Sângele tău este cerneala mea - Versiune listare +- Animezup - forum manga si anime (https://www.animezup.com/forum) +-- Forum: Fan Zone (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Zone) +--- Forum: Fan Fiction (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Fiction) +---- Forum: Arhiva (https://www.animezup.com/forum/Forum-Arhiva--169) +---- Subiect: Sângele tău este cerneala mea (/Thread-S%C3%83%C2%A2ngele-t%C3%84%C6%92u-este-cerneala-mea) |
RE: Sângele tău este cerneala mea - Meal. - 16-06-2011 Vă mulţumesc enorm pentru comentarii! Beki, chiar nu ştiu de unde îmi vin astfel de idei, really :]] . Am venit cu nextul şi, as usual, sunt late. :]] Totuşi, sper să vă placă. Lectură plăcută! 8
If you want to understand today, you have to search yesterday. Serena plecase acum câteva minute, dispărând într-un nor de culoare purpurie. Ne lăsase pe mine ÅŸi pe Charlotte derutate ÅŸi puÅ£in speriate. Mie îmi era teamă fiidcă nu doream să o pierd pe Lizzy, iar ea Å£inea mult la Ace. Am avea amândouă pierderi multiple. Ne-am trântit amândouă simultan pe canapea, iar eu am privit covorul plin cu sare ÅŸi dezordinea din încăpere. Trebuia să strâng, iar acest lucru nu îmi făcea deloc plăcere. Eram obosită, istovită ÅŸi în niciun caz nu aveam să fac curat în seara aceea. - Åžtii, despre Aileen, a început Charlotte calmă, privindu-mă cu minunaÅ£ii ei ochi. Åžtiam că avea să abordeze curând acest subiect, iar ideea nu mă încânta. DeÅŸi nu voiam să o arăt, gestul lui Ace mă duruse tare ÅŸi rana nu era nici pe departe vindecată. Dar ÅŸtiam că Lott’ avusese parte la mai multe informaÅ£ii decât mine ÅŸi, oricum, doream să evit o posibilă ceartă cu ea. Era singura persoană ce-mi mai rămăsese alături fiindcă Lizzy se distra pe la Josh acasă, iar Ace naiba ÅŸtie ce făcea cu vărul său. De fapt, nici nu-mi păsa. - Sincer, nu mă interesează foarte tare motivele lui Ace, dar putea să-mi spună clar în faţă că are o logodnică, nu să mă joace pe degete în felul ăsta... Iar vără-su, Shawn ăla, e un criminal! Vreau să spun, a ucis o fată la concert, am spus enervată, cu o voce subÅ£ire. Auzindu-mă, Charlotte s-a albit la faţă, părând brusc speriată. Nu îi convenea ceva cu siguranţă. Nu, de fapt, era ÅŸocată ÅŸi speriată din cauza faptului că am pronunÅ£at numele vărului brunetului. E ceva necurat cu el, mi-am dat cu presupusul după ce i-am văzut expresia blondei. Am privit-o, încercând să-i transmit că doream cu ardoare să ÅŸtiu povestea, iar ea îmi înÅ£elesese mesajul rapid fiindcă încercă să se adune. - Aileen nu e persoana pe care Ace o iubeÅŸte. La noi, precum în epoca victoriană, la naÅŸtere copilul este promis unei familii. Practic, când a luat viaţă Ace, s-a hotărât că acesta se va căsători cu Aileen. ÃŽnsă, între timp, totul s-a schimbat. Ace a fost alugat, iar tipa a devenit un Spirit. Nu ÅŸtiu ce s-a întâmplat între Shawn, Ace ÅŸi Aileen, dar sunt sigură că n-a fost bine fiindcă fata a murit. Åži între cei doi veri s-a iscat o ceartă uriaşă ÅŸi se urăsc de moarte. Nu vor să audă unul de altul, deÅŸi lui Shawn îl place să-l chinuie pe Ace. Din câte bănuiesc, el e motivul pentru care Aileen nu se poate liniÅŸti în pace. Shawn a devenit obsedat de a ucide oameni sau animale încât se zvoneÅŸte că s-a aliat cu Diavolul... - Păi, ÅŸi? De ce ar veni acum de unde o fi fost pentru a-i reaminti lui Ace că trebuie să se căsătorească cu un Spirit? Pur ÅŸi simplu, nu are logică. Cum poate el să se căsătorească cu Aileen dacă ea e moartă? Nu înÅ£eleg... - Nu să se căsătorească. Practic, vina e cărată de Ace ÅŸi o persoană ce este un Spirit suferă fiindcă rătăceÅŸte printre lumi fără niciun scop. De aceea, pentru ea trebuie eliberată printr-un anumit ritual. Astfel, Aileen se va odihni în pace, iar aÅŸa zisa căsătorie dintre ea ÅŸi Ace va fi anulată total, a spus Charlotte, deÅŸi era cu mintea în altă parte. Doamne, dar ce mă enerva! Acum realizam că Shawn mă jucase pe degete ÅŸi mă convinsese că Ace avea o logodnică reală. Iar eu, ca o proastă ce sunt, am crezut tot ÅŸi am fugit, neascultând ÅŸi explicaÅ£ia brunetului. ÃŽmi venea să-mi rup părul din cap ÅŸtiind că trebuia să-mi cer scuze. Åži, ei bine, eu detestam din tot sufletul să fac aÅŸa ceva. După părerea mea, tot timpul aveam dreptate ÅŸi uram să fiu ÅŸi contrazisă. TotuÅŸi, acum nu contau aceste lucruri, ci mă întrebam unde se afla brunetul căci era ora 11:54. Charlotte, parcă ÅŸtiind ce gândesc eu, ÅŸi-a luat telefonul de pe măsuÅ£a de cafea ÅŸi a format un număr. După o conversaÅ£ie rapidă, de câteva secunde, s-a uitat la mine ÅŸi a zâmbit strâmb. - Doarme la un hotel, a spus. Nu vrea să dea ochii cu tine după ce s-a întâmplat azi, a adăugat pe un ton mai scăzut. Åžtiam că nu îmi spunea ceva, dar nu conta. Important era ca băiatul să vină acasă mâine dimineaţă. Nu suportam să ÅŸtiu că eu sunt aia care îl face să sufere ÅŸi să se îndepărteze de Charlotte ÅŸi de mine. Am căscat, observând cât de extenuată eram. Fusese o zi lungă, cu siguranţă, ÅŸi avusesem parte de o întâlnire cu un văr malefic ÅŸi cu o vrăjitoare drăguţă. Probabil că mintea mea era destul de depăşită ÅŸi îmi urla: STOP! Culcă-te odată că nu o să mai pot! Lott’ a propus să mergem la culcare ÅŸi atunci i-am observat cearcănele de sub ochi. Probabil ÅŸi ea era istovită, deÅŸi n-am idee ce a făcut acasă cât timp am fost plecaÅ£i. Am urcat scările lent, Å£inându-mă de balustradă pentru mai multă stabilitate ÅŸi am ajuns în cameră târşâindu-mi picioarele după mine. Mi-am arucat hainele purtate în ziua aceea pe podea ÅŸi mi-am pus pijamaua pe mine, trântindu-mă mai apoi în patul cel moale. Chiar când doream să îmi închid ochii, un sunet a început să destrame liniÅŸtea din cameră. Celularul. Am privit grăbită micuÅ£ul ecran. Era mama ÅŸi, pentru numele lui Dumnezeu, ce moment prost ÅŸi-a