Aripi insangerate - Versiune listare +- Animezup - forum manga si anime (https://www.animezup.com/forum) +-- Forum: Fan Zone (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Zone) +--- Forum: Fan Fiction (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Fiction) +---- Forum: Arhiva (https://www.animezup.com/forum/Forum-Arhiva--169) +---- Subiect: Aripi insangerate (/Thread-Aripi-insangerate) |
RE: Aripi insangerate - BloodyInnocence - 04-05-2011 ma bucur ca va placut si va multumesc pentru ca cititi si imi spune-ti ce parere aveti si imi cer miiiii de scuze ca a durat atat de mult sa postez urmatoarea parte si deasemenea ca este atat de mica. dar sunt ocupata cu multe chesti si de abia am avut timp sa o scriiu pe aceasta. sper sa cititi in continuare si sa imi spune-ti ce parere aveti. Eden Michael îl aruncă pe Chase în singura închisoare din palatul conducătoarei ÅŸi îl lăsă acolo să îşi exprime liber nemulÅ£umirile. Nu putea să facă nimic, închisoarea era fermecată ÅŸi îi lua toate puterile speciale, deci putea să se dea cu capul de toÅ£i pereÅ£ii că oricum nu ar fi rezolvat nimic. AÅŸa că îl lăsă singur în timp ce el se duse să vorbească cu Hissori. Vroia să vorbească cu aceasta în primul rând despre conducătoarea lor ÅŸi mai apoi despre un plan de a recupera îngerul Seraphim. Michael rămase surprins când auzi vocea lui Hissori invitându-l în cameră, înainte să apuce să bată la uşă. Era un pic înfricoşător, dar îşi scutură capul ÅŸi intră în încăpere, confident. ÃŽl găsi pe Hissori stând la biroul său, simplu, din lemn de brad, Å£inând în mână un mic boboc de trandafir alb pe care îl păta cu propriul său sânge. Mirosul dulceag, ce semăna puÅ£in a cupru al sângelui îl făcu pe Michael să strâmbe din nas, în timp ce se întrebă fascinat ce se afla în capul Fallen Angelului. Apoi la fel de rapid cum i-a apărut acea întrebare, la fel de rapid a alungat-o, gândindu-se că nu ar putea suporta adevărul. Hissori întotdeauna avea un mod ciudat de a gândi ÅŸi avea niÅŸte concepte diferite în ceea ce o privea pe conducătoarea lor, aÅŸa că se ferea de discuÅ£iile cu el, însă acum când reflectă asupra concepÅ£iilor acelea ciudate ÅŸi-a dat seama că erau asemănătoare cu ale lui Ikusa numai că diferenÅ£a dintre cei doi era modul în care îşi exprimau acele concepÅ£ii. Åži atunci l-a lovit. Ikusa ÅŸi Hissori întotdeauna au fost lângă conducătoarea lor, întotdeauna au fost protejaÅ£ii ei iar acum ca Fallen Angeli nu aveau altă sarcină decât să o apere. Nu era o întâmplare că cei doi au fost trimiÅŸi pe Pământ după ea, nu era o coincidenţă că ei au fost cei care s-au transformat în acei îngeri legendări. Hissori se uită la Michael cu interes, se întorsese de ceva timp cu faÅ£a la acesta dar nu îşi dăduse seama imediat că se mai afla cineva în încăpere cu el. Putea să vadă pe faÅ£a acestuia înÅ£elegerea că tot ceea ce s-a întâmplat nu a fost doar coincidenţă urmată de alta. Nimic din ceea ce se petrecuse nu era o simplă coincidenţă, totul urmărea un plan bine pus la punct, partea nasoală era că nimeni nu ÅŸtia unde avea să se oprească, asta dacă avea să se oprească vreodată. Strânse mâna în care avea trandafirul alb ÅŸi acesta dispăru o dată cu rană ce ÅŸi-o făcuse pentru a lăsa sângele să păteze floarea. Nu dorea să vadă nimeni acel suvenir preÅ£ios lăsat în urmă de Raphael. Åžtia că nu îl lăsase pentru el, că nu o făcuse intenÅ£ionat, însă nu conta, era ceva pur care alungă singurătatea ÅŸi durerea din inimă sa. ÃŽi dădea speranţă acea floare care se încăpăţâna să nu rămână pătată de sângele său, speranÅ£a că poate o va recupera pe Raphael în curând ÅŸi aceasta avea să fie la fel ca acea floare. - Cu ce te pot ajuta, Michael? ÃŽl întrebă Hissori distrugând liniÅŸtea suportabilă din cameră. ÃŽngerul focului clipi de câteva ori, nefiind sigur că lui i se adresează. Apoi se mustră, dându-ÅŸi seama că nu mai era nimeni în cameră în afara lor. - Vroiam să discut cu tine despre ceea ce s-a întâmplat azi ÅŸi despre un posibil plan de a o salva pe Raphael. - Nu este clar ceea ce s-a întâmplat între Ayame ÅŸi Ikusa? ÃŽntrebă Fallen Angelul ridicându-ÅŸi sprânceana stângă într-o privire sceptică. - Ba da. Numai că nu crezi că ar trebui să vorbesc cu el? Sau să încercăm să o consolăm pe Maiestatea Sa? - Nu avem ce să vorbim. Ikusa ÅŸtie că a greÅŸit ÅŸi trebuie să rezolve această problemă singur, pentru că el a creat-o. Nu putem să ne implicăm. Cât despre consolare... Maiestatea Sa nu va accepta nici o consolare de la noi. Va accepta numai de la Ikusa, asta dacă va trece vreodată peste ceea ce i-a făcut, aÅŸa că nu are rost. Ce am putea să facem? Ce am putea să spunem? ÃŽl întrebă pe îngerul focului. - Åžtii că ai dreptate, dar mă simt aiurea să stau cu mâinile în sân în timp ce ÅŸtiu clar că Ayame suferă. - Hai să lăsăm această problemă deoparte ÅŸi spune-mi care este planul tău de a o recupera pe Raphael. - Åžtim că avem un an la dispoziÅ£ie, dar nu ÅŸtim cum o afectează această schimbare. S-ar putea că dacă aÅŸteptăm, ea să nu mai vrea să fie salvată ÅŸi atunci s-ar putea să nu o mai putem aduce pe drumul, pentru că aÅŸa cum ÅŸti pentru a fi înger trebuie în primul rând să meriÅ£i ÅŸi în al doilea rând să vrei. Ea merită, dar va mai vrea peste câteva