indepartez, sesizand mai apoi ce avea in cap de fapt. Fara sa vreau ii lasasem cale libera catre blugii mei pe care mi-i desfacu fara prea multa bataie de cap, din cauza idioteniei mele. Se folosise de propria-mi curea pentru a-mi lega mainile la spate, astfel imobilizandu-ma. Incercam sa ma zbat, insa m-am trzit din nou strans de gat, fapt ce ma facuse sa incetez orice miscare- lipsa de aer era o incomoditate imensa. Ranjetul sau nu ii disparea de pe chip sub nicio forma- era si normal, observase ca ma transformase intr-o simpla papusa asa cum probabil planuise de la inceput. Scapase si de boxerii mei fara nicio problema in a-i indeparta, mainile-mi fiind legate. Am inceput sa ma panichez, zbatandu-ma in speranta ca voi reusi sa scap naibii de acolo, insa tot ce am reusit sa fac a fost sa primesc o alta lovitura de perete, mult mai puternica decat predecesoarele. O durere acuta, zdrobitoare ce ma sfasia pe interior, reusise sa se faca simtita in partea de jos a trupului meu, facandu-ma sa vars lacrimi. Mi-a fost imposibil sa tip, caci gatul imi era strans cu putere de catre mana barbatului. Abia daca mai aveam aer... Incepuse sa se miste animalic, fara pic de mila la durerea provocata, aducandu-mi si mai multa agonie, facandu-ma sa vreau sa mor. Lacrimile continuau sa-mi curga fara oprire, iar eu eram incapabil de a tipa, avand doar dorinta ca totul sa ajunga la un final. Habar nu am cat timp a trebuit sa suport acel chin, cert era ca ajunsese la final, eliberandu-se in mine. Nu mai aveam pic de forta sau stabilitate, prabusindu-ma pe asfalt cand isi luase mainile de pe mine. Auzisem ceva ce parea sunetul unui blitz, insa deja nu-mi mai pasa ce se intampla in jurul meu. Vocea lui batjocoritoare se ausize vag, inca o data:
- Sa vedem daca tactu va mai vorbi acum.
In urma acelei prorpozitii tot ce am mai vazut a fost intunericul...


RE: Clover - Clau~ - 18-03-2013

* evil smirk * Hmmm~ 'Like it so so so much~
Ce a fost asta? A fost ca si cum Paradisul yaoi-ului violent s-a revarsat peste textul asta si te-a umplut pe tine cu har de violatoare de personaje. O.O Si, in sfarsit, am cunoscut toate personajele. Acum, daca nu o sa ma incurc in povestile lor si o sa le retin numele, va fi in regula. Mbuuun~ Revin iarasi la scenele delicioase pe care le-ai descris acolo. Uh, Zeus. Da' ce se mai pricepe fata asta la chinuit personaje. As putea jura ca ti-ai gasit meseria, asta daca s-ar si scoate bani din asta. :-? Mai vorbim despre o viitoare cariera, bine?
So, trecand peste intreg comm-ul meu scrantit imprumutat de la un prieten de la ospiciu... AWESOME~ Sunt din ce in ce mai curioasa si sa dea naiba sa se intample ceva rau, ca te... te... musc! Clar.
So, nu uita de acea tastatura, mai lasa kilometrajele si treci la scris, ca eu nu-s rabdatoare. Kiss-you~ ^^



RE: Clover - Kira's Scarlet - 23-03-2013

Vai vai capitol nou.
Um...in primul rand vreau sa-ti multumesc ca m-ai anuntat. Apreciez gestul. Te-as ruga sa mai faci asta, bineinteles daca doresti.
Despre capitol....*malefic*. Mi-a placut enorm. Insa, mi-e atat de mila de bietul baiat. Si cine se crede ala sa il tranteasca asa de perete? Ah...numai sa pun gheara pe el. :)) Abia astept sa vad ce se va mai intampla in next. Pana atunci ma apuc de rontait ringo (like Ryuk) :)).
Spor la scris si...Kissu :*.