ales! ÃŽmi era dor de ea ÅŸi voiam să ne conversăm, dar nu în momentul acela. - Bună, mamă! Ce dor mi-a fost de tine! am spus, dorind să par entuziasmată. - Hai, nu te mai preface că e clar că nu eÅŸti deloc fericită, s-a auzit vocea dură a mamei, dar totodată caldă ÅŸi drăgăstoasă. - ÃŽmi pare rău, dar, ÅŸtii, am avut o zi super obositoare ÅŸi... stai ! Tu nu ÅŸtii că aici e doiÅŸpe noaptea?! am întrebat, ÅŸtiind că mama Å£inea cont de ora la care suna. - Doisprezece? Vai, Doamne! Am ajuns tocmai în Japonia cu compania ÅŸi aici e dimineaţă... vai. Bine draga mea, vorbim altă dată. Te pup! - Toate sunt bune, am minÅ£it, bucurându-mă cu nu avea să ÅŸtie dacă spun adevărul sau nu. Te iubesc! am spus, apoi am închis telefonul. M-am aÅŸezat mai comod în pat, trăgând plapuma peste mine. Apoi am închis ochii, abia aÅŸteptând să mă cufund într-un somn lung ÅŸi relaxant. ÏŸ O bubuietură m-a trezit din somn ÅŸi am răsit ca arsă din pat. Am aprins veioza ÅŸi m-am uitat spre geam, locul de unde s-a auzit zgomotul. Acolo, stând pe pervaz, se afla Shawn. ÃŽÅŸi Å£inea mâinile în sân ÅŸi mă privea cu un zâmbet mârÅŸav pe faţă. Chipul său nu se vedea clar din cauza luminii scăzute, dar am observat cum ochii săi îmi analizau trupul ÅŸi fiecare gest. Era îmbrăcat în negru, iar în picioare purta niÅŸte bocani de piele, până la genunchi. Nu înÅ£elegeam de ce era încălÅ£at cu ei fiindcă era destul de cald afară. ÃŽnsă, din tot ce vedeam, chipul său mă neliniÅŸtea mult prea mult. Mă atrăgea mult, doream să îl privesc de aproape ÅŸi să îi ating pielea precum marmura. Dar nu mă puteam miÅŸca înspre el fiindcă ceva mă Å£inea pe loc ÅŸi în minte o voce îmi spunea: Să nu dea bunul Dumnezeu să te apropii de el! Åži chiar o ascultam fiindcă părea mult prea periculos. - Arăţi minunat ca întotdeauna, a ÅŸoptit el. - De când mă ÅŸtii tu pe mine? Nici cinci ore n-au trecut, am comentat prinzând curaj. Åži, dacă nu Å£i-e prea greu, nu poÅ£i să te duci pe altundeva? Chiar n-am nevoie de prezenÅ£a ta. - Ia te uită ce curajoasă eÅŸti, a comentat, dezlipindu-se de pervaz ÅŸi păşind în încăpere. Nici nu ÅŸtii ce semănaÅ£i. Poate chiar tu eÅŸti reîncarnarea frumoasei mele Aileen, adăugă când s-a proptit în faÅ£a mea, prinzându-mi faÅ£a cu mâinile sale. Am fost ÅŸocată de gestul său, dar fără nici o ezitare i-am dat o palmă peste obraz, trăgându-mă mai în spate. Nu puteam să fiu reîncarnarea ei! Nu eram! Toate lucrurile acestea mă răvăşeau, mă ameÅ£eau teribil. Dacă o Å£ineam tot aÅŸa, aveam să mă distrug pe mine însumi. Dar cum îmi place să despic firul în paisprezece, am continuat să-l întreb: - Frumoasa ta Aileen? Parcă era logodnica lui Ace! Ce, la voi era permis să ai doi soÅ£i? - Nu, desigur că nu, a râs el. Åžtii cât a iubit-o Ace? Vai, era cât pe ce să-ÅŸi dea viaÅ£a pentru ea! Åži chiar avea de ce căci era de o frumuseÅ£e rară ÅŸi avea un caracter atât de schimbător. De la prima vedere te îndrăgosteai de ea. Åži ce a suferit Ace când am ucis-o, deÅŸi o iubeam nespus de mult. Fiecare cuvânt pe care îl rostea mă durea teribil. Aflam lent că Ace o iubise mult prea mult pe Aileen ÅŸi că el, poate, mă plăcea pe mine – dacă măcar făcea asta – pentru că semănam cu ea. Shawn a scos o poză din buzunarul blugilor ÅŸi mi-a întins-o. Era făcută acum ÅŸapte ani ÅŸi în ea apărea o adolescentă cu părul ÅŸaten deschis, uÅŸor ondulat ÅŸi ochii de un ciocolatiu rar. Avea pielea uÅŸor măslinie ÅŸi buze cărnoase, roÅŸii. Nu arăta deloc ca mine, dar în colÅ£ul micii fotografii scria: Aileen, FranÅ£a, Paris. - Nu semănăm! m-am răstit eu, aruncând poza pe jos. Nu e deloc la fel ca mine! Åži de ce ai ucis-o dacă o iubeai? Nu are nici o noimă! Å¢ipam mult prea tare ÅŸi începeam să răguÅŸesc. Probabil că gâtul meu se va revolta curând aÅŸa că trebuia să-mi spun oful rapid. ÃŽnsă, înainte de a mai rosti ceva, l-am văzut pe Shawn cum a sărit să ia fotografia de pe jos. A mângâiat-o afectuos ÅŸi a aÅŸezat-o protectiv în buzunar. Se vedea clar că Å£inea mai mult decât era nevoie la ea. - Normal că nu semănaÅ£i. Dar aveÅ£i acelaÅŸi caracter, aceleaÅŸi vorbe ÅŸi aceeaÅŸi privire sfidătoare ce îţi spune că eÅŸti în stare de orice. Irezistibil. De ce am ucis-o? Toate la timpul lor... ÅŸopti. Apoi a sărit afară, pe geam, iar acesta se închisese singur, fără ca eu să-i fac ceva. Am rămas înmărmurită, privind sticla ÅŸi tremurând uÅŸor. Aileen. Doamne, câte probleme îmi puteam face din cauza unei fiinÅ£e ce nu trăia. Åži cât de geloasă puteam fi! ÃŽnsă cel mai mult mă deranja faptul că doream să fiu numărul unu în faÅ£a lui Ace, să fiu prioritatea sa. Eram egoistă, mult prea egoistă. Nu îl meritam, dar era ca un drog pentru sufletul meu ÅŸi mă simÅ£eam al naibii de rău ÅŸtiind că îl făcusem să sufere. Aveam să mă duc după el dimineaţă ÅŸi... ce? Ce să fac? Poate că îi era mult mai bine fără mine ÅŸi trebuia să-l las să fie fericit fiindcă îl iubeam enorm. Capul a început a-mi pulsa. Am nevoie de o tărie. Ca-n vremurile bune, am gândit. Acum trei ani, după moartea tatălui meu, am început să beau excesiv de mult. Din banii de buzunar îmi cumpăram bere sau vodkă sau wiskey. Åži luam sticle numeroase ÅŸi le beam rapid. Mergeam în baruri cu prieteni proÅŸti, depravaÅ£i ÅŸi ne făceam muci, apoi ne duceam acasă ÅŸi continuam cu alcoolul. AÅŸa am Å£inut-o timp de un an ÅŸi ceva, până când am fost trezită la viaţă de un nemernic călcat de tren. Laiho parcă îl chema. Da, exact, ca pe cel din Children Of Boddom. Åži cât îl adoram pe chitaristul ăla! ÃŽn fine, Laiho-cel-nenorocit-ÅŸi-călcat-de-tren a fost persoana ce m-a readus cu picioarele pe pământ ÅŸi am început să-l iubesc. Desigur, cum iubeÅŸte o fată tânără ÅŸi naivă. Era cu un an mai mare ca mine ÅŸi, ei bine, ne-am cuplat „ca să vedem cum eâ€. Pe parcurs am început să nu mai Å£in la el, dar nu ne-am despărÅ£it. Nu