+- Animezup - forum manga si anime (https://www.animezup.com/forum)
+-- Forum: Fan Zone (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Zone)
+--- Forum: Fan Fiction (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Fiction)
+---- Forum: Arhiva (https://www.animezup.com/forum/Forum-Arhiva--169)
+---- Subiect: Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog ) (/Thread-Statuia-Mor%C3%85%C2%A3ilor-cu-acordul-parintilor-va-rog)
RE: Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog ^_6) - YamaMina - 24-01-2010
Tadadam!!! Oare cat timp a trecut? Uhm...oricum....scuzele nu cred ca sunt de ajuns, chiar daca mi le ofer si'mi pare sincer rau pentru intarziere, am fost extrem de ocupata si extrem de sictirita....daaar...nu mai ofer scuze, o sa incerc sa rectific intarzierea cu postarea a cat mai multe capitole intr'un timp cat mai scurt....
fake_fate- iti multumesc pentru apreciere si imi cer scuze ca te'am tinut in ceata...uhm...de fapt...nu stiu daca o sa'ti vina sa crezi dar povestea asta are pe putin 50 de capitole, sooo....da am multe idei...dar si multa lene...uneori mi'ar placea ca pixul sa scrie singur, fara mine...si mainile mele pe tastatura la fel T_T'...afli in capitolul asta cu cine se duce Aiko ^_^
D@n@- multumesc mult, si imi pare rau de intarziere....de asemenea, mai jos voi pune niste poze cu costumele, cam cum sunt, asta ca sa mai rascumpar din intarziere siii bv!...esti perspicace^_^
starnight-sincer, de tine imi e cel mai rusine de faptul ca n'am mai postat atata timp pentru ca tu mereu ai galantetea sa lasi un coment dupa fiecare capitol citit, iti multumesc foarte mult:)
Lilith-sarumana...nu merit chiar atat de mult complimentele, de fapt lenea e cea care imi rade in fata momentan, daaar...sper ca o sa'ti placa si capitolul acesta...la fel de mult:)
Dedic acest capitol tuturor cititorilor care sunt pro Hisashi/Shidori ^_^ ...si tuturor carora le face placere sa citeasca aceasta naratiune:)
[asta e din capitolul 20...nu'mi mai incapuse in pagina atunci, ]
"Hisashi îşi luă la revedere, şi-i oferi braţul lui Shidori. Aceasta acceptă şi plecară către locul petrecerii.
- Arăţi bine, Hisashi. Cum ai reuşit să devii vizibil? întrebă ea, în timp ce aşteptau un taxi.
- Ţi-am zis să ai încredere în mine. Eu am puterea de a controla animalele în viaţă, deci vizibile de ceilalţi muritori. Le-am furat abilitatea pentru o perioadă limitată de timp.
- La toate??? ţipă ea, speriată.
- Sigur că nu! La un număr limitat, cât să-mi ajungă să fiu vizibil în noaptea asta. zâmbi el.
- Apropo, mulţumesc pentru rochie şi pantofi! îi răspunse ea la zâmbet.
- Pentru nimic! Îţi stă minunat cu ea, ca o zână, cum ţi-a fost rolul de azi. chicoti el. Nu ştiam ce rochie să-ţi aleg, dar te-am văzut ieri că te uitai în vitrină la ea, aşa că m-am gândit că-ţi place şi că e cea mai potrivită.
- Dar, cum ai reuşit să faci rost de bani pentru ele?
- Eh...secret de spirit!
- Hisashii!!! Le-ai furat?!?
- Nu spun! Uite a venit taxiul!
- Dacă ai făcut asta, te omor! ţipă ea, în timp ce-l strângea tare de braţ.
- Mă doare! O-i arăta tu ca o prinţesă, dar tot agresivă eşti.
- Ce-ai zis???
- Nimic, iartă-mă!
Cei doi urcară în maşină, continuând cearta mai aprig. Şoferul exclamă cu admiraţie:
- Ce frumoasă şi nărăvaşă e iubirea!"
