Animezup - forum manga si anime

Capitolul 1


Trecura 2 ani de cand Sora isi descoperise propriul Pheonix, de atunci se antrenau din greu. Ajunsesera sa fie cei mai buni acrobati din tara mereu primeau contracte noi... dar ei refuzau de fiecare data. Nu puteau sa paraseasca locul cel mai iubit : Kaleido Stage. Locul pe care Sora il iubea cel mai mult, scena care o facuse celebra, unde visele i se implinisera, aproape toate in afara de unul : sa faca o scena fara lupte. Aceeasi Scena care l-a schimbat si pe Leon, nu mai era aceeasi persoana. Devenise mult mai apropiat de Ea, nu mai era atat de rau si nu se mai credea superior tuturor, acum erau toti egali in ochii lui.
Acum lucrau pentru o noua manevra: Visul Ingerului.
Ca de obicei, nu vroiau sa-si dezamageasca fanii si mai presus de toate colegii. Noua manevra avea sa fie ceva destul de complicat insa tot o data fascinant.
Leon trebuia sa o arunce pe Sora foarte sus ca aceasta sa prinda un trapez tinandu-si corpul asemea unui inger. El trebuia sa ajunga pe trapezul ei ,iar atunci sa-i daruiasca un trandafir fara spini sa o sarute si sa sara amandoi tinandu-se de mana... astfel incat totul sa para un vis. De fapt totul era un vis.

- Sora mai sus! Nu esti buna de nimic, nu faci nimic bine, spuse el pe un ton grav.
- Dar....sunt obosita. Ne antrenam de azi dimineata fara pauza...sunt epuizata…nu mai pot, o tinem asa de 3 zile si tot in stadiul asta suntem, nu vezi ca suntem obositi si nu ne putem concentra?
- Dar... Nici nu apuca bine sa termine ca Sora cazu de la trapez si se lovi la cap – nu avea plasa pusa deoarece Leon spusese ca de aceasta data vor reusi sigur.
Leon simti cum pamantul ii fuge de sub picioare vazand-o acolo jos. O lua repede pe Sora si o duse la spital. Odata ajunsi acolo fu dusa la urgente...
Incepu sa se intristeze. Stia ca el este vinovat de acest accident a Ei. Ochii ii erau inlacrimati iar cateva picaturi se zabateau in coltul ochiului...
Imediat au aparut Mia, Anna, Kalos si Ken. Toata lumea era foarte agitata; se plimbau de colo colo, prin holul spitalului fara rost, oricum, stiau ca asta nu va rezolva nimic. Ken intrase intr-o stare din care nimeni nu il putea scoate; statea lipit de perete si nu se misca, aveai impresia ca e mort, un mort viu...
Dupa vreo 2 ore de asteptare doctorul iesi cu o fata trista si serioasa ,cu ochii tristi si pierduti in ganduri. Se dusese direct la Leon care mergea impancietat pe hol asteptand orice veste de la doctori despre starea de sanatate a Sorei.
- Sunte-ti rude, sau persoana care a adus-o este aici ? Nici nu termina de intrebat, ca Leon se intoarse brusc, parca innebunit si il lua pe doctor la intrebari:
- Da! Eu am adus-o. Cum se simte? Ce a patit ?E ceva grav? Intreba acesta enervat
- Nu o sa va ascund adevarul. Starea ei nu este stabila, nu a scapat prea usor , poate chiar de loc usor, s-a lovit foarte tare la cap, si-a pierdut memoria. Insa partea cu adevarat rea este faptul ca se afla in coma de cand ati adus-o.
- Dar... se va face bine? Cand isi va reveni din coma? Nu este in pericol ,nu? Spuse panicat. Picaturi de sudoare incepeau sa se prelinga pe fata lui, inima ii batea cu putere si mainile ii tremurau.
- Dupa cum am mai spus starea ei nu este stabila, iar din coma nu stim cand isi va reveni. Poate dura o zi, o saptamana, o luna,un an...acesta lucru depinde numai de ea. Si cat despre pericol...conteaza cat de repede se recupereaza. Sa speram ca organismul ei va accepta medicamentele si totul va fi bine. Dar dupa ce isi revine din coma va trebui sa mai stea o luna in spital iar dupa sa stea 2 luni in repaus, pentru ca starea ei nu este una foarte buna, deci pana nu se recupereaza complet nu va mai putea face nimic.
Cand auzira aceste cuvinte Mia si Anna incepurasa planga. Leon se retrase nepasator, parca nu era prezent. Simtea nevoia sa plece si sa tipe atat de tare incat sa il auda toti, se simtea mult prea vinovat si nu se putea impaca cu gandul ca din cauza lui Ea se ranise.
Dupa ce isi mai reveni putin, se duse sa o vada. Cand o vazu nici macar nu o putea privi,se simtea atat de vinovat... Avea fata palida si era imbracata in pijamalele ei roz cu ursuleti pufosi si micuti care mai animau putin atmosfera din camera : o atmosfera funerara. Ii placea sa o priveasca cum doarme, insa nu in aceste circumstante.
Dintr-o data Sora misca un deget si incet incepu sa deschida ochii ei mari si violet cu care privea patrunzator prin tine. Se uita putin speriata in camera alba ca zapada, putin misterioasa si infricosatoare pentru ca nu intelegea unde este si de ce.
- Unde sunt si ci... ci... cine esti tu?
Cand Leon auzi aceste cuvinte se intuneca la fata. Cand il vazu Sora se sperie nu intelegea cine e acel barbat se uita atat de suparat dar se observa in ochii lui o usoara tenta de fericire.
- Nu iti aduci aminte de mine? De noi? De prietenii tai?
- Nuu... nustiu cine esti tu, de ce sunt aici si cine sunt "prietenii" de care imi tot vorbesti.
Se intoarse brusc, cu multa eleganta si se apropie udor de usa. Pe hol Mia si Anna inca asteptau sa poata intra sa o vada. Leon le povesti cu lux de amanunte conversatia dintre El si Ea. Nimanui nu-i venea sa creada ce se petrecea.
Parca i se stersese memoria. Nu isi aducea aminte nici cine e... nici macar cu o cheama... Nu-si aducea aminte de nimeni si de nimic.



