Când fulgerul loveşte - Versiune listare +- Animezup - forum manga si anime (https://www.animezup.com/forum) +-- Forum: Fan Zone (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Zone) +--- Forum: Fan Fiction (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Fiction) +---- Forum: Arhiva (https://www.animezup.com/forum/Forum-Arhiva--169) +---- Subiect: Când fulgerul loveşte (/Thread-C%C3%83%C2%A2nd-fulgerul-love%C3%85%C5%B8te) |
Când fulgerul loveşte - Meal. - 27-07-2011 Helău. Cred că sunteţi obişnuiţi cu prezenţa mea aici şi, după cum vă aşteptaţi, am venit cu o nouă poveste ce sper să vă placă. Această poveste, de fapt, se bazează pe o idee mai veche de-a mea, pe care am găsit-o notată într-un carneţel - yap, e de pe vremea când eram obsedat de acest sport. Asupra genului nu sunt, însă, foarte hotărât. I mean, dacă să fie şi fantasy sau nu, deşi vreau ca acest gen să lipsească din actuala creaţie. Hehe, depinde cum o să-mi treacă prin cap. Pozele nu cred că o să fie, o să mă hotărăsc până când o să vin cu capitolul doi. Aş vrea, totuşi, să vă imaginaţi personajele aşa cum vreţi voi şi de aceea mă gândesc să nu pun. O să văd : - ? . Într-un final, aş vrea să îi mulţumesc lui Abbeh pentru... ştie ea ce şi, ca să nu fiu rău ( deşi îmi place ) , capitolul acesta este dedicat ei. Fără alte introduceri, vă aştept comentariile - dure, vă rog! Lectură plăcută! EDIIT: O să scriu din perspectiva ambelor personaje - când o să fie rândul lui Kyle, am să vă anunţ. Când fulgerul loveşte
Prolog ÃŽn viaţă lucrurile nu sunt aÅŸa cum vrem noi niciodată. Totul se întâmplă cu un scop ÅŸi nimeni nu ne întreabă dacă ne convine sau nu ce are loc. De fapt, ce de am fi întrebaÅ£i? Oamenii se schimbă: ne iubesc, ne părăsesc. Dragostea se schimbă: se înfiripă, dispare. ÃŽntunericul se naÅŸte din cea mai pură lumină... ÃŽntr-un final, te simÅ£i pierdut, ca ÅŸi cum te-ai fi abătut de la poteca vieÅ£ii ÅŸi ai fi pierdut-o. Nu ÅŸtii ce să faci, destinul de pândeÅŸte, întunericul te doreÅŸte, iar lumina este prea slabă ca să te poată avea. ÃŽnsă întotdeauna să continui să speri. SperanÅ£a e singurul lucru avut de oameni în momentele grele, fiecare gândindu-se că după fiecare hop apar ÅŸi lucruri bune. Tot timpul sperăm, chiar ÅŸi când totul merge bine. E natura noastră umană să facem acest lucru. Åži, cine ÅŸtie, prin speranţă, viaÅ£a va fi mai frumoasă, se va îndrepta. Niciodată nu trebuie să spunem că totul s-a terminat, să capitulăm fără luptă. Niciodată. Fiindcă nimai tu îţi controlezi destinul. Chiar dacă nu realizăm, singurul lucru ce ne-a salvat, singurul lucru ce ne Å£ine în viaţă este un cuvânt atât de simplu, dar atât de greu de definit. Un sentiment atât de pur încât nu poate fi simÅ£it de toÅ£i, unul ce ne poate călăuzi oriunde, chiar ÅŸi prin abis. Un sentiment ce ne deschide inimile, ne face fericiÅ£i ÅŸi ne aminteÅŸte de clipele bune, de amintiri, de tot ce avem noi mai de preÅ£. Un sentiment ce ne face inimile să bată încontinuu pentru cineva, care nu poate fi dominat de nimic altceva. Ceva atât de frumos încât este dureros. ÃŽnsă nimeni nu poate trăi fără el fiindcă acest sentiment este flacăra ce arde înăntrul nostru, este flacăra ce ne-a creat ÅŸi care ne va distruge. Dragostea. I Când mi-am deschis ochii, mă aflam în aceeaÅŸi încăpere plictisitoare, anostă. ÃŽn faÅ£a mea stătea acelaÅŸi bărbat bătrân, cu părul cărunt ÅŸi cu ochii lipsiÅ£i de culoare. ÃŽmi spunea pentru a mia oară regulamentul, de parcă mi-ar fi păsat. Mă întrebam când avea să tacă din gură ÅŸi să mă lase să plec. Am privit plictisită încăperea, ochii mei verzi analizând fiecare detaliu minor. PereÅ£ii albăstrui erau plini de trofee ÅŸi diferite distincÅ£ii oferite ÅŸcolii. ÃŽn spatele biroului, pe perete, se distingea simbolul colegiului – un vultur ce înghite un fulger. - Acestea fiind spuse, bine ai venit la Colegiul Aran’gar, domiÅŸoară Mayer. Sper ca, cu dumneata în echipă, să câştigăm ÅŸi campionatul de anul acesta, mi-a spus directorul. Nu a trebuit mult ca să-mi dau seama că era obsedat. Voia să câştige tot ÅŸi, oricât de nepăsător voia să pară, orice cuvânt scos de el arăta clar cât de mult îşi dorea să învingem. ÃŽnsă nu îmi păsa mai deloc fiindcă eu nu mi-am dorit niciodată să ajung la ÅŸcoala asta. PărinÅ£ii mei mă aruncaseră aici fiindcă, după părerea lor, era foarte bine pentru mine. Sportul este sănătos, îmi spuneau de atâtea ori încât mă ÅŸi săturasem să-i aud. Niciodată nu crezusem că o astfel de ÅŸcoală era soluÅ£ia perfectă pentru a scăpa de mine, însă nu aveam ce face, decât să tac ÅŸi să înghit. Ca de obicei. ÃŽnsă preferam acest loc mult mai mult decât să merg ÅŸi să călătoresc tot timpul cu ei. Mult mai mult. Colegiul Aran’gar era o fostă ÅŸcoală militară ce a devenit ÅŸcoală de corecÅ£ie, iar acum o ÅŸcoală pentru băieÅ£i ÅŸi fete, specializată pe basket. Aici veneau toÅ£i cei ce erau pasionaÅ£i de acest sport fiindcă oferea ÅŸi un internat ÅŸi condiÅ£ii relativ bune. DeÅŸi toÅ£i spuneau ÅŸi credeau că era o ÅŸcoală model, nu era aÅŸa după părerea mea. Rămânea tot un fel de colegiu militar fiindcă programul era foarte dur. AÅŸa spuseseră unii elevi ce nu au mai suportat să stea aici ÅŸi s-au transferat. ÃŽnÅ£elegeam ÅŸi eu acest lucru fiindcă o singură ieÅŸire pe an cu părinÅ£ii mi se părea prea exagerat ÅŸi, în rest, trezirea era la ÅŸase dimineaÅ£a. Oribil. - O să începi antrenamentele de astăzi, Mayer. O să vină un elev, ÅŸeful primei echipe, să te instruiască. Apoi vei fi repartizat la una dintre ele, a spus directorul plictisit, privind ceasul ce indica ora ÅŸase ÅŸi ceva seara. Colegiul ăsta avea treisprezece echipe de basket, dar încă nu erau destule pentru toÅ£i elevii – majoritatea băieÅ£i. De aceea, eu speram să nu fiu cumva o rezervă. ÃŽmi plăcea basketul ÅŸi chiar eram pricepută la acest lucru. Probabil că din acest motiv părinÅ£ii mei au ales Aran’gar – deÅŸi îi detestam fiindcă m-au despărÅ£it de prietena mea cea mai bună. ÃŽn fosta mea ÅŸcoală, eu fusesem cea mai bună la acest sport ÅŸi plănuiam ca ÅŸi aici să fiu. Trebuia. PuÅ£in mai târziu, în birou a intrat un băiat înalt, bine făcut, cu părul său ÅŸaten tuns periuţă. M-a privit ÅŸi a zâmbit, abÅ£inându-se să nu râdă. Probabil că se aÅŸtepta să vadă un băiat, nu o fată. Åžtiam de mult timp că sexul opus considera femeile niÅŸte persoane incapabile. După băieÅ£i, fetele nu puteau face nimic, doar să stea în casă ÅŸi să gătească. Stând ÅŸi privindu-l atentă ÅŸi impasibilă, am realizat că acest tip era un pămpălău – sau doar îmi dădea această impresie. - Domnule, căpitanul nu a putut ajunge din cauza unei probleme cu un nemernic din treisprezece. Vă cere multiple scuze ÅŸi o aÅŸteaptă la el pe tipa cea nouă în douăzeci de minute. La el în cameră, adăugă. Am putut sesiza cu câtă scârbă a pronunÅ£at cuvântul „nemernicâ€, de parcă nu ar fi fost un coleg de-al său ÅŸi cu cât respect a spus „căpitanulâ€. Se vedea că era ca un fel de zeu în acest colegiu ÅŸi deja mi-l imaginam ca pe un tip înalt, plin de muÅŸchi ÅŸi cu o privire ce te putea face să mori când dorea el. O autoritate mai mare decât directorul. ÃŽnsă pe mine nu mă speria deloc. Aveam să îi Å£in piept acestui „Căpitan†sau ce ar trebui să fie. Nu înÅ£elegeam de ce trebuia să mă duc la el în cameră, dar nici nu îmi păsa. Voiam doar să văd cum arăta acest tip ce era atât de bine cotat în ÅŸcoală. Bătrânul