[center]Cap. XXI: Trădare[/center]
De cum coborâră din taxi, Shidori avu grijă să-i spună lui Hisashi, să se poarte la fel ca ceilalţi, să nu înceapă să facă glumele lui de prost gust, după cum le numise ea, şi nici să se laude de zor. Hisashi acceptă exasperat.
Păşiră încet în uriaşa sală împodobită cu ghirlande, beculeţe şi beteală colorată. Totul strălucea a fast, iar melodia ce se auzea de la cântăreţii din capătul sălii, se potrivea perfect cu decorul. Fete zâmbitoare îmbrăcate, care mai de care, mai elegant priveau timide la băieţi, îmbrăcaţi şi ei în costume cu cravată sau papion, ce stăteau mândri şi fascinaţi de frumuseţea locului.
Shidori îl apucă pe Hisashi de braţ şi înaintară în sala ce părea venită din altă perioadă: una a cavalerismului şi a fantasticului. Cei care se aflau deja în minunata sală, îşi întoarseră privirea automat, la vederea celor doi: fetele priveau invidioase către Shidori şi cu o uşoară roşeaţă în obraji la tânăr, iar băieţii zâmbeau pişicher şi şuşoteau fascinaţi. Hisashi zâmbea aşa cum o făcea mereu. Avea o atitudine serioasă, demnă, ca şi cum ar fi fost prinţul unei ţărişoare ascunse într-un colţ al lumii. Pentru o clipă Shidori se simţi mândră că este partenera lui. Îl privi uimită şi zâmbi, întreaga lui făptură emana interes, nu te puteai împotrivi să nu te simţi flatat că ochii lui s-au oprit asupra ta. Băiatul o privi brusc şi îşi aplică zâmbetul lui şiret. Mii de gânduri şi întrebări, ce cereau răspuns urgent i se învârteau în minte. Cine e partenera lui Teruo? Teruo... Cum va arăta? Va fi aceea mai frumoasă decât ea?
Shidori îi strânse braţul mai tare băiatului şi oftă prelung. Două fete veniră în fugă spre ea şi o întâmpinară zgomotos. Înroşiră imediat ce ochii lor întâlniră pe cei ai lui Hisashi. Băiatul se prefăcu , că nu observă şi zise zâmbitor:
- Bună seara, domişoarelor! Având în vedere că însoţitoarea mea drăguţă nu mi-a făcut cunoştinţă cu dumneavoastră, îndrăznesc să fac eu acest pas: numele meu este Hisashi, pot îndrăzni să întreb care este al dumneavoastră?
Cele două se înroşiră şi mai tare şi răspunseră pe un glas ce se vroia cât mai dulce:
- Eu sunt Tomoko! Încântată să te cunosc....rămase uimită când băiatul se aplecă să-i sărute mâna şi chicoti puternic când gestul luă sfârşit.
- Numele meu este Hizumi! băiatul repetă gestul.
- Te rugăm, tutuieşte-ne! ziseră ele în cor.
- Îmi face deosebită plăcere să vă cunosc. Nu ştiam că Shidori are prietene aşa drăguţe. Fata îi aplică o privire răutăcioasă, profitând de faptul că cele două erau prea ocupate să-l admire. Shidori mă duc să iau ceva de băut, vreţi să vă aduc ceva, domnişoarelor? întrebă el pe un ton mieros.
- N...nu, mulţumim!
Acesta plecă către locul unde se serveau băuturi urmărit de fete care chicoteau admirativ.
- Shidori credeam că nu vei veni, din cauza....Hizumi o ciupi pe Tomoko şi aceasta îşi întrerupse ideea.
- Vai Shidori, cine e frumuseţea aia de băiat? Nu numai că e drăguţ, dar e şi un cavaler desăvârşit, parcă nu s-a născut în secolul ăsta. L-ai ţinut ascuns de noi, reao! continuă Hizumi.
- E prietenul tău? Nu-l mai placi pe Teruo? întrebă Tomoko, curioasă.
- Nu, nu e aşa! Hisashi este un prieten de familie, a venit în vizită pentru câteva zile şi am zis să mă însoţească la petrecere. Locuieşte în alt oraş, dar a venit cu familia pe la mine. La auzirea numelui lui Teruo, Shidori îşi roti privirea prin sală.