Fic-ul acesta mai este postat si pe alte site-uri sub alt nick [mentionez acest lucru ca sa nu fiu acuzata de plagiere].
Sper sa va placa.
Orice sfat/critica e bine venita.




Ja ne...

yey...sunt prima
acum sa revenim:))...interesanta ideea cu accidentul la locul de munca, dar actiunea se desfasoara muuuult prea repede
in primul rand daca ei se antrenau decat de 3 zile cum poti sa spui ca renunta la plasa de siguranta?...mai pui la socoteala si ca sunt obositi si ca nu vor sa renunte si rezulta sinucidere garantata
in al doilea rand la spital puteai sa descrii mult mai detaliat sentimentele lor:panica, disperarea, socul la auzul vestilor din partea doctorului, etc. ...aaa...si despre Ken, despre care se stie ca tine la Sora, nu spui decat ca arata ca un mort viu...puteai dezvolta putin aici
in ultimul rand Sora si-a revenit mult prea repede din coma:))...daca ar avea un traumatism cranian care sa-i provoace coma atunci puteai sa o lasi si tu macar o saptamana in starea aia si sa descrii comportamentul lui Leon sau Ken sau orice alt personaj de-a lungul celor 7 zile....si faza ca misca un deget si apoi casca ochii larg e putin trasa de par...puteai sa zici ceva de genul:auzea un suntet enervant (referitor la monitorul cardiac) care o deranja si incerca sa-si deschida ochii pt a vedea sursa lui, apoi sa descrii incercarile ei esuate de a deschide ochii: pleoapele mult prea grele, efortul extraordinar, ca prima oara le-a deschis foarte putin, apoi usor din ce in ce mai mult in timp ce totul ii aparea ca o ceata densa...chestii d'astea:))

per total e un fic reusit pana acum...greseli de tastare sau gramaticale nu am vazut, dar nu am stat sa le caut
spor la scirs si succesin continuare
daca te-a derajat ceea ce am scris sa ma anunti:P

Bun, un nou fic...
Per ansamblu, ideea e fumata rau, si trebuie sa spun ca s-a fumat din toaate pozitiile posibile -_-"
Descriere... putea sa fie ceva mai ampla, adica sa descrii sentimentele ei sau ale lui...
Greseli:

Citat:Trecura 2 ani de cand Sora isi descoperise propriul Pheonix, de atunci se antrenau din greu

bun, deci in aceasta fraza avem trei timpi verbali diferiti, iar faza cu "se antrenau din greu" --> ori era "se antrena", ori e total ciudat, deoarece mai inainte vorbeai de o singura persoana

Citat:Nici nu apuca bine sa termine ca Sora cazu de la trapez si se lovi la cap

cat se poate de sec... adica puteai sa descrii cum a cazut, noi stim doar ca a luat-o la vale si a ajuns jos :|

"sunte-ti" - sunteti
"incepurasa " - incepura sa

Citat:Dupa cum am mai spus starea ei nu este stabila, iar din coma nu stim cand isi va reveni.

dupa vreo 7 randuri...

Citat:Dupa ce isi mai reveni putin, se duse sa o vada

e penibil...acum era in coma, prietenii ei nici nu apucasera sa o jeleasca, iar ea isi revine miraculos... se numeste actiune grabita...

gata, nu te mai torturez...
dupa ce am studiat mai amplu ficul, e bun, dar nu suficient... ai grija la timpurile verbale [cine vorbeste -_-"] si la actiunea grabita
gambate! ^^

P.S.- daca te-a deranjat postul, injura-ma prin Pm :P

funky_angel - merci pentru comment. Intradevar actiunea este grababita rau tare la inceput, am zis ca o sa corectez si acest lucru insa am uitat sa il fac. Nu m-a deranjat ceea ce ai scris, pana la urma eu am zis: "Orice sfat/critica e bine venita" si am stiut ce cer. Oricum, ma bucur ca totusi are si ceva parti bune.
angelique.vampire - merci si tie pentru comment. La prima parte, cu timpurile alea verbale nu am stiut cum sa le fac sa sune mai bine si am lasat asa. O sa am mai mare grija de acum inainte. Si cum am mai zis, nu injur pe nimeni...