a dat din cap, înÅ£elegător ÅŸi mi-a aruncat o uniformă neagră. Mi-a ordonat să mă schimb. Când am întrebat unde era baia, tipul mare a început să râdă, aÅŸteptându-se să mă dezbrac în faÅ£a lor. Ar vrea el! Am primit explicaÅ£iile rapid ÅŸi m-am dus în baia directorului. Era uriaşă, ce-i drept. FaianÅ£a de pe pereÅ£i ÅŸi podea era albă, cu flori negre, iar într-un colÅ£ era o cadă uriaşă. ÃŽntr-o parte, am văzut ÅŸi un cuier unde erau puse prosoapele. M-am apropiat de el, aÅŸezând uniforma acolo pentru a o putea privi. Era o combinaÅ£ie între negru, alb ÅŸi roÅŸu. Mi-am pus cămaÅŸa albă ÅŸi apoi am încercat să fac un nod cravatei roÅŸii, dar a ieÅŸit ceva destul de chinuit. Mi-am pus apoi fusta neagră, până mai sus de genunchi ÅŸi, la final, sacoul închis la culoare cu dungi albe în anumite locuri. M-am uitat în oglindă, analizându-mă ÅŸi am observat că arătam perfect. Fusta îmi stătea minunat, precum ÅŸi sacoul ce era mulat, scoţându-mi în evidenţă toate formele accentuate. - Mergem? a întrebat MuÅŸchiulosul, trăgându-mă din baie cu putere. - Dar mai lasă-mă naibii în pace, tipule! Mă scoÅ£i din sărite! Nu am nevoie ca tu să mă dădăceÅŸti ÅŸi să ÅŸtii că eÅŸti prost la asta. Se pare că mintea ta lipseÅŸte ÅŸi compensează muÅŸchii, am spus enervată ÅŸi i-am dat o palmă. Nu am pus foarte multă putere în lovitură, dar am reuÅŸit să îl dezechilibrez. M-a săgetat cu privirea ÅŸi m-a prins de braÅ£, ieÅŸind din birou. Holurile erau lungi ÅŸi anoste ÅŸi semănau extrem de mult cu cele ale unei ÅŸcoli de detenÅ£ie. ÃŽnsă pozele cu sportivi ce apăreau din când în când pe pereÅ£ii mucegăiÅ£i făceau totul puÅ£in mai... drăguÅ£. ÃŽn timp ce mergeam, băiatul mă Å£inea strâns de braÅ£, iar eu am scrâşnit din dinÅ£i când durerea s-a amplificat. El doar a surâs, trăgându-mă în urma sa. Treceam pe lângă elevii colegiului, iar ei mă priveau toÅ£i cu ochii mari, atenÅ£i. ToÅ£i ÅŸuÅŸoteau. Am observat că majoritatea elevilor erau băieÅ£i – lucru de aÅŸteptat – dar mai apăreau ÅŸi fete – puÅ£ine, totuÅŸi. Când m-a strâns ÅŸi mai tare de braÅ£, am izbucnit: - Tâmpitule, aÅŸa Å£i-a spus mama ta că se tratează o fată? AÅŸa te-a Å£inut ÅŸi ea ÅŸi te-a scăpat în cap? Se vede că chestia aia pe care o numeÅŸti căpăţână e goală. Te rog, pentru binele tău, să nu-Å£i mai pui labele alea murdare pe mine! Măcar dacă e să mă murdăresc, o fac singură. Nu am nevoie de ajutorul unui cap sec, am spus, încruntându-mă. Iar voi, am continuat, întorcându-mă către elevi, nu vă mai holbaÅ£i aÅŸa la mine. Parcă vedeÅ£i o maÅŸină străină ÅŸi sunteÅ£i chiar nepoliticoÅŸi ÅŸi enervanÅ£i ÅŸi mă abÅ£in că v-aÅŸ lua pe toÅ£i la bătaie. Când au auzit, elevii au tăcut ÅŸi nu m-au mai privit, iar Cap Sec ÅŸi-a luat laba aia plină de cerneală de pe braÅ£ul meu. Am început să mergem, iar de această dată am surprins frică în ochii elevilor, iar în cei ai lui Cap Sec doar furie. Probabil că nimeni nu îl mai pusese la punct în ultimul timp. - Pe aici e cantina, a spus rece, arătând spre o uşă din metal. Fiecare cameră are un duÅŸ ÅŸi în acea încăpere stau toÅ£i membrii unei echipe, cu excepÅ£ia căpitanului. Fiecare căpitan are o cameră proprie la al doilea etaj al căminului. O să vezi când o să ajungem. ÃŽnsă nu ÅŸtiu ce o să faci tu cu nu ÅŸtiu câţi băieÅ£i în cameră. De asemenea, trezirea este la ÅŸase fix ÅŸi urmează tot felul de exerciÅ£ii de putere până la opt când este masa. Apoi, începeÅ£i antrenamentul la basket. Seara stingerea e la zece, a spus băiatul. - Nu îţi mai face tu griji false pentru mine ÅŸi continuă să pălăvrăgeÅŸti sin... ÃŽnsă nu am reuÅŸit să termin fiindcă ÅŸi-a pus palma peste gura mea, iar eu l-am privit urât. Avea o expresie enervată pe chip ÅŸi mi-am dat seama că dacă continuam avea să mă rupă în bucăţi. Dar nu îmi păsa. Doar nu mă punea la punct Cap Sec. I-am tras mâna de pe gura mea ÅŸi m-am ÅŸters, apoi i-am dat o altă palmă peste faţă. Avea deja obrajii de o culoare aprinsă. Am ajuns într-o parte mai goală a campusului, lipsită de elevi. S-a oprit în faÅ£a unei uÅŸi de lemn, neagră, ÅŸi a bătut, deschizând-o mai apoi. Nu a intrat, doar mi-a dat un brânci. M-am împiedicat intrând înăuntru, iar uÅŸa s-a trântit în urma mea. Am dorit să comentez, să îi fac scandal, dar plecase. Camera era spaÅ£ioasă ÅŸi nu foarte luminată. Am păşit înainte, sprijinindu-mă de peretele alb ÅŸi l-am privit pe băiatul ce ÅŸedea pe pat. Avea părul precum tăciunele, ochii de un verde unic, iar un zâmbet de vulpoi îi ÅŸedea pe chip. Mă privea cu superioritate ÅŸi asta m-a enervat la culme. - Am auzit că i-ai făcut probleme Vice-Căpitanului. Te-a adus cam greu aici, Melissa Brooke Mayer, s-a auzit vocea calmă a băiatului. Avea un timbru vocal unic, ce m-a făcut să înÅ£epenesc ÅŸi să-l analizesc. ÃŽnsă el a părut mult prea fericit că am tăcut. Mă enerva la culme. - Da, ÅŸi care-i problema? Dacă aveÅ£i Vice-căpitani proÅŸti nu e vina mea. Adică, Cap Sec? Cred că îţi baÅ£i joc de mine! Asta înseamnă că ÅŸi tu eÅŸti la fel de incapabil ca el, am spus, zâmbind ironic. S-a încruntat, privindu-mă printre genele lui incredibil de lungi. ÃŽn momentul de faţă avea ochii de un verde întunecat ÅŸi am ÅŸtiut clar că replica mea nu l-a făcut deloc bucuros. S-a ridicat de pe pat, afişând un zâmbet ciudat ÅŸi s-a apropiat de mine. Avea un mers de felină – sau aÅŸa mi se părea mie. Cu cât se apropia mai mult de mine, eu mă dădeam mai în spate. ÃŽntr-un final, m-am lovit de perete ÅŸi am tresărit. Nu ÅŸtiam ce să fac; nu puteam să mă miÅŸc. ÃŽn acel moment, când el ÅŸi-a pus mâna lângă capul meu ÅŸi m-a privit urât, am împietrit. Nu îmi mai puteam miÅŸca deloc trupul. Am încurcat-o. Mă va omorî, am gândit, închizându-mi un ochi. ÃŽnsă el nu îmi făcu nimic, doar mi-a analizat faÅ£a ÅŸi trupul ÅŸi s-a depărtat de mine, rânjind. Parcă voise să îmi dovedească că sunt atât de slabă în faÅ£a sa. Pentru un moment, chiar mă intimidase ÅŸi îmi fusese cu adevărat frică, dar acum începusem din nou să devin eu însumi. I-am tras o palmă peste obraz tipului. Era clar că nu se aÅŸteptase fiindcă nu a reacÅ£ionat în niciun fel. - Idiotule! ToÅ£i din ÅŸcoala asta sunt niÅŸte idioÅ£i! am Å£ipat, încruntându-mă ÅŸi lăsându-mi mâna pe lângă corp, strângându-mi degetele în pumn. Sunt de mii de ori mai bună la orice decât voi toÅ£i la un loc, am exclamat. - Nu mai spune! Ce te face să te crezi atât de... nemaipomenită? Uită-te în oglindă ÅŸi ai să vezi că nu mă vei putea învinge niciodată. - Cumva mă provoci? Vrei să ne batem sau luptăm? Haide, tipule-fără-nume, să te văd, am spus, relativ bucuroasă că aveam un nou rival. - Peste un sfert de oră ai o probă fizică, să vedem în ce echipă te băgăm, a oftat tipul, deviind de la subiect. Te voi conduce la vestiarele de la sala de sport. Probabil că tribunele sunt pline, a continuat, îndreptându-se spre uşă. L-am urmat tăcută, neÅŸtiind ce aÅŸ mai putea spune. Se părea că acest tip mă ignora total ÅŸi caracterul său calm nu era deloc influenÅ£at de personalitatea mea explozivă. ÃŽntr-un fel mă enerva, deÅŸi dacă băiatul ăsta ar fi nervos, nu ÅŸtiu ce ar putea face. Mergeam pe holurile goale, paÅŸii noÅŸtri auzindu-se când călcam pe marmura rece. ÃŽi priveam spatele băiatului ÅŸi puteam observa cum uniforma aceea neagră îi stătea perfect. Avea trupul zvelt, slab, dar totodată bine făcut. Era o combinaÅ£ie foarte ciudată. Era, probabil, foarte puternic, dar