- Ah, deci nu e iubitul tău. Ce păcat, e drăguţ şi şarmant ar trebui să-l cucereşti...sau nu....lasă, dacă spui că e singur, voi încerca eu! se imfatuă Tomoko.
- Nici să nu îndrăzneşti! Oricum va pleca în curând! răspunse fata brusc.
- Şi, ce? Poate să-mi scrie, să vorbim la telefon, să ne vedem în vacanţă...Eşti geloasă Shidori, că încerc să fac asta? Recunoaşte că-l placi! se răţoi Tomoko la fată.
- Ba nu!!!!
Shidori îşi imagină faţa lui Tomoko când va încerca să-l atingă pe Hisashi, dar va trece prin el. Gândul o amuză, aproape înlocuind valul de iritare ce i-l produsese Tomoko.
- Ba da!!!
- Încetaţi amândouă! Haideţi să vorbim despre altceva. interveni Hizumi.
Fetele o priviră oarecum speriate de izbucnirea ei, pentru că Hizumi avea o personalitate oarecum retrasă. Ţipetele isterice nu erau pe lista ei de aptitudini, constituiau domeniul lui Tomoko în cea mai mare parte. Cu un gest nonşalant şi o privire diavolească către Shidori, ce arăta că nu avea de gând să lase subiectul numit Hisashi să dispară, Tomoko sări dulce:
- Ce rochie minunată ai, Shidori! Norocoaso! E fantastic, că ai primit rochia la care visai, o rochie ultra scumpă de altfel.
- Eh...şi ale voastre sunt drăguţe! zâmbi ea privind o rochie din satin, roz aprins şi una albastră cu un trandafir roz în mijlocul bustului, rochiile lui Hizumi şi Tomoko.
- Nu se compară cu a ta, care este o adevărată bijuterie, abia ieşită din catalogul creatoarei Hinoto Laeva. oftă Tomoko. Shidori cum de-ai făcut să ţi-o cumpere părinţii tăi? Nu-mi spune că te-ai specializat în furturi de haine scumpe, că altfel nu-mi imaginez cum ai primit-o. Sau ai răpit-o pe creatoare? Sau...nu, nu, asta nu! Nu-mi pot imagina aşa ceva nici chiar pentru tine, deşi...Tomoko continuă vorbăria, neobservând că prietena ei, n-o mai asculta de ceva timp. Shidori? Tomoko o privi nedumerită pe Shidori care aţintise privirea către un băiat în costum alb, cu ochi blânzi ce trecea alene printre celelalte persoane, îndreptându-se către un grup de băieţi ce râdeau zgomotos.
- Ce drăguţ e Teruo! Drăguţ ca întotdeauna. zâmbi ea. Zici că e un înger, un înger venit să-ţi înfrumuseţeze viaţa cu existenţa lui, un înger care nu-l poţi avea, dar şti că e acolo şi zâmbeşti...oftă ea.
- Shidori...ne pare rău! Ştiam că...
- Nu contează, nu e vina voastră! Cine e fata? E mai drăguţă ca mine, mai amuzantă, mai inteligentă?
- Shidori....
- Răspundeţi-mi! Trebuie să fi văzut-o, doar aţi venit mai devreme decât mine. Cine e? Arătaţi-mi-o!!! zise ea pe un ton poruncitor, simţind furia şi durerea ce îi mângâiau inima triumfant.
- Shidori...noi...va fi dureros...
- Lăsaţi, voi afla singură! şi se îndreptă către Teruo cu paşi fermi.
- Shidori!!! ţipară ele, dar nu o urmăriră.
- Crezi că trebuia să-i spunem? întrebă Tomoko îngrijorată.
- E mai bine să afle singură, va fi dureros totuşi...poate chiar prea mult...
