25-01-2009, 07:55 PM
Ei bine un alt fic, acesta este mai diferit iar avertizarea cu +18 nu va printre primele capitole si cu mult inainte.....dar acum....sa incepem!
TRAGEDIA DIN COPILARIE
Totul incepe in Seara de Craciun, orasul era iluminat de beculete ce aratau ca niste stelute desprinse din cer, totul era acoperit de o pelerina alba, iar pe strazi se simtea mirosul puternic de cozonaci si mere coapte.
Intr-o casa mare, dupa infatisare erau bogati,in sufrageria luxoasa a vilei supraetajata se auzeau numai chicote de copii, atmosfera era una vesela, specifica Craciunului.
- Tati cand va veni Mos Craciun? zise o fetita mica imbracata intr-o rochita roz cu volanase, iar pe cap avea o coronita alba situand-o in rangul unei printese, numele ei era Ailyn si era cea mai mica dintre fratii ei Matt si Nick.
- La miezul noptii, dar numai cu conditia ca tu sa fi ascultatoare si sa te culci devreme! zise un tatal; - un tip inalt avand o statura impozanta si parul putin grizonat asa cum ar trebui sa fie orice barbat in varsta de 32 de ani , numele lui era Nickolas, caruia afacerile ii prosperau ca si serviciul in functia careia lucra ca procuror general.
- Copii, a venit ora de culcare; asa cum spune si tata Mos Craci.......dar vorba sotiei lui Clarissa fu intrerupta de un zgomot puternic, ce semana cu un foc de arma.
- Ia copiii si ascunde-i repede: zise Nickolas, indreptandu-se spre sertarul unde tinea ascuns pistolul.
Clarissa ii ia pe cei trei, avand intentia de a-i ascunde in podul casei pentru a nu cadea prada acelor criminali, in tot acest timp ea le sopteste sa nu se sperie si sa faca liniste caci tatal lor are totul sub control.
Dar nici nu coboara bine caci isi vede sotul intr-o balta de sange in mijlocul incaperii.
- Nickolas, tipa ea inspaimantata; incercand prin ploaia de gloante ce le erau destinate sa se apropie de el.
- Ai re....usit sa duci copiii in sigu....ranta; o intreba el ranit grav.
- Da, linisteste-te nu te forta te rog!
In acel moment amandoi auzira pasii baietilor care coborau scarile, dar nu putura sa ajunga decat pana la jumatatea lor deoareca fura rapusi de gloantele nemiloase.
- Nuu, se auzi strigatul disperat plin de furie, ura si neputinta al Clarissei
Dar era prea tarziu pentru a mai putea face ceva intru salvarea lor. Singurul gand care-i mai ramasese in minte si pe care il inalta la Cer intr-o ruga fierinte era: - Doamne, Dumnezeule te rog ai grija ca macar Aylin sa supravietuiasca acestui oribil atac: acestea fiind ultimile cuvinte pe care le rosti inainte sa isi dea ultima rasuflare.
Ploaia de gloante mai dura foarte putin dupa care criminalii incepura sa devasteze casa, totodata uitandu-se si cate victime facusera.
- Ordinul lui McJock a fost executat! : se auzi vocea lui Alan - cel mai bun prieten al tatalui sau , singurul pe care Aylin il putu recunoaste dintre indivizii care se perindau prin casa.
In sufletul fetitei se nastea razubunarea. Fata ii era congestionata de durerea parintilor si a fratilor sai . Indivizii se pregateau sa plece dar Alan se opri in dreptul lui Nickolas, lovindu-l cu piciorul intr-un mod cat se poate de brutal peste fata, zicand: - Nici nu stii de cand imi doream sa fac asta!, acum eu voi fi SENIORUL in interiorul Organizatiei ,, Legea Dreptatii " si nimeni nu ma va opri sa imi ating scopul!
Auzind asta Aylin, refuza categoric sa creada ca tatal sau fusese capabil de o asemenea atrocitate si probabil era vinovat de producerea unor crime fara ca niciodata sa-si fi primitit pedeapsa. Faptul ca tatal sau scapase nepedepsit de lege nu mai avea o asa mare importanta acum cand deja murise deoarece nici daca l-ar fi descoperit si l-ar fi dus in fata legii, el nu ar fi putut sa-si aduca victimile la viata; asa cum nici ea nu mai poate face nimic acum pentru familia ei.
