15-05-2012, 09:51 PM
Varsta minima: -
Gen: Drama, Mister
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: critica avansata.
Claus statea pe un scaun cu spatar inalt, sprijinindu-si capul de peretele rece. Privirea sa intunecata de ganduri era fixata pe patul mic, de o persoana, din cealalta parte a camerei. Draperiile groase erau trase peste ferestre, ingropand incaperea in obscuritate.
Camera de pedeapsa, in care era incuiat deseori pe cand era copil, nu se schimbase: era la fel de cenusie pe cat o lasase cand isi gasi,in sfarsit, scaparea. Mobilierul simplu si prafuit se destrama in timp. Scartaitul surd al patului sparse subit linistea in care el abia se afundase. Isi ridica tacut privirea, atintind-o pe fiinta firava ce isi incerca iesirea dintre asternuturile vechi. O mana scheletica se sprijini de saltea, ridicand trupul slabit. Femeia se aseza in sezut,pe marginea patului,alba ca o stafie. Numai oasele grele si durerea ce ii stramba buzele subtiri si uscate intr-o grimasa, o mai tineau legata de pamant. Parul aproape grizonat ii cadea neglijent din ceea ce se voia a fi un coc,inconjurandu-I maxilarul inclestat. Ochii de un caprui aramiu priveau goi peretele decojit. Isi vari picioarele intr-o pereche de papuci de casa si se ridica cu greutate.
Claus tresari. Stia ca ii este imposibil sa duca actiunea pana la capat, tocmai de aceea se gandi sa ii sara in ajutor. Intinse mana, din reflex, dar apoi se opri cu ea suspendata in aer. Privi inca o data femeia ce isi tara picioarele schiloade pe parchet si cobori bratul. Dar ea nici nu intoarse capul desi era constienta de fiecare miscare. “Mai bine asa. Nu vreau sa par neajutorata.” gandi ea infumurata. Mandria ce ii dominase intreaga viata nu se lasa nici macar acum. Isi indoi genunchiul stang pentru inca un pas dar o lama ascutita ii despica simturile, lasand-o paralizata, suspendata in aer, pentru o secunda. Podeaua rece ii amortea durerea ce rabufnea din centrul trupului ei si se raspandea prin fiecare vena. Nu voia sa deschida ochii. Nu acum, nu azi, niciodata.
Claus o privi, analizand pozitia lamentabila in care se afla. Dar nu se ridica; ci se afunda mai tare in scaun. “Oricum moare.” isi zise plat. Gura ei se deschise pentru a inhala, ultima oara, potiunea vietii pamantesti si sufletul o parasi, lasand pe pardoseala rece un corp inert, fara viitor dar cu poveste. Barbatul se ridica tacut, cu o expresie impenetrabila si deschise cu un scartait geamurile, permitand luminii sa infasoare trupul si sa ii descompuna amintirea.
Gen: Drama, Mister
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: critica avansata.
Mandrie
Claus statea pe un scaun cu spatar inalt, sprijinindu-si capul de peretele rece. Privirea sa intunecata de ganduri era fixata pe patul mic, de o persoana, din cealalta parte a camerei. Draperiile groase erau trase peste ferestre, ingropand incaperea in obscuritate.
Camera de pedeapsa, in care era incuiat deseori pe cand era copil, nu se schimbase: era la fel de cenusie pe cat o lasase cand isi gasi,in sfarsit, scaparea. Mobilierul simplu si prafuit se destrama in timp. Scartaitul surd al patului sparse subit linistea in care el abia se afundase. Isi ridica tacut privirea, atintind-o pe fiinta firava ce isi incerca iesirea dintre asternuturile vechi. O mana scheletica se sprijini de saltea, ridicand trupul slabit. Femeia se aseza in sezut,pe marginea patului,alba ca o stafie. Numai oasele grele si durerea ce ii stramba buzele subtiri si uscate intr-o grimasa, o mai tineau legata de pamant. Parul aproape grizonat ii cadea neglijent din ceea ce se voia a fi un coc,inconjurandu-I maxilarul inclestat. Ochii de un caprui aramiu priveau goi peretele decojit. Isi vari picioarele intr-o pereche de papuci de casa si se ridica cu greutate.
Claus tresari. Stia ca ii este imposibil sa duca actiunea pana la capat, tocmai de aceea se gandi sa ii sara in ajutor. Intinse mana, din reflex, dar apoi se opri cu ea suspendata in aer. Privi inca o data femeia ce isi tara picioarele schiloade pe parchet si cobori bratul. Dar ea nici nu intoarse capul desi era constienta de fiecare miscare. “Mai bine asa. Nu vreau sa par neajutorata.” gandi ea infumurata. Mandria ce ii dominase intreaga viata nu se lasa nici macar acum. Isi indoi genunchiul stang pentru inca un pas dar o lama ascutita ii despica simturile, lasand-o paralizata, suspendata in aer, pentru o secunda. Podeaua rece ii amortea durerea ce rabufnea din centrul trupului ei si se raspandea prin fiecare vena. Nu voia sa deschida ochii. Nu acum, nu azi, niciodata.
Claus o privi, analizand pozitia lamentabila in care se afla. Dar nu se ridica; ci se afunda mai tare in scaun. “Oricum moare.” isi zise plat. Gura ei se deschise pentru a inhala, ultima oara, potiunea vietii pamantesti si sufletul o parasi, lasand pe pardoseala rece un corp inert, fara viitor dar cu poveste. Barbatul se ridica tacut, cu o expresie impenetrabila si deschise cu un scartait geamurile, permitand luminii sa infasoare trupul si sa ii descompuna amintirea.