nu era un pachet de muÅŸchi. Pe ceafa sa am văzut un mic tatuaj, acoperit de firele sale brunete de păr. Am vrut să îl analizez mai atentă, însă el s-a întors puÅ£in în timp ce mergea. I-am putut vedea profilul ÅŸi cum mă privea cu ochii săi pătrunzători. - Kyle D’Angers, a spus. Pentru o secundă, am avut impulsul tâmpit de a-l întreba ce era cu numele ăla, dar apoi am realizat că aÅŸa se numea. Puteam să mă fac de râs în faÅ£a sa atât de rapid. Am oftat. Mi-aÅŸ fi dat pumni fiindcă mă enervam pe mine însumi. ÃŽnsă am rămas calmă, privind înainte ÅŸi spunând un fel de „aha†scurt. Am ieÅŸit din clădire, ajungând în curtea interioară. Nu mai merseserăm pe un astfel de drum cu tipul tuns scurt, însă îl preferam pe acesta. Când am ieÅŸit afară, soarele m-a făcut să mă strâmb, chiar dacă era după-amiază. Aici, în America, era mai puternic decât mă aÅŸteptasem. Åži totuÅŸi, colegiul se afla într-o pădure. Am păşit pe o alee din piatră cubică ÅŸi am privit curtea goală. Gazonul era bine întreÅ£inut ÅŸi arăta superb, iar, pe alocuri, erau puse diferite flori. ÃŽn faÅ£a mea, am putut observa o clădire imensă, circulară, cu partea de sus din sticlă. Semăna cu un stadion ÅŸi am înghiÅ£it în sec, realizând că mulÅ£i oameni erau strânÅŸi în faÅ£a lui. M-am uitat înspre Kyle, care mergea liniÅŸtit, nebăgând în seamă nimic. - Acolo o să fie? am întrebat, uÅŸor temătoare, deÅŸi n-am arătat asta. - Da. De ce, Å£i-e frică, pisicuÅ£o? a început a râde de mine, ciufulindu-mi părul. O să fie împotriva mea. - Mda, ÅŸi? Ce, te crezi regele tuturor? Te rog, pentru binele amândurora, nu îţi mai da atâtea aere în faÅ£a mea, am oftat, privindu-l încruntată. Nu m-a mai băgat în seamă, doar a ridicat din umeri. Probabil că eram bună de ignorat, lucru ce mă enerva extrem de mult. Mi-am dat ochii peste cap, observând că ajunsesem în faÅ£a clădirii ÅŸi elevii se holbau la noi. Mă deranja asta mult prea tare, iar Kyle văzu acest lucru fiindcă se uită urât la „public†şi toÅ£i ÅŸi-au reluat activităţile iniÅ£iale. Nu ÅŸtiam de ce a făcut un astfel de gest pentru mine, dar îi eram recunoscătoare. M-a condus spre o uşă dublă, cu geamuri negre ÅŸi am intrat amândoi pe ea. ÃŽnăuntru pereÅ£ii erau albi, văruiÅ£i de curând ÅŸi pe ei erau poze cu sportivi, medalii, diplome ÅŸi trofee. Această sală de sport arăta mult mai bine decât însăşi ÅŸcoala. Un lucru cam ciudat, de altfel. Am văzut o uşă albastră pe care scria cu litere negre, îngroÅŸate: Vestiar. Kyle a intrat înaintea mea pe ea, iar eu l-am urmat îndeaproape. ÃŽnăuntru erau numeroase rânduri de dulapuri, între ele fiind aÅŸezate bănci lungi, din lemn. ÃŽn partea stângă erau două uÅŸi – una care ducea la toaletă ÅŸi una la duÅŸuri. Kyle ÅŸi-a scos sacoul, cravata ÅŸi cămaÅŸa imediat, băgându-le într-un dulăpior. Eu, însă, aÅŸteptam în pragul uÅŸii ÅŸi îl priveam pe băiat. De fapt, îi admiram abdomenul bine lucrat. Eram fată ÅŸi, ei bine, asta era una dintre slăbiciunile fetelor. Kyle s-a întors înspre mine, ridicând dintr-o sprânceană. - Nu te schimbi? a întrebat, calm. - Ba da, dar unde e vestiarul fetelor? m-am interesat, privind în jur curioasă. Kyle a început să râdă zgomotos fiind vag amuzat de întrebarea mea. Nu ÅŸtiam ce era atât de amuzant, dar apoi mi-a răspuns la întrebare. Am aflat că nu era un vestiar de fete, ci toÅ£i se schimbau la comun. Nefiind atât de multe fete în Colegiu, nu a fost necesară construirea unui loc de schimbat pentru ele. Mi-am dat ochii peste cap, iar roÅŸcatul mi-a arătat un dulap gol, unde să-mi las hainele ÅŸi mi-a aruncat un costum de basket. - PoÅ£i, te rog frumos, să te întorci cu spatele? Sau trebuie să te leg la ochi? am întrebat, observând cum se holba la mine, chiar dacă îmi scosesem doar sacoul ÅŸi îmi desfăcusem cravata. - Dacă mă rogi aÅŸa frumos, am să mă întorc, a zâmbit el uÅŸor, întorcându-se cu spatele la mine. Am zâmbit ÅŸi mi-am pus rapid maieul lung ÅŸi negru, cu dungi roÅŸii pe lateral ÅŸi cu un număr pus pe el. Apoi mi-am tras pe mine pantalonii de aceeaÅŸi culoare, ce aveau exact acelaÅŸi model. Mi-am prins părul în coadă ÅŸi am pornit înspre Kyle, trântind înainte uÅŸa dulapului. Åži el purta acelaÅŸi costum, dar pe tricoul lui era imprimat numărul 14, iar pe al meu 13. Mi-a dat ÅŸi un număr ghinionist. ÃŽnsă aveam să câştig, chiar dacă el era atât de încrezător în propria persoană. Aveam să îi dovedesc să eram mai bună decât el. Cu orice preÅ£. Cu toate acestea, încrederea mi s-a spulberat când am păşit în arenă, în urma lui Kyle. RE: Când fulgerul loveÅŸte - Abbeh. - 27-07-2011 AÅŸa. Sunt aici D: Å¢i-am zis că vreau să fiu prima ÅŸi, ei bine, sunt prima. Mă bucur mult că ai ales până la urmă acest titlu, pentru că, mie una, mi se pare genial. - Å¢i-am zis că dacă ar fii o carte, cu siguranţă aÅŸ cumpăra-o -. Nu pot să cred că mi-ai dedicat primul capitol - pe lângă faptul că deseori eÅŸti sadic, acum ai fost cel puÅ£in dulce. :3 -. Thank youuu * hugs * Revenind la fic: Nu ÅŸtiu de ce îmi place atât de mult de Kyle, iar tu ÅŸtii foarte bine că basketul este slăbiciunea mea. ÃŽmi place că descrii dintr-o perspectivă feminină, plus că-mi place enorm cum ai conturat-o pe Melissa. Prologul e ÅŸi el foarte, foarte frumos, nici nu mă aÅŸteptam la ceva mai puÅ£in din partea ta. ;o3 Ca idee e foarte diferit de ce ai făcut până acum ÅŸi ar fii o adevărată provocare pentru tine să scrii ceva ce nu conÅ£ine fantasy, dar pariez că o să te descurci la fel de bine : )) - începutul e cel puÅ£in promiţător -. Ai reuÅŸit, totuÅŸi, să faci personajele principale la fel de ... ăhm, intrigante ca în restul ficurilor tale. AÅŸ mai scrie, dar sunt cel puÅ£in obosită ÅŸi nu prea sunt coerentă la ora asta, dar la următorul capitol am să-Å£i las un comentariu mai consistent. AÅŸtept următorul capitol, spor la scris, hun\' ! >:D< RE: Când fulgerul loveÅŸte - Mad Hatter - 28-07-2011 Bunăăă. xD *hug* Eh, Å£i-am spus că am să trec pe aici ÅŸi uite-mă făcând asta. First, ador titlul. Secănd, cunoÅŸteam jumătate din conÅ£inut, dar tot am citit întreg capitolul. xDD AÅŸa. Titlul mi se pare ok, actually îi chiar drăguÅ£. Deci, în concluzie îmi place + mă face curioasă să aflu legătura dintre el ÅŸi conÅ£inut. Ä‚hm, descrierea personajelor ÅŸi a locului în care se aflau a fost bună. I mean, mereu se poate ÅŸi mai bine, nu? Dialogul nu a fost sec, sau mă rog, mie nu mi s-a părut sec. A fost ok, plus am adorat vreo două sau trei replici. AcÅ£iunea nu e fugărită de vreun animal or smth like this, ba chiar decurge lin ÅŸi frumos. xD Oh, da. GreÅŸeli de tastare nu am observat ÅŸi sinceră să fiu, nici nu cred că au fost. Btw, mi-a plăcut foarte mult prologul. Personajele: Păăăăi îmi place muuult de Kyle. xD Åži de Melissa - btw, mă bucur că scri din perspectiva tipei - doar că superbul de Kyle mă atrage mai mult. Oh, ÅŸi sportul îmi place. Mm, treaba asta devine cam dubioasă. :]] ÃŽmi plac cam multe la fic ÅŸi nu cred că e de bine. :- \" AÅŸa. Am să aÅŸtept next-ul cuminte ÅŸi te roooog dulce-dulce să mă anunti ÅŸi pe mine când îl aduci. *puppy eyes* Spor la scris ÅŸi multă imaginaÅ£ie! ^^ *hug* xoxo. RE: Când fulgerul loveÅŸte - hiimera - 31-07-2011 Yo ! WELL... Am trecut ieri ÅŸi am citit. Dar din păcate nu am lăsat com, fiindcă nu prea am ÅŸtiu ce să spun. Acum am ocazia. Nu am citit până acum nici o creaÅ£ie de a ta, e prima dată ÅŸi pot spune că scri frumos ÅŸi complex. Nu