Tao_Jun
15-09-2007, 06:07 PM
Vreau sa spun ca primele capitole sunt o mica introducere din viata personajului principal.Astfel va ajut sa intrati in lumea acestei fete si sa ii intelegeti sentimentele.Nu stiu daca o sa va placa dar incerc...
Contesa noptii
Capitolul 1:
"E atat de ciudat sa ma plimb pe drumuri fara sa stiu de ce,e atat de straniu cum ratacesc pe carari si nu ajung la nici un scop...Oare de ce traiesc?Oare ce rost am?Chiar este nevoie de mine?Ce carare trebuie sa urmez?Cine vorbeste in capul meu?De ce nu imi pot gasi un tel?Nu am nevoie de viata asta!"
Pe niste stradute inguste,printre inghesuitele cladiri din Sapporo rataceste umbra unei fete.Aiko a implinit de curand 15 ani.Este inalta,are parul saten deschis si ochii caprui.Nici macar ea nu stie ce cauta in noaptea asta complet pustie,privind in gol si punandu-si in gand intrebari stranii,care pentru ea nu au un raspuns concret.Se opreste o clipa.Priveste la felinarul din dreptul ei.Se stinge...Isi continua drumul,care de fapt nu pare sa aiba un scop anume.
"De ce simt ca nu imi este de folos viata?Ce caut in noapte?Ce este cu sentimentul asta?Nu mai suport!"
Se aseaza pe o banca si tocmai acum observa ca ii este destul de frig.Isi da seama si ca somnul o doboara.Nu prea realizeaza ce face...este mult prea obosita.Se intinde pe banca destul de micuta si adoarme in cateva secunde.
Somnul nu pare sa fi durat mult si este trezita de un sunet...o pisicuta toarce langa chipul ei.Se ridica brusc,alinta puiul de pisica si cand observa ca este dimineata fuge spre casa printre strazile intortocheate.Cu pasi grabiti ajunge in fata unei casute cu un etaj,o casuta aranjata cu gust,cu multe flori in gradina si pe la ferestre.
Aiko inspira aerul proaspat al florilor si paseste usor langa usa de la intrare,dupa care scoate niste chei din buzunar si descuie usa.Nici nu apuca sa intre bine ca da peste o femeie inalta,cu parul lung in bucle si cu ochii verzi.Privirea profunda si hotarata a acesteia o incremeneste pe Aiko,care incearca sa dea explicatii.
-Doar...putina miscare de dimineata...nu te ingrijora Anzu...
-La 2 dimineata s-a auzit zgomotul cheilor dupa ce le-ai scos din dulap.Nu ai luat nici macar pelerina cu tine iar la 8 dimineata te-am auzit cum ai descuiat usa.La 2 trebuia sa fi in pat iar acum trebuia sa iei micul dejun.Astept explicatii.
-Nu am nevoie sa iti dau tie explicatii!Nu esti mama mea!
-Ai noroc ca este sambata si ca nu ai ore..altfel aveai nevoie de niste scuze credibile.
Aiko nu ii raspunde in nici un mod.Trece pe langa femeie cu pasi repezi,strabate holul si urca la etaj unde se afla camera ei.
Camera este draguta si pare sa ii reflecte personalitatea.Putin roz combinat cu negru,o fereastra mare,niste dulapiare,biroul si un pat plin de ursuleti pe mijloc.Se tranteste in patul moale si gandeste profund cu un ursulet de plus in mana..
"Ce m-a apucat sa ies la ora aia afara?Sentimentul asta ma apasa puternic."
Brusc este intrerupta de glasul lui Anzu care o cheama la micul dejun.
In camera de zi,la o masa rotunda iau micul dejun Anzu si Aiko.Anzu priveste catre unul din scaunele libere.
-Etsuko nu vrea sa manance?
-Astazi a plecat foarte dimineata pentru niste cursuri..peste o ora ma duc sa il iau de la cursuri si mergem prin oras.Nu venim la pranz,deci nu ne astepta.
