Animezup - forum manga si anime

Versiunea completă: Dragoste Infinita
Momentan vizualizezi versiunea simplificată a conținutului publicat. Vizualizează versiunea completă a acestuia.
Dragoste Infinita


Capitolul 1


- O Prima Privire -



Este seara in Konoha. Ma plimb pe langa niste case. Vin de la gara. Probabil ca se vede ca sunt noua. Parul roz imi adie lin in aerul cald. Ma uitam la toate casele de pe strada, dar nu o gasesc pe cea pe care o cautam. Dandu-mi seama ca nu voi gasi aici ceea ce caut, ma indrept spre o alta straduta, dar privirea imi este atintita catre o luminita ce venea din departare. In acea pata de culoare orbitoare se putea zari trupul unei fete. Acea silueta imi parea cunoscuta. Ma duc sprea ea. Cand ajung indeajuns de aproape pentru a putea vedea cine este constat ca este sora mea, Myra. Ea semana mult cu mine, avea acelasi par rozaliu, aceiasi ochii de un verde atat de crud si luminos, acelasi corp de invidiat, doar ca parul sau era mai scurt decat al meu. Al meu era pana putin mai sus de talie, al ei fiind doar cu vreo doi, trei centimetri mai jos de umeri. Aceasta imi facea cu mana bucuroasa. Are un zambet foarte mare, plin de blandete, prin care se putea observa cu usurinta fericirea. Mie imi apare un zambet si mai mare decat al ei pe fata. Myra imi face semn sa vin in casa, apoi imi spune cu un glas gingas:

- Ma bucur ca ai venit pe aici! Mi-a fost atat de dor de tine.

Eu ii spun ca si eu ma bucur sa o vad si ca mi-a fost foarte dor de ea, apoi intru in casa, eliberandu-ma de toate miile de bagaje, iar apoi ne imbratisam. Era o imbratisare plina de dragoste si blandete. Mi-a fost atat de dor de sora mea, iubita mea sora mai mare. Sora mai mare care m-a ajutat si mi-a dat atatea sfaturi, de atatea ori. Doamne, cat ma bucur ca o vad din nou.

Dupa cateva minute indelungate, ne desprindem din imbratisare. Eu ii zic ca vreau sa ma duc pana in camera mea sa ma schimb. Rozalia de langa mine imi spune sa-mi iau bagajele sis a o urmez. Fac ceea ce imi zice, apoi sunt oprita de ea. Se ofera sa ma ajute. Eu o las sa ia cateva dintre genti, apoi urcam scarile incetisor. In cateva secunde ajungem in dreptul unei usi albe. Imi spune ca asta este camera mea de acum inainte. Mai adauga si faptul ca a incercat sa o mai umple cu diferite chestii care stia ca imi plac. Ii spun ca ma schimb si vin jos sa mancam. Myra ma informeaza ca masa este déjà pregatita si ca ma asteapta, dupa care se duce jos. Eu intru si incep sa ma uit prin jur. Pe una dintre noptiere, vad o poza nostalgica. In acea poza erau doua fete, una mai mica si una mai mare. Cele doua fete erau gememe. Acesta poza e facut acum vreo sapte ani, ultima data cand ne vazusem eu si Myra. Dar gandurile imi sunt intrerupte de catre sora mea, care ma cheama la masa. Imi aleg repede o pereche pe pantaloni scurti albi si un maieu verde, apoi cobor la masa. Cat timp am mancat am vornit despre tot felul de lucruri, despre ce am mai facut in ultimii ani si multe altele. Deodata Myra spune:

- Sakura, mie chiar nu-mi vine sa cred ca au trecut sapte ani de cand nu ne-am mai vazut. Te-ai schimbat atata. Tu vei intra la liceu, iar eu la facultate. In sfarsit ti se va indeplini visul de a avea cincisprezece ani, bineinteles daca il mai ai.

- Da, nici mie nu-mi vine sac red ca a trecut atata timp. Chiar mi-a fost dor de tine si ma bucur nespus de tare sa te revad.

Dupa ce am terminat de mancat Myra mi-a spus sa ma duc sus sa ma pregatesc pentru scoala si sa ma culc. Fac ceea ce imi zice. Am de gand sa fac un dus revigorant sis a ma culc. Intru incet in jetul de apa calduta. Un fior imi trece pe sina spinarii in momentul in care apa face contactul cu pielea mea fina. Acea clipa nu a durat mai mult de o secunda. O secunda care parca nu se mai termina.

Dupa aproximativ zece minute in care toate gandurile, sentimentele si trairile mele au fost luat de picaturile mici si calde, cel putin pana maine, am iesit din cada, m-am imbracat in niste pijamale verzi si m-am dus direct in camera mea.

Imi simteam oasele din ce in ce mai grele, mai obosite si mai dureroase. Fara sa mai stau pe ganduri ma bag in pat si adorm.