- Eu voi fi cea care va va razbuna pe toti: zise fetita strangandu-si cu putere rochita, in timp ce pe obraz i se prelingea o lacrima; semn ca aceasta intamplare o maturizase numai in cateva minute cat s-ar fi putut face ea in intreaga sa viata.
Lumini colorate strabateau ferestrele casei, politia chemata de vecini sosise la fata locului. In casa intrara politistii exercizandu-si meseria prin perichizitionarea casei si luarea amprentelor.
- Luati copilul de aici! zise comisarul-sef ce conducea operatiunea; si anuntati-ma daca veti gasi vreun alt supravietuitor!
Copila nu voia se se dezlipeasca de trupurile fara suflare asa ca fu nevoie de interventia a doi dintre politisti pentru o putea lua de acolo.
Fu dusa intr-o masina de politie, unde oboseala psihica isi puse cuvantul si adormi. Se trezise la comisariat, nu stia cat timp trecuse si nici ce se va intampla de acum incolo. Brusc se deschise usa acest lucru facand-o sa tresara. Comisarul Delloney ii aduse un pahar cu lapte iar pe o farfurie erau asezate niste cornuri cu ciocolata din care inca aburul cald care-i aducea aminte de mirosul prajiturilor facute de mama sa.
Nu se putu abtine si izbucni in plans;
- Linisteste-te, te rog stiu ca ti-e greu dar daca vei putea sa-mi spui ceea ce ai vazut, voi putea sa-i prind mult mai repede pe cei care ti-au facut asta!
- Nn...nu stiu, nu-mi amintesc exact totul. Spuse fetita printre sughituri. Eram in bratele tatalui meu hi... si il rugam sa imi povestesca despre Mos Craciun, mama era in hi... bucatarie facea prajituri hi... fratii mei se jucau imprejurul bradului, totul era atat de frumos si de minunat dar magia s-a intrerupt atunci cand afara s-a auzit o bubuitura si ultimul lucru pe care mi-l amintesc, sunt cuvintele tatei catre mama: ,,Ia copiii si ascunde-i". dupa care Aylin izbucni in plans.
TRAGEDIA DIN COPILARIE
Totul incepe in Seara de Craciun, orasul era iluminat de beculete ce aratau ca niste stelute desprinse din cer, totul era acoperit de o pelerina alba, iar pe strazi se simtea mirosul puternic de cozonaci si mere coapte.
Intr-o casa mare, dupa infatisare erau bogati,in sufrageria luxoasa a vilei supraetajata se auzeau numai chicote de copii, atmosfera era una vesela, specifica Craciunului.
- Tati cand va veni Mos Craciun? zise o fetita mica imbracata intr-o rochita roz cu volanase, iar pe cap avea o coronita alba situand-o in rangul unei printese, numele ei era Ailyn si era cea mai mica dintre fratii ei Matt si Nick.
- La miezul noptii, dar numai cu conditia ca tu sa fi ascultatoare si sa te culci devreme! zise un tatal; - un tip inalt avand o statura impozanta si parul putin grizonat asa cum ar trebui sa fie orice barbat in varsta de 32 de ani , numele lui era Nickolas, caruia afacerile ii prosperau ca si serviciul in functia careia lucra ca procuror general.
- Copii, a venit ora de culcare; asa cum spune si tata Mos Craci.......dar vorba sotiei lui Clarissa fu intrerupta de un zgomot puternic, ce semana cu un foc de arma.
- Ia copiii si ascunde-i repede: zise Nickolas, indreptandu-se spre sertarul unde tinea ascuns pistolul.
Clarissa ii ia pe cei trei, avand intentia de a-i ascunde in podul casei pentru a nu cadea prada acelor criminali, in tot acest timp ea le sopteste sa nu se sperie si sa faca liniste caci tatal lor are totul sub control.
Dar nici nu coboara bine caci isi vede sotul intr-o balta de sange in mijlocul incaperii.
- Nickolas, tipa ea inspaimantata; incercand prin ploaia de gloante ce le erau destinate sa se apropie de el.
- Ai re....usit sa duci copiii in sigu....ranta; o intreba el ranit grav.