Shidori era hotărâtă să lupte. Nu va renunÅ£a aÅŸa uÅŸor la Teruo. Trebuia să afle cine este rivala sa. ÃŽncă mai era timp să o învingă, nu câştigase bătălia încă, iar ea n-o va lăsa. ÃŽÅŸi aruncă privirea către locul unde trebuia să fie Hisashi ÅŸi observă o grămadă de fete ce roiau vesele în jurul lui. Hisashi zâmbea fermecător. Un val de furie o cuprinse ÅŸi se îndreptă nervoasă către el, uitându-ÅŸi scopul anterior. â€Idiotul ăla! I-am zis să nu atragă atenÅ£ia asupra lui†gândi ea, în timp ce se apropia de el. ÃŽl apucă puternic de braÅ£ ÅŸi-l trase într-o parte.
- Ce naiba crezi că faci??? întrebă ea, furioasă.
- Mai încet sau te vor auzi. Socializam draga mea, doar socializam. zise el ironic.
- Nu te-am luat cu mine ca să te dai în spectacol şi nici să agăţi adolescente! Şi mai încetează cu comportamentul de Casanova!!! ţipă ea atât de tare, încât doi băieţi întoarseră capetele uimiţi.
- Sigur că nu, dulce domnişoară. Îmi pare rău dacă acţiunile mele v-au cauzat rău, promit că voi fi mai atent pe viitor. chicoti el.
- Nu mai râde de mine, eu vorbesc serios!!!
Hisashi o apucă brusc de şolduri şi o strânse senzual în braţe, câştigând atât îmbujorarea ei febrilă, cât şi a fetelor din jurul lor.
- Mă încântă la nebunie când te comporţi ca o soţie geloasă, latura ta posesivă o apreciez în mod special, e.....incitantă.
Shidori nu putea concepe că poate fi mai roşie de atât. Avea impresia că devenise lavă în formă umană. Sentimente ciudate dansau febril împreună cu furie şi ruşinare, mai că îi cedară genunchii.
Profitând de un mic moment în care stăpânirea de sine învinsese orice sentiment electrizant din ea, se îndepărtă rapid de Hisashi.
- În fine, fii atent la ce faci, eu am ceva de verificat, voi fi cu ochii pe tine şi mai târziu, pregăteşte-te pentru iad, Hisashi! îl ameninţă ea, încă roşie şi încă tremurândă.
- Treabă cu ce? Acum urmăreşti persoane, Shidori? Mă uimesc preocupările tale, dar presupun că n-am cum să mă împotrivesc. Sau poate...dacă tu joci rol de soţie, pot să fiu şi eu soţul dominant?
- Ai grijă ce faci Hisashi, altfel ştii cum fac când sunt nervoasă. îl privi cu subînţeles, trecând aparent indiferentă, peste ultimul lui comentariu.
- Mă tem că tu trebuie să ai grijă, dar eu voi fi aici când vei afla ceea ce cauţi cu atăta energie. răspunse el, în timp ce o privea că se îndepărtează lin.
Fata îl găsi cu privirea pe Teruo şi se îndreptă precaută către el. Băiatul îşi lăsă prietenii mult prea grăbit, pentru felul lui obişnuit de a merge şi îşi continuă drumul către o uşă lăturalnică, ce dădea în vestiarul fetelor. Shidori se întrebă ce caută el în asemenea loc şi îl urmări cu paşi repezi.
Când să pună mâna pe clanţă, o voce cunoscută o opri.
- Ah, uitaţi-o pe frumoasa zână! zise directorul, zâmbind către un grup de cinci persoane ce o priveau interesaţi.
Shidori se opri şi zâmbi forţat. Întâlnirea cu directorul îi încurcase planul. Se îndreptă către grup şi vorbi respectuos şi corect în englezeşte, aşa încât inspectorii rămăseseră plăcut surprinşi. Înainte să se îndrepte către masa cu băuturi, directorul îi zise şoptind:
- Le-a plăcut foarte mult prestaţia ta, aşa că se gândesc să-ţi faciliteze un loc în Anglia, după ce vei termina liceul aici. Nu e un lucru grozav?
- Sigur! Sunt foarte fericită să aud asta, domnule director. zâmbi ea cu oarecare chinuială. Vorbele lor, deşi erau laude foarte importante la adresa ei şi a viitorului ei, n-o interesau aşa mult, cum o interesa să vadă unde s-a dus Teruo. Trebuia să afle cu orice preţ.