săptămâni? - Hm... oricât mă doare să afirm acest lucru, trebuie să îţi spun că sunt de acord cu tine. Åži eu m-am gândit la această problemă, dar nu văd cum am putea să o salvăm. Nu este de ajuns să o răpim din ghearele lui Lucifer, ceea ce va fi extraordinar de greu, dar trebuie să o transformăm din nou într-un înger pur fără pic de sânge de demon în trupul ei. - Am uitat de acel amănunt, mărturisi puÅ£in jenat Michael. - Numai dacă am putea să intrăm în contact cu ea, dar sunt sigur că Lucifer o păzeÅŸte mai bine decât ar păzi o piatră preÅ£ioasă. - Vrei să vi cu mine să căutăm informaÅ£i despre cum putem purifica un semi-demon? - Da, dar mai întâi trebuie să îi spunem ÃŽnălÅ£imii-sale. Nu am vrea să îşi verse nervi pe noi când află că am acÅ£ionat fără ÅŸtiinÅ£a ei. Hissori se duse ÅŸi deschise uÅŸa invitându-l pe Michael să iasă primul din încăpere. Străbătură amândoi holurile castelului, plimbându-se puÅ£in pentru a-ÅŸi face curaj să intre în camera conducătoarei. Se potriveau la statură ÅŸi constituÅ£ie ÅŸi aproape ÅŸi mersul era asemenea, ai fi crezut că erau cu adevărat fraÅ£i. Michael avea pasul puÅ£in mai greu, în timp ce Hissori ar fi primit premiul pentru mersul său ce nu făcea nici un zgomot. Părul scurt al Fallen Angelului era auriu în acel moment din cauza razelor calde ale amurgului care îi transformau părul într-un mic soare pământean alături de părul la fel de scurt al lui Michael care era în flăcări crea un efect frumos. Erau o minunăţie, o adevărată splendoare să îi vezi cum se plimbau cu pelerinele de un alb pur fluturând în spatele lor, cu aripile care din când în când puteau fi văzute de sub pelerine. Din păcate toată această splendoare era distrusă de expresiile lor. Se vedea pe chipurile lor că erau măcinaÅ£i de probleme ce nu le dădeau pace. Nu găseau răspunsul la întrebările lor ÅŸi nici nu doreau să o deranjeze pe conducătoarea lor cu acest fel de probleme, mai ales că ea suferea atât de mult din cauza lui Ikusa. ÃŽntr-un final când s-au hotărât, când au prins curaj să bată la uÅŸa apartamentului ei, au rămas mască atunci când nimeni altul decât Ikusa le-a deschis uÅŸa. - Ayame doarme, spuse simplu. - Ikusa ce cauÅ£i în dormitorul conducătoarei? ÃŽntrebă puÅ£in enervat Michael. Enervarea sa se vedea foarte clar în ochii roÅŸi în care începuse să ardă o mică flacără. - Am venit să vorbesc cu ea ÅŸi am găsit-o leÅŸinată pe jos. Am rămas cu Maiestatea Sa pentru a fi sigur că este în siguranţă. Ce doriÅ£i? - O să venim mâine să discutăm cu ea. Este vorba despre Raphael. Vroiam să obÅ£inem aprobarea sa de a ne apuca să căutăm informaÅ£ii, răspunse Hissori dându-se doi paÅŸi înapoi. - Bine. Dacă se va trezi o să o anunÅ£ pe ÃŽnălÅ£imea Sa de dorinÅ£a voastră. Ikusa vroia să se întoarcă înapoi, iar Michael se depărtase deja câţiva paÅŸi în direcÅ£ia bibliotecii vădit nemulÅ£umit de decizia lui Hissori când acesta se întoarse ÅŸi îl strigă pe prietenul său. - Ikusa. - Da? ÃŽntrebă acesta întorcându-se pentru a vedea ce vrea celălalt Fallen Angel. - Acum este ÅŸansa ta să îndrepÅ£i totul, ÅŸi cu acestea spuse plecă, lăsându-l Pe Ikusa împietrit în faÅ£a uÅŸii dormitorului conducătoarei. RE: Aripi insangerate - Katniss - 04-05-2011 Hello dear imediat cum am văzut că ai postat un nou capitol, am venit aici. Nu îţi face griji eu una nu m-am supărat că l-ai pus atât de târziu, deoarece ÅŸtiu că eÅŸti ocupată cu facultatea, dar să revenim la fic: A fost un capitol cam scurt după cum ai spus ÅŸi tu, dar mie mi-a plăcut. Ai lăsat spaÅ£iu între dialog ÅŸi descriere, iar asta l-a făcut mai uÅŸor de citit ÅŸi plus că aÅŸezarea în pagină a arătat mult mai bine. A fost descriere ÅŸi chiar dacă au fost unele scăpări a fost destul de bună, la fel ÅŸi dialogul. Am văzut câteva greÅŸeli de exprimare ÅŸi tastare, dar ceea ce mi-a atras atenÅ£ia a fost acel vroiam, cred că ar arăta mult mai bine dacă ai scrie ,,voiam'', un alt lucru care mi-a atras atenÅ£ia a fost acel ,,Pe'', pe care l-ai scris cu majusculă ÅŸi ai continuat cu literă mică. Cam asta au fost greÅŸelile care mi-au atras cu adevărat atenÅ£ia. Să ÅŸtii că sunt curiosă de ce a leÅŸinat Ayame. AÅŸtept nextu spor la scris, bye, bye. RE: Aripi insangerate - Dark Blue - 29-05-2011 Oh...de trei capitole astept ca Ikusa sa ii spuna lui Ayame hotararea consiliului. Si se pare ca o sa mai astept pana cand ea o sa se trezeasca, pana cand prinde el curaj, si pana aduci tu capitolul urmator. Nu mai am rabdare... Am observat doua fraze ciudate: Citat:S-ar putea că dacă aÅŸteptăm, ea să nu mai vrea să fie salvată ÅŸi atunci s-ar putea să nu o mai putem aduce pe drumul, pentru că aÅŸa cum ÅŸti...Nu ai mentionat pe care drum. A doua: Citat:care îi transformau părul într-un mic soare pământean alături de părul la fel de scurt al lui Michael care era în flăcări crea un efect frumosOk, aici nu e nimic grav. Poate un punct dupa "pamantean", sau o virgula dupa "flacari", depinde doar de tine. Doar atat am gasit. Nu am sanse sa primesc urmatorul capitol azi, nu? ...ok, o sa astept... Buh-bye>:D< RE: Aripi insangerate - BloodyInnocence - 13-06-2011 stiu ca ati asteptat mult pentru aceasta continuare si ca este mica, dar nu am tocmai inspiratie sa scriu povestea si mai am putin si nu o sa mai am ce sa