Hei!
Kira's Scarlet: i-am transmis Erikai mesajul tau insa pare ca nu vrea sa renunte
Multzam fain pentru gandurile bune si sper sa nu te dezamagesc de acum in colo, o sa mai complic putin situatia in urmatoarele doua capitole apoi promit sa o las mai usor. Am adus repede next-ul caci o sa am de treaba cu tezele in saptamanile ce urmeaza! Kiss ya
Capitolul 5
Domination
In ultima vreme am avut parte de o serie de intamplari ciudate, de la viata cotidiana pe care o aveam am ajuns la intrebari nefiresti si sentimente ne mai intalnite. Si totusi, din beatitudinea aceea tulburatoare se desprinde un singur cuvant, un singur gand care sa exprime ceea ce cred mai presus de proprile convingeri, el. Din noaptea aceea nu am facut nimic altceva decat sa ma gandesc la el, sa ii dezleg misterul, sa ma conving pe mine ca nu este nimic rau sa fii indragostit de o persoana de acelasi sex. I-am simtit buzele atat de moi peste ale mele si sincer cred ca a fost cel mai minunat sarut din viata mea! Dupa ce sarutul a luat sfarsit i-am simtit degetele umbland pe spate si am tresarit usor caci nu eram obisnuit cu astfel de senzatii, m-am dat putin in spate asezandu-ma din nou pe banca cu privirea in jos.
- Hei, sper ca nu te-am speriat, murmura cand se aproipe de mine asezandu-se in fata mea, luandu-mi chipul in palme in asa fel incat sa ma poata privii in ochi.
- Mi-e frig. Incepuse sa ploua iar ploaia de pe chip mi se prelingea pe gat ...
- Vrei sa plecam? Ma intreba strangandu-ma si mai tare la pieptul lui, sarutandu-mi in acelas timp fruntea cu buzlele lui atat de fierbinti.
Imi placea atat de tare sentimentul de protectie pe care mi-l oferea incat asi fi stat la pieptul lui o eternitate.
Cand m-am ridicat sa-l privesc, m-am incalzit dintr-odata, el ramanand axat asupra mea.
- Nu ...
- Tu pari atat de naiv, cum ar putea cineva sa-ti faca rau?
Nu am putut sa nu-l intreb privindu-l cu un oarecare zambet vag.
- Totusi nu-mi explici cum de ai ajuns tocmai la mine?
- Conteaza atat de mult? Intrebarea fusese mai mult soptita.
- Nu...nu chiar...
- Bine eu trebuie sa plec, mi-asi dori sa ne intalnim diseara aici, vreau sa te duc intr-un loc.
- Stai! Hahaha...ai sa vezi. Stai calm.
- Bine, ne mai vedem atunci...
L-am vazut indepartandu-se de mine ca prin vis, inca mai ploua cu stropi marunti si mai simteam fiori reci insa nu cred ca erau de la apa ci de la el, Yu cred. Mi-am trecut degtele prin par pentru al indeparta de pe fata, nu il prea suportam, nu stiam inca daca aveam sa vin diseara aici sau nu, o parte din mine imi spunea sa vin dar parca inima era injunghiata la acest gand. Oh, cred ca imi pun prea tare mintea la contributie. Decid ca este timpul sa plec, fusese o zi prea plina si aveam mare nevoie de un dus fierbinte, o cafea linistitoare si poate un pahar de vorba alaturi de cel mai bun prieten al meu Akira.
Rotunda, alba cu pete negre misterioase, mereu ascunsa in intuneric, luna este considerata cea mai buna prietena a fintelor supranaturale. Incetul cu incetul negura se asternea ca o mantie peste tara lalelelor impreuna cu prietenele ei stelutele stralucitoare. Pe geamul destul de mare din living briza usoara a vantului adia racoros imprastiand in casa un miros placut de liliac proaspat inflorit. Canapeaua alba era asezata chiar cu spatele catre geam in timp ce pe masuta din sticla zaceau trei lumanari negre aprinse si o cesca alba cu cafea proaspata. Eu, stateam intins pe materialul moale cu un prosop infasurat in jurul taliei savurand plictisit o carte de dragoste, adoram aceste romane chiar daca eram baiat. Deodata o bataie in usa ma face sa tresar speriat, cine putea sa fie la ora asta, 11:30? Las cartea deoparte ridicandu-ma lenes de pe canapea apoi ma indrept catre usa, cum nu aveam vizor am decis sa deschid insa facand asta am ramas stana de piatra. In fata mea se inalta un barbat, cam de vreo 25 - 26 de ani, ceva mai inalt decat mine imbracat intr-o pereche de pantaloni negri, o camsa visinie si o geaca de piele. Parul lui negru, cret ii statea parca tapat punandu-i in evidenta ochii de un verde mat. Fata ii era luminoasa, emana multa energie pentru un moment amintindu-mi de intalnirea din parc pe care o ratasem.
- Ma numesc Henry, imi pare rau ca am venit atat de tarziu, dar abea acum am primit adresa ta. Vocea calma si respiratia calda ii dadeau un aer atat de galant. Am adus benzile desenate trimise de domnul Toma, profseorul de statistica paranormala.
Ah, da. Imi amintesc ca zilele trecute am predat un proiect atat de interesant incat domnul Toma mi-a promis ca imi va trimite pe cineva pentru a desena in benzi desenate tot ceea ce am scris. Dar la ora asta mi se parea atat de inoportun.
- Imm, da imi amintesc...dar nu am apucat sa-mi termin bine replica ca acest Henry a si intrat in casa mea fara a-mi cere permisiunea, ba chiar s-a asezat comod pe canapea lasandu-ma cu gura cascata.