Se despărţi de ei cu o abilitate desăvârşită şi se îndreptă hotărâtă către uşa cu pricina. Păşea precaută, încercând să se facă neobservată cât mai mult cu putinţă. Deschise uşa încet şi intră în vestiarul obscur. Se simţea o răcoare din faianţa albă ce acoperea pereţii şi un miros puternic de detergent. Shidori avu grijă să nu facă nici un zgomot şi intră în fiecare cabină de schimb, unde credea că poate fi Teruo, dar nu dădu de el. Se prăbuşi contrariată pe o bancă de lemn şi-şi blocă, capul în palme. Deodată un vânt puternic îi scutură rochia, iar ea tresări speriată. Se ridică imediat şi se îndreptă către ieşirea din vestiar, cea care dădea către curtea interioară, pentru că vestiarul fetelor avea două intrări. Uşa era întredeschisă şi se legăna uşor în bătaia vântului. Iniţial Shidori crezuse că această uşă era încuiată, de aceea nu se obosi să încerce s-o deschidă. Când intră în curtea interioară o briză rece îi îmbrăţişă trupul. Shidori se cutremură, ascultă urletul vântului în intuneric şi oftă lung. Nu-i plăcea cum suna, aducea veşti rele. Se chinui să răzbată ceva prin întuneric şi la un moment dat i se păru că zăreşte o siluetă lângă cireşul cel mare, ce trona curtea. Se apropie încet, ascunsă în mantia neagră a nopţii. Luna, care până atunci fusese imobilizată de nori, ieşi triumfătoare şi-şi aruncă razele argintii asupra teiului. Shidori încremeni, ceea ce păru a fi o persoană, erau de fapt două unite într-o îmbrăţişare pasională, sărutându-se cu foc. Fata realiză cu oroare că băiatul în costum alb ca zăpada, era chiar Teruo, dar se înfioră mai mult când observă cine este cea cu care se săruta acesta. Rochia albastră, cu dantelă, părul blond, ondulat, şuviţele din faţă fiind prinse la spate cu o clamă argintie, atitudine de zână, nu era nimeni alta decât Aiko. Shidori simţi că a murit, o durere supraomenească lovindu-i inima ca un pumnal. Dintre toate scenariile posibile, făcute de ea, ăsta era cel mai terifiant. Nu-i venea să creadă, că cea care îi furase inima lui Teruo era chiar propria ei soră. Lacrimi reci, îi inundară ochii, revărsându-se pe obrajii calzi. Îşi înfipse unghiile în palme, până la sânge ca să-şi înfrâneze dorinţa de a urla. Prin fiecare por, prin fiecare celulă, aceeaşi imagine se contura şi o ardea ca un foc diavolesc. Atingerea lor o răneau ca atingerea unui cuţit. Nu se putea mişca. Stătea acolo, protejată de întuneric, plângând şi privindu-i. Cuvintele îngheţaseră pe buze. I se părea că e un vis urât din care nu mai poate scăpa. Cei doi se desprinseră din pasionala atingere şi se priviră adânc în ochi. Aiko era îmbujorată, ceea ce-i dădea un efect îngeresc în lumina lunii. Teruo o privea zâmbind. Îi dădu la o parte o şuviţă rebelă de-a fetei şi o mângâie drăgăstos pe obraz. Fiecare gest, privirea lor, totul i se înfingea în inimă ca o mie de ace fierbinţi pe trup. Shidori ar fi preferat să îndure o tortură, ca aceea a lui Katsuro, decât ceea ce vedea acum. Teruo prinse mâna lui Aiko şi o trase înspre el. Atunci Shidori îndură un val de durere, mai cumplit ca cea mai gravă rană. Ceva se rupse în ea şi nu-şi dorea decât să moară, să dispară într-un loc unde să fie numai ea, fără vreun sentiment, vroia să-şi omoare sentimentele. Încercă să-şi mişte mâna şi reuşi cu mare greutate să o aducă la nivelul gurii. Simţi o dorinţă aprigă să fugă, şi îi dădu curs, fugind cât de tare putea către sala fastuoasă a balului. Sunetul tocurilor ei pe pavaj se auzi sec, ca un ţipăt mut de durere. Când ajunsese în sală şi dădu cu ochii de ceilalţi care zâmbeau fericiţi, o ură imensă o cuprinsese. Vroia ca toţi să simtă durerea ei, toţi să plângă cu ea. Ura ce-o simţea creştea în intensitate ca un balon ce este umflat, şi umflat....