Aiko se ridica de la masa brusc,o priveste cu dispret pe femeie si pleaca apoi in camera ei.
Contesa noptii
Capitolul 1:
"E atat de ciudat sa ma plimb pe drumuri fara sa stiu de ce,e atat de straniu cum ratacesc pe carari si nu ajung la nici un scop...Oare de ce traiesc?Oare ce rost am?Chiar este nevoie de mine?Ce carare trebuie sa urmez?Cine vorbeste in capul meu?De ce nu imi pot gasi un tel?Nu am nevoie de viata asta!"
Pe niste stradute inguste,printre inghesuitele cladiri din Sapporo rataceste umbra unei fete.Aiko a implinit de curand 15 ani.Este inalta,are parul saten deschis si ochii caprui.Nici macar ea nu stie ce cauta in noaptea asta complet pustie,privind in gol si punandu-si in gand intrebari stranii,care pentru ea nu au un raspuns concret.Se opreste o clipa.Priveste la felinarul din dreptul ei.Se stinge...Isi continua drumul,care de fapt nu pare sa aiba un scop anume.
"De ce simt ca nu imi este de folos viata?Ce caut in noapte?Ce este cu sentimentul asta?Nu mai suport!"
Se aseaza pe o banca si tocmai acum observa ca ii este destul de frig.Isi da seama si ca somnul o doboara.Nu prea realizeaza ce face...este mult prea obosita.Se intinde pe banca destul de micuta si adoarme in cateva secunde.
Somnul nu pare sa fi durat mult si este trezita de un sunet...o pisicuta toarce langa chipul ei.Se ridica brusc,alinta puiul de pisica si cand observa ca este dimineata fuge spre casa printre strazile intortocheate.Cu pasi grabiti ajunge in fata unei casute cu un etaj,o casuta aranjata cu gust,cu multe flori in gradina si pe la ferestre.
Aiko inspira aerul proaspat al florilor si paseste usor langa usa de la intrare,dupa care scoate niste chei din buzunar si descuie usa.Nici nu apuca sa intre bine ca da peste o femeie inalta,cu parul lung in bucle si cu ochii verzi.Privirea profunda si hotarata a acesteia o incremeneste pe Aiko,care incearca sa dea explicatii.
-Doar...putina miscare de dimineata...nu te ingrijora Anzu...
-La 2 dimineata s-a auzit zgomotul cheilor dupa ce le-ai scos din dulap.Nu ai luat nici macar pelerina cu tine iar la 8 dimineata te-am auzit cum ai descuiat usa.La 2 trebuia sa fi in pat iar acum trebuia sa iei micul dejun.Astept explicatii.
-Nu am nevoie sa iti dau tie explicatii!Nu esti mama mea!
-Ai noroc ca este sambata si ca nu ai ore..altfel aveai nevoie de niste scuze credibile.
Aiko nu ii raspunde in nici un mod.Trece pe langa femeie cu pasi repezi,strabate holul si urca la etaj unde se afla camera ei.
Camera este draguta si pare sa ii reflecte personalitatea.Putin roz combinat cu negru,o fereastra mare,niste dulapiare,biroul si un pat plin de ursuleti pe mijloc.Se tranteste in patul moale si gandeste profund cu un ursulet de plus in mana..
"Ce m-a apucat sa ies la ora aia afara?Sentimentul asta ma apasa puternic."
Brusc este intrerupta de glasul lui Anzu care o cheama la micul dejun.
In camera de zi,la o masa rotunda iau micul dejun Anzu si Aiko.Anzu priveste catre unul din scaunele libere.
-Etsuko nu vrea sa manance?
-Astazi a plecat foarte dimineata pentru niste cursuri..peste o ora ma duc sa il iau de la cursuri si mergem prin oras.Nu venim la pranz,deci nu ne astepta.
Aiko se ridica de la masa brusc,o priveste cu dispret pe femeie si pleaca apoi in camera ei.