- Hei! Ce crezi ca faci, adica inteleg ca vi pentru ceva legat de scoala, dar ora si modul in care ai intrat
- Ai o cafea?
Ce??? Stai putin drept cine ma lua? Ok cred ca o sa incepem cu stangcul caci deja mi se pare atat de antipatica acesta persoana, insa
hai Kay relaxeaza-te ai mai avut deaface cu persoane ciudate si dificile, da-i ce vrea, ascultal si va pleca singur.
- Mmm, da cred ca am...am murmurat pe un ton ironic luand o cana zgomotos in care am turnat aleatoriu lichidul negru. I-am inmanat-o soptind un "ce poate fi dragut la tine" pe care se poare ca l-a auzit.
- Zambetul meu imi este cel mai bun atu, nu crezi asta? Mi-a spus amuzat luand o gura de cafea.
Waw mai luadaros si sarcastic ca tine nici ca am mai vazut, doar pleaca! Dar da zambetul tau poate fii putin dragut, dar stai ce fac...il urasc!
- Deci, ce vrei sa facem ca sa terminam si sa pleci?
- Hm, pe cat esti de dragut pe atat de tafnos, i like it!
Deodata se ridica de pe canapea lasand cana de cafea pe masa, vine spre mine pana cand chipurile noastre se aflau la un centimetru distanta ceea ce imi dadea o stare de nervozitate si neliniste inexplicabila. Ma cuprinde in brate fortat si desi ma zbateam cat puteam pentru a sacapa din stransoare lui simteam ca eforturile mele erau in zadar, pur si simplu era puternic chiar prea puternic.
- Pielea ta miroase atat de bine, nici nu stii ce mi-asi dori sa-ti fac acum!
- Ce? Glumesti nu? Lasa-ma sau...
- Sau ce?
Ma izbeste cu putere in zidul din spate in acel moment simtind o durere insuportabila intr-o fractiune de secunda vine in fata mea puanadu-si mainile pe de-o parte si pe cealalta a capului meu. Ochii lui erau acum rosii iar venele mai umflate. Ce fel de finta era el? Asa ceva nu am mai vazut nici sutdiat, ce ma fac, simt ca mor de frica, respiratia incepand sa curga pe pielea mea iar inima batand ca un tren accelerat.
- Te intrebi probabil ce sunt? Iti aud gandurile atat de bine!
Buzele lui imi atingeau pielea gatului sarutand usor anumite particele in timp ce mainile se plimbau linistite pe intreg corpul, eu nu faceam nimic, ma simteam pur si simplu impietrit de frica cu mintea absolut goala.
Dupa ce a rostit acele cuvinte care m-au facut si mai confuz i-am simtit palmele al naibii de fine pe pieptul meu, in timp ce doua degete trageau cu neinsetare de unul din sfarcurile mele facandu-l sa se intareasca. Ma simteam deja speriat, nelinistit si desi am incercat sa scap din ceea ce incerca el sa faca diferenta de putere isi facea simtita prezenta.
- Hai sa te lamuresc, sunt un vampir! Cum sa explic, o fiinta care traieste pentru totdeauna si care profita de tot ceea ce ii place...iar tu...
Nu, nu cred! Un vampir? Asa ceva nu exista, sigur visez, omg o sa innebunesc. Ce tot vorbeste el aici? In acest moment mintea mea pulsa si pulsa informatii ce imi dadeau o durere groaznica de cap. Toate convingerile mele, toata viata mea era data peste cap caci asa ceva nu era o oare care informatie, era ceva de necrezut!
- Tu? Te rog nu ma omora, de ce in ultimul timp sunt eu, numai eu?
Izbucnisem in lacrimi, ma simteam coplesit de tot si speriat de faptul ca asi putea fi cina lui iar viata mea se poate incheia asa aici. Poate am facut o mie de greseli dar clar nu meritam o moarte ca asta.
- Deocamadata nu poti sa stii de ce tu dar stai linistit ca nu te omor inca!
Spunand asta ma strange tare de brate, facandu-ma sa scot un scrancet infundat se impinge si mai tare in mine, lipindu-si trupul de al meu, si strecurandu-si piciorul drept intre picioarele mele, ridicandu-l putin atingand acea zona sensibila si facand ca prosopul sa alunece. Limba lui si-a facut din nou loc cu usurinta printre buzele mele, intrand si explorand locul umed al gurii, jucandu-se in acelasi timp cu limba mea. Ma simteam ca o leguma deoarece nu reusam sa misc nimic de frica, incercam sa-mi mobilizez creirul insa trupul imi era inert, iar muschii incordati de teama. In momentul in care m-a intors cu spatele catre el si fata catre zid m-am panicat, i-am simtit coltii ce aproape ca m-au facut sa lesin pe gatul meu si degetele pe posteriorul meu. Si-a dat pantalonii jos si a inceput sa ma patrunda puternic facandu-ma sa scot un tipat puternic. Viata mea s-a incheiat...
Dar a fost asa de dragut. Totusi, ceasul si felul de imbracaminte normal + faptul ca ai spus ca e bine facut mi-a cam stricat imaginea pe care o aveam. Sa zicem ca ignor detaliile. Bine fie, las de la mine.(Adevarul e ca urasc baietii cu muschiiiiiiii). In rest, mi-a placut. Aaa da : sper ca Erika sa dispara cat mai repede din peisaj. Nu o suport. Daca nu o faci tu, am un death note deci o sa trebuiasca sa rezolv eu problema 