şi umflat...până când acesta se sparge. Ochii ei întâlniră pe cei ai lui Hisashi care de cum o zărise, zâmbetul lui se transformă într-o grimasă de certitudine ironică. Era înconjurat de fete şi toate zâmbeau privindu-l visătoare. Pe faţa lui Shidori se întipări o figură înfricoşătoare de nervozitate. Începu să respire alert, lacrimile curgându-i pe obraji, iar privirea ei fixa geamurile. Imediat geamurile se sparseră cu un sunet asurzitor, ghirlandele zburară pe jos, paharele fură aruncate pe podea, iar beculeţele bubuiră nervoase. Cei din sală se speriară, fetele începură să ţipe şi să alerge către ieşire. Băieţii încercară să le calmeze, dar până şi ei fură atinşi de nervozitatea sălii. Numai Hisashi rămase pe loc zâmbind. Nişte cioburi căzură pe nişte fete din apropierea lui Shidori şi le răniră. Stropi de sânge îi împodobeau acum rochia alba. Cântăreţii îşi abandonară instrumentele şi fugiră şi ei ca toţi ceilalţi. Shidori zâmbi cu răutate când văzu panica din jurul ei. Asta şi voise: ca toţi să-i simtă ura. Când rafala se calmă, o durere cumplită îi acapară inima din nou şi se simţi abandonată. Nu se mai putu ţine pe picioare şi se prăbuşi dezolată la podea. Începu să plângă scoţând sunete de durere. Sentimentul că a fost învinsă, că nu mai are nici un rost pe pământ, o prinse în mreje. În liniştea sălii, nişte paşi puternici se auziră pe podeaua plină de cioburi.
- Mi-ai promis un dans. îi zise Hisashi zâmbind, întinzându-i o mână.
Shidori îşi ridică privirea deznădăjduită din pământ, şi-l privi tristă. Când dădu ochii cu zâmbetul lui îşi aminti de visul pe care-l avusese, înainte să afle ce putere avea. Acum înţelesese semnificaţia lui şi zâmbi şi ea printre lacrimi. Îi apucă mâna şi se lăsă trasă . În câteva minute o melodie lentă, magică, începu să cânte. Băiatul îi puse mâna pe şolduri şi începu să se mişte lin. Shidori era uimită de cât de bine ştie să danseze acesta. Acolo printre iadul ce stăpânea sala, două persoane se mişcau pe ritmul unui vechi vals.
- Au!!! M-ai călcat!
- Scuze! zise ea timid.
***
Luna îşi arunca razele ei ce păreau de gheaţă, pe lacul de smoală. Vântul adia uşor şi făcea mici valuri pe suprafaţa acestuia, stelele îşi oglindeau şi ele lumina în lac, ca nişte bijuterii ce se voiau a fi ascunse. Pe un mal, două persoane stăteau şi admirau priveliştea.
- Luna pare aşa de singură, aş vrea să-i ţin companie. oftă Shidori în timp ce stătea în braţele lui Hisashi ca un bebeluş.
- Dar nu e singură, are stelele lângă ea. îi răspunse Hisashi zâmbind.
Imaginea care o văzuse cu Teruo şi Aiko îi reveni în minte şi două lacrimi i se prelinseră pe obraz. După dansul care-l avu cu Hisashi, durerea o doborâse şi nu mai fu în stare să facă doi paşi. Atunci Hisashi a luat-o în braţe, zicându-i că o va duce într-un loc special, care din câte a văzut el, e ca un tămăduitor pentru sufletele muritorilor. Shidori se lăsă pe mâinile băiatului, fără să-i pese unde va ajunge. Când văzu frumoasa privelişte, fata exclamă de uimire şi pentru o clipă simţi că durerea ei se diminuează. Hisashi se lăsă jos pe iarba verde şi pufoasă, încă ţinând-o în braţe pe fată. Aceasta rămase la pieptul lui privind luna, unde se afla şi în momentul de faţă.