- Da, linisteste-te nu te forta te rog!
In acel moment amandoi auzira pasii baietilor care coborau scarile, dar nu putura sa ajunga decat pana la jumatatea lor deoareca fura rapusi de gloantele nemiloase.
- Nuu, se auzi strigatul disperat plin de furie, ura si neputinta al Clarissei
Dar era prea tarziu pentru a mai putea face ceva intru salvarea lor. Singurul gand care-i mai ramasese in minte si pe care il inalta la Cer intr-o ruga fierinte era: - Doamne, Dumnezeule te rog ai grija ca macar Aylin sa supravietuiasca acestui oribil atac: acestea fiind ultimile cuvinte pe care le rosti inainte sa isi dea ultima rasuflare.
Ploaia de gloante mai dura foarte putin dupa care criminalii incepura sa devasteze casa, totodata uitandu-se si cate victime facusera.
- Ordinul lui McJock a fost executat! : se auzi vocea lui Alan - cel mai bun prieten al tatalui sau , singurul pe care Aylin il putu recunoaste dintre indivizii care se perindau prin casa.
In sufletul fetitei se nastea razubunarea. Fata ii era congestionata de durerea parintilor si a fratilor sai . Indivizii se pregateau sa plece dar Alan se opri in dreptul lui Nickolas, lovindu-l cu piciorul intr-un mod cat se poate de brutal peste fata, zicand: - Nici nu stii de cand imi doream sa fac asta!, acum eu voi fi SENIORUL in interiorul Organizatiei ,, Legea Dreptatii " si nimeni nu ma va opri sa imi ating scopul!
Auzind asta Aylin, refuza categoric sa creada ca tatal sau fusese capabil de o asemenea atrocitate si probabil era vinovat de producerea unor crime fara ca niciodata sa-si fi primitit pedeapsa. Faptul ca tatal sau scapase nepedepsit de lege nu mai avea o asa mare importanta acum cand deja murise deoarece nici daca l-ar fi descoperit si l-ar fi dus in fata legii, el nu ar fi putut sa-si aduca victimile la viata; asa cum nici ea nu mai poate face nimic acum pentru familia ei.
- Eu voi fi cea care va va razbuna pe toti: zise fetita strangandu-si cu putere rochita, in timp ce pe obraz i se prelingea o lacrima; semn ca aceasta intamplare o maturizase numai in cateva minute cat s-ar fi putut face ea in intreaga sa viata.
Lumini colorate strabateau ferestrele casei, politia chemata de vecini sosise la fata locului. In casa intrara politistii exercizandu-si meseria prin perichizitionarea casei si luarea amprentelor.
- Luati copilul de aici! zise comisarul-sef ce conducea operatiunea; si anuntati-ma daca veti gasi vreun alt supravietuitor!
Copila nu voia se se dezlipeasca de trupurile fara suflare asa ca fu nevoie de interventia a doi dintre politisti pentru o putea lua de acolo.
Fu dusa intr-o masina de politie, unde oboseala psihica isi puse cuvantul si adormi. Se trezise la comisariat, nu stia cat timp trecuse si nici ce se va intampla de acum incolo. Brusc se deschise usa acest lucru facand-o sa tresara. Comisarul Delloney ii aduse un pahar cu lapte iar pe o farfurie erau asezate niste cornuri cu ciocolata din care inca aburul cald care-i aducea aminte de mirosul prajiturilor facute de mama sa.
Nu se putu abtine si izbucni in plans;
- Linisteste-te, te rog stiu ca ti-e greu dar daca vei putea sa-mi spui ceea ce ai vazut, voi putea sa-i prind mult mai repede pe cei care ti-au facut asta!
- Nn...nu stiu, nu-mi amintesc exact totul. Spuse fetita printre sughituri. Eram in bratele tatalui meu hi... si il rugam sa imi povestesca despre Mos Craciun, mama era in hi... bucatarie facea prajituri hi... fratii mei se jucau imprejurul bradului, totul era atat de frumos si de minunat dar magia s-a intrerupt atunci cand afara s-a auzit o bubuitura si ultimul lucru pe care mi-l amintesc, sunt cuvintele tatei catre mama: ,,Ia copiii si ascunde-i". dupa care Aylin izbucni in plans.