postez...:| nu credeam ca o sa se intample in veci asta la aceasta poveste, dat fiind faptul ca aveam cel putin vreo 100 de pagini in plus scrise fata de ceea ce posta aici. enjoy and pls do tell what u think.;) ÃŽn camera conducătoarei „Cât de liniÅŸtită pare. Cât de uÅŸor ne poate păcăli pe toÅ£i că este dură ÅŸi nepăsătoare. Åži totuÅŸi eu ÅŸtiu mai bine, mult mai bine. Oare de ce nu am văzut asta mai devreme? De ce nu am înÅ£eles că ea de fapt purta în tot acest timp o mască? O purta ÅŸi o poartă pentru binele nostru, pentru a nu ne îngrijora pe noi, pentru a ne proteja tot pe noi. Noi cei care de fapt trebuie să o protejăm pe ea. Pentru că într-un final, doar ea contează. CeilalÅ£i sunt doar pentru a o ajuta pe ea să îşi îndeplinească misiunea. Tot ceea ce o rănea, tot ceea ce o durea, orice problemă ar fi avut, le îngropa pe toate adânc în mintea ÅŸi în inima ei pentru a putea să afiÅŸeze acel zâmbet cald ÅŸi sincer. Iar atunci când nu a mai putut să ascundă faptul că se simte singură ÅŸi că vrea pe cineva care să o iubească, să fie lângă ea, să o înÅ£eleagă ÅŸi să o sprijine, eu i-am întors spatele. Ce spune asta despre mine? Cum am putut eu să fac aÅŸa ceva? Nici eu nu ÅŸtiu.†La toate acestea ÅŸi încă mai mult de atât se gândea Ikusa în timp ce stătea în pat lângă dulcea lui conducătoare. Soarele apusese de mult, iar lună strălucea pe cer, înfrumuseÅ£ată de micile făclii de lumină care clipeau din când în când. Lumina acelui astru pur îi proteja pe amândoi, oferindu-le în acelaÅŸi timp o frumuseÅ£e inocentă, îngheÅ£ată. Părul lung al lui Ikusa de un negru abisal cu reflexii albastre se amesteca cu cel al lui Ayame ce era la fel de roÅŸiu precum sângele. Era atât de ciudat pentru înger să stea lângă ea, să se uite la chipul ei ÅŸi să îşi amintească cum o iubise o dată, de mult. Cât de perfect se simÅ£ea în acele clipe ÅŸi cât de fericită era scumpa lui conducătoare. Imagini îi apăreau în faÅ£a ochilor, imagini cu diferite întâmplări dintr-un timp de mult uitat care îl făceau să se întrebe cum de era posibil aÅŸa ceva. Nu era înger în Eden care să nu îşi amintească ziua în care Ayame a apărut din neant în mijlocul câmpului de luptă începând să plângă ÅŸi să Å£ipe să înceteze. Era acolo la doi paÅŸi de acea fiinţă care arăta ca un copil în vârstă de zece ani ÅŸi ar fi rămas blocat, uitându-se la acea apariÅ£ie dacă nu ar fi văzut cum o sabie se îndrepta spre ea. Cine aruncase sabia, nu ÅŸtia, tot ceea ce ÅŸtia era că trebuia să o salveze ÅŸi aÅŸa ÅŸi făcu. Murise atunci ÅŸi acolo împăcat cu gândul că a reuÅŸit să salveze acel copil, dar îşi amintea. ÃŽÅŸi amintea mult prea bine când apăruse. AÅŸa că toate acele amintiri care era mult mai vechi decât momentul în care ÅŸi-a făcut apariÅ£ia Ayame nu aveau sens. Nu aveau sens dacă era să creadă istoria lor, dar dacă dădea crezare poveÅŸtilor interzise atunci totul prindea sens. Ayame se miÅŸcă aducându-l pe Ikusa cu gândul înapoi la prezent. Se ridică din senin în fund, deschizându-ÅŸi ochii fără să se uite în jurul ei. După câte ÅŸi-a putut da seama Ikusa, ea nu era conÅŸtientă de prezenÅ£a sa în încăpere. Se uita în gol, amintindu-ÅŸi numai ea ÅŸtie ce întâmplări, dar după toate aparenÅ£ele, nu erau frumoase. De fapt, dacă se lua după micile cristale de forma unor perle incolore ce îi pătau rochia subÅ£ire din mătase albastră, nu erau deloc plăcute. Arată groaznic. Niciodată nu suportase să o vadă tristă sau plângând ÅŸi întotdeauna numai atunci când era el în preajma ea avea aceste ieÅŸiri. Se întrebă în acea clipă câte nopÅ£i avusese când se trezise aÅŸa ÅŸi începuse să plângă. Nu avea niciodată să afle răspunsul la această întrebare. Ziua nu se întâmpla des acest lucru, câteodată sentimentele ÅŸi amintirile o copleÅŸeau, iar ea nu mai putea să oprească lacrimile amare să curgă. De câte ori se întâmplase asta, el se afla în jur pentru a o consola ÅŸi încerca să o consoleze cât de bine putea. La început i se părea ciudat că numai atunci când ea era în compania lui începea să plângă, însă nu îl deranjase niciodată. Tăcuse de fiecare dată ÅŸi o lăsase să plângă pe umărul său, consolând-o, liniÅŸtind-o. ÃŽntotdeauna fusese singura persoană care reuÅŸea să o calmeze ÅŸi în acele clipe nu i se mai părea o coincidenţă acest lucru. Era singura persoană care reuÅŸea din cauza trecutului, trecutului în care ei doi erau iubiÅ£i. Chiar dacă nu erau conÅŸtienÅ£i de asta, subconÅŸtientul lor îi îndemna să petreacă timpul împreună. Se strecură în spatele ei ÅŸi o îmbrăţişă, lipindu-i capul de pieptul său. Nu îl uimi deloc faptul că Ayame nici măcar nu se împotrivise ci se sucise puÅ£in pentru a-ÅŸi îngropa faÅ£a în pieptul său. Era un sentiment atât de cunoscut, de perfect să o Å£ină aÅŸa în braÅ£e că uită tot ceea ce se întâmplase. Ar fi vrut să stea aÅŸa pentru restul eternităţii. InconÅŸtient, începu să se joace cu părul ei, băgând mâna în acesta ÅŸi bucurându-se de cât de mătăsos era. Dar ca orice vis frumos ÅŸi acesta trebuia să se termine. - Totul este frumos ÅŸi ideal noaptea, dar o dată cu prima rază de soare vraja dispare gonită întotdeauna de crudă realitate, a ÅŸoptit Ayame punându-ÅŸi mâinile pe pieptul Fallen Angelului ÅŸi ieÅŸind din îmbrăţiÅŸarea să. Vroia să îşi ia ÅŸi mâinile, dar