doar asta, conturezi bine personajele, nu doar prin caracterizarea directă, ci ÅŸi prin cea indirectă. Sportul ales este unul incitant, plin de adrenalină.. eu una nu mă pricep aÅŸa de bine la basket.. doar aÅŸa ÅŸi aÅŸa. ÃŽnsă sunt curioasă să văd cum au să decurgă toate în poveste. Personajele îmi plac de pe acum, bine că totul coboară ÅŸi urcă, deci ne aÅŸteptăm la suprize din partea ta, cred... Se poate ca nu mereu să trec cu un com, dar de citit am să citesc. That` all. RE: Când fulgerul loveÅŸte - Meal. - 05-08-2011 Helău. Vă mulÅ£umesc pentru comentarii * hugs * Am venit cu al doilea capitol ÅŸi, îmi pare rău să vă anunÅ£, dar al treilea o să vină abia peste două săptămâni fiindcă sunt plecat la mare ÅŸi nu ÅŸtiu cât timp o să stau să scriu - sau dacă o să-mi iau laptopul. Ah, ÅŸi din cauza faptului că trebuia terminat azi, capitolul nu e corectat. Lectură plăcută! II MulÅ£i mi-au spus că emoÅ£iile ne fac mai puternici, însă, în astfel de momente, credeam că totul era o mare minciună. Mă aflam în arena uriaşă a Colegiului Aran’gar ÅŸi stăteam pironită în mijlocul terenului de baschet, privind în jur. Elevii se holbau la mine, ÅŸuÅŸoteau ÅŸi unii chiar râdeau. De mine. Deveneam bătaia de joc a ÅŸcolii. ÃŽnsă nu mă puteam miÅŸca, trupul fiindu-mi paralizat de toate acele sunete. Deveneam paranoică, probabil. Am simÅ£it o mână bătându-mi uÅŸor umărul ÅŸi m-am întors rapid, dintr-o singură miÅŸcare. ÃŽn faÅ£a mea stătea relaxat un tip foarte chipeÅŸ. Părul său blond era răvăşit, iar ochii lui de culoarea lemnului mă fixau. Pielea îi era uÅŸor bronzată, pe chip fiindu-i întipărit un zâmbet larg. - Respiră adânc, gândeÅŸte-te că îl poÅ£i învinge ÅŸi avântă-te. Să nu îţi stea mintea la zgomotele din arenă fiindcă ei cred că nu îl poÅ£i bate fiindcă eÅŸti fată. DovedeÅŸte-le de ce eÅŸti capabilă. Nu ezita ÅŸi vei reuÅŸi, mi-a spus tipul la ureche. Când am vrut să îi mulÅ£umesc pentru sfatul său drăguÅ£ ÅŸi uimitor, el dispăruse. ÃŽn urma sa am putut simÅ£i doar mirosul unui parfum scump, cu un uÅŸor iz de lămâie. Am oftat, întrebându-mă dacă aveam să-l mai văd vreodată prin ÅŸcoală sau dacă nu. ÃŽnsă nu am putut să visez atât de mult la băiat fiindcă mi-am auzit numele strigat, pe un ton autoritar. M-am întors în direcÅ£ia respectivă ÅŸi am putut vedea un bărbat înalt, cu puÅ£ină burtă, ce era îmbrăcat într-un costum de arbitru. Å¢inea într-o mână mingea, iar în cealaltă fluierul pe care l-a băgat în buzunar. Nu părea că avea să arbitreze jocul. Eu ÅŸi cu Kyle ne-am apropiat, el privind atent în ochii mei. - Un joc simplu, doi la doi. Cine marchează cinci coÅŸuri câştigă. Faulturile sunt permise, deÅŸi ar fi bine să încercaÅ£i să le evitaÅ£i, a spus bărbatul. Fără arbitru, a adăugat, observând că îl priveam nelămurită. Imediat după aceea, a aruncat mingea în aer, iar Kyle a sărit înspre ea. Desigur, nici eu nu m-am lăsat mai prejos, deÅŸi el era mai înalt decât mine. A aruncat mingea într-o parte, mai aproape de el ÅŸi a început să alerge în direcÅ£ia aceea. Desigur, nu m-am lăsat mai prejos ÅŸi l-am prins de tricou, sărindu-i în cârcă. Nu a părut foarte surprins fiindcă a continuat să alerge. Apoi l-am sărutat uÅŸor pe gât, lingându-i pielea ÅŸi muÅŸcându-l uÅŸor. Probabil că nu s-a aÅŸteptat la aÅŸa ceva fiindcă a gemut ÅŸi s-a oprit. Am surât, fericită că tehnica a funcÅ£ionat, ÅŸi am plonjat înspre minge. Am prins-o destul de repede ÅŸi am început să alerg înspre coÅŸul adversarului meu. ÃŽnsă Kyle s-a ridicat mult prea devreme de pe jos ÅŸi m-a privit urât. Nu îi convenise ce făcusem ÅŸi, sinceră să fiu, nici eu nu eram mândră de gestul meu. Gâtul era un loc sensibil al băieÅ£ilor ÅŸi, probabil, că făcusem o greÅŸală. Furios, a început să alerge în direcÅ£ia mea, părul său roÅŸcat devenind un fel de tornadă de foc. Am încercat să îl fentez, însă mi-a pus piedică. M-am prăbuÅŸit pe podea, lovindu-mă la gleznă. Până să mă ridic, Kyle a marcat un coÅŸ ÅŸi a aruncat mingea înspre mine. Poate că făcuse asta din milă fiindcă nu voia să câştige aÅŸa uÅŸor, însă i-am acceptat provocarea. Cu chiu cu vai, m-am ridicat de pe jos, testându-mi glezna. Mă înÅ£epa uÅŸor când călcam, dar puteam să o ignor. Trebuia. Am început să alerg uÅŸor ÅŸchiopătat spre coÅŸ ÅŸi, când Kyle mi-a apărut în faţă, i-am dat un pumn în burtă. Nu a părut afectat, dar a stat câteva secunde pe loc, moment perfect pentru ca să marchez un coÅŸ. Era egalitate. Perfect. Restul meciului a fost unul foarte palpitant, plin de faulturi. ÃŽnsă se terminase cu un rezultat nu foarte bun pentru mine. Pe lângă numeroasele lovituri sângerânde, pierdusem. Cu o diferenţă de un punct! Mi-am dat ochii peste cap ÅŸi m-am trântit pe podea, încercând să ignor râsetele celor din jurul meu. Nu păreau surprinÅŸi că am pierdut, dar le plăcea să îşi bată joc de mine. Mi-am strâns picioarele pe lângă trup, străduindu-mă să nu plâng. Nu aveam de ce fiindcă toÅ£i ÅŸtiau că Kyle D’Angers e cel mai bun din ÅŸcoală. Nu aveam cum să îl înfrâng. PuÅ£in mai târziu, Kyle a trecut zâmbitor pe lângă mine, iar eu mi-am ridicat privirea înspre el. Era la bustul gol, iar toate fetele – puÅ£ine, ce-i drept – îl priveau ÅŸi aproape că salivau. ÃŽi auzeam până ÅŸi pe băieÅ£i cum spuneau cât de bine arată. Mi-am dat ochii peste cap ÅŸi, nu ÅŸtiam de ce, am avut convingerea că se găseau câţiva tipi gay. - Elevi ÅŸi eleve, ÅŸtiÅ£i ce căutăm toÅ£i aici, a început Kyle. Să anunÅ£ în ce echipă este... - Ratata aia! a Å£ipat un băiat înalt, aruncând cu o minge de basket înspre mine. Nu am avut timpul necesar pentru a mă feri fiindcă întreg corpul mă durea mult prea tare. Am închis ochii, strângându-i ÅŸi rugându-mă să nu mă lovească în cap. ÃŽnsă nu s-a întâmplat nimic, nu am simÅ£it nimic. Temătoare, am deschis ochii ÅŸi l-am văzut pe Kyle stând pe vine în faÅ£a mea, cu mâinile aÅŸezate în dreptul feÅ£ei sale. Nu ÅŸtiam ce să spun ÅŸi nici ce se întâmplase, dar nu mi-a luat mult să-mi dau seama. Adolescentul sărise în faÅ£a mea pentru a mă apăra ÅŸi primise el o lovitură puternică în obraz. ToÅ£i elevii îl priveau speriaÅ£i ÅŸi mă întrebam ce reacÅ£ie putea să aibă. Tipul ce aruncase mingea tremura din toate încheieturile ÅŸi se dădea lent înapoi, lovindu-se de diferite persoane. Kyle s-a ridicat lent ÅŸi s-a întors cu faÅ£a spre mine, iar eu i-am putut vedea urma roÅŸie de pe obraz. Mi-a întins uÅŸor mâna ÅŸi m-a ajutat să mă ridic, gestul său surprinzându-mă destul de tare. Mă ridicasem mult prea repede de pe jos, însă, ÅŸi am simÅ£it cum o ameÅ£eală cumplită mă cuprinde. ÃŽncepusem a mă legăna pe picioare, precum un om beat, dar am realizat că, atunci când nu mă mai balansam, eram sprijinită de cineva. Da, chiar Kyle D’Angers mă sprijinise de trupul său pentru a nu mă sprijini. Sigur voia să îi întorc favoarea, doar nu făcea asta pentru a fi un coleg model. L-a fixat, mai apoi, cu privirea pe adolescentul răspunzător de toate acestea ÅŸi a zis cu o voce mai mult decât înfiorătoare: - DetenÅ£ie. Trei luni. Cea mai rea. Tipul a început să tremure ÅŸi mai tare ÅŸi apoi a fugit din sală. Nu ÅŸtiam ce era cu pedeapsa aceasta numită „cea mai reaâ€, dar probabil chiar era aÅŸa de se speriase ăla. Elevii au început să ÅŸuÅŸotească, arătând cu degetul înspre mine ÅŸi Kyle. Probabil că nu le convenea că băiatul model al ÅŸcolii o ajuta pe tipa cea nouă. Sincer, nici mie nu îmi convenea, dar, având în vedere că nu mă puteam Å£ine pe picioare, preferam această situaÅ£ie. - Cum spuneam, Melissa Mayer o să fie în echipa numărul doi datorită experienÅ£ei sale ÅŸi a rezistenÅ£ei. Este echipa condusă de Jesse Wilady, a spus brunetul. ÃŽn faÅ£a mea ÅŸi-a făcut apariÅ£ia tipul ce îmi dăduse sfatul acela la începutul meciului. Pe chip îi ÅŸedea un zâmbet ÅŸtrengăresc ÅŸi ochii îi erau fericiÅ£i. Mi-a ciufulit părul, ÅŸoptind un „bravo puÅŸtoaico!