De mentionat [ceea ce am uitat sa zic la inceputul ficului]: fic-ul asta este inceput undeva in 2007 si nici la ora actuala terminat; la inceput capitolele o sa fie mai varza pentru ca nu am avut timp sa le corectez [oricum, ca sa arate cum arata acum au mai fost o data corectate].



Capitolul 2

Era atat de derutat. Se simtea ca un leu inchis in cusca, fara nici o sansa de scapare. I se parea ca toti se uitau urat la el, il invinovateau chiar daca nu vorbeau, ochii o faceau in locul lor.
“Ar fi mai bine daca as pleca.”

Salonul mic si alb era asemenea unei inchisori, se simtea printra intr-o cusca din care nu mai poate iesi. Camera se misca in ritmuri nebune, devenea din ce in ce mai mica… Simtea cum hainele ii iau foc, nu mai rationaliza, respira din ce in ce mai greu, sacadat. Apa atat de racoroasa. Avea trupul greu si gol, simtea cum apa o invada, ii pangarea incet trupul si ii invaluiau sufletul; era slabita. O lumina… Atat de alba, atat de pura, atat de intensa, atat de…
O invaluia incet asemenea unei matii protectoare. Toate visele incepu sa se transforme in aripi frante de durere…
In sfarsit se trezi. Ce ciudat, avusese impresia ca totul era mai mult decat un vis. Un vis banal, sadic si lipsit de importanta, asa gandea in acest moment.
Obrajii ei rosiatici, cu o tenta capsunie, acum erau albi ca spuma laptelui, ochii odata veseli si sclipitori acum erau tristi si reci, fata… Se cunostea ca nu mai era acea Sora plina de viata care este gata sa depaseasca orice obstacol. Acum devenise doar o stafie, un gand, o amintire...
Usa se deschisese incet, aproape insesizabil, numai un scartait surd mai rasuna acum in camera. Cu miscari suple si elegante intra in camera o femeie; parul galben ca floare soarelui si ochii albastri, plini, asemenea cerului ii conturrau expresia fetei. Un singur sentiment o incerca, stand in fata prietenii, partenerei si rivalei sale. Un singur sentiment… Teama.
- Sora… Nu! Nu! Nu! Ea nu era slaba. Nu era la fel ca restul, trebuia sa se abtina. Ce faci? Te simti mai bine? Spuse incercand sa para cat mai draguta.
- Da, oarecum. Insa, tu cine esti?
“Deci nu minteau, intradevar si-a pierdut memoria… Ma asteptam la o gluma jalnica.”
- O prietena! Atat trebuie sa stii… Doar o prietena. Se intoare usor, lasand parul sa zboare usor prin aerul care mirosea numai a medicamente... Un aer inchis si imbucsit, ii mai zambi o data si apoi parasi camera fara a mai scoate un cuvant.
“O prietena… am o prietena!”
Intradevar, supriza fusese mare. Cum putea ea sa aiba ca prietena o asemenea femeie.
“Nu!”
Gasea acest lucru practic imposibil, nu se putea asa ceva…
“Imposibil…!”

Seara venise cu repeziciune. Cerul era colorat de mii si mii de culori care dansau armonios animand admosfera. Soarele se pregatea sa cede locul iubitului sau, Luna. Ultimile raze atinsese pamantul ca niste sperante… Undeva, la o fereastra mica, facuta din lemn batran si plin de amintiri, statea un barbat care parea prezent doar cu trupul… Mintea zburase deja departe de lumea reala.




Ja ne...

sincer, chiar ma bucur ca nu te-ai suparat pe mine, asa ca si acest capitol va vi comentat la sange...

Citat:Era atat de derutat. Se simtea ca un leu inchis in cusca, fara nici o sansa de scapare. I se parea ca toti se uitau urat la el, il invinovateau chiar daca nu vorbeau, ochii o faceau in locul lor.

-- te las pe tine sa iti numeri de data asta timpurile verbale; apropo, la descriere ca timp verbal incearca sa folosesti doar prezentul sau imperfectul

Citat:Se simtea ca un leu inchis in cusca

...

Citat:se simtea printra intr-o cusca din care nu mai poate iesi

--asta e o repetitie desul de suparatoare... in loc de a doua propozitie puteai folosi ceva de genul: "era cuprins de un sentiment de captivitate" (inseamna cam acelasi lucru)

Citat:Apa atat de racoroasa.

-- nu pune punct, deoarece aceasta nu e o propozitie...ii lipseste predicatul... probabil voiai sa spui "apa era atat de racoroasa"

Citat:Avea trupul greu si gol, simtea cum apa o invada, ii pangarea incet trupul si ii invaluiau sufletul; era slabita.

-- ceva ma face sa cred ca era "ii invaluia"...altfel e greseala de exprimare..

