Animezup - forum manga si anime

Hello....sunt noua pe site si acesta este primul meu fic:D astept comentarii dar sa nu ma faca sa ma simt nici ultima fiinta de pe pamant.
Cuplul nu vi-l spun pentru ca vreau sa va dati seama voi cam pe la mijlocul capitolului.
Spor la citit dragilor!

Desclaimer: Nu detin nici un personaj naruto, toate ii apartin lui
Masashi Kishimoto si nu fac profit pe seama lor.

Do you belive in love?

1.Sageti spre suflet
Nimic… nu mai puteam sa ma mai gandesc la nimic. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji inundandu-mi fata. Ploaia cadea din cerul negru al noptii facand contact cu suprafata masinii. Mana imi tremura de furie si de tristete in acelasi timp. Repetam intruna “Cum ai putut ?”. Numai suspinele mele se auzeau in interiorul masinii. Aud telefonul cum incepe sa sune. Mana alba imi aluneca de pe volan si ia telefonul. Ochii mi se maresc cand vad “Sasuke”, nemai gandind pun telefonul la ureche fara sa scot nici un sunet. Vocea lui ma facu sa tresar: ”Hinata te rog iarta-ma..!”. Vazand negru de furie in fata ochilor, deschid geamul si arunc telefonul in timp ce brunetul inca vorbea. Un ranjet de satisfactie imi apare pe fata. Nu mai vroiam sa aud sau sa vad pe nimeni. Pun o frana brusca in dreptul unei paduri si ies ca un vuiet din masina, trantind cu toata puterea usa masinii. Stropii reci de ploaie se zbrobeau de fata mea alba, iar hainele mele se lipeau de corp scotadu-mi formele in evideta. Intru in padurea intunecoasa, nepasandu-mi ca imi stric noii tenisi sau ca ar putea sa imi apara un animal salbatic in cale. Mergeam si imi varsam furia plangand in hohote cand dintr-o