â€. Kyle i-a zâmbit blondului ÅŸi i-a spus să mă ducă la infirmerie ÅŸi, mai apoi, să îmi arate camera. Apoi brunetul mi-a făcut cu mâna, dispărând în mulÅ£ime. Privirea mi-a revenit asupra lui Jesse, noul meu căpitan. - Ei, puÅŸtoaico, te-ai descurcat mai bine decât mă aÅŸteptam ÅŸi l-ai surprins ÅŸi pe Kyle, se pare, a spus, pornind înspre uşă. - L-am surprins pe tip? Nu mi se pare, sincer, că m-a făcut praf, am spus, uÅŸor abătută. - Melissa, nu ai văzut că diferenÅ£a dintre scorurile voastre a fost atât de mică? Doar un punct. Ultimul băiat ce a jucat cu Kyle a pierdut imediat în faÅ£a lui, meciul ăla a durat doar cinci minute. Ai talent ÅŸi asta a văzut ÅŸi el. ÃŽn plus, l-ai faultat destul de mult ceace e cam imposibil la el. ÃŽn timp ce mergeam pe holurile largi ale stadionului, l-am tot văzut pe Jesse zâmbind ÅŸi nu puteam să nu întreb de ce era atât de fericit. Probabil că pentru echipa sa nu eram cine ÅŸtie ce avantaj, dat fiind faptul că eram o fată. Sau se putea ca aia să fie faÅ£a sa, tot timpul zâmbitoare. Oricum, mintea nu îmi stătea deloc la Jesse sau la echipă, ci la Kyle. Nu ÅŸtiam de ce mă gândeam aÅŸa de des la el, dar gestul său m-a uimit enorm. Se băgase în faÅ£a mea ÅŸi încasase o lovitură destul de puternică pentru... ce? Nici nu ne cunoÅŸteam deloc ÅŸi el a sărit să mă apere. Nu înÅ£elegeam de ce a făcut aÅŸa ceva. Dacă eram în aceeaÅŸi echipă era un oarecare motiv, dar acum? Poate că îi plăcea să pedepsească oamenii sau detesta bătăile sau nu îl suferea pe tipul ăla. Cine ÅŸtie? ÃŽnsă voiam să îi mulÅ£umesc pentru ce făcuse, deÅŸi nu era genul meu. Jesse s-a oprit în faÅ£a unei uÅŸi albe, mari ÅŸi am intrat amândoi înăuntru. Infirmeria era o cameră uriaşă în care se aflau trei paturi, mai multe dulapuri cu medicamente, un birou, niÅŸte scaune ÅŸi o chiuvetă. PereÅ£ii erau de un alb bolnăvicios, precum ÅŸi restul mobilierului. Pe un scaun l-am văzut pe Kyle, cu o pungă cu gheaţă pe obraz. Stătea cu ochii închiÅŸi ÅŸi nu îmi dădeam seama dacă ÅŸtia sau nu că eu ÅŸi Jesse intrasem. M-am uitat la blond, care îl privea la Kyle cu o expresie foarte ciudată pe chip, indescifrabilă. Mi-a făcut un semn pentru a lua loc pe scaun ÅŸi l-am ascultat, privirea fiindu-mi aÅ£intită asupra brunetului. Când acesta ÅŸi-a deschis ochii, am putut vedea oboseala din ei. Åži-a lăsat punga cu gheaţă pe birou ÅŸi am observat cât de vânăt îi era obrazul, foarte aproape de ochi. Era ÅŸi puÅ£in umflat, ochiul său drept părând vizibil mai mic. - ÃŽmi pare rău, am murmurat, lăsându-mi capul în jos. - Nu ai făcut nimic, doar eu am sărit în faÅ£a ta, a răspuns el, obosit. Vocea îi era calmă precum apa unui lac. Vorbea încet ÅŸi greu, nefiindu-i uÅŸor să spună ceva cu obrazul umflat. Pentru prima dată în viaÅ£a mea, cineva sărise să îmi ia apărarea ÅŸi, pentru prima dată, îmi venea să îmi cer scuze tot timpul unei persoane. Nu mă mai înÅ£elegeam deloc. Am tresărit când Jesse a pus vata udă de la spirt pe o rană sângerândă, însă nu m-am plâns deloc fiindcă puteam suporta aÅŸa zisa durere. Trebuia să fiu puternică ÅŸi să rezist precum un luptător. Nu mă aflam aici pentru a mă plânge, ci voiam să avansez ÅŸi să prind ziua când îl voi învinge pe Kyle. Da, cândva o să fiu pregătită ÅŸi, într-un meci, o să îl bat, o să fiu cea mai bună din Aran’gar. ÃŽnsă pentru asta trebuia să fiu puternică ÅŸi să mă antrenez. - Mă duc în cameră, a mormăit Kyle, ridicându-se de pe scaun. Pentru o secundă, aproape că l-am văzut legănându-se pe picioare ÅŸi aproape căzând, dar ÅŸi-a revenit imediat ÅŸi a ieÅŸit repede din încăpere. Åži Jesse păruse a fi observat fiindcă era oarecum trist. Nu ÅŸtiam care era relaÅ£ia dintre ei, dar blondul mă făcea să cred că ÅŸtia multe despre Kyle. Eram teribil de curioasă să aflu ce avea, de ce părea aÅŸa de slăbit când la meci avusese atâta energie. Erau multe enigme pe care trebuia să le rezolv, iar asta depindea foarte mult de Jesse, de cât de onest putea să fie. După ce mi-a pansat rănile am mers înspre camera unde aveam să stau – eu ÅŸi cu încă nu ÅŸtiu câţi băieÅ£i. Eram deja pe holurile internatului, pereÅ£ii fiind pătaÅ£i de carioci sau markere. Mi-a arătat o uşă mare, pe care era lipită o plăcuţă pe care scria mare „2â€. Am intrat amândoi, el fiind în faÅ£a mea, ÅŸi am putut vedea o cameră lungă, cu pereÅ£ii albi ÅŸi ferestre mari acoperite cu draperii de un verde pal. Pe de-o parte ÅŸi pe alta a pereÅ£ilor, erau puse paturi supraetajate, de două persoane. AÅŸternuturile erau, de asmenea, albe, iar în faÅ£a paturilor de campanie erau puse două lăzi – locul unde trebuia să ne Å£inem lucrurile. O uşă, în partea opusă a camerei ducea spre baia comună. Jesse mi-a arătat un pat liber, într-un colÅ£, mai ferit de celelalte ÅŸi fără etaj. - Aici e un loc bun să dormi, cred. ÃŽn jurul tău sunt trei fete, iar mai departe băieÅ£i. ÃŽÅ£i urez succes, draga mea. Am analizat patul ce nu arăta superb ÅŸi am văzut valizele mele puse lângă el. Se miÅŸcaseră extrem de rapid, nici nu mă aÅŸteptasem. Jesse a dat să plece, întorcându-se pe călcâie ÅŸi mergând înspre uşă. Bocancii săi militari făceau un zgomot puternic pe podea. Dintr-o dată, s-a întors cu faÅ£a la mine, de parcă îşi amintise ceva. S-a îndreptat spre o uşă pe care scria „Nu intraÅ£i†şi a ieÅŸit de acolo cu o cutie în mână, pe care mi-a înmânat-o. L-am privit curioasă, neînÅ£elegând ce era în ea, iar el ÅŸi-a dres glasul, spunând: - Acolo sunt bocancii tăi. Sunt măsura ta, nu îţi face probleme, Melissa. O să ai nevoie de ei când o să plouă afară. A zâmbit ÅŸi a dat să plece din nou. - Uniforma mea unde e? am Å£ipat, oprindu-l. - E pe un umeraÅŸ pe bagajele tale. S-au ocupat niÅŸte băieÅ£i de el, e intact, nu-Å£i face probleme. Iarăşi a vrut să plece, iar eu m-am trântit pe pat, observând umeraÅŸul. Trebuia să mă schimb la loc în uniformă, momentul acesta fiind perfect. Nimeni nu era în cameră. ÃŽnsă ceva mă sâcâia, iar la respectiva întrebare putea să-mi răspundă numai Jesse. Trebuia să risc fiindcă nu suportam să nu ÅŸtiu adevărul. - Kyle ce a păţit, Jesse? Era atât de slăbit... nu era el însuÅŸi în infirmerie. Jesse s-a întors cu faÅ£a la mine, pe chip fiindu-i întipărită aceeaÅŸi expresie indescifrabilă. A oftat ÅŸi s-a apropiat de mine, aÅŸezându-se pe patul meu. Salteaua a scârţâit sub greutatea noastră ÅŸi s-a lăsat destul de mult. Chiar mă întrebam cât avea să Å£ină vechitura asta numită pat. - Of, Kyle... Din felul în care începuse, nu puteam prevesti nimic bun. Åžtiam că Kyle ascunde ceva, iar Jesse părea să ÅŸtie foarte bine ce. ÃŽnsă îmi făceam griji enorme pentru Kyle ÅŸi nu înÅ£elegeam de ce. Ce treabă aveam eu cu Kyle D’Angers? RE: Când fulgerul loveÅŸte - matzaplouata - 07-08-2011 Uff... doua saptamani fara capitol? Ai face bine sa nu fie mai mult. :)) Mda... Dupa cum vezi, mi-am invins inexplicabila aversiune fata de lasatul comentariilor si am tastat cate ceva ca sa te felicit. Imi place mult