Citat:Obrajii ei rosiatici, cu o tenta capsunie,

-- pleonasm, capsuna e rosie, deci obrajii ei sunt pur si simplu rosii

Citat:Sora… Nu! Nu! Nu! Ea nu era slaba. Nu era la fel ca restul, trebuia sa se abtina. Ce faci? Te simti mai bine? Spuse incercand sa para cat mai draguta.

-- daca nu ma insel, blnda spune doar partea cu "sora? ce faci? te simti mai bine?"; daca e asa, ceea ce e intre "sora" si "ce faci" ar fi fost bine sa fie scris italic...ca sa se inteleaga...

bun, mai sunt cateva greseli de tastare, dar de`, nu sunt nici chiar asa de stricta :D

trebuie sa recunosc, capitolul asta mi-a placut mai mult... incepi sa descrii lucrurile si invalui povestea intr-o urma de mister [metaforic vorbind :D] si asta e bine...
m-ai cam derutat putin la inceput, adica nu stiam cine pe cine, despre cine e vorba, dar am scos-o eu la capat :D
de naratiune nu pot vorbi in capitolul asta, deoarece a fost un capitol in proportie de 99% descriptiv, 1% fiind dialog, dar totusi sper sa vad mai multa actiune capitolul viitor...
vroiam sa vad un capitol mai lung putin, dar e bine si asa :D

succes in continuare ^^

P.S. - inca poti sa ma injuri :))

angelique.vampire - merci si de data asta pentru comm si nu, nu o sa te injur

Capitolul 3


Ochii lui, verzi, priveau in zare cuprinsi de focul dragostei si a minciunii. Buze moi si senzuale, o privire mandra, un corp atletic. Perfect. Aceste lucruri il caracterizau.
Se gandea la cate lucruri oribile a facut pana acum, cat de egoist a putut fi. Nu isi putea scoate din minte razbunarea sa absurda. Era un prost. Nu stia cum de voise sa distruga un loc minunat ca si Kaleido Stage.
Tresari usor atunci cand gandurile ii fusese spulberate de soneria telefonului.
- Alo!
- Yuri? Sunt Layla...te-am sunat sa-ti spun ca Sora a avut un accident si este in stare grava la spital, spuse aceasta printre lacrimi.Te rog sa te duci si sa ma tii la curent cu starea ei...
- Bine! Chiar acum plec!
- Multumesc, esti un prieten adevarat! si apoi inchise
In sfarsit putea sa se razbune si de data aceasta fara mustrari de constiinta. Sora isi pierdu memoria, nu stia cine este iar el se putea folosi de acest lucru. Totul era mai mult decat perfect. Cineva acolo sus il iubea.
Isi lua in fuga o perechea de jeansi albastri, un tricou negru, mulat, care ii evidentia trupul bine facut. Iesi repede din casa, se arunca in masina sa rosie si pleca imediat la spital.
In holul spitalului se afla Anna, Mia, Rozetta si Marion care se plimbau de acolo acolo si asteptau vesti de la doctori. Eau nerabdatoare sa o vada pe Sora insa trebuia sa mai astepte.
- Rozetta ce s-a intamplat? intreba Yuri cu o voce oarecum nepasatoare.
- Sora... A avut un accident in tipul antrenamentului si este in stare grava.
- Leon a adus-o, nu? Unde este?
- A plecat. Nustiu ce s-a intamplat, dar a plecat.
Chiar avea dreptate. Cineva il iubea. Leon nu era deci nu il putea nimeni deranja, nu mai era nimeni care sa-l deranjeze. Astepta nerabdator cesti de la cineva, insa cand se intorsese dadu nas in nas cu doctorul.
Starea pacientei este stabila, acum puteti sa intrati sa o vedeti,dar nu stati mai mult de 5 minute pentru ca nu are voie sa depuna efort prea mare.
Anna, Mia, Rozetta si Marion plecara imediat in salon, iar Yuri se duse sa cumpere un buchet de trandafiri albastri.