voiam să-l fac să sufere. ÃŽnsă, într-o zi, l-am văzut în laboratorul de biologie al ÅŸcolii – perfect loc – trăgându-ÅŸi-o cu o tipă din clasele mai mari. Atunci m-a făcut să sufăr fiindcă nu am crezut niciodată că mă înÅŸeală, deÅŸi era cam logic fiindcă nu ne sărutasem nici măcar o dată. Ne-am certat ÅŸi ne-am despărÅ£it în seara aceea, eu dorindu-mi ca el să sufere. Åži în acea noapte, când mergea spre casă, a fost călcat de tren. Trebuia să traverseze o cale ferată în drum spre locuinÅ£a sa ÅŸi din neatenÅ£ie sau beÅ£ie a dat trenul peste el. Nu mi-a părut rău ÅŸi nici nu am fost la înmormântarea sa. De atunci eram convinsă că băieÅ£ii sunt niÅŸte nesimÅ£iÅ£i, profitori, cele mai oribile fiinÅ£e de pe pământ. Desigur, totul s-a schimbat cu apariÅ£ia lui Ace care mi-a schimbat percepÅ£ia asupra lumii. TotuÅŸi, aveam nevoie de băutură ÅŸi am tras de un sertar ascuns în dulap fiindcă acolo îmi ascundeam deseori băutura pentru a nu fi găsită de mama sau de menajeră. Am scos o cutie de bere prăfuită fiindcă nu mai umblasem în acel loc de mult timp. ÃŽmi promisesem că nu aveam să mai beau, dar se pare că eu nu sunt genul de persoană care să-ÅŸi Å£ină făgăduielile. Am deschis cutia, luând o gură din lichidul amărui ÅŸi am căscat. Alcoolul îmi făcea bine, mă determina să uit anumite lucruri neplăcute din viaÅ£a mea. Am terminat berea mai repede decât mă aÅŸteptam ÅŸi m-am simÅ£it puÅ£in cam ameÅ£ită. Era clar că nu mai băusem de mult. M-am uitat la ceasul de pe noptieră. 5:43 dimineaÅ£a. Trebuia să mă culc ÅŸi nu avea să fie greu, având în vedere că eram ameÅ£ită. M-am pus în pat ÅŸi am tras pătura peste mine, adormind aproape instantaneu. ÏŸ How the hell did we wind up like this
Why weren't we able To see the signs that we missed And try to turn the tables I wish you'd unclench your fists And unpack your suitcase Lately there's been too much of this Don’t think it’s too late Am deschis leneÅŸ un ochi, privind celularul ce vibra pe noptieră. Era dimineaţă; categoric nu era Lizzy ÅŸi nici mama. L-am dat pe silenÅ£ios, apăsând un buton, nedorindu-mi să mai aud versurile melodiei Someday cântată de cei de la Nickelback. Nu că nu mi-ar plăcea – chiar o adoram – dar cântecul ăsta îmi aducea aminte de niÅŸte lucruri nu prea plăcute. Erau niÅŸte versuri care chiar ajungeau la inima oricui. Am mai lenevit câteva minute, apoi am apucat telefonul, dorindu-mi să văd cine m-a sunat aÅŸa devreme – era devreme pentru mine, deÅŸi ceasul indica ora 11:23. Era Ace. Fir-ar! Am încercat să mă abÅ£in din a gândi anumite înjurături, unele mai rele ca altele ÅŸi m-am apropiat de laptopul de pe masă. Nu îl mai folosisem de mult, fapt ce era evidenÅ£iat de stratul de praf de pe el. L-am deschis ÅŸi am privit fundalul negru preÅ£ de câteva secunde. Un click s-a auzit ÅŸi mailul mi s-a deschis. Aveam un mesaj nou din partea lui Ace. Åži eu care credeam că nici nu are laptop. Mă întrebam ce dorea, deÅŸi am astat în cumpănă ceva timp până să-l deschis pentru a-l citi. ÃŽntr-un final, am dat dublu click. Fundalul era negru, iar scrisul alb. Draga mea Cheryl, ÃŽmi pare nespus de rău pentru ce s-a întâmplat cu o seară în urmă – în ziua când mi-am dorit să te fac cu adevărat fericită. ÃŽmi este ruÅŸine să dau ochii cu tine, să privesc perfecÅ£iunea ta ÅŸi să nu mă gândesc cât de prost am fost să îţi ascund atâtea. Probabil crezi că te-am ales fiindcă semănai cu Aileen ÅŸi nu te învinovăţesc. Tot ce gândeÅŸti acum despre mine nu pot fi contestate ÅŸi nici nu voi încerca să-Å£i schimb părerea. Poate chiar sunt aÅŸa. Probabil că Charlotte Å£i-a spus cine este Aileen ÅŸi ce s-a întâmplat între noi – ea, vărul meu ÅŸi eu. Vreau doar să-Å£i spun că eu nu o iubesc, nu ca pe tine. Ea era doar o prietenă ÅŸi legile cereau ca să ne căsătorim – ÅŸtii, ca în era victoriană, dacă îţi e mai uÅŸor să faci paralela. Åžtiu, acum parcă încerc să mă disculp, să te conving că nu am făcut nimic rău, dar nu este aÅŸa. PoÅ£i să crezi tot ce vrei despre mine, deÅŸi mă doare teribil. Pot să-Å£i spun doar că, în timpul unei lupte cu vărul meu, Aileen a intervenit între noi, eu fiind gata să îl omor pe Shawn. Ea îl iubea din toată fiinÅ£a, ÅŸi-ar fi dat orice pentru el. Åži în acel moment, eu, logodnicul ei, eram atacatorul. S-a băgat în faÅ£a lui Shawn ÅŸi a primit atacul destinat lui. A murit atunci, devenind un Spirit. Acum amândoi mă detestă ÅŸi consider că este datoria mea să o eliberez. O să plec din Londra, precum Å£i-ai dat seama. O să vă fie tuturor mai bine fără mine fiindcă viaÅ£a ta era perfectă înainte de venirea mea. O ai pe Charlotte alături ÅŸi, de asemenea, pe Elizabeth ÅŸi Josh. Să ai grijă de ei, draga mea. Niciodată nu o să încetez să te iubesc, dar fără mine îţi este mai bine. O să am tot timpul grijă de tine ÅŸi, dacă ai vreo problemă, strigă-mă ÅŸi voi apărea. Nu o să mor în această misiune aproximativ imposibilă, dar nu îţi făgăduiesc. Te iubesc, Ace. ÃŽn timp ce citeam e – mailul, lacrimile au început să mi se prelingă pe obraj, iar mâna îmi tremura pe tasta pe care era imprimată o săgeată în jos. Nu îmi venea să cred! Era imposibil ce îmi făcea el în momentul acela! L-aÅŸ fi omorât cu mâna mea, dacă l-aÅŸ fi prins. E mai bine pentru tine, crede-mă. Mda, sigur, replica asta se găseÅŸte în toate filmele de prost gust. ÃŽnsă viaÅ£a mea nu era o peliculă ÅŸi nu voiam să devină una. Trebuia să o modelez după propriul meu plac ÅŸi după spusele inimii mele. ÃŽn acel moment, ea îmi spunea că trebuia să mă opresc din plâns. Am închis mailul ÅŸi am intrat pe Messenger, cât timp îmi ÅŸtergeam lacrimile. Bine că Charlotte nu mă auzise... sau poate că nu era acasă. Mi-am băgat parola ÅŸi am văzut-o pe Lizzy online – Cigarette după cum îşi spunea. O conversaÅ£ie cu ea poate îmi făcea bine. Little.Black.Dress: Ace a plecat... Ce mă