tot ce ai scris pana acum aici. Mi se pare interesanta ideea. Sunt moarta de curiozitate ce ascunde Kyle. ;)) Well, ce altceva pot sa spun? Astept nextul. Have fun la mare. Ja ne!:-h RE: Când fulgerul loveÅŸte - Meal. - 09-09-2011 MulÅ£umesc pentru comentariu ! Åži îmi pare rău pentru întârziere, dar am fost într-o pană URIAŞĂ de inspiraÅ£ie. Lectură plăcută! Capitolul 3 Inima îmi bubuia în timp ce aÅŸteptam răspunsul de la Jesse. Nu ÅŸtiam care era motivul comportării mele, dar eram sigură că ceva nu era în regulă – ÅŸtiam aÅŸa bine să citesc oamenii? Åži era clar că domnul D’Angers nu îmi va spune niciodată ce are. Nu îl conoÅŸteam de foarte mult timp – de fapt, doar de două ore – , dar sigur avea un orgoliu uriaÅŸ. De fapt, de ce n-ar fi avut? El era cel mai din Aran’gar, părea bogat ÅŸi era chipeÅŸ – desigur, asta credeau toate fetele din ÅŸcoală. Åži eu îl consideram drăguÅ£, doar eram o tipă, dar nu îl iubeam ÅŸi nici nu mi-aÅŸ fi dorit să-l am ca iubit. Jesse a clătinat din cap cinci minute mai târziu ÅŸi m-a privit, ochii fiindu-i întunecaÅ£i de parcă ascundea un secret mortal. - De ce vrei să ÅŸtii? a întrebat, trecându-ÅŸi degetele lungi prin părul blond, privindu-mă agitat. Era clar stânjenit ÅŸi se observa că îi promisese lui Kyle că va păstra secretul. Ar fi trebuit să dau înapoi, să renunÅ£, însă am ignorat ce mi-a spus vocea interioară. Voiam să ÅŸtiu cu orice preÅ£ ÅŸi nu îmi păsa foarte tare dacă aveam să-l chinui puÅ£in pe Jesse. ÃŽn fond, doar nu aÅŸ răspândi secretul lui Kyle. - Tu de ce nu vrei să-mi spui? am replicat, încrucişându-mi mâinile la piept. A râs, dar nu părea amuzat, ci a făcut-o doar pentru ca eu să mă simt mai bine. Am apreciat gestul său fals ÅŸi am zâmbit fin, dându-mi o ÅŸuviţă după ureche. - ÃŽmi placi, a zis, afişând un zâmbet mult prea strălucitor ÅŸi mai puÅ£in fals. După ce mi-a observat privirea ciudată, adăugă: Nu în felul ăla, Mayer. Mă faci să cred că eÅŸti ca toate celelalte panarame din ÅŸcoală – perversă. Apoi, privirea i-a devenit serioasă. Kyle e... Ei bine, a avut experienÅ£e neplăcute cu părinÅ£ii săi ÅŸi asta l-a zguduit extrem de mult. Am înghiÅ£it în sec, aÅŸezându-mi mâinile în poală ÅŸi aÅŸteptând să vorbească. ÃŽnsă el se oprise, vrând să vadă dacă voiam să aud continuarea. Ochii îi erau întunecaÅ£i ÅŸi părea tulburat – mult prea tulburat. Oftând, s-a aÅŸezat lângă mine pe pat, salteaua ieftină scârţâind sub greutatea sa. M-a întrebat, încă o dată, dacă doresc să aud continuarea, iar eu am putut să dau doar din cap, ferindu-mi privirea de a lui. Nu voiam să îmi pierd curajul sau să par slabă în faÅ£a lui – niciodată. - El avea un frate mai mare, nu-mi mai amintesc numele lui, dar asta nu contează. Åži părinÅ£ii săi îl adorau pe fratele lui fiindcă câştigase nenumărate statale la basket – nu pierduseră nici una. Ah, am spus că toÅ£i din familia lui sunt sportivi? Da, părinÅ£ii lui au jucat basket, la fel ÅŸi bunicii lui ÅŸi, pe vremea aia, el ÅŸi fratele lui. ToÅ£i membrii familiei lui erau campioni la acest sport, iar cei doi părinÅ£i voiau ca ÅŸi Kyle ÅŸi frate-său să fie aÅŸa. ÃŽnsă, când fratele său a pierdut un meci – destul de important – părinÅ£ii săi l-au ucis cu un cuÅ£it de bucătărie chiar în faÅ£a lui Kyle... Vocea lui Jesse s-a pierdut, iar eu am înghiÅ£it în sec, încercând să mă gândesc la ceva frumos. Da, Mel, gândeÅŸte-te la lucruri frumoase... ÃŽnsă nu puteam să uit fiecare detaliu dat de Jesse ÅŸi îmi era la fel de imposibil să nu îmi imaginez scena. Să vezi cum îţi moare fratele în faÅ£a ochilor... Doamne, era oribil! Am observat privirea lui Jesse cum se întrista din ce în ce mai mult, părea că suferă enorm. - Åži, adăugă Jesse, dregându-ÅŸi vocea, pe vremea aceea Kyle era mai micuÅ£, deci îţi dai seama prin ce traumă a trecut. De atunci, părinÅ£ii săi foloseau cuÅ£itul de bucătărie pentru a-l tăia la încheieturi de fiecare dată când pierdea un meci. De aceea Kyle poartă manÅŸetele la ambele mâini, dacă ai observat. - De ce mai joacă basket, atunci? am întrebat, nerealizând cât de mult îmi tremura vocea. Jesse m-a privit pentru o secundă, parcă punându-ÅŸi a mia oară aceeaÅŸi întrebare. Desigur, ÅŸtia răspunsul, dar pentru el, probabil, nu avea noimă. Åži îl înÅ£elegeam perfect. Dacă aÅŸ fi trecut prin aÅŸa ceva, nu aÅŸ mai fi vrut să văd niciodată o minge de basket sau ceva, orice, legat de acest sport. Am simÅ£it cum pieptul mă apăsa dureros ÅŸi mă întrebam de ce a trebuit să sufere atât de mult Kyle. ÃŽn fond, era doar un adolescent nevinovat. - Pentru că aÅŸa i-a cerut fratele său... ÃŽl iubea nespus ÅŸi nu a putut să renunÅ£e fiindcă, pentru Kyle, o promisiune trebuie Å£inută, răspunse Jesse cu capul plecat. Nici nu am realizat când au început să-mi curgă lacrimile pe obraji atât de repede. Mă durea pieptul atât de tare încât îmi venea să Å£ip. Kyle mi se părea atât de puternic în aceste momente, atât de bun. Nu îmi venea să cred că povestea acestui băiat mă făcea să plâng. Cum putea să care atât de multă suferinţă ÅŸi aceasta să fie ignorată de toÅ£i ceilalÅ£i? Numai Jesse ÅŸtia de această poveste, iar restul ÅŸcolii nu. Părea că nu îşi dorea mila celorlalÅ£i, un lucru admirabil. Blondul se aÅŸeză pe vine în faÅ£a mea, ÅŸtergându-mi lacrimile ÅŸi zâmbindu-mi dulce. Am putut observa o urmă de regret pe chipul lui ÅŸi, parcă, ochii i-au strălucit. Oare îi dădeau ÅŸi lui lacrimile? De fapt, la o asemenea poveste tristă, poÅ£i doar să plângi ÅŸi să îţi doreÅŸti ca persoana respectivă să nu fi trecut printr-un asemenea iad. Jesse m-a bătut pe picior cu palma ÅŸi mi-a spus să mă pregătesc pentru cină. Când a vrut să plece, l-am oprit, întrebându-l unde sunt colegii mei de cameră. - Probabil că s-au schimbat la vestiare. Sunt sigur că sunt deja în sala de mese, aÅŸa că îmbracă-te, Mayer. Åži nu spune nimănui despre ce Å£i-am povestit, adăugă, făcându-mi cu ochiul ÅŸi ieÅŸind din încăpere. Acest băiat mă făcea să zâmbesc ÅŸi în cele mai critice momente ÅŸi mă bucuram oarecum că îl aveam ca un fel de ÅŸef. ÃŽn încercarea disperată de a-mi scoate din minte povestea cu Kyle, m-am dus să mă spăl pe faţă. Toaleta din această cameră era mai... sumbră decât mă aÅŸteptam. Era o încăpere uriaşă, cu faianÅ£a de un albastru închis. ÃŽn partea stângă era un ÅŸir lung de chiuvete murdare, în faţă erau uÅŸile de la toalete, iar în partea dreaptă erau duÅŸuri la comun – ce, părerea mea, nu erau prea frumoase. Oftând, m-am apropiat de o chiuvetă, aparent mai curată, ÅŸi mi-am dat cu apă rece pe chip. După ce mi-am revenit câtuÅŸi de puÅ£in, am ieÅŸit din baie, trântindu-mă pe pat. Nu aveam chef să merg la cină, chiar dacă stomacul îmi ghiorţăia. Pur ÅŸi simplu, povestea spusă de Jesse mi-a creat o stare de spirit proastă. ÃŽnsă eu îmi făcusem asta cu propriile mâini fiindcă l-am bătut la cap să îmi spună adevărul – deci, una peste alta, eu mă înjunghiasem pe mine însumi. Lent, mult prea lent, m-am ridicat din pat, luându-mi uniforma de pe umeraÅŸ ÅŸi începând să mă îmbrac. Cinci minute mai târziu, m-am dat cu singurul gloss din dotare ÅŸi mi-am pieptănat părul ciufulit, ce stătea anapoda. Am ieÅŸit pe uşă, îndreptându-mă spre sala de mese, târşâindu-mi picioarele pe culoarul semi-întunecat. Nu mă aÅŸteptam să găsesc pe nimeni acum pe culoar – majoritatea, probabil, se îndopau cu o mâncare nu prea aspectuasă. Poate eram critică, dar, în familia