A doua zi veni rapid. Nopate fu alungata de soarele mandru si luminos. Emana o caldura speciala. Razele calde ale mingii de foc treceau incetul cu incetul prin perdeauna roz a camerei mele, intr-un final ajundand pe fata mea, obligandu-ma sa ma trezesc. Cu greu imi dechid ochii de culoarea smaraldului si ma dau incetisor jos din pat.

Ma duc sa deschid geamul, lasand mirosul imbietor al diminetii sa imi inunde narile. Dupa ce trag o gura mare de aer curat in piept, ma indrept lenes spre baie. Imi fac repejor siesta, dupa care ma indrept spre bagajele nedespachetate sa-mi aleg ceva de imbracat. Imi aleg niste blugi albi trei sferturi, un maieu simplu albatru, iar in picioare imi iau niste adidasi Addidas albi. Imi iau ghiozdanul si cobor jos. Ii spun Myrei ca nu mai am timp sa mananc si imi iau pachetul de pe masa.

Fara alte ezitari incep sa acerg spre noul meu liceu. In vreo zece minute ajung in curtea scolii. Nu prea am fost zarita de catre viitori mei colegi. Ma duc sa ma asez pe o banca de langa un cires batran. Ce pacat ca nu era inca inflorit. Langa mine se aseaza un baiat blond cu niste ochi albastri, asemeni cerului senin. Se pare ca il cheama Naruto. El se ofera sa-mi mai prezinte cativa dintre colegi. Mi arata pe Hinata, pe Neji si pe Lee.

Privirea imi este atintita catre doi baieti care jucau basket. Unul dintrei ei era blond cu ochi caprui, iar celalalt avea ochii de culoarea onixului, iar parul era de aceasi culoare cu ochii. Il intreb pe blondul de langa mine cine este acel brunet, iar el imi spune ca este Sasuke Ucicha.

Deodata se suna, iar orele trebe sa inceapa curand. Eram emotionata. Vai, nu cred ca pot intra in clasa fara sa lesin. Mor aici. Oftez ingrijorata, dupa care iau o gura foarte mare de aer. Il urmez pe Naruto, deoarece se pare ca eram in aceiasi clasa, dar in drumul meu sunt impinsa de cineva. Imi ridic privirea speriata, in acelasi timp nervoasa spre el. Se pare ca era chiar acel Sasuke Ucicha. El imi spune pe un ton superior si iritant:

- Ai grija pe unde mergi !
- Ce bou !!! exclam eu iritata de tonul folosit de el.

Doamne, iar m-a luat o team ingrozitoare. Mor de frica! Am atatea emotii, nici macar nu cred ca stiu cum ma mai cheama. Sper sa nu ma puna cumva in fata clasei sa zic lucruri inutile despre mine sau orice altceva de genul asta, este ingrozitor. Off, nu mai rezist. Ma opresc pentru cateva secunde din mers. Imi inchid ochii si trag adanc aer in piept, dupa care imi continui drumul spre clasa. pentru cateva secunde din mers. Imi inchid ochii si trag adanc aer in piept, dupa care imi continui drumul spre clasa. In cateva secunde sunt in fata clasei. Mai iau o gura mare de aer, dupa care intru.
O doamne...cat a trecut de cand nu am mai lasat un com. Anyway nu asta conteaza. Avand in vedere ca nu ai scris tipul de critica pe care il preferi o sa fiu sincera.
Titlul e...banal. Daca tie iti place e ok, insa daca o sa-ti vina o ideea mai buna pe parcurs il poti schimba...you know just saying.
Imi place in schimb aranjarea in pagina si faptul ca ai dat un titlu capitolului, chestie pe care eu una nu o fac dar pe care o apreciez .
In ceea ce priveste capitolul propriu-zis nu ai o introducere anume. Ai intrat direct in naratiune ceea ce nu tocmai ok. Actiunea e destul de lenta, greoaie...plictisitoare. Pur si simplu simteam nevoia sa sar peste anumite pasaje care mi se pareau inutile . Ai si cateva greseli de tastare.
Nu ai folosit prea multa descriere. In general nu-mi prea place descrierea in exces dar aici a lipsit aproape in totalitate. Faptul ca prezinti infatisarea personajelor sau ma rog, stilul vestimentar nu inseamna ca ai descriere.
Dialogul e destul de sec, nu-mi exprima nimic. Unele replici sunt scurte si mate, lipsite de "pesonalitate" deci cum am spus mai devreme...seci.
Ideea de ce sa mint, am intalnit-o de zeci de ori. Prima zi de liceu, tipul tare si indiferent, fata noua si draguta, certuri si ironii, impreuna pana la adanci batraneti. Majoritatea ficurilor SasuSaku incep asa. Nu am de unde sa stiu cum vei contina tu si cat de originala vei fi. Urmeaza sa aflu pe parcurs ce actiunea evolueaza.
Concluzionand nu e un capitol extraordinar insa oricand asta se poate schimba, depinde doar de cat de mult vrei sa faci asta.