voi face fără el? Cigarette: A plecat?... Sună-l pe criticul ăla literal că Å£in minte că voiai să vorbeÅŸti cu el despre o nouă carte. AÅŸa poate uiÅ£i de mister Ace – Tâmpitus. Am început să râd la răspunsul ei amuzant ÅŸi am rămas surprinsă de schimbările mele de stare. ÃŽnsă ÅŸtiam că avusese o idee foarte bună pentru a nu mă mai gândi la Ace măcar puÅ£intel. Gândindu-mă la critic, am fost cât pe ce să uit ce mă rugase Serena. Aveam nevoie de sângele ei ÅŸi al lui Josh pentru analize, dar nu aveam nici o idee cum să-l cer. Little.Black.Dress: Auzi, Lizzy, îmi poÅ£i da o mostră din sângele tău ÅŸi al lui Josh? Åžtii, m-am înscris la un curs legat de sânge ÅŸi, ce mai, de medicină săptămâna trecută ÅŸi trebuie să facem nu ÅŸtiu ce cu sângele unor persoane. Te rog. Åžtiam că nu mă va crede, dar trebuia să încerc. Am oftat ÅŸi mi-am acoperit ochii cu palmele, aÅŸteptându-i răspunsul iminent. Când s-a auzit un sunet, am privit ecranul. Cigarette: Sigur, Å£i le dau mai târziu că mă întâlnesc cu Josh acum... Trebuie să-Å£i spun atât de multe! Formăm un cuplu, ÅŸtii! Ce-ar fii să ne vedem pe seară la o cafenea, să stăm de vorbă? Little.Black.Dress: Perfect. Acum e 12:04, deci la 4:00 e bine? Cigarette: Desigur. Ne vedem la cafeneaua aia din South Bank. Pa. A ieÅŸit atât de rapid, încât nu am mai putut spune nimic. Clar se grăbea ÅŸi ÅŸtiam ÅŸi de ce. ÃŽn momentul acela, Josh era în centrul universului ei ÅŸi o invidiam într-o oarecare măsură. Voiam ÅŸi eu ÅŸi Ace ce aveau ei, deÅŸi era imposibil. Elizabeth ÅŸi Josh aveau problemele lor, noi pe ale noastre. Oricum, nu totul putea să fie lapte ÅŸi miere. Am oftat când am realizat adevărul ÅŸi am scotocit printre post-it-urile de pe birou, în căutarea numărului de telefon al criticului. ÃŽntr-un final, când l-am găsit, am notat numărul în telefon, apăsând pe tasta verde. După câteva secunde, o femeie mi-a răspuns la telefon, având o voce gravă. - ÃŽmi pare rău, domniÅŸoară, a spus imediat după ce m-am prezentat, dar domnul cu care doriÅ£i să discutaÅ£i a fost ucis. Trupul său a fost găsit astăzi dimineaţă în apartamentul său. Dacă vreÅ£i... ÃŽnsă nu am aÅŸteptat să văd ce avea să-mi spună. Eram prea ÅŸocată ÅŸi distrusă. Nu puteam crede că persoana ce mă putea face vestită ÅŸi care mă putea ajuta fusese ucisă. Åži domnul critic era tânăr, foarte tânăr. ÃŽn minte mi-a apărut imaginea chipului lui Shawn, cu un zâmbet trufaÅŸ ÅŸi îngâmfat pe chip. Nu ÅŸtiu de ce, dar parcă o entitate mi-a ÅŸoptit că el îl omorâse. Shawn comisese o altă crimă fără să aibă regrete. Era un ucigaÅŸ... UcigaÅŸ, ucigaÅŸ, ucigaÅŸ... RE: Sângele tău este cerneala mea - βεκi - 17-06-2011 Capitol lung ! Mă bucur că m-ai anunÅ£at în legatură cu capitolul. Thx xD. Åži nu mă aÅŸteptam să postezi azi, dar uită-te :> A fost un capitol exceptional, la fel ca ÅŸi celălalte, felicitări. Cum am mai spus îmi place cum descrii sentimentele fetei. Se pare că aceasta Å£ine din ce în ce mai mult la Ace >.< AÅŸa ÅŸi trebuie. Mă bucur că s-a rezolvat faza cu logodnica ._. TotuÅŸi, încurcată rău povestea, nu glumă xD. Lasă, că aÅŸa e mai interesant. Mi-a plăcut cum ai descris acolo ceva din trecutul fetei...foarte trist, din punctul meu de vedere ._. Să începi să bei în felul acela...chiar avea probleme xD. Până la urmă bine că ÅŸi-a revenit ÅŸi sper să nu se apuce din nou...deÅŸi în seara aceea a pus gura pe bere xD. Citat:De atunci eram convinsă că băieÅ£ii sunt niÅŸte nesimÅ£iÅ£i, profitori, cele mai oribile fiinÅ£e de pe pământ.Åži Bam ! xD. Ce fată nu crede acest lucru la un momendat? xD. Ace a plecat... .__. Åži...când îl aduci înapoi? :> =]]] Acel email a fost extrem de emoÅ£ionant, Ace este aÅŸa un scump, nu mă aÅŸteptam să spună astfel de cuvinte despre fată. Se vede că Å£ine mult la ea ÅŸi sper să apară din nou în capitolul următor >.> Iar Shawn ăsta e un personaj foarte misterios, aÅŸa pe placul meu =]]] Sper să apară mai mult, deoarece chiar îmi place de el xD Personaj negativ, ce-o fi, nu mă interesează xD. In rest nu am nimic de comentant. La moduri de expunere stai foarte bine, deci bravo xD. Spor la scris în continuare. Să duci povestea până la capăt, da? :> RE: Sângele tău este cerneala mea - madalyna_girl - 17-06-2011 Deci , mersi ca m-ai anuntat ! Un capitol chiar ca lung , si sa stii ca mi-a placut foarte mult . Naratiunea este foarte buna , te pricepi de minune sa descrii din perspectiva unei fete :D . In fine , ce dragut si emotionant a fost acel e-mail .... In legatura cu Cheryl ma bucur ca s-a lasat atunci de bautura si sper sa nu se reapuce si Shawn , banuiesc ca acum nu o sa o lasa in pace pe Cheryl pentru ca seamana cu Aileen , ca in ea o sa o vada pe Aileen sau ceva de genu . Sincera sa fiu nu ma asteptam ca criticu' sa fie ucis ... Spor la scris si sa ai cat mai multe idei ! :bye: RE: Sângele tău este cerneala mea - Abbeh. - 17-06-2011 Aww, am citit capitolul mai devreme, dar nu am putut să-Å£i las un comentariu, buuut now sunt aici [: Cred că ori te-a lovit romantismul, ori Cupidon, serios acum : )). Nu mă înÅ£elege greÅŸit, nu mă deranjează absolut deloc, din contră, ador capitolul ăsta - cel mai mult e-mail-ul acela - ÅŸi personajele sunt geniale, iar Shawn ăsta mă intrigă la modul ce mai serios ( Ai grijă, poate mă răzbun pentru ce ai făcut tu cu Charlie =)) ). IniÅ£ail, credeam că Cheryl seamănă la înfăţiÅŸare cu Aileen, dar se pare că m-am cam înÅŸelat, însă e bine de ÅŸtiut că nemernicul ăla cute - Shawn - are o inimă ÅŸi o foloseÅŸte (adică iubeÅŸte :]]). Ace e lovely la modul cel mai serios, îl super-duper ador, e imposibil să nu o faci. Ah, când i-a sunt telefonul lui Cheryl credeam c-o să fie Ace sau Shawn sau Lizzy, dar nicidecum mama ei; Lotte' - cum a numit-o Cheryl - e tare drăguţă ÅŸi apreciez mult că o ajută [pe Cheryl], chiar dacă la început