[color=#000000]Kira a fost aici


RE: Clover - Kimera - 18-05-2013

Scuzati iar intarzierea ca de, nesimtita de mine nu se gaseste sa scrie mai repede... Multumesc mult pentru comentarii ^.^. Daca nu mai intelegeti nimic e clar ca trebuie luat de la capat =.=" GOMEN! So.. Next! Lectura placuta:

Haruto P.O.V.:

Priveam incapabil de a face ceva cum Allen era acuzat pe nedrept de o fapta sfidatoare la adresa conducatorului nostru. "Dovezile sunt clare, sunt impotriva lui." Toti sustineau aceeasi fraza in imbulzeala ce sustinea ca el sa plece, sa fie izgonit. Am alergat langa el, prinzandu-i mana in a mea. Da, aveam doar sapte ani, dar si asa nu il puteam lasa sa plece, el era doar cu trei ani mai mare... Cum puteau sa fie toti atat de ignoranti? Pana si propria lui mama nu sarise sa-i ofere ajutorul, credea ca propriul copil este un ingrat, nici nu se apropiase cu un milimetru de el. Toti ma priveau cu ura si mila. Le detestam privirile din care trageam cu stupoare concluzia ca vor ca ei sa ma indepartez de acest copil "blestemat". Am simtit mana varului meu peste a mea si mi-am ridicat privirea, intalnind niste ochi de smarald ce ma priveau indurerati si totusi fericiti. Nu mai intalnisem acea privire pe fata lui, nu stiam cum sa reactionez, ramasesem acolo, impietrit in fata multimii si in fata lui. Imi indepartase mana de pe a lui, incepand sa faca pasi catre poarta. Si-a intins aripile care din albul pur incepusera sa devina un gri cenusiu, iar in ultima instanta, inainte sa-si ia zborul din lumea noastra, devenisera un negru de smoala; culoare atat de detestata de toti, dar nu si de mine. Era varul meu, era amicul meu si urma sa dovedesc intr-o buna zi nevinovatia lui completa, urma sa le arat tuturor ca cei pacatosi sunt ei, nu el; ei au gresit aruncandu-i in cap o vina, alungandu-i si dandu-i povara de a se ascunde ca om la varsta de zece ani. Mi-am intors privirea catre propria-mi mama. Aveam ochii in lacrimi, nu doream sa-l vad vreodata plecand. Aceasta se apropiase de mine si imi stersese lacrimile, rostind doar: "Nu trebuie sa plangi pentru nelegiuiti." Era cruda... Mult prea rece... Si credeam ca noi iubim armonia si pacea... Si caldura...
Nu l-am inteles niciodata, de ce refuza sa se intoarca, reusisem deja sa-i conving pe majoritatea ca el era nevinovat, iar acum Allen imi arunca in fata faptul ca nu-l intereseaza sa se intoarca? Ajunsese sa ne deste? Chiar si pe mine... Poate ca ma ura; mai ales din felul in care imi vorbea incepeam sa ma intreb daca nu cumva intr-o zi o sa vrea sa-mi rupa aripile si sa ma arunce intr-un canion sau cine stie ce prapastie... Puteam ghici cu usurinta ca nu ma vrea in jur. Am oftat obosit, strangandu-mi aripile. Incepuse sa ploua, asa ca sansa de a zbura era prea mica. Norocul meu era ca aveam o umbrela. Am desfacut-o, continuand sa merg si luand-o printr-o parte mai izolata de oras. Inca nu ma obisnuisem complet cu prezenta oamenilor, aveam impresia ca se holbeaza iar asta uram cel mai tare. Nu intelegeam ce trasatura li se parea atat de ciudata, in afara de aripile pe care oricum le ascundeam cand eram intre oameni, parul blond, ochii de un verde-murdar sau chipul oval nu mi se pareau asa de iesite din comun, puteam spune ca arat suficient de obisnuit asa ca sa isi tina privirile curioase acasa.