*In salon*

- Sora! Cum te simti?
- Te doare ceva?
- Iti amintesti de noi?
Era uimita. Inconjurata de o multime de oameni pe care nu ii recunostea insa acestia ii vorbeau cu caldura.
Ma simt bine, ma mai doare putin capul si mana. Imi pare rau dar nu va cunosc pe nici una.
Fetele se stranse intr-un colt si hotara: "Trebuie sa o facem sa isi aminteasca de noi, cred ca ar trebuie sa ne prezentam . La treaba atunci!"
Se apropiara incet de ea si pana la urma incepu sa se prezinte una cate una.
- Eu sunt Mia, ma ocup cu scenariile la Kaleido Stage.
- Eu sunt Anna... Si sunt comediant, imediat dupa asta facu o fata incat Sora inepu sa rada cu pofta, Marion era deja pe burta,ce mai,un numar reusit…
- Sunt Rozetta, una dintre prietenele tale, campioana la diablo si am venit la Kaleido Stage deoarece am vrut sa fac impreuna cu tine Legendara Manevra si sa-ti fiu partenera la trapez.
In cele din urma Marion veni langa Sora si ii spuse:
- Eu sunt cea mai mica de la Kaleido Stage, sunt Marion! Spuse aceasta zambind.
- Imi pare bine sa va cunosc, adica sa va "recunosc", dar ce e Kaleido Stage?
- Kaleido Stage este un circ la care tu lucrezi,esti artista la trapez si steau Kaleido Stage, ai devenit cu timpul, cu multe sacrificii si pregatire o adevarata Kaleido Star, si ai luptat mereu pentru visurile tale, si acum lupti pentru un vis, unul ciudat si greu de realizat, chiar nimeni nu crede ca vei putea reusi.
- Care e acel vis, intreba ea curioasa!
- Visul tau este de a crea o scena fara lupte, unde toata lumea sa faca spectacole minunate, fara sacrificii, unde toata lumea se intelege si iubeste scena.
- Eu... Eu imi doresc asa ceva? Nu imi amintesc nimic! Nici de voi.nici de Kaleido Stage si nici de acea scena fara lupte. Stiu doar ca mi-am pirdut parintii si ca vroiam sa devin vedeta la cel circ, Kaleido Stage.
Cand toata lumea era bucroasa ca Sora isi aminteste macar ceva...in salon intra o asistenta inalta, bruneta cu parul pana la posterior, cu ochii de culoarea pamantului, buzele senzuale si pufoase, purtand o rochie scurta si alba, care-i scotea formele bine definite in evidenta si le spuse:
-Va rog sa parasiti sala si sa lasati pacienta sa se odihneasca; ora de vizita a trecut.
Fetele dadu din cap in semn de aprobare, isi luara la revedere de la ea si plecara.
- Tu cine esti? intreba Sora.
- Eu voi avea grija de tine pana te recuperezi, numele meu e Rona; voi fi ca o asistenta personala si te voi insoti peste tot pana te vei insanatosi.




Ja ne...

Bun, deci nici de data asta n-o s-o las mai moale si incep cu comentariul la sange:

Citat:Buze moi si senzuale, o privire mandra, un corp atletic. Perfect.

-- nu prea...punctul nu se pune dupa substantive...ai nevoie de un verb...ai fi putut pune: "Buze moi si senzuale, o privire mandra si un corp perfect; intr-un cuvant, era perfect."

Citat:Tresari usor atunci cand gandurile ii fusese spulberate de soneria telefonului.

-- nu, nu mai aduc aminte de timpurile verbale :)) dar mai ai o greseala "fusese" - fusera sau fusesera

hmm...se vede o imbunatatire... ma refer la descriere :D
dialogul e putin sec; stiu ca era nevoie ca fetele sa se prezinte, dar o puteau face intr-un mod mai original... toate fazele acelea cu "eu sunt" ma zgarie pe creier
naratiune...uhm cu ea nu am nimic particular, adica e ok...
lasi mai mult suspans la finalul capitolului, ceea ce este bine... dar ai si o anumita nota de suspans care reiese din text, ceea ce il face mai ok

in rest, ce pot sa spun... succes in contiunare^^

angelique.vampire - merci si de aceasta data pentru comentul tau si ma bucur ca inca mai citesti si sper sa o vei face in continuare. Ma gandisem sa le pun sa faca scamatorii atunci cand se prezinta insa am zis ca totusi este un spital.

De data aceasta am postat doua capitole pentru ca capitolul 4 este ceva cam mic si am crezut ca totusi ar mai trebui sa adaug ceva.
Enjoy^^


Capitolul 4

Yuri pleca imediat sa cumpere buchetul de trandafiri. Erau greu sa alegi perechea potrivita. Nu se pricepea in a face cadouri, cu atat mai putin la flori. Deodata ii sari in ochi un buchet de trandafiri mici si firavi, albastri. Hotara ca acesta trebuie sa fie buchetul potrivit asa ca il cumpara si pleca imediat inapoi la spital.
Sora trebuia sa se odihneasca, asa ca era intinsa pe patul moale ca de puf. Asternuturile altbe ca spuma laptelui o invaluiau ca o lumine pura, preschimbandu-o intr-un inger.
Usa se deschise lasand in urma sa un mic scartait. Deschise incet ochii si se uita sa vada cine a intrat.
- Buna! Dar...cine esti tu? intreba ea curioasa...
- Acesti trandafiri sunt pentru tine iubita mea, spuse Yuri zambind diabolic; sufetul lui era otravit de nelinistea care il va distruge incetul cu incetul insa nu va realiza decat mai tarziu, prea tarziu sa mai poata face ceva.
- Iubita?
- Da! Eu sunt logodnicul tau Yuri...spuse el pe un ton oarecum ironic.
Se apropia incet spre ea, parca respira mai greu, inima ii batea mai tare. Simtea ca se inroseste; buzele ei moi si roz ca o petala de lalea parca il rugau sa o sarute si… se intampla.
Buzele lor se uni intr-un sarut plin de pasiune falsa, distrugatoare, un gust dulce dar demonic si amar in acelasi timp.
Yuri era fericit "prima parte a planului meu a reusit" spuse el in gand, „ acum urmeaza partea a doua".
Sora rosi toata. Cum putea se sa sarute cu un strain si totusi..."saruta atat de bine" gandi ea, dar din pacate cu voce tare.
- Cine saruta bine? intreba Yuri surprins.
- A...a...nimic, ma gandeam, pardon deliram?
Amandoi incepu sa rada. Yuri se simtea bine in compania ei si ea se sintea bine in compania lui... planul era perfect, mai bine de atat nici ca se putea.
Mintea intunecata pe care o avea il facea sa nu mai rationalizeze.. vroia cu orce pret razbunarea... isi dorea acest lucru, nu vedea cat rau face, nu conta cate persoane vor mai suferi, pe cate le va rani... inimi frante de durere si disperare, sfaramate in mii de bucati, care nu vor mai fi putea fi lipite decat cu multa dragoste pura.