nu mi-a plăcut deloc de ea. D: Sunt atât de curioasă de ce-o să fie în continuare, nici n-ai idee, abia aÅŸtept să văd ce mai dă afară din ea mintea ta zăpăcită. * laughs * Cu descrierea/naraÅ£iunea/dialogul n-ai absolut nicio problemă, cel puÅ£in din punctul meu de vedere le stăpâneÅŸti pe toate. AÅŸtept următorul capitol - sper să nu aÅŸtept un an :-w - ÅŸiii spor la scris ! >:D< P.S. Apreciez lungimea capitolului :> RE: Sângele tău este cerneala mea - Mad Hatter - 17-06-2011 Mi-am pierdut locul. Mai bine postam aseară ÅŸi eram prima. ._.' Dar acum sunt a patra? Lol. Poate ultima, who knows. Helăăău. *hugs* Capitolul e luuuuung. Åži l-am citit azi-dimineaţă, înainte de ÅŸcoală, dar nu ÅŸtiu de ce n-am comentat. But eniuei, nu asta e important. Trebuie să comentez ÅŸi alea-alea. :] First, îmi pare rău de plecarea lui Ace. Foarte rău! Dar de ce, mei? Dar o să vină înapoi, da? Adică aÅŸa trebuie. Doar n-o poÅ£i lăsa pe Cheryl singură cu...cu Shawn, pe care încep să-l urăsc din ce în ce mai mult. Nu-mi place de el. Adică, deÅŸi arată bine ÅŸi comportamentul lui aÅŸa ciudat mă atrage [hăhă, se vede că mă las uÅŸor cucerită : )) ] îl urăsc. E rău. Åži nu-mi place deloc asta. Ace e mult mai frumos, genial, adorabil, scump ÅŸi etc. Deci, trebuie să-l aduci neapărat pe Ace înapoi. Altfel nu mai comentez. S-o crezi tu. :]] Åži totuÅŸi, ador ce scria în e-mail. God! EÅŸti genial, genial! Åžtiai, ne ? Lasă, o să-Å£i repet doar pentru ce-ai putut scrie acolo. 8-> Să revenim. Cu descrierea nici nu comentez, ai stat perfect, atât cea a sentimentelor cât ÅŸi cea a locurilor/persoanelor and stuff like that. Mi se pare că a fost o propoziÅ£ie care putea fi scrisă altfel, deÅŸi nu mai ÅŸtiu care. ._.' Replicile au fost superbe. Adică, dialogul în general, n-a existat ceva care să-l pot numi 'sec' . AcÅ£iunea decurge aÅŸa cum ar trebui, e totul bine. Ok, nu chiar, dar nu contează. *laughs* Well, aÅŸtept continuarea ÅŸi te rog frumos să mă anunÅ£i ÅŸi pe mine când o aduci. Mult spor la scris ÅŸi muuultă inspiraÅ£ie! *hugs* XoXo, Mad Hatter. RE: Sângele tău este cerneala mea - Hakusor. - 20-06-2011 Hola Alex >:D< Stăteam azi în maÅŸină venind spre casă ÅŸi chiar mă gândeam N-o fi pus ăsta capitolul 8? AÅŸa my dear boy, capitolul ăsta a fost aÅŸa inteligent, în cât mi-au dat ÅŸi lacrimile. Laugh. A venit cam greu, nu crezi? Unu. Shawn ăla e un mare idiot, dobitoc ÅŸi mi se pare că numele lui e ca a lui ăla din Bakugan O.O Scuze, scuze, mai am momentele mele. Zău, până la urmă eu n-am înÅ£eles nimic din chestia cu Aileen O.O Ace a iubit-o sau nu? Greu cu mine, me knowz. Poate te faci ÅŸi tu mai explicit ori smth like this. Dar, până la urmă, îmi place personalitatea lui, e aÅŸa de tru' ._. Prologul ăla, sau ce o mai fi, e genial. Chiar foarte isteÅ£ : > De unde îţi vin ideile, domn'le? A plecat ÅŸi domniÅŸorul Ace, ce păcat. o.o E-mailu ăla a fost aÅŸa de calumea, că mi-au dat până ÅŸi lacrimile. Ce cute e Ace, a demonstratcu adevărat că Å£ine la Cheryl. Oare ce o să facă C. acum că ÅŸi criticul ăla e mort, ÅŸi cel mai probabil Ace nu o să vină aÅŸa de uÅŸor acasă. GreÅŸeli de tastare? Am vaga senzaÅ£ie că am văzut una pe undeva, dar ce mai contează. Mi-a plăcut cum ai descris trecutul domniÅŸoarei Aileen '. Sper să nu decazi de loc ÅŸi să ne uimeÅŸti cu fiecare capitol care o să urmeze. Mai vorbim. o.o RE: Sângele tău este cerneala mea - Vero - 20-06-2011 Tananananananananananana :]] Am venit si eu cu un comm dupa vreo 4 zile de cand m-ai anuntat. Imi cer scuze de intarziere dar azi am avut examenu si zilele trecute am invatat si nu am avut timp de commuri si citit ficuri, dar acum ca am terminat cu unul am dispozitiunea [stiu ca nu e forma corecta a cuvantului] necesara sa las comm. :P. So, cum ziceam, a fost un next foarte reusit. Imi place ca faci capitolele lungi fiindca am ce citi si sincera sa fiu e unul dintre ficurile mele preferate. Deci un capitol gigant e bine venit. Descrierea este la locul ei, chiar nu prea am ce comenta la asta, naratiunea la fel, actiunea nu mi s-a parut deloc grabita si dialogul nu e sec. Am vazut o greseala de tastare dar nu e grava asa ca nu ma leg de asta. Imi place atitudinea lui Shawn. E interesant tipul. SO, cam atat am avut de spus. Astept nextu si nu uita sa ma anunti si pe mine cand il pui desi cred ca si fara sa te rog tu tot o faci :]]. Spor la scris! Buh bye! :* RE: Sângele tău este cerneala mea - Dragonz Eyez - 20-06-2011 Hey there! Se pare ca am uitat sa dau comentariu la capitolul precedent, scuze ^ ^" Si se pare ca nu m-ai anuntat ca ai postat un nou capitol. How the hell did we wind up like this Why weren't we able To see the signs that we missed And try to turn the tables I wish you'd unclench your fists And unpack your suitcase Lately there's been too much of this Don’t think it’s too late Una din melodiile mele favorite, de la una dintre trupele mele favorite, Nickelback xD Lizzy-Cigarette? Asta da ciudatenie. Am o fata in scoala care-si spune asa, si nu pot sa spun tocmai ca este o buna prietena xDD Shawn a devenit personajul meu favorit x)) He's a fuckin' murderer <3 Cheryl se imbata? Stai, Cheryl a avut prieten?! Parca inainte ai spus ca nu. Ace are o atitudine...naspa : )). Cica: "E mai bine fara mine". Ma enerveaza fraza asta. Imi place de el, dar nu in capitolul asta. Ai avut cateva repetitii, again. In rest, totu' ok. Sorry again for the last chapter. Next time tell me 'bout everything xP chiar daca nu las comentariu. Cya later :P RE: Sângele tău este cerneala mea - Kayla. - 26-06-2011 Hello! Am ajuns si eu pe aici intr-un final. Scuze ca sunt asa de intarziata doar ca am fost plecata si nu am avut deloc acces la internet. Acum, revenind. A fost un capitol luuung ce-i drept, mi-a luat ceva sa-l citesc, dar mi-a placut. Mi-a placut mult cum ai descris, in