mea, mama era o bucătăreasă minunată ÅŸi vă daÅ£i seama ce lucruri delicioase prepara. Brusc, un mârâit – dacă l-aÅŸ putea numi aÅŸa – m-a făcut să tresar ÅŸi am putut observa mai multe umbre pe perete. Apoi, s-a auzit o bufnitură ÅŸi un alt sunet ciudat, similar primului. Nu ÅŸtiam de ce am mărit pasul, îndreptându-mă înspre locul conflictului. Acolo, am putut vedea doi băieÅ£i necunoscuÅ£i, cu un aspect nespălat, amândoi cu părul negru. ÃŽn faÅ£a lor, lipit de perete era Kyle. Unul dintre cei doi Å£inea în mână un cuÅ£it, a cărui lamă strălucea în lumina neonului. IniÅ£ial, m-am întrebat de ce brunetul stătea paralizat în faÅ£a inamicilor, dar când am văzut cum îşi atingea încheieturile, am înÅ£eles. - IdioÅ£ilor, marÅŸ de acolo! am Å£ipat, mergând cu paÅŸi mari înspre ei, postându-mă între cei doi ÅŸi Kyle. - Ia te uită! Nu e cumva fetiÅ£a ce a jucat în meci azi? a întrebat cel cu ochi albaÅŸtrii, rânjind. Mi-a atins obrazul pe care aveam un pansament ÅŸi a smuls leocoplastul de pe rană. Am scâncit, simÅ£ind cum sângele iese la suprafaţă. Durea puÅ£in. - LăsaÅ£i-o în pace! a Å£ipat Kyle, punându-ÅŸi o mână tremurândă pe umărul meu. Åžtiam că nu putea vedea lama aceea, oricât de puternic ar fi fost. Era slăbiciunea lui ÅŸi, ei bine, nu putea lupta cu ea. AÅŸa că, am rămas fermă pe poziÅ£ie, simÅ£ind cum cuÅ£itul îmi crestează uÅŸor obrazul. ÃŽnsă nu simÅ£eam nimic. - Ce e, D’Angers? Nu poÅ£i să-Å£i salvezi oponenta din meciul de azi? Atât de slab eÅŸti? a început cel cu ochii verzi. - Taci dracului din gură, jigodie! EÅŸti doar un tâmpit demn de milă. O javră, am rostit, plină de scârbă. Celălalt a apăsat cu putere cuÅ£itul în obrazul meu, iar eu am scâncit. Dacă acopeream cu mânile lama, atunci Kyle putea acÅ£iona, nu? AÅŸa că, fără a mă gândi, am pus ambele palme pe partea tăioasă a cuÅ£itului, strângând cu putere. Nu am simÅ£it durerea, ci doar l-am văzut pe Kyle sărind din spatele meu, doborând primul huligan într-o secundă ÅŸi, mai apoi, pe al doilea. Era puternic ÅŸi rapid. După ce i-a lăsat leÅŸinaÅ£i pe jos, ÅŸi-a îndreptat privirea spre a mea. Eu rămăsesem cu cuÅ£itul strâns în mână, pe el curgând sânge. - Melissa, dă-i drumul, mi-a spus Kyle, punându-ÅŸi mâinile pe umerii mei. La auzul vocii sale calme, am scăpat cuÅ£itul din mâini, fără a comenta. Rămăsesem împietrită, privind cum sângele mi se scurgea pe palme ÅŸi apoi cădea pe jos. Am rămas aÅŸa preÅ£ de câteva minute bune – el privindu-mă, iar eu făcând acelaÅŸi lucru. Eram hipnotizată de acel verde intens, asemenea frunzelor în toiul verii, dar care erau atât de triÅŸti, atât de melancolici. Părea pierdut undeva, în timp, amintindu-ÅŸi ceva mult prea înfiorător pentru a fi gândit. Maxilarul i se încleÅŸta, ochii i se întunecau ÅŸi priveau pierduÅ£i ceva din ai mei. Câteva minute mai târziu, am putut auzi picăturile de apă ce loveau acoperiÅŸul campusului ÅŸi am realizat că începuse să plouă. Zgomotele deveneau din ce în ce mai puternice ÅŸi, cu cât se amplificau, se întunecau ochii lui Kyle. Când irisul îi era aproape negru – nu mă întrebaÅ£i cum a luat naÅŸtere această schimbare – un fulger a lovit cel mai îndepărtat copac de campus. Zgomotul acela puternic, ne-a făcut pe amândoi să tresărim, revenindu-ne. Kyle se uita la mine nedumerit, iar eu am putut să afiÅŸez aceeaÅŸi privire întrebătoare. Chiar nu ÅŸtiam ce se întâmplase fiindcă, în momentul de furie al lui Kyle, natura parcă a reacÅ£ionat, devenind violentă. Iar acum... ploaia se oprise, copacul nu părea deloc afectat... De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Imediat după acest moment ciudat, Kyle ÅŸi-a rupt o bucată din cămaşă, înfăşurând-o în jurul palmelor mele ce, apropo, sângerau. Desigur, nu mai Å£ineam minte, uitasem de acest episod nu foarte dureros, dar sângeros. M-am strâmbat când a înfăşurat materialul în jurul rănii, strângând destul de tare. Apoi, privind palma mea stângă – cea nebandajată – a oftat. Åži-a mai rupt o bucată din cămaşă, înfăşurând-o în jurul celeilalte răni. - Te doare? a întrebat, ridicându-ÅŸi privirea spre mine, ochii săi făcându-mă să mă topesc. De când mă ÅŸtiam, adoram culoarea verde, iar cea a iriÅŸilor lui Kyle era una cu adevărat spectaculoasă. Străluceau într-un fel aparte, te făceau să te topeÅŸti doar privindu-i. O culoare cu adevărat minunată. Nu am reuÅŸit să articulez nimic, tot ce mi-a ieÅŸit pe gură fiind un bâlbâit prelung, sfârÅŸit cu un zâmbet strâmb. Haide, Mel, spune ceva! doar nu vrei să fii considerată o fraieră... , îmi ÅŸoptea vocea interioară, dar eu abia o puteam auzi. Kyle m-a prins de degete ÅŸi m-a tras după el pe culoarul lung, slab luminat. Atingerea sa era electrică, mă făcea să mă cutremur. Era ceva ciudat la acest băiat – ochii săi mă făceau să mă cutremur, atingerea sa mă făcea să tremur... el mă făcea să mă simt ciudat. Åži, totuÅŸi, nu îl plăceam ÅŸi îmi creea această senzaÅ£ie stranie. Ne îndepărtam din ce în ce mai mult de sala de mese, iar peisajul se schimba – totul părea puÅ£in mai frumos. Când am ajuns în faÅ£a unei uÅŸi, am observat că era cea de la camera lui Kyle ÅŸi m-am întrebat ce căutam acolo. Apoi, când am privit pansamentul însângerat, am realizat de ce mă adusese în camera sa. Am intrat prima, cufundându-mă în întuneric, dar am putut sesiza că era mult mai cald decât pe hol. Kyle a aprins lumina ÅŸi m-a condus până înăuntru – camera sa era spaÅ£ioasă, cu geamuri în stil franÅ£uzesc ÅŸi cu pereÅ£ii albi, iar tot mobilierul era nou. Fără a mă gândi mult, m-am trântit pe pat, sprijinindu-mă de peretele alb. L-am privit pe Kyle cum se fâţâia prin cameră, căutând trusa de prim ajutor. - Stai liniÅŸtit, frate, mi-e bine, am spus, fiind amuzată de felul în care scotocea ÅŸi se învârtea prin cameră. Faci mai mult dezastru, am adăugat, observând că distrugea ordinea de mai devreme. - Dar mâna ta... - E bine. E o rană minoră, nu mă omoară un cuÅ£it, am spus calmă, făcându-i cu ochiul. A oftat ÅŸi s-a aÅŸezat lângă mine pe pat, luându-mi o mână într-a lui, analizând-o. Până ÅŸi simpla sa atingere m-a făcut să tresar, iar privirea s-a amuzată m-a surprins. Mi-am muÅŸcat buza, repetându-mi că nu aveam de ce să mă comport astfel, că acest băiat era normal. Åži, da, chiar era normal. Doar nu avea să se transforme într-un mutant sau într-un extraterestru, nu? Cred că am stat aÅŸa mult timp, privind tavanul, liniÅŸtea domnind. Nimeni nu a spus nimic de parcă nu doream să stricăm armonia ce s-a aÅŸternut asupra noastră. Nu mă puteam gândi la ceva consistent, doar la ce se întâmplase în seara aceea ÅŸi, desigur, la ce mi-a povestit Jesse. ÃŽncă nu îmi venea să cred prin ce a trecut Kyle, dar nu trebuia să îi spun că ÅŸtiu. Era un secret. Brusc, telefonul a sunat, iar Kyle D’Angers nu s-a miÅŸcat să răspundă, a aÅŸeptat doar să intre robotul. AÅŸa făceam ÅŸi eu deseori acasă când îmi era lene să mă ridic din pat sau când nu aveam chef de vorbit. Fiecare om are nevoie de un moment de liniÅŸte, nu? Soneria enervantă a mai bârâit câteva secunde, apoi s-a auzit vocea lui Jesse în toată încăperea: - Kyle, nu ÅŸtiu ce să mă fac cu Avril aia... Mă tot bate la cap non stop, să mă mut cu ea-n cameră, să o iau în echipa mea. Mă disperă, pur ÅŸi simplu! E o curvă, înÅ£elegi? Åži nu ÅŸtiu cum să scap de ea că e aÅŸa frumoasă de pocneÅŸte. Din cauza ei am eu coÅŸmaruri noaptea. Apropo, poate-ai fi mai atent cu Melissa... Åži