Capitolul 5

Un sarut, primul meu sarut, dulce dar totusi atat de amar. Dragoste, o dragoste patata de ura. Sentimente nevinovate si pure zdrobite si aruncate la gunoi ca niste nimicuri. Dragoste… Oare ce inseamna acest cuvant minunat… Nustiu si nici nu cred ca voi afla vreodata.
_______

Apusul…Un fenoment foarte frumos. Culorile vii care se intrepatrund treptat, dandu-ti o stare de liniste. Soarele… Care dispare incet, se retrage cu demnitate si cedeaza locul Intunericului. Sora statea la geamul salonului si se gandea… Incerca sa isi aduca aminte de toti prietenii ei dar nu putea, era clar ca trebuia sa o ia de la capat, sa inceapa cu dreptul , totul.
- E vremea sa manaci, spuse o Rona. Trebuie sa te mai si odihnesti. Inteleg ca vrei sa pleci cat mai repede acasa, dar trebuie sa ai grija si de tine, spuse femeie incercand sa para cat mai serioasa.
- Dar…
- Nici un dar, gata! Acum manaci! Fara discutii!
Sora puse capul in pamant si facu ce i se ceruse,stia ca daca nu va manca de buna voie, va manca fortat, asa ca nu avea nici o scapare de la ''malefica Rona'' asa cum ii zicea.

_________

- Leon sa stii ca nu este vina ta, daca nu s-ar fi incapatanat ea nu ar fi patit nimic. Intelege! Nu te mai invinovati atat, se putea intampla oricui,nu numai tie.
- Dar… Am distrus-o, i-am distrus visele,i-am zgrobit aripile… Am facut un inger sa se prabuseasca. Nu intelegi?! Era atat de nervos incat ochii pareau sa ii fi iesit din orbita si batea repede din picioarul drept.
Pooc! Se auzi in sala. O palma tocmai il lovise pe Leon .Obrazul ii era rosu ca folcul si o urma se cunostea. Era May cea care facuse asta. Toata lumea se uita la ea, si la el. Nu intelegeau gestul ei.
- May…
- Lasule! Ma dezamagesti. Esti un prost, mai ai tupeul sa te numesti ''Zeul mortii''? Mi-ar fi rusine in locul tau... Nu a fost vina ta, intelege! Te faci de rusine…
Isi intoarse privirea in scarba si pleca trantind usa in urma ei. Simtea ca o uraste si mai mult pe Sora ,toata lumea se simtea vinovata, Leon ajunsese intr-o stare deplorabila, reusise sa o enerve... Ce nu ar fi dat sa fie si ea aici...

_______

- Sora! Buna iubito. Cum te simti azi? se auzi o voce singuratica din fata usii.
- Tu! Aici? Adica… A… Buna!
- Ce ai patit scumpo? spuse acesta scurt si dezinteresat.
- Nimic important, doar ca incep sa-mi amintesc cate ceva!
''Incepe sa isi aminteasca…Da asta sigur nu este bine, ar trebui sa imi duc planul in aplicare,si cat mai repede, pentru ca altfel totul va fi in zadar,toata eforturile de pana acum.''
- Serios? Ce veste buna! spuse el scarbit dar cu o oarecare teama in glas.
- Da! Mi-am amintit ca am o surioara si ca... Ca parintii mei au murit. Insa nu le pot vedea fata, numai fata suroriile mele mi-a aparut in vis. Cam ciudat...spuse aceasta foarte serioasa.
Dupa ce termina de povestit urma un moment de liniste. Se uitau unul la celalt, fix. Se apopie incet de ea, o apuca usor de barbie si o sorbea din priviri. Buzele lor ardeau de pasiune,inselatoare. Un sarut scurt si amar…

_____

"Un suflet pierdut,un suflet distrus,un suflet pagan…"




Ja ne...

Hmm...Parca aceste capitole au fost mai bune decat primele...si totusi....