Ikusa i le prinse înainte să poată să ÅŸi le retragă. Se uitau unul la altul fără să scoată un cuvânt. De altfel, nici unul dintre ei nu ÅŸtiau ce să spună. Ikusa ar fi vrut să îşi ceară scuze pentru că a făcut-o să sufere, dar nu îşi găsea cuvintele, iar atitudinea ei rece, distantă ÅŸi aproape defensivă nu îl ajuta deloc. Trebuia, însă, să îşi aducă aminte că era vina lui pentru purtarea ei. Nu putea să îi ceară să uite tot ÅŸi să o ia de la început. Nici chiar el nu putea să uite ceea ce se întâmplase, oricât de mult ÅŸi-ar fi dori ÅŸi apoi dacă nu ar fi fost acea întâmplare nu ar mai fi recunoscut că o iubea cu adevărat. Avea să îi repete acest adevăr până avea să îl accepte ÅŸi să treacă peste acele nenorocite de cuvinte rostite fără a fi gândite. Oftă ÅŸi pentru prima oară în acea noapte o privi direct în acei ochi verzi ÅŸi duri ca smaraldul care îl priveau înapoi. - Deci... trebuie să îmi cer scuze pentru ceea ce am spus azi, zise într-o singură suflare. Dacă ar fi fost mai lungă fraza cu siguranţă că s-ar fi sufocat. - Nu ai de ce să îţi ceri scuze, zise Ayame păstrându-ÅŸi aceeaÅŸi expresie goală, rece, înspăimântătoare. Avea să îl chinuie, dar o merita. Durerea ce i-o provocase nu era vizibilă, dar ar fi fost mai bine dacă ar fi fost. Măcar aceea nu s-ar fi vindecat atât de greu, însă avea să îşi dea toată silinÅ£a pentru a astupa acea gaură din inima ei ce i-o provocase el cu inconÅŸtienÅ£a sa. - Åžtii foarte bine ce s-a întâmplat, ce am spus, cum te-am rănit. Vreau să îmi cer scuze ÅŸi să îţi spun că nimic nu este adevărat. Nu vroiam să recunoÅŸti adevărul din cauză că îmi era frică de consecinÅ£e, încă îmi mai este frică de ele, dar nu pentru mine ci pentru tine. Nu îmi pasă ce îmi vor face, însă tu... te iubesc, Ayame. Vreau să te protejez, să te feresc de toată durerea ÅŸi răutatea din această lume. ÃŽmi pare rău pentru ceea ce am zis mai devreme. Ayame continua să aibe aceeaÅŸi expresie, nelăsându-se impresionată de cuvintele sale. Era prea frumos să fie adevărat. Trebuia ca ceea ce trăia să fie un vis, îşi zicea încercând să zdrobească speranÅ£a ce se năştea încet în inima ei la auzul acelor cuvinte. Ar fi vrut să să îl creadă, să fie adevărat, dar era mult prea uÅŸor ÅŸi nimic în viaÅ£a ei nu fusese uÅŸor. Nimic nu mai fusese uÅŸor din clipa în care pusese piciorul pe acel câmp de luptă. ÃŽncă de atunci, chiar dacă avea doar zece ani, ÅŸtia care îi era rolul, de ce fusese trimisă acolo între ei. ÃŽÅŸi simÅ£ea sufletul plângând, disperând ÅŸi tot ce ar fi vrut era să îşi pună capul pe pernă ÅŸi să doarmă, uitând de tot. Să nu mai poate fi chinuită cu acest fel de vise, însă soarta nu o lăsa, aÅŸa că înghiÅ£i nodul ce i se formase în gât ÅŸi îi răspunse. - Ikusa... stătu puÅ£in pe gânduri, alegându-ÅŸi cuvintele cu grijă până să continue, nu dorea să fie nevoită să se repete. AÅŸ vrea să te cred, crede-mă, chiar aÅŸ vrea, dar adevărul este că nu pot. AÅŸ fi renunÅ£at la orice, la absolut orice pentru a fi cu tine, pentru a fi iubită, dar m-ai rănit ÅŸi întotdeauna o să mă întreb care este de fapt adevărul. Oricât de mult aÅŸ vrea să ÅŸtiu că mă iubeÅŸti pe mine, nu mai sunt sigură de asta. Mă întreb dacă nu cumva o iubeÅŸti pe Yuri, nu pe mine. Yuri seamănă cu mine, cea de la început, înainte să fiu maturizată ÅŸi schimbată de toate întâmplările prin care am trecut. Tu te-ai îndrăgostit de acea persoană de acum mult timp, nu de mine, cea de-acum. ÃŽÅŸi eliberă mâinile din închisoarea constituită de mâinile lui ÅŸi se ridică din pat, dând baldachinul alb la o parte pentru a putea ieÅŸi pe balcon. Ikusa o urmări ÅŸi când vru să o prindă în braÅ£e, Ayame se feri. Văzu durerea din ochii Fallen Angelului din cauză că îl respinsese, dar nu ÅŸtia cum altfel să îl facă să o lase în pace. - Nu o să scapi de mine, nu în seara asta, nu până nu spun tot ceea ce am de spus, nu până nu te schimbi. O să plec doar după ce am terminat ceea ce mi-am propus, mărturisi el. Eu am încetat să mă m-ai lupt împotriva acestui sentiment. Nu vrei să faci ÅŸi tu la fel? Tu eÅŸti singura pe care o iubesc, dar dacă nu vrei dragostea mea, nu este nimic. Te voi lăsa în pace, dar te rog, Ayame lasă deoparte această mască de gheaţă. Căzu în genunchi în faÅ£a ei, luându-i mâinile ÅŸi sărutându-le, rugând-o cu ochii aceia ai lui de un negru etern, în care se pierdea în acel moment, să îi mai dea o ÅŸansă, să mai încerce o dată. - Promit că nu o să regreÅ£i, mai spuse el. „Cum pot eu să spun nu ochilor aceia? Cum pot eu să îmi întorc spatele ÅŸi să îl resping? ÃŽmi oferă tot ceea ce vreau. ÃŽmi oferă dragostea să eternă. Nu asta mi-am dorit dintotdeauna? Cu el lângă mine pot să trec peste orice obstacol, nu contează cât de mare sau mic este... Ochii aceia care azi m-au condamnat ÅŸi care tot azi îmi oferă salvarea. Cât de mult îi urăsc ÅŸi cât de mult îi iubesc... ei vor fi condamnarea ÅŸi salvarea mea întotdeauna...