Aveam impresia ca am gresit directia, asta pana ce am realizat blocul meu, totusi destul de departe. Posibil sa fi facut o greseala alegand sa o iau pe calea asta. La un moment dat ceva mi-a atras atentia. Nu era ceva... Era cineva! Am observat un tanar ce zacea pe ciment la rascrucea intre doua blocuri. Hainele ii erau sfasiate, iar el era plin de rani si vanatai. Nu am realizat ca imi scapasem umbrela din mana decat cand picaturile de ploaie incepusera sa ma ude. Concluzionasem rapid- nu il puteam lasa pur si simplu aici. Vedeam ca respira, era doar lesinat. Trebuia sa recunosc totusi ca nu aveam forta sa-l duc pana la apartamentul meu, norocul meu de puteri. Detestam sa ma folosesc de micuta teleportare, mai ales ca nu avea cine stie ce acoperire si ma lasa si fara forta pentru o perioada, insa era o situatiue urgenta si blocul meu nu era departe. L-am prins de mana, concentrandu-ma in asa fel incat sa ajung in camera mea. Am simtit ca aerul incepe sa ma sugrume si am putut ghici ce se intampla. In mai putin de cateva secunde, tanarul se afla in patul meu. Am luat trusa de prim ajutor, incepand sa-l ingrijesc. Observasem ca praful ii murdarise atat parul ce parea brunet daca nu ma inselam cumva, cat si fata facandu-o sa fara gri in loc de un rozaliu mai bronzat. Cand am terminat de ingrijit ranile, am incercat sa indepartez cu o carpa umeda murdaria-i de pe fata, inca despre par nu aveam ce sa fac. Asteptam sa se trezeasca ca sa pot face ceva. L-am acoperit cu cearceaful, incepand sa strang in jur. Cum putea cineva ca el sa ajunga in starea asta? Ranile lui imi spuneau si alte lucruri, dar nu doream sa trag concluzii pripite, totusi daca era adevarat ce credeam tanarul asta trecuse printr-o experienta mai mult decat oribila sau devastatoare- urma sa ramana cu asta toata viata.
Citeam linistit o carte, cand am auzit un sunet venind dinspre pat. Trecusera cateva ore bune, nu ma asteptam sa se trezesca asa de repede. Am inchis cartea din mana mea, asezand-o pe noptiera si apropiidu-ma de pat. Doream sa vad daca e treaz, dar nici nu am apucat sa ma apropii bine, caci m-am trezit apucat de mana, fapt ce m-a facut sa tresar si sa tip scurt de la soc. Se pare ca si el era la fel de socat ca si mine, dupa privire puteam sa-mi dau seama ca habar nu avea ce se intampla. El a fost cel care vorbise primul:
- Unde ma aflu? Si tu cine esti? Imi dadeam seama dupa ton ca era inca slabit, era si normal la ce starea avea cand il gasisem.
- Esti la mine acasa, in camera mea mai exact. Ma numesc Haruto Kazuko si te-am gasit pe strada. Aveai o stare destul de ingrozitoare, asa ca nu puteam sa te las acolo. Te-am adus acasa si am avut grija de majoritatea ranilor, insa tot cred ca va trebuii sa ajungi pe la un spital. Am spus tot calm, nedorind sa-l fac sa se indoiasca de veridicitatea lucrurilor comunicate de mine.
- Ah, multumesc... Eu sunt Noctis, Noctis Kazumi. Imi zambise, iar eu am facut la fel, raspunzand:
- Incantat sa te cunosc atunci. Umm, te superi daca imi dai drumul mainii? Am spus usor stanjenit de postura in care ma aflam. Acesta imi eliberase mana rapid, cerandu-si imediat scuze:
- Imi pare rau, nu realizasem.
- E in regula. Am raspuns zambindu-i cald, intreband mai apoi:
- Ai dori ceva de mancare?
- Daca nu e deranjul deja imens...
Am chicotit auzindu-i replica confuza si in acelasi timp poate timida. Cu acelasi zambet pe fata am raspuns amuat:
- Absolut deloc. Te rog sa-mi spui cand ai nevoie de ceva. Ma duc sa pregatesc ceva de mancare. Pana atunci mai odihneste-te sau daca vrei te poti uita la televizor sau ctit ceva.
Am spus inmanandu-i telecomanda de la TV-ul din camera mea, eu plecand in bucatarie. Noctis Kazumi, huh? Inca nu era momentul sa il intreb, dar vreau sa aflu... Cine si de ce ti-a facut asta?


RE: Clover - Kira's Scarlet - 18-05-2013

Multumesc ca m-ai anuntat. Vaii...cat de mult mi-a placut capitolul. Nu pricep insa care cu cine o sa fie sau ce cu cine o sa...Ahh, deja sunt confuza. Astept sa ma lamuresti. Sper ca dragutul de Noctis sa se indragosteasca de Haru. Pare asa de dragut. Hm...Ma intreb ce e cu varul ala al sau. Nu-mi place de el deocamdata. Inca nu-l cunosc. Pai nu prea am ce sa zic. Astept next.
Spor la scris ^^ soshite kissu yo :* :*


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.