Citat:Capitolul 4

Yuri pleca imediat sa cumpere buchetul de trandafiri. Erau greu sa alegi perechea potrivita. Nu se pricepea in a face cadouri, cu atat mai putin la flori. Deodata ii sari in ochi un buchet de trandafiri mici si firavi, albastri. Hotarî ca acesta trebuie sa fie buchetul potrivit asa ca il cumpara si pleca imediat inapoi la spital.
Sora trebuia sa se odihneasca, asa ca era intinsa pe patul moale ca de puf.-greu de crezut cît de moale poate fi un pat de spital...
Asternuturile albe ca spuma laptelui o invaluiau ca o lumine pura, preschimbandu-o intr-un inger.
Usa se deschise lasand in urma sa un mic scartait. Deschise incet ochii si se uita sa vada cine a intrat.
- Buna! Dar...cine esti tu? intreba ea curioasa...
- Acesti trandafiri sunt pentru tine iubita mea, spuse Yuri zambind diabolic; sufetul lui era otravit de nelinistea care il va distruge incetul cu incetul insa nu va realiza decat mai tarziu, prea tarziu sa mai poata face ceva.
- Iubita?
- Da! Eu sunt logodnicul tau Yuri...spuse el pe un ton oarecum ironic.
Se apropia incet spre ea, parca respira mai greu, inima ii batea mai tare. Simtea ca se inroseste; buzele ei moi si roz ca o petala de lalea parca il rugau sa o sarute si… se intampla.
Buzele lor se uniră intr-un sarut plin de pasiune falsa, distrugatoare, un gust dulce dar demonic si amar in acelasi timp.
Yuri era fericit. "Prima parte a planului meu a reusit" spuse el in gand, „ acum urmeaza partea a doua".
Sora rosi toata. Cum putea se sa sarute cu un strain si totusi..."saruta atat de bine" gandi ea, dar din pacate cu voce tare. - putea pur şi simplu să şoptească
- Cine saruta bine? intreba Yuri surprins.
- A...a...nimic, ma gandeam, pardon, deliram?-cred că trebuia semnul exclamării aici
Amandoi incepu sa rada. Yuri se simtea bine in compania ei si ea se sintea bine in compania lui... planul era perfect, mai bine de atat nici ca se putea.
Mintea intunecata pe care o avea il facea sa nu mai rationalizeze.. vroia cu orce pret razbunarea... isi dorea acest lucru, nu vedea cat rau face, nu conta cate persoane vor mai suferi, pe cate le va rani... inimi frante de durere si disperare, sfaramate in mii de bucati, care nu vor mai fi putea fi lipite decat cu multa dragoste pura.

O.O - Mi-au plăcut muult descrierile... ori sunt citate din cărţi, ori te-ai pus bine pe scris draga mea

Capitolul 5 ...

Nustiu - nu stiu

Citat:
Apusul…Un fenoment foarte frumos.

-- ce iti povesteam eu cu punctul... era mai bine "Apusul...un moment al zilei foarte frumos" [pentru ca apusul nu e fenomen] iar pe urma puneai ";" si continuai cu litera mica

-- in rest, totul a fost destul de bine... descrierile mi-au placut la nebunie, dialogurile nu au fost seci iar naratiune a existat... totusi, data viitoare incearca sa povestesti de o singura parte a povestii, ma refer, nu mai amesteca asa intamplarile ca nu mai intelegem nimic [noi, cititorii fideli :))]

Gambate! ^^

angelique.vampire - oooo inca mai citesti. Sunt un om fericit. Pai, toate descriile sunt concepute de mine. Pai, nu pot sa nu mai scriu asa pentru ca asa cum am mai zis, tot ficul e descris deja pana la cap 29. Oricum, ma bucur ca e mai bine si ca iti place.

O sa postez tot doua capitole fiindca sunt cam micute :)