†se gândea Ayame în timp ce încet simÅ£ea cum cade în acel ocean furtunos care îi erau ochii. - De ce mi-a revenit inima, acum că eÅŸti aici? Åžopti mai mult pentru sine decât pentru el. - Poate pentru că eu sunt inima ta ÅŸi tu eÅŸti a mea? ÃŽntrebă, speranÅ£a citindu-i-se clar în privire. - ÃŽÅ£i dau acea ÅŸansă, Ikusa, dar nu o fac pentru tine, o fac pentru mine, o fac pentru restul supuÅŸilor mei. Deoarece ÅŸi eu ÅŸi ei merităm să fim fericiÅ£i ÅŸi sunt conÅŸtientă că dacă nu sunt cu tine nu pot să fiu fericită. ÃŽnsă să ÅŸtii că nu o să fie ca înainte, trebuie să îmi câştigi din nou încrederea ÅŸi să treci peste barierele pe care tu le-ai ridicat. - Orice. Orice este nevoie, orice ai nevoie, eu îţi voi da ÅŸi voi face. Era bucuros, atât de bucuros încât se ridicase ÅŸi îşi puse mâinile pe talia ei, începând să o învârtească. Ar fi vrut să zboare cu ea în braÅ£e, însă nu vroia să atragă atenÅ£ia gărzilor ce patrulau în jurul palatului. Era imposibil să nu fie ÅŸi ea fericită ÅŸi prin acÅ£iunile lui reuÅŸi să îi fure un zâmbet autentic. Zâmbetul ei care era mai magic decât praful de stele era doar pentru el. O puse jos după câteva minute, pentru a-ÅŸi pune mâinile pe chipul ei ÅŸi a o săruta. Pentru prima oară de când s-au întors în Eden a sărutat-o. Era un sărut tandru care trimitea fiori în tot trupul ei ÅŸi al lui. Rupseră sărutul în momentul în care amândoi rămaseră fără aer. Fără să mai spună un cuvânt în plus o luă pe sus ÅŸi o duse spre pat unde o învelise. Ayame adormi liniÅŸtită, vegheată de Ikusa. RE: Aripi insangerate - Dark Blue - 13-06-2011 Cat de adorabil...dar inca nu i`a spus decizia Consiliului. Da, am zis ca astept, dar stii ca eu nu am niciodata rabdare...dar, banuiesc ca nu am de ales. Imi place ca desi narezi la persoana a III-a reusesti sa descrii perfect sentimentele si starile a mai multor personaje in acelasi capitol. Imi place ca descrii perfect gesturile si subintelesul acestora. Impreuna, acestea doua te ajuta sa ne prezinti o imagine complexa a actiunilor din fic, desigur, si faptul ca descrii si decorul perfect, dar eu de obicei nu sunt prea atenta la asta:D Ador ideea, o alta capodopera a ta, si modul in care decurg lucrurile. Imi place faptul ca desi ai mai multe porsonaje importante, nu incarci capitolele si prezinti intamplarile pe rand, si chiar daca unele capitole sunt mai scurte, nu par seci. Si...Se putea sa nu ma holb eu dupa greseli de tastare?:)) Here: roÅŸiu - rosu m-ai - program, neprogram, e greseala si trebuie sa ti`o spun: e mai, in context Multumesc ca ti`ai facut timp sa postezi, si spor la scris>:D< RE: Aripi insangerate - Katniss - 15-06-2011 Hello dear §Lilith§. Am venit ÅŸi pe aici cu un reply cam târziu, sper ca data viitoare să vin mai repede. Oricum, a fost un capitol frumos ÅŸi captivant ca de fiecare dată, nici nu se putea altfel. Descrierea a fost reuÅŸită ÅŸi ai îmbinato într-un mod frumos cu celelalte moduri de expunere. Mi-a plăcut că ai creat acel suspans până ca Ayame să îi acorde o a doua ÅŸansă lui Ikusa, asta a făcut ca totul să capete o doză ÅŸi mai mare de mister. Am văzut câteva greÅŸeli, dar nu sunt grave. Cam atât aÅŸtept nextu ÅŸi sper că următorul capitol să fie ÅŸi mai lung ÅŸi să aflu care este decizia Consiliului. Bye, bye. RE: Aripi insangerate - BloodyInnocence - 03-07-2011 va multumesc mult la amandoua ca cititi:) inseamna ft mult pentru mine.>:D< uita-ti continuarea. o sa incerc sa updatez mai des aceasta poveste:) ÃŽn închisoare - Da-Å£i-mi drumul! Sau măcar puneÅ£i un gardian aici! Mă plictisesc stând de unul singur! Alooo! Mă aude cineva? Mă bagă ÅŸi pe mine careva în seamă? Å¢ipă Chase la pereÅ£ii goi ai închisorii sale. Nu suportă să fie închis. De abia ieÅŸise dintr-o închisoare ÅŸi reuÅŸise cumva să intre în alta într-un timp record pentru el. Ceea ce îl scotea cel mai mult din sărite era faptul că acea celulă era vrăjită, ceea ce însemna că îi elimină absolut toate puterile aÅŸa că nu putea să facă nimic să se distreze în timp ce aÅŸtepta verdictul conducătoarei. Ura situaÅ£ia în care se afla mai mult decât o ura pe Ayame pentru că a reuÅŸit cumva să îl învingă. Dacă mai stătea mult pe acolo ar fi început să înnebunească, trebuia să găsească ceva de făcut înainte să îşi piardă de tot minÅ£ile. După vreo cinci ori de Å£ipete ÅŸi urlete, se liniÅŸti aÅŸezându-se pe patul dur, singură piesă de mobilier din încăpere. ÃŽÅŸi puse mâinile sub cap, închizând ochii pentru a adormi. Numai că alter-egoul său, Castiel, avea altceva în gând. Deoarece îşi epuizase energia agitându-se, Castiel avea destulă putere pentru a-l sâcâi pe Chase ÅŸi asta avea de gând să ÅŸi facă. Era singura lui cale de a se răzbuna pe acea creatură care îi furase corpul ÅŸi într-o anumită măsură ÅŸi mintea. ÃŽn mintea îngerului se afla întrebarea: „De ce să îl las să se odihnească? Este un nemernic, nu merită să aibe parte de o secundă de pace.†- Hei. Chase deschise ochii, uitându-se în jur curios să vadă cine a vorbit. Nevăzând, însă, pe nimeni dădu din umeri, închizându-ÅŸi din nou ochii. - Hei, tu, zise din nou Castiel. De această dată Chase nu se mai obosi să se uite după acea persoană care a vorbit, deoarece îşi dăduse seama că cel care vorbea era Castiel care devenise mai puternic acum că el devenise mai slab. Oftă enervat gândindu-se la ironia vieÅ£ii ÅŸi la acea zicală care atrăgea atenÅ£ia asupra lucrurilor pe care Å£i le doreÅŸti. ÃŽntr-adevăr îşi dorise companie, însă se putea lipsi de compania părÅ£ii sale bune, conÅŸtiinÅ£ei sale. - Ce vrei piciule? ÃŽl întrebă Chase, plictisind ÅŸtiind că nu va putea să scape de el dacă îl ignoră. - Piciule? ÃŽntrebă Castiel pe un ton indignat, ridicându-ÅŸi sprâncenele până se pierdură sub bretonul ÅŸaten. UiÅ£i că tu eÅŸti doar un parazit în corpul meu! Al meu! IeÅŸi mai repede ÅŸi înapoiază-mi-l! - Cine spune? Cine este parazitul ÅŸi cine este gazda, hm? De unde ÅŸtii că tu ai fost primul ÅŸi că eu nu am fost de la început alături de tine? - Vreau să pleci ÅŸi să mă laÅŸi în pace! Nu ai făcut decât rău ÅŸi ai provocat numai suferinţă. - Åži? Tu ce ai făcut în tot acest timp cât eu am dormit? Vrei să îţi spun eu ce? Nimic! Absolut nimic! Asta ai făcut: absolut nimic! EÅŸti patetic ÅŸi slab ÅŸi niciodată nici Ikusa, nici Hissori ÅŸi în special Ayame nu te va privi altfel decât un pion pe tabla de ÅŸah, dacă eÅŸti măcar un pion, dar la cât de jalnic eÅŸti nu cred că ai fost în stare să ajungi atât de sus. - Poate ai dreptate, dar nu mi-am dorit niciodată aceste lucruri. ÃŽmi doresc doar să o servesc pe conducătoarea mea atât cât pot. Åži poate sunt patetic, dar prefer să fiu patetic decât prost sau rău. Nu o să mă mai prosteÅŸti, să ÅŸtii. Nu o să mă m-ai las păcălit de tine pentru o a doua oară. - Åži chiar dacă nu te laÅŸi păcălit, crezi că mai contează asta în acest moment când eu deÅ£in controlul asupra corpului tău? Sunt mult mai puternic decât tine ÅŸi de cât eram atunci, nu mai am nevoie de acordul tău pentru a prelua controlul asupra corpului tău. - Nu o să ai control mult timp, să ÅŸtii, zise Castiel încrezător în ceilalÅ£i. - Ooo, mi-e frică! Ce o să îmi faci, mă rog? ÃŽntrebă Chase batjocoritor. - Ar trebui să îţi fie, replică el ameninţător. - Åžtii că m-am întâlnit azi cu Maiestatea Sa? ÃŽntrebă Chase schimbând subiectul deoarece nu îl interesa deloc ameninţările goale ale alter-egoului său. - Normal că nu ÅŸtiu, am fost închis aici, în abisul acesta, toată ziua. - Nu ÅŸtiu ce i-a făcut Ikusa, dar ÃŽnălÅ£imea Sa a devenit o regină de gheaţă, tocmai pe gustul meu. Este minunată. Este atât de rece ÅŸi necruţătoare ÅŸi rea... nu m-ar deranja dacă m-ar omorî ea cu mânuÅ£a ei. O regină perfectă pentru Lucifer, nu crezi? ÃŽntrebă Chase zâmbind sadic. Castiel nu mai zise nimic. Nu vroia să creadă ceea ce tocmai aflase, dar ÅŸtia că Chase nu putea să îl mintă ÅŸi nu pentru că era un tip atât de bun ci pentru că dacă încerca el ar fi ÅŸtiut. Un avantaj atunci când împărÅ£eai un corp, nu puteai să fi minÅ£it. ÃŽmpărÅ£eau un trup aÅŸa că secretele nu existau. Åži totuÅŸi ar fi fost atât de trist dacă Ayame chiar era aÅŸa cum o descrisese el. Chase, pe de altă parte, nu mai putea de fericire. ReuÅŸise să facă pe cineva mizerabil, în ciuda faptului că era închis în acea închisoare. Treaba lui pentru acea zi era îndeplinită, deci putea să se culce liniÅŸtit ÅŸtiind că a făcut pe cineva să sufere. Numai că atunci când se afla la graniÅ£a între somn ÅŸi realitate, deschise ochii simÅ£ind o prezenţă în cei trei metrii pătraÅ£i ai încăperii. Rezemat de barele de fier stătea un fost înger. Ochii săi negri, cruzi îl priveau, intrându-i în suflet ÅŸi răvăşind totul în calea lor. Niciodată nu îl suportase pe acest ÅŸi mai ales, urâse acele aripi ale sale mari ÅŸi roÅŸii ca sângele închegat. Nu semănau deloc cu culoarea dulce a aripilor celor doi Fallen Angeli, distincÅ£ia dintre cei trei eram mai mult decât vizibilă ÅŸi parcă striga: „Acesta este bun iar acesta rău!â€. ÃŽn plus era o culoare care te avertiza să stai departe. Sub privirea sa, Lucifer îşi desfăcu aripile arătându-i-le în toată splendoarea lor, obligându-l astfel ÅŸi pe el să facă la fel. Era o mare jignire dacă un înger, chiar dacă acesta căzuse, îşi arătă aripile altui seamăn, iar acesta refuză să îi răspundă. ÃŽn mod normal, Chase nu ar fi răspuns, însă nu era Lucifer persoana cu care să se măsoare. Cu dezgust, îşi arătă ÅŸi el aripile, dar o făcu în aÅŸa fel încât Lucifer să înÅ£eleagă cât de nemulÅ£umit era de apariÅ£ia sa. - Am nevoie de ajutorul tău, Chase, spuse simplu. - Ce este nou sub soare? ÃŽntrebă el ironic. - Hei, nu eu te-am pus să o omori pe Ayame prima oară. De altfel, dacă nu ai fi ucis-o atunci, acum nu mai eram în situaÅ£ia aceasta! Å¢ipă Lucifer furios, ochii săi devenind asemeni lavei. - Bine. O să te ajut, dar eu ce primesc? ÃŽntrebă schimbând tactica atunci când văzu că se înfurie. - Un loc în regatul meu. - De ce aÅŸ vrea unul? - Nu am chef de jocurile tale prosteÅŸti. Åžtii foarte bine ce înseamnă un loc în regatul meu, trebuie să îţi exemplific? ÃŽnseamnă un trup numai al tău fără acel înger drept conÅŸtiinţă care să îţi distrugă plăcerea. AÅŸa că taci ÅŸi ascultă. - Trebuie cumva să omor pe cineva? ÃŽntrebă încântat la acesta posibilitate. - Nu. Ce ai tu întotdeauna cu omorâtul? Trebuie să o atragi pe Ayame într-o cursă. Crezi că te descurci? EÅŸti în stare să îţi menÅ£ii acele impulsuri ucigaÅŸe ÅŸi să faci această simplă misiune? - O să încerc, acum spune-mi: cum, ce ÅŸi unde? - Nu îmi pasă ce îi spui, dar este necesar ca ea să fie în zona de graniţă, de trecere dintre Eden ÅŸi Chaos. Când, nu ÅŸtiu exact, de altfel nici nu contează. O să te anunÅ£ eu când ai undă liberă să începi să complotezi, trebuie să mai aranjez niÅŸte lucruri pentru vizita aÅŸteptată a conducătoarei îngerilor, zise acesta. - Vrei să o răpeÅŸti... asta va declanÅŸa războiul, dar până să termine Chase ce avea de zis Lucifer dispăruse exact la fel cum apăruse. Nu suportase niciodată când făcea acel lucru, dar nu putea să facă nimic. Se aÅŸeză din nou pe pat ÅŸi în câteva minute plutea liniÅŸtit pe valurile inconÅŸtienÅ£ei. RE: Aripi insangerate - Lanna - 06-07-2011 Buna! Stiu ca nu am intrat saptamanaile trecute pe zup, dar am fost foarte ocupata cu bacul. Ti-am citit povestea aseara. Lucrurile incep sa se indrepte spre bine intre Ikusa si Ayame si asta imi place. In cele din urma, i-a venit mintea la cap si i-a cerut iertare. Nu il suportam pe Ikusa cel de dinainte. Imi pare bine ca s-au impacat. Si sper sa o salveze pe Raphael cat mai repede din Chaos. Mie mila de Hossori. Ii e asa dor de ea. So, sper ca vi cat mai repede cu continuarea. Nu ma lasa sa fierb prea mult. Apropo, daca ai timp si chef, uitate si la cea de-a doua poveste a mea. Daca vrei. Sa imi spui ca parere ai. Accept orice critici. Nu ma supar. Link aici: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=25569&page=1 Cam atat. Spor la scris in continuare. Cand vi cu continuarea la Astrul trandafirului albastru? RE: Aripi insangerate - Dark Blue - 16-07-2011 `ello>:D< Oi fi lipsit eu, dar tot n`am uitat de mesajul pe care trebuia sa il transmita Ikusa... Dar avand in vedere ca nu a prea aparit in acest capitol o sa trec peste asta. Mi se pare mie sau aici scrii mai...diferit? Nu intr`un mod mai bun sa mai rau, ci doar...altfel. Am mai observat si ca in ultima vreme te opresti la o singura scena pe capitol, si...nu stiu. Eu, adica, "parerea mea este ca" acea alternanta a scenelor din prima parte a ficului este chiar captivanta, si avand in vedere faptul ca este practic, aproape imposibil sa postezi un capitol pe zi, le reaminteai, cel putin intr`o oarecare masura, in fiecare capitol cititorilor ce se intampla si intr`un alt loc din Eden/Chaos/Pamant, fara sa mai fie nevoiti sa revina la capitolele anterioare. De asemenea consider ca astfel poti sa oferi si o anumita complexitate capitolelor, avand posibilitatea sa combini unele scene de dragoste cu scene de lupta/discutie/cearta, sau orice altceva. Dar, asta e doar parerea mea, esti mare si poti sa faci ce vrei acum:)) Astept urmatorul capitol>:D< Edit: Am uitat, chiar am uitat, si nu vreau sa te dezamagesc(;))), asa ca: După vreo cinci ori de Å£ipete ÅŸi urlete, - Ore, presupun ÃŽl întrebă Chase, plictisind ÅŸtiind că nu va putea - Plictisit, si virgula dupa, nu inainte mai puternic decât tine ÅŸi de cât eram atunci - decat, in context nu îl suportase pe acest ÅŸi mai ales - Acest ce?...>:) RE: Aripi insangerate - BloodyInnocence - 17-08-2011 ÃŽn Iad Avea să se ocupe de Akki într-o altă zi, nu deÅ£inea dispoziÅ£ia necesară pentru a o confrunta. Se decise că avea să o lase în pace, pentru moment, să se ducă ÅŸi să se întâlnească cu cine vrea ea să se întâlnească. Nu îl interesa deoarece el îşi crease propriul său plan de care trebuia să aibă grijă. Plan care nu ar mai fi avut nici un rost dacă o pierdea pe Raphael. Tot ce trebuia el să facă era să aibă grijă să nu o piardă pe aceasta ÅŸi apoi lucrurile ar fi decurs de la sine. Era conÅŸtient că nu putea să aibă încredere în Raphael, dar nu se aÅŸtepta ca Akki să îl trădeze. Nu se aÅŸtepta deoarece credea că o îngrozea atât de tare încât orice plan de trădare ar fi murit în mintea ei înainte de a fi pus în aplicare, dar se înÅŸelase. Se gândea zâmbind la cum Akki îl considera în acea clipă oribil ÅŸi la cum el avea să o înveÅ£e ceea ce înseamnă cu adevărat oribil. Deja o auzea plângând, rugându-l să o lase să moară. Lucifer stătea în sala tronului, pe scaunul imens din lemn de stejar, gândindu-se la situaÅ£ia în care se afla. ÃŽncerca să facă planuri cât mai bine detaliate ÅŸi puse la punct, planuri ce ar fi lăsat un păianjen invidios din cauza complexităţii lor. ÃŽnsă era conÅŸtient că planurile cele mai simple erau cele mai bune, numai că dacă acestea dădeau greÅŸ trebuia să fie pregătit, să se aÅŸtepte la orice întorsătură de situaÅ£ie, să fi prevăzut ÅŸi cea mai mică întâmplare. Nu putea să se lase în voia destinului, deoarece de atâtea ori destinul îl dezamăgise. ÃŽncet, pe nesimÅ£ite, firul gândurilor la dus spre un loc periculos ÅŸi dureros. Evita de multe ori acel loc întunecat din mintea sa deoarece era plin de durere ÅŸi de amintiri care îl chinuiau, care îl distrugeau încetul cu încetul. Atunci când i-a spus lui MoonBlood că îl invidia, a rostit adevărul, purul adevăr. ÃŽl ura pentru că Ikusa reuÅŸise să protejeze ceea ce iubea, pe când el dăduse greÅŸ. Chiar nu trebuia să deschidă acea uşă a trecutului, însă era prea târziu, deja pusese mâna pe clanţă ÅŸi apăsase ÅŸi din acea secundă decizia nu mai era a lui. Amintirile l-au acaparat, răpindu-l ÅŸi ducându-l în trecut, în acea zi îngrozitoare. „Ceva s-a întâmplat. Ceva foarte rău a avut loc aici. O simt în aer. Natură este neliniÅŸtită ÅŸi pentru prima oară în istoria Edenului cerul este negru, iar soarele este acoperit de nori grei de ploaie. Până ÅŸi norii pe care stă oraÅŸul sunt negrii ÅŸi ameninţători. Cu siguranţă ceva rău s-a întâmplat. Apoi deodată un fulger împarte cerul în două, iar tunetul nu mai are mult ÅŸi sparge geamurile. Mie deja mi-a distrus timpanele. Natura a început să plângă, stropii de ploaie cad repede ÅŸi se izbesc furioÅŸi de orice întâlnesc în cale, împrăştiindu-se în milioane de particule de apă. Eu măresc pasul ÅŸi până să răsune un al treilea tunet, deja alerg ca un nebun spre încăperile dragei mele. Chiar dinainte să deschid uÅŸa ÅŸtiu ce o să găsesc: o cameră plină de sânge, o atmosferă în care domneÅŸte moartea. Aproape că nu vreau să deschid uÅŸa ÅŸi să mă conving. Numai că trebuie să intru, trebuie să văd cu ochii mei că simÅ£urile mele nu se înÅŸeală. AÅŸa că pun mâna pe clanţă ÅŸi deschid uÅŸa, intrând. - Nu se poate... ÅŸoptesc eu fără să îmi dau seama că am dat glas gândurilor mele. Este oribil. Este dezastruos. Mobila din încăpere este distrusă ÅŸi ceea ce a rămas din ea este pătată cu sânge, iar covorul mov, pufos nu mai este mov deloc. ÃŽn mijlocul camerei stă trupul plin de răni al lui Alexiel. Arată de parcă ar fi fost aruncat acolo, în acel loc, după ce nu au mai avut nevoie de corpul ei, iar chipul ei... frumosul ei chip... este distrus. Părul negru, lung este răvăşit ÅŸi ciopârÅ£it, arătând ca ceva mort ce pur ÅŸi simplu îi înconjura capul. Ochii sunt închiÅŸi ÅŸi nu pot să văd culoarea lor abisală care mă consola de fiecare dată când aveam nevoie, iar buzele ei pline ce o dată deÅ£ineau culoarea vieÅ£ii închisă în ele sunt acum alb-albăstrui, cu o tăietură ce începe deasupra colÅ£ului drept al buzei de sus ÅŸi se termină sub mijlocul celei de jos. Mă uit la ea ÅŸi vreau să cad în genunchi ÅŸi să o Å£in în braÅ£e, să o mângâi, să o alint ÅŸi să plâng. Să las lacrimile să curgă peste inima mea frântă, dar nimic din toate astea nu se întâmplă. Stau în picioare, deasupra trupului ei înfrânt, nesimÅ£ind nimic altceva decât ură ÅŸi furie. Nu sunt furios pe ea, cum aÅŸ putea să fiu vreodată supărat pe ea, minunea minunilor? Nu. Sunt furios pe EL. El este de vină pentru asta, dar nu pot să nu mă întreb de ce Alexiel a ales să moară în loc să lupte. Nu pot ÅŸi nu o să o iert niciodată pentru faptul că a îmbrăţiÅŸat atât moartea, cât ÅŸi decizia Lui. Dar toate aceste lucruri, toate aceste sentimente care se amestecă ÅŸi pe care nu le pot indentifică pălesc în comparaÅ£ie cu ură ÅŸi setea de răzbunare care continuă să crească în mine. Åži atunci înÅ£elegerea mă loveÅŸte. Este moartă ÅŸi nu o să se mai întoarcă niciodată! - Nuuu! Å¢ip eu disperat exact în acelaÅŸi timp cu tunetul care ÅŸi el cutremură pământul cu forÅ£a sa. ÃŽn acea secundă mă rup de Dumnezeu. Dacă asta este dreptatea Să, atunci eu nu vreau să fac parte din ea. I-am jucat jocul nebunesc prea mult. Ne-am luptat între noi ÅŸi ne-am ucis ÅŸi ne-am distrus doar pentru El, pentru că a vrut să vadă care parte câştigă, dar gata, m-am săturat. Nu vreau să trăiesc într-o lume în care ne este interzis să iubim, în care suntem puÅŸi să luptăm pentru a vedea dacă legea rămâne sau nu. Aripile mele impecabile, mai albe chiar decât neaua se transformă în niÅŸte aripi imense, înfricoşătoare de culoarea sângelui închegat, iar ochii mei îşi pierd căldura ÅŸi bunătatea lor devenind cruzi ÅŸi reci ÅŸi roÅŸii ca focul. - Lucifer, NU! Aud o voce tunând. Nu îmi pasă de El, aÅŸa cum nici Lui nu i-a păsat de cei pe care eu îi iubeam. O să regrete ziua în care s-a decis să se joace cu soarta noastră. Ies din încăpere, nepăsându-mi că am lăsat uÅŸa deschisă ÅŸi că cei care vor trece pe acolo vor vedea oribila scenă. Mă duc... nici nu ÅŸtiu unde să mă duc, pe cine să atrag de partea mea? Åži atunci îmi amintesc. MoonBlood ÅŸi SunLight. Ei mă vor ajuta. Da. Răzbunarea va fi dulce, foarte, foarte dulce.†- Lucifer? Acesta ÅŸi-a scuturat capul revenind în prezent. Åži-a dus mâna la obrazul drept, ÅŸtergând ceva ce îi mânjea chipul, apoi s-a uitat la mână cu care s-a ÅŸters. Ceea ce a văzut a fost sângele lui mânjindu-i palma. Nu lacrimi, nu avea aÅŸa ceva. A renunÅ£at la acele mici perle pure ÅŸi cristaline în acea zi fatidică. Lacrimile sale erau mici picături de lavă ce în loc să consoleze, mai rău făceau. Åži-a ridicat privirea pentru a-l vedea pe cel sau pe cea care a îndrăznit să îi întrerupă ÅŸirul gândurilor. ÃŽn faÅ£a sa, normal, stătea Metradon. Ca de obicei nu putea să se coboare ca un înger sau demon, se cobora ca o fiinţă făcută din materia din care era făcut ÅŸi universul ÅŸi nu se vedeau decât ochii lui care erau ca niÅŸte mici galaxii. ÃŽncepuse să se obiÅŸnuiască cu compania acestui înger cosmic, lucru ce îl îngrijora. - Ce vrei Metradon? L-a întrebat Lucifer abordând o atitudine plictisită. Sau mai bine zis, vroia să pară plictisit, însă în interiorul lui suferea. Suferea din cauza amintirii pe care tocmai o retrăise. Alexiel era o rană constant vie în inima lui, orice ar fi încercat să facă. - Nu am venit să mă cert cu tine, Lucifer. - Dar atunci de ce ai venit? - Dacă o vrei pe Ayame trebuie să o pierzi pe Raphael. Nu le poÅ£i avea pe amândouă ÅŸi dacă insiÅŸti, le vei pierde pe amândouă. - Åži de ce ai venit să îmi spui asta? Åžtiu mult prea bine că nu îţi convine ca eu să o am pe Ayame. Deci de ce mă ajuÅ£i? Spune-mi adevărul. - Este ceva ce trebuie să se întâmple fie că îmi place, fie că nu. Alexiel nu va fi la fel dacă o vei aduce înapoi în acest mod, dispăru înainte ca Lucifer să îl mai întrebe ceva. |