acesta a fost sfârÅŸitul unui mesaj destul de ambiguu – mai ales finalul. Nu mă aÅŸteptam ca Jesse să fie un astfel de om, o persoană care să trateze femeile ca pe niÅŸte cârpe. Azi îţi trebuie, mâine sunt la gunoi. Părea chiar de treabă, deÅŸi prima impresie nu e niciodată cea adevărată. ÃŽnsă, înainte de a avea păreri pripite, am să descopăr ÅŸi cum este această Avril, care, pare-se, e din Aran’gar. Dar despre ce vorbea Jesse în partea a doua a mesajului său? Să fie Kyle mai atent cu mine? ÃŽn ce fel? Adică, la meci, da, m-a făcut praf, dar nimic mai mult. Blondul nu avea cum să ÅŸtie de întâmplarea din această seară. Sigur era la masă ÅŸi nu avea de ce să se gândească la Kyle sau la mine – imposibil să se gândească la persoana mea. Kyle a oftat, trecându-ÅŸi mâna prin părul brunet, de o culoare atât de intensă, atât de minunată. Am putut observa cât de albă îi era pielea ÅŸi, pentru o secundă, m-am întrebat dacă nu cumva îi era rău, dar ideea aceasta mi-a ieÅŸit din minte imediat ce a rostit numele amicului său. Din tonul său înÅ£elegeam că era dezamăgit într-o oarecare măsură de Jesse. Dar de ce? Sigur totul avea legătură cu Avril ÅŸi mă întrebam ce naiba avea tipa asta de îi ocupa mintea lui Jesse. - Ce s-a întâmplat? am întrebat, observând că brunetul ofta frecvent, tosnindu-ÅŸi degetele de pianist. - Nimic... a ÅŸoptit, fiind cufundat în propriile gânduri. Nu ÅŸtiam de ce, dar Kyle mi se părea un prieten atât de bun. De cât timp eram în viaţă, n-am mai văzut un tip care să se strofoace atât pentru un amic, căruia să îi pese atât de mult. ÃŽl admiram pentru acest lucru chiar foarte mult. Nici nu mi-am dat seama cât de repede a zburat timpul până când, moartă de foame, stomacul meu a început să ghiorţăie. Acel zgomot enervant, ne-a făcut pe amândoi să râdem – ÅŸi unul foarte puternic. Kyle a propus să îmi dea ceva de mâncare din „stocul său personalâ€, iar eu am fost trimisă la baie să mă „pregătesc†pentru cină. Baia era o cameră mult prea mare, cu faianÅ£a de un crem plăcut ÅŸi cu un jacuzzi uriaÅŸ în colÅ£. Deci aÅŸa era viaÅ£a de căpitan, mă gândeam, în timp ce îmi spălam mâinile, apa devenind roÅŸie de la sânge. Nu m-am dat ÅŸi cu săpun din cauză că m-ar fi usturat mult prea tare. Mi-am privit mai apoi palmele, observând că tăietura era mai adâncă decât credeam. Pentru ca băiatul să nu vadă rănile, m-am bandajat din nou cu fâşiile din cămaÅŸa lui. Apoi, cu o faţă zâmbitoare, senină, am ieÅŸit din baie. - Rahat! l-am auzit pe Kyle exclamând ÅŸi m-am uitat rapid în direcÅ£ia de unde venea vocea. L-am văzut pe Kyle stând aplecat asupra unei mese de călcat, privindu-ÅŸi degetul arătător ÅŸi apoi cămaÅŸa ce stătea ÅŸifonată. Apoi am realizat că, în faÅ£a mea, era un exemplar al puternicului Kyle D’Angers la bustul gol, cu pieptul ademenitor ÅŸi mirific dezgolit. Avea muÅŸchi – nu mulÅ£i, dar pătrăţelele se vedeau, oarecum – chiar dacă toÅ£i îl credeau un băiat mult prea slab pentru a juca basket. Nu am putut să-mi iau privirea de la abdomenul său, de la pielea sa albă precum fildeÅŸul. Arată bine, am gândit, dar imediat am adăugat: Nu sunt atrasă de el, recunosc doar adevărul! Cum să îmi placă atât de mult? E doar un tip care arată bine, dar lipsesc fluturaÅŸii din stomac. Am chicotit când l-am văzut chinuindu-se cu respectiva cămaşă ÅŸi m-am întins după fierul de călcat, făcând treaba în locul său. - Nu, lasă-mă pe mine! a spus hotărât. Doar arată-mi ce trebuie să fac. - Dă pe spate ÅŸi ai grijă să nu laÅŸi cute. Concentrează-te, fii atent, nu lăsa nimic să-Å£i distragă „ţintaâ€, am început să spun. Parcă aÅŸ fi un general de război, am spus amuzată. Când am fost la baie, mi-am deschis nasturii de la cămaşă, ÅŸtergându-mă de o pată de sânge aflată pe piept – nu mă întrebaÅ£i cum a apărut acolo. Åži, desigur, uitasem să îi închid pe toÅ£i ÅŸi, în momentul de faţă, ofeream o priveliÅŸte minunată către decolteul meu. Cum Kyle e, totuÅŸi, un băiat, a rămas cu privirea aÅ£intită pe decolteul meu ÅŸi a lăsat fierul pe cămaşă. Când a început să scoată fum, m-am repezit către el, ridicându-l. - Trebuia să te concentrezi, nu să fii cu mintea în alte direcÅ£ii! m-am răstit, privind gaura făcută de fier în material ÅŸi dându-mi o palmă peste frunte. - Nu e vina mea, profa, că au intervenit alÅ£i factori externi care mi-au distras atenÅ£ia asupra... chestiei ăsteia! Åži nu-i vina mea că ai un decolteu atât de atrăgător, adăugă ÅŸi râse. Ne-a bufnit pe amândoi un râs puternic ÅŸi ne-am prăbuÅŸit pe pat, fiind extrem de amuzaÅ£i de situaÅ£ia creată. Niciodată n-am crezut că acest băiat, cel mai bun sportiv din ÅŸcoală, o să fie atât de amuzant. Prima dată când l-am văzut, mi s-a părut doar un alt tip superficial, dar, se pare, că viaÅ£a îmi dă o altă palmă puternică. Cinci minute mai târziu, am fost de acord ca eu să calc o altă cămaşă, iar Kyle să se ocupe de proviziile sale – îmi era chiar foame. După ce am terminat ce aveam de făcut, ne-am trântit amândoi pe pat ÅŸi brunetul mi-a dat o farfurie de lasagna. Nu-mi venea să cred. Astea erau proviziile sale? - Doamne, mă aÅŸteptam să îmi dai o conservă cu peÅŸte, nu lasagna! am râs. E felul meu preferat. - Åži al meu, a zâmbit, ochii de smarald strălucindu-i în lumina slabă a neonului. Apoi, fără a mai spune orice altceva, am început să mâncăm ÅŸi, spre surprinderea mea, lasagna asta era mai bună decât mă aÅŸtepam. Oricum, Kyle nu avea să-mi spună niciodată de unde făcuse rost de acest deliciu, doar nu era fraier. După ce am terminat copioasa cină, m-am uitat la ceas, observând că se făcuse ora unsprezece – cu mult după stingere. Agitată, am hotărât să plec, fără tragere de inimă. Nu ÅŸtiam de ce, dar compania lui Kyle mă făcea să mă simt mai bine într-un fel destul de bizar. Desigur, a trebuit să întreb cum să ajung în cameră fără a fi prinsă de supraveghetori, iar brunetul mi-a oferit din nou, binevoitor, ajutorul. La ora unsprezece ÅŸi un sfert luau o pauză de cinci minute ÅŸi mă puteam strecura în cameră fără probleme. Când am dat să plec – deÅŸi mai erau cinci minute până la pauză – mâna mi-a fost prinsă de Kyle. Privirea îi era serioasă ÅŸi se uita fix în ochii mei. Åžtiam că avea să urmeze o discuÅ£ie serioasă, dar eram curioasă să aflu ce voia să-mi spună sau să mă întrebe. - Åžtiai despre poveste? a întrebat, înghiÅ£ind în sec. Pe moment, am rămas perplexă, neînÅ£elegând la ce poveste se referea. Precum o altă palmă – una dintre nenumăratele de azi – am primit ÅŸi răspunsul. Cum puteam să nu îmi dau seama că se referea la trecutul său? Cât de tâmpită ÅŸi neatentă încât să nu-mi dau seama? Åži, ce aÅŸ putea face acum? Să mint un băiat atât de onest, dulce ÅŸi drăguÅ£ precum Kyle D’Angers? Sau să încerc să evit o ceartă între el ÅŸi Jesse, minÅ£indu-l? Ambele variante aveau avantaje ÅŸi dezavantaje, iar alegerea era numai ÅŸi numai a mea. RE: Când fulgerul loveÅŸte - matzaplouata - 10-09-2011 Oh, wow. Capitolul a fost superb. Genial. Magnific. Nu găsesc suficiente adjective. Pana ta de inspiraÅ£ie. Dar a meritat să aÅŸtept atât. Săracul Kyle. Cum pot niÅŸte părinÅ£i să-ÅŸi omoare propriul copil? Doamne! Mi-a plăcut reacÅ£ia Melissei de pe hol. Nu cred că aÅŸ fi avut curaj să fac aÅŸa ceva :-? . Minunat capitolul. Mi-a plăcut la nebunie. Åži acum îl aÅŸtept pe următorul că deh... n-am încotro. *laughs* Multă inspiraÅ£ie! Åži sper că mai repede. ;)) Ja ne! ^^ |