Capitolul 6


Timpul trecea: minutele, orele, zilele deveneau insoportabile pentru Sora. Tot ceea ce isi amintea era ca parintii ei au murit si ca are o surioara mai mica. Cateodata imagini vechi, prafuite ii apareau in minte. Insa nu isi dadea seama ce ar putea insemna.
Un suflet atat de pur, sentimente nevinovate… Toate acestea urmau sa fie pangarite de rautatea altora. Micul inger statea linistita si privea pe fereastra. Cerul parca era mai albastru decat de obicei iar norii mai albi ca spuna valurilor. O imagine desprinsa sintr-o poveste… Te face sa te pierzi in ea cu toata fiinta. Vantul era linistit azi, mult prea linistit. Pe frunteai fetei se observau cateva picaturi de sudoare. Era cald afara. Cerul parea ca o mare in flacari.
Trecuse 2 saptamani de cand se afla in spital iar spectacolul care avea sa urmeze le Kaleido Stage era compromis. Kalos era hotarat ca spectacolele sa nu continue pana cand Sora nu avea sa se recupereze, dar ea hotara ca trebuia sa se faca ceva pentru ca circul sa isi continuie spectacolele. Nu putea lasa totul sa vina de la sine. Daca facea asta putea da faliment.
[Flashback]
- Sora intelege ca nu putem continua spectacolele fara tine, tu ai fost, esti si vei ramane Kaleido Star, nu putem si mai ales nu vreau sa fac spectacolele fara tine! spuse Kalos, enervat. Din cand in cand mai sorbea cate un pic din ceasca de cafea.
- Nustiu despre ce este vorba exact, insa este clar ca trebuie sa continuati fara mine. Nustiu ce e Kaleido Stage si nici Kaleido Star, poate ca am fost, dar doctorii au spus ca mi-am pierdut memoria.
- De unde stii ?intreba Kalos uimit…
- Mi-as soptit o pasarica, spuse fata razand si uitandu-se spre Leon care asista stupefiat la toata scena. Acum nu mai conteaza, trebuie sa continuati, Trebuie! spuse roscata hotarata. Nu imi pasa daca aduceti pe altcineva in locul meu, insa locul acesta ar putea da faliment si esti constient de asta. Nu mai fii asa incapatant si accepta adevarul. Crezi ca mie imi convine sa stau ca o leguma si sa privesc neputincioasa. Te inseli. Nu imi convine deloc. Insa… nu am ce fac. Si daca spuneti ca am tinut, ma rog tin atat la el, veti face un spectacol demn de Kaleido Stage. Leon va va ajuta, de asemeanea Anna si Mia, poate si domnisoara Layla.
- Ce?Parca nu iti aduceai aminte de nimic, spuse acesta arcuind un pic spancele groase si negre ca taciunele.
- Leon mi-a explicat totul, bineinteles cu ajutorul lui Ken. Mi-au povestit tot ce am facut din clipa in care am ajuns la acest Kaleido Stage. Ma astept sa dati tot ce este mai bun din voi.
Kalos era uimit. Sora accepta asta deci cred ca era nevoit sa aduca cativa acrobati in plus, pentru noul spectacol,pana cand isi va reveni aceasta. Era ultima lui salvare
[ End of Flashback]
Deci era clar.Kalos trebuia sa se apuce de treaba si sa aduca acrobatii cei noi care veneau din Japonia. Spera doar sa se ridice la asteptarile tuturor, si sa nu-l dezamageasca.



Capitolul 7

Dupa doua zile de cautari in sfarsit Kalos gasise acrobatii perfecti. Erau specialisti in trapez si trambuline, Cd-ul lor fiind excelent.
Luni dimineata in aeroport stateau 2 tineri de 17 respectiv 18 ani. Amandoi asteptau asta inca de la inceput: Sa joace intr-o piesa cu celebra Sora Naegino, insa se parerea ca aveau sa ii tina locul.
- Bine ati venit la Kaleido Stage spuse un om inalt, cu ochelari negri, parul tepos, si haine demodate, acelesi haine din totdeauna
- Buna ziua spuse o fata vesela, de numai 17 ani. Eu sunt Jaqline imi pare bine sa va cunosc domnule Kalos.
- Iar eu sunt Julien, incat e cunostiinta de asemea donmule , se auzi vocea unui baiat care statea mai retras si nu ii dadeai mai mult de 18 ani, varsta pe care o si avea.
- Va rog terminati cu domnule spuse Kalos zambind, ma faceti sa ma simt batran, va rog doar Kalos.
- Bine! spuse in cor.
In drum spre Kaleido Stage fiecare avu timp sa isi poveasta viata de pana acum, cel putin Jaqline avea o viata tare interesanta.
Kaleido Stage se zarea la orizont. Copii se ingramadi sa il vada .Arata ca un palat. Erau de-a dreptul uimiti de ceea ce vedeau. Toti membrii erau in fata intrarii asteptand sa ii cunoasca pe noii veniti.
In sfarsit masina se opri, iar cei doi cobora in sfarsit din masina. Anna si Mia erau foarte nerabdatoare sa ii cunoasca, asa ca trecuse deja la prezentari. Singurul care nu era interesat de toata aceasta ‘’sarada’’ asta credea desre toate acestea era Leon, care ii studie un pic atent iar apoi se facu nevazut. Inima lor tresalta de bucurie,aveau sa joace alaturi de cele mai mari stari ale cirlui, cum ar fi Layla Hamilton , Yuri Kilian, Leon Oswald, Sora Naegino … Si toate acestea doar pentru ca Sora se accidentase, trebuia sa ii multumeasca cumva.

_________

Se plimaba pe malul marii. Valurile se izbeau cu putere de stancile din apropire, facandu-le sa para invincibile si nobile. Valurile erau spulberata ca si visurile Sorei, care acum zacea intr-o camera de spital.
„Nu pot sa-mi iert ce am facut ,nu si de data asta. Am gresit, nu trebuia sa fiu de acord cu ea, trebuia sa ma impun doar sunt barbat. La naiba! Am spulberat visurile ei la fel cum se spulbera si valurile ,lovindu-se de stancile cele nobile. Poate ca nu sunt demn sa ii fiu partener, cred ca ar fi mai bine sa ma retrag pentru o vreme ,pentru o perioada de timp, care nu stiu cat va dura…”

_________

 Singura care observa ca Leon plecase era Jaqline. Era uimita de acest lucru. e astepta ca macar sa le ureze "bun venit". Era fermecata de aura misterioasa care il inconjura. Ochii lui reci ca gheata, buzele rozii si moi, corpul bine facut, acel costum negru ca zmoala... Era clar ca se indragostise de Zeul Mortii, insa avea sa devina un Demon pentru el?




Ja ne...