- Hisashi? De ce n-ai vrut să fii om? întrebă ea privindu-l adânc în ochi.
- Oamenii sunt slabi, pentru că simt. Nu zic că şi noi, spiritele, nu simţim, fiecare spirit simte în felul lui, dar sentimentele noastre nu ne rănesc, cum o fac ale voastre. Sunteţi condamnaţi să fiţi sub conducerea unui cine ştie ce spirit sau muritor cu aspiraţii ciudate, cum a fost Katsuro. Suferiţi răni fizice, şi noi suferim, dar noi avem o arie mai restrânsă de cei care ni le provoacă şi nu dor cum dor ale voastre. Ceea ce simţiţi: iubire, ură, durere, vă fac slabi şi neatenţi şi vă găsiţi sfârşitul în prostia voastră. Am preferat nemurirea şi libertatea. Shidori, tu de ce-ai vrut să fii om? Uite cum suferi acum, după un muritor insignifiant. întrebă el în timp ce-o privi.
Shidori adormise cu capul pe pieptul lui. Avea o privire liniştită ca şi cum nu păţise nimic cu câteva ore în urmă. Părea un înger, gândi băiatul. Îi dădu o şuviţă ce-i stătea uitată pe obraz şi i-l şterse de lacrimi. Privirea îi căzu pe buzele întredeschise ale fetei. Le atinse uşor cu degetul şi un fior îi străbătu trupul. Hisashi rămase uimit de intensitatea tremurului ce-l cuprinse şi nu putu să-şi explice de unde e. Brusc simţi o dorinţă nebună de a atinge buzele fetei cu buzele lui. Se aplecă precaut şi o sărută timid. În acel moment o fericire inexplicabilă îi cuprinse inima. Se simţea ca şi cum ar fi stat pe un nor şi vântul i-ar fi mângâiat fin pletele. Buzele fetei erau calde şi atunci tânărul avu impresia că a sarutat soarele. Se distanţă la fel de timid precum se apropiase. Fata oftă şi se adânci mai mult în braţele lui, fără să realizeze ce se întâmplase. Hisashi o strânse mai tare în braţe şi îşi îngropă faţa în părul ei ce mirosea a trandafiri. În noaptea asta încercă să fie om şi el, şi să viseze la ceva romantic.
P.S:
Shidori's dress (bine cu ceva modificari, scrise de mine acolo...n'am gasit niciuna care sa fie exact ca in mintea mea, asta aduce cel mai aproape cu imaginea din capul meu)
Hizumi's dress
Tomoko's dress(my fav!!!:X)
Aiko
RE: Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog ^_6) - Flash - 24-01-2010
OMGGGGGGG O.O cât am aşteptat continuarea, i mean a trecut ceva timp
de când nu am mai citit un capitol. Mie mi-a plăcut la nebunie nici măcar
nu ştiu ce să spun fiindcă greşeli tu nu faci deloc o.o
Şi mie îmi place rochia lui Tomoko, dar sunt de părere că şi
Shidori a purtat o rochie frumoasă. Oricum îmi place rochia lui Tomoko căci e albastră, una din culorile mele favorite. A fost relativ amuzant când fetele
s-au entuziasmat atât de tare în privinţa lui Hisashi, plus că s-a purtat aşa de frumos o.o like waaaaaaa nu mai vezi băieţi dăştia prin tărişoara asta '.'
capitolul a avut o estetică genială, chiar mi-a plăcut totul felicitări.
AÅŸtept continuare...gambatte
RE: Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog ^_6) - starnight - 30-01-2010
Well...am llasat un com ieri...dar cred ca din cauza calc meu nu a aparut...nu conteaza :) Am asteptat mult dupa next si am bucur ca in sfarsit l-ai pus. Ai decsris frumos sentimentele celor doi si mi-au placut la nebunie replicile ironice....sunt pe gustul meu. Imi pare rau pt fata, dar sincer, ma asteptam la asa ceva.....Oricum ea este ff puternica si stiu ca va trece peste asta. Anyway astept nextul cu nerbdare spor la scris!