special sentimentele, pot spune ca le-am simtit de parca ar fi fost ale mele, naratiunea a fost ok, iar dialogul nu a fost sec. La partea cu scrisoarea, sincer, mai aveam putin si plangeam si eu, chiar m-a impresionat modul in care ai descris acel amalgam de sentimente, ai facut-o intr-un mod unic si deosebit. Chiar m-a impresionat in mod special aceea parte. Felicitarile mele, se vede ca pui mult suflet cand scrii ceva si iti dai tot interesul. Nu am observat nici o greseala, si chiar daca ar fi fost ar fi compensat modul tau de a scris. Chiar m-a impresionat acest capitol. A fost cel mai bun de pana acum zic eu. So,that's all. Iti urez multa bafta in continuare, sa scrii tot la fel de frumos sau chiar si mai frumos si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul. Spor la scris! *hugs* RE: Sângele tău este cerneala mea - Meal. - 03-07-2011 Vă mulÅ£umesc pentru comentarii ÅŸi sper să mai treceÅ£i pe aici! Also, vreau să îmi cer scuze pentru întârziere, dar am fost într-o criză... de-a scriitorului. Nu am avut nici o idee. De aceea, nu ÅŸtiu cât de bun este acest capitol, dar sper să vă placă. Lectură plăcută! 9 How horrible is to love something that death can touch. Venise ora patru, când trebuia să mă întâlnesc cu Lizzy. ÃŽncă nu îmi venea a crede că murise criticul. Eram în stare de ÅŸoc, dar o discuÅ£ie cu Elizabeth sigur avea să mă remonteze – sau, cel puÅ£in, speram. Mă aflam în faÅ£a cafenelei ÅŸi o aÅŸteptam pe blondă, care, ca de obicei, întârzia. Dădeam ritmic din picior, lovind cu tenisul asfaltul ud. Plouase mai devreme, deÅŸi eu nu observasem absolut deloc. ÃŽmi plăcea ploaia ÅŸi de fiecare dată mă bucuram când acest fenomen se întâmpla, dar astăzi eram pierdută-n propria-mi lume. Câteva minute mai târziu, maÅŸina ei ÅŸi-a făcut apariÅ£ia în parcare, iar ea a coborât, cu un zâmbet pe chip. Era fericită ÅŸi probabil credea că eu chiar mă întâlnisem cu criticul. Se pare că nu se uitase la ÅŸtiri – nimic nou pentru Lizzy a mea. M-a luat în braÅ£e, degetele sale lungi ÅŸi reci atingându-mi spatele. I-am răspuns la îmbrăţiÅŸare, simÅ£ind mirosul parfumului ei dulce. Mai târziu, când mi-a dat drumul, s-a uitat la faÅ£a mea ÅŸi a rămas relativ ÅŸocată. - Ce ai păţit? EÅŸti atât de... Nici nu găsesc un cuvânt potrivit, Cher! Hai înăuntru, să-mi spui tot, tot! s-a agitat ea, privindu-mp atât de îngrijorată. Văzând-o astfel am ÅŸtiut că ea îmi rămăsese o prietenă fidelă chiar dacă nu ne mai văzusem în ultimele săptămâni atât de des. Tot timpul ÅŸtiusem că ea mă va ajuta necondiÅ£ionat, iar acum eram convinsă. Am intrat înăuntru ÅŸi ne-am aÅŸezat la o măsuţă mică, rotundă, ascunsă într-un colÅ£ întunecat. Un loc perfect pentru a purta o conversaÅ£ie privată. O femeie cu un ÅŸort negru a venit ÅŸi ne-a luat comanda, dispărând atât de rapid precum apăruse. - Deci? Ce s-a întâmplat? a întrebat, dând din picior agitată. - Păi, în primul rând, criticul e mort – nu că asta m-ar afecta foarte mult căci nu doream să-i arăt operele mele. ÃŽnsă am o vagă idee cine l-a omorât, dar tu nu îl cunoÅŸti. ÃŽn al doilea rând, îmi e dor de Ace, am spus, oftând. ChelneriÅ£a a venit ÅŸi ne-a lăsat ceÅŸtile cu cafea pe masă, plecând apoi rapid. Mi-am pus două pliculeÅ£e de zahăr ÅŸi puÅ£in lapte, amestecând lichidul. - Ace? Iarăşi apare el în peisaj? Ce naiba a mai făcut? a întrebat Lizzy, luând o gură din cafeaua ei. - A plecat. Åžtii, mi-a lăsat un mail cu adevărat dulce ÅŸi a plecat nu ÅŸtiu unde, am spus, încercând să-i apăr secretul brunetului. ÃŽnsă nu pot să trăiesc fără el... ÃŽmi e atât de dor de el. Este ca ÅŸi cum toate stelele de pe cer ar fi dispărut de la plecarea sa... Lizzy s-a întins, dând să mă îmbrăţiÅŸeze, dar un râset scurt, ironic a întrerupt-o. Am privit amândouă în direcÅ£ia aceea ÅŸi am văzut un băiat brunet, cu buzele-i subÅ£iri arcuite într-un zâmbet. Shawn. Tipul s-a apropiat de mine, fixându-mă cu ochii săi ÅŸi mi-a prins bărbia între degetele sale, ridicându-mi capul pentru a-l privi. Mirosea a un parfum scump, iar ochii săi păreau atât de calzi, dar totodată reci. Nu puteam nici că explic. ÃŽÅŸi apropia faÅ£a de a mea, iar când buzele sale se aflau la câţiva centimetri de ale mele, s-a oprit ÅŸi a surâs. ÃŽl priveam atentă, ÅŸtiind cât de schimbător putea fi, însă mi-am aruncat privirea ÅŸi înspre Lizzy, ce rămase nemiÅŸcată pe scaun, cu ochii mari. Când Shawn a început să râdă mai tare, amândouă am tresărit, iar eu mi-am fixat privirea într-a sa. - Deci îţi e dor de micuÅ£ul ÅŸi drăguÅ£ul de Ace! Nu-mi vine să cred! Păcat că s-ar putea să nu-l mai vezi niciodată, prinÅ£eso... a ÅŸoptit. Apoi s-a tras înapoi ÅŸi a plecat mult prea rapid pentru a vedea. Speriată, m-am întors mecanic înspre Lizzy, ce se uita înspre ieÅŸire. Avea o expresie mult prea ciudată pentru a fi descifrată. ÃŽnsă categoric nu îi venea a crede ce se întâmplase ÅŸi, sincer, nici mie nu-mi venea. Aveam atâtea întrebări, dar trebuia să mă concentrez pe Elizabeth momentan. - Tipul ăla e cu adevărat înfricoşător! Nu ÅŸtiu cum tu îţi găseÅŸti numai prieteni atât de dubioÅŸi. Spre exemplu, eu ÅŸi Josh suntem chiar normali, a comentat, încercând să-ÅŸi revină. Dar, stai, cum îl cheamă? Cine e, de fapt? a adăugat, luând o altă gură din cafea, vizibil agitată. - E vărul lui Ace, Shawn. Nu ÅŸtiu de ce tot mă bagă în seamă ÅŸi mă enervează atâta... E atât de stresant... Åži îl urăşte atât de tare pe Ace, m-am descărcat. - Mda, chiar că ai prieteni ciudaÅ£i. Sau, mă rog, cunoÅŸtinÅ£e. Åžtii, Ace trebuia să Å£i-l prezinte pe Shawn ăsta înainte să vă cuplaÅ£i! Exact cum a făcut Josh. El mi-a prezentat mare parte din familia sa. Profitând de oportunitatea pe care mi-a dat-o, am schimbat subiectul, dar ÅŸtiam sigur că o să trebuiască să îi spun odată despre partea magică a lumii. ÃŽnsă nu acum. - Åži cum merge între voi? Am auzit că lucrurile se încing multicel. - Josh e un scump, Cher! Pur ÅŸi simplu îl ador! Este genul de băiat care nu consideră trandafirii ÅŸi ciocolăţelele o tâmpenie ÅŸi e atât de romantic, dar ÅŸi aventuros. E o combinaÅ£ie atât de unică încât nu mă pot sătura de ea, a spus, entuziasmată. Am continuat să vorbim despre Josh, observând cât de fericită era blondina. Nici un băitat nu o făcuse atât de bucuroasă ÅŸi acest lucru mă făcea ÅŸi pe mine să devin mai bine dispusă.ÃŽncepeam să îl admir pe Josh ÅŸi îmi era imposibil să nu îl compar cu Ace. ÃŽnsă erau total diferiÅ£i ÅŸi ÅŸtiam asta foarte bine. Mi-am amintit de mostra de sânge pe care i-am cerut-o ÅŸi speram să fi făcut rost de ea, deÅŸi îmi era greu să cred aÅŸa ceva. - Ah, era să uit, a exclamat Elizabeth, scotocind prin geanta ei de piele neagră. Poftim. Nici nu ÅŸtii cât de greu mi-a fost să fac rost de astea, având în vedere că Josh credea că e o tâmpenie, a spus, întinzându-mi două fiole cu sânge înăuntru. - Åži cum ai reuÅŸit să faci asta? am întrebat, luând fiolele în mână ÅŸi ridincând dintr-o sprânceană. Åžtiam că ideile lui Lizzy puteau convinge orice persoană, dar Josh nu părea genul ce putea fi dus de nas aÅŸa uÅŸor... sau putea? Oricare ar fi răspunsul, eram extrem de fericită că făcuse rost de ce îmi ceruse Serena. - Păi, am spus că un virus rău ameninţă Londra ÅŸi că o să îi duc sângele la analize pentru a vedea dacă are boala aia. Åži, desigur, după multă muncă consistentă, m-a crezut. De fapt, cine nu mă crede când încerc să îl conving? a întrebat, surâzând. M-am ridicat de pe scaun, îmbrăţişând-o ÅŸi spunându-i că trebuia să plec. Ea a zâmbit, aprobând din cap ÅŸi mi-a zis că ea îl aÅŸtepta pe Josh. Porumbeii ăştia! Când mă pregăteam să ies din cafenea, am auzit-o Å£ipând: - Când ai de gând să-mi spui ÅŸi mie ce se întâmplă? ÃŽn legătură cu tot, a spus, punând mai mult accent pe ultimul cuvânt. Åžtiam că trebuia să îi spun, ÅŸtiam asta mai bine decât orice. ÃŽmi era atât de greu să păstrez atâtea secrete faţă de oamenii ce mi-au fost alături tot timpul. Åži ÅŸtiam că era nedrept ÅŸi prost din partea mea, dar nu puteam face nimic. Mi-era frică ca Lizzy să nu mă abandoneze, să spună că sunt Å£icnită după ce ar afla adevărul. Probabil că nu ar fi făcut aÅŸa ceva, dar o parte din mine despica firul în patru. Oricum, trebuia să îi spun indiferent de ce consecinÅ£e aveau să urmeze. Lizzy merita să ÅŸtie adevărul. Am ieÅŸit din local, privind cerul ce căpătase o culoare movulie, cu uÅŸoare tente portocalii. Era amurgul, un moment frumos din zi ÅŸi plăcut mie, dar de această dată îmi displăcea teribil. Trecuseră mai mult de douăzeci ÅŸi patru de ore de la dispariÅ£ia lui Ace. Nu puteam să nu mă gândesc la el, să mă întreb pe unde o fi. Åžtiam că voia să o elibereze pe Aileen, dar nu fiindcă o iubea. Voia să facă asta fiindcă se simÅ£ea vinovat. Da, vinovat fiindcă le distrusese viitorul lui Shawn ÅŸi ei. Dacă aÅŸ fi fost în locul său, cred că aÅŸ fi reacÅ£ionat la fel. ÃŽn momentul de faţă ÅŸtiam că acÅ£ionam egoist, că voiam să îl am pe Ace numai pentru mine ÅŸi ÅŸtiam că asta era greÅŸit. El se gândea ÅŸi la ceilalÅ£i, la binele lor, pe când eu îmi puneam propria persoană pe primul loc. Cât de rea puteam fi! Douăzeci de minute mai târziu, mă aflam în faÅ£a casei ÅŸi priveam pierdută geamurile în care se reflecta lumina. Se pare că Charlotte îşi găsise de lucru cât am fost plecată. Uneori mă întrebam de ce nu ieÅŸea prea des din casă ÅŸi de ce stătea înăuntru, singură. ÃŽnsă ÅŸtiam că ea nu avea cu cine să se întâlnească, că nu avea mulÅ£i prieteni în lumea reală. Lucrul acesta mă întrista, deÅŸi ea părea fericită ÅŸi aÅŸa. Nu înÅ£elegeam nici de ce stătea cu mine, susÅ£inându-mă. Putea să plece în lumea ei, să îşi petreacă timpul cu prietenii ei, nu să stea alături de mine. Poate... poate Ace o rugase să facă asta, iar ea, precum un prieten loial, i-a îndeplinit dorinÅ£a. Cine ÅŸtie... ÃŽnsă ea era singura persoană cu care mai puteam vorbi deschis despre toate problemele ÅŸi nu îmi doream să plece. Iarăşi un gest egoist, deÅŸi nu îmi păsa. - Cheryl! s-a auzit un Å£ipăt ÅŸi două braÅ£e s-au înfăşurat în jurul meu, stângându-mă. Am rămas ÅŸocată preÅ£ de o secundă, apoi i-am răspuns lui Charlotte la îmbrăţiÅŸare, zâmbind. Era o prietenă bună, chiar dacă o urâsem în trecut fiindcă credeam că avea o relaÅ£ie cu Ace. Ce patetic! Când mi-a dat drumul, observând că nu mai puteam respira, am observat că pe faţă avea urme negre, iar mâinile îi erau pline de praf. Nu m-am putut abÅ£ine să nu întreb ce făcuse de arăta aÅŸa fiindcă eu o ÅŸtiam foarte preocupată de aspectul ei – ÅŸi clar nu era doar o părere greÅŸită. M-a apucat de mână, trăgându-mă înăuntru, în sufragerie. Podeaua era plină de cărÅ£i vechi, cu pagini îngălbenite, toate deschise. Puteam observa ÅŸi cercul magic cu care o chemasem pe Serena data trecută. Am privit prin încăpere, căutând-o pe vrăjitoare ÅŸi am văzut-o stând pe canapea, picior peste picior, cu o ceaÅŸcă de cafea în mână. Purta nuanÅ£e de verde ÅŸi maro, ce făceau un contrast frumos cu părul ei precum flăcările din Iad. Mi-a zâmbit când m-a văzut, lăsând ceaÅŸca de cafea pe măsuţă ÅŸi închizând o carte veche, din care s-a ridicat un nor de praf. I-am întins fiolele de sânge, iar ea le-a privit mulÅ£umită. A scos dintr-un rucsăcel o tavă din argint, cu două vase pe ea, lipite. Unul era roÅŸu ÅŸi scria pe el cu negru Elizabeth, iar celălalt era negru ÅŸi scria cu roÅŸu Josh. Serena a turnat sângele în vasul corespunzător – bine că Lizzy notase al cui era ! – ÅŸi apoi a pus un praf alb peste ele. A ridicat o carte cu coperta neagră, legată-n piele, de lângă canapea ÅŸi a deschis-o la o anumită pagină. Apoi, luminile s-au stins ÅŸi am simÅ£it mâinile lui Charlotte pe umerii mei. Serena a început să rostească o incantaÅ£ie în latină, vorbind din ce în ce mai tare, părul ridicându-i-se în jurul capului de parcă ar fi bătut vântul. O candelă s-a aprins imediat, iar în încăpere a apărut o umbră ciudată, ce avea o formă neclară. ÃŽi puteam vedea numai ochii de culoarea sângelui, ce priveau cele două vase. - Åži celelalte mostre? s-a auzit vocea groasă, terifiantă a Umbrei. - Imediat, Nox, a ÅŸoptit Serena, făcându-mi un semn să mă apropii. Nu am putut să refuz, picioarele mele începând a se miÅŸca fără o comandă de la creier. Ajunsă lângă Serena, aceasta scoase încă o tavă cu două boluri, unul roÅŸu cu numele meu ÅŸi unul negru cu numele lui Ace. M-a tăiat uÅŸor la deget cu un cuÅ£itaÅŸ ÅŸi am lăsat să curgă puÅ£in sânge în vas. Apoi, ea a scos o fiolă ce conÅ£inea, probabil, lichidul roÅŸiatic al lui Ace. Mă întrebam de unde făcuse rost de el, dar m-am îndepărtat când, practic, Nox mi-a cerut asta. Telepatic, desigur. Am revenit lângă Charlotte, iar ea m-a stâns în braÅ£e. - Åžtii ce trebuie făcut, dragă Serena, a spus Nox, vocea sa făcându-mă să tremur. Au început amândoi să rostească o incantaÅ£ie veche, lumina candelei începând să pâlpâie. Vasele au început să strălucească, iar totul s-a terminat când din ele a ieÅŸit un nor de fum. Nox s-a întors înspre mine ÅŸi Charlotte, iar blonda a dat din cap, înÅ£elegând ce îi cerea umbra. Apoi, spiritul acela ciudat a intrat în corpul lui Charlotte, privindu-mă cu ochii ei minunaÅ£i. Mă întrebam dacă nu cumva îi făcea ceva rău... - Stai liniÅŸtită, micuţă Cheryl, nu îi fac nimic. Doar am intrat în corpul ei pentru a-Å£i vorbi, ca să îţi fie Å£ie mai uÅŸor. Desigur, ÅŸi ea ascultă tot ce vorbim, dar nu poate să răspundă, m-a liniÅŸtit el. - Dar, Nox, asta e imposibil! a exclamat Serena, mâinile tremurându-i. - Åžtiu... Doi Beyr ÅŸi două Eskela. Niciodată nu s-a mai întâmplat aÅŸa ceva... Doar dacă nu cumva Luna Sângerie a devenit mult prea puternică pentru a fi învinsă de o Eskela ÅŸi un Beyr, a meditat Nox. ÃŽi priveam dezorientată, înÅ£elegând numai că Lizzy ÅŸi Josh nu aveau să moară. Un lucru bun, deÅŸi trebuia să le spun totul... nu-i aÅŸa? - Trebuie să le spui adevărul lui Josh ÅŸi lui Elizabeth, mi-a confirmat gândurile Nox. Åži, de asemenea, să ai grijă de Ace pentru ca profeÅ£ia să se poată îndeplini. Å¢ine minte, Luna Sângerie e mai periculoasă decât îţi imaginezi, iar adepÅ£ii ei sunt cei mai întunecaÅ£i. Multe obstacole îţi vor apărea în drum, mulÅ£i inamici ce se dau drept prieteni, multă suferinţă ÅŸi sânge. Vor apărea pergamente de sânge, lacrimi, legăminte... Păstrează-Å£i prietenii aproape, iar duÅŸmanii la depărtare. ÃŽntunericul se naÅŸte rapid, din orice picătură de Lumină coruptă, dar ÃŽntunericul nu se transformă niciodată în Lumină. Apoi Nox a dispărut, Charlotte începând să clipească des fiind ÅŸocată. Desigur, ÅŸi eu eram, ÅŸtiind că vorbele lui Nox erau extrem de adevărate. De asemenea, ÅŸi Serena avea o faţă tulburată, privind cu ochii goi vasele unde nu mai era deloc sânge. Tustrei ne uitam debusolate prin cameră, neÅŸtiind dacă visam sau totul era real. Prima care ÅŸi-a revenit, însă, a fost Charlotte, care a oftat teatral, trântindu-se pe canapea. Am clipit des, privind cum Serena se aÅŸează la loc ÅŸi eu m-am dus să stau lângă Charlotte. Blonda ÅŸi-a trecut o mână după umerii mei, strângându-mă la piept cu dragoste. Am zâmbit finuÅ£, stângându-i mâna ÅŸi gândindu-mă la Nox. Mă bucuram că Lizzy ÅŸi Josh aveau să rămână în viaţă, deÅŸi nu ÅŸtiam cum să le spun adevărul fără să îmi fie frică. De asemenea, ÅŸtiam că Ace trebuia să fie aici când va începe Luna Sângerie căci, altfel, nu am putea îndeplini profeÅ£ia. - Ace? am întrebat încet, privindu-le pe rând. Ce mai ÅŸtiÅ£i de el? Shawn mi-a spus că s-ar putea să moară... Charlotte ÅŸi Serena ÅŸi-au aruncat câteva priviri foarte ciudate, iar roÅŸcata m-a rugat să mă aÅŸez pe canapea. Apoi a venit blondina cu o ceaÅŸcă de ceai negru, pe care mi-a dat-o. Păreau triste, mai ales Charlotte, iar eu eram sigură că ce va urma nu era ceva bun. Am oftat, pregătindu-mă sufleteÅŸte. - Pentru a salva un Spirit de la această rătăcire prin... lume, fără un scop anume trebuie să îţi dai viaÅ£a. Dai ceva pentru a primi ceva, mi s-a explicat. Când am auzit asta, am rămas nemiÅŸcată, privind în gol ÅŸi gândindu-mă la tot ce mi se spusese. Pentru ca să o salveze pe Aileen, Ace trebuia să îşi dea viaÅ£a. Dar Ace trebuia să fie aici pentru a îndeplini profeÅ£ia ÅŸi, de asemenea, pentru a fi alături de mine. Eram egoistă, dar nu îmi păsa absolut deloc. - Trebuie să existe o altă cale, am murmurat încet, strângându-mi genunchii în braÅ£e ÅŸi încercând să mă abÅ£in, să nu plâng. - Ar putea exista... însă trebuie să-l localizăm întâi pe Ace. Sigur o să acÅ£ioneze curând, a spus Serena gânditoare. Eu trebuie să plec, dar mă voi gândi la ceva ÅŸi dimineaţă, la prima oră, ne întâlnim. Până atunci sper să îl localizez sau, mai bine, să văd unde e Aileen. ÃŽnsă nu pot garanta nimic. Ace poate să moară în 95% din cazuri. Să vă odihniÅ£i. Noapte bună! a spus Serena mai apoi, dispărând într-un nor de fum. Ne-a lăsat pe amândouă singure, privind în gol. Åžtiam că Serena încerca să ne ajute, dar dacă Ace avea mari ÅŸanse să moară, atunci ea nu ne era de niciun folos. Nu puteam să nu mă gândesc la el, să nu mă întreb pe unde o fi, ce o face, cum s-o simÅ£i. M-am ridicat precum un robot, spunându-i lui Charlotte noapte bună ÅŸi îndreptându-mă spre camera mea. Ajunsă acolo, m-am îmbrăcat în pijamalele mele mov ÅŸi m-am trântit pe pat, oftând. Mi-am tras pătura peste trup, gândindu-mă la el. Spusese în mail că el mă putea auzi – sau ceva asemănător – aÅŸa că am încercat să-mi direcÅ£ionez gândurile înspre el. Ace, nu mă părăsi. Te rog. Tu eÅŸti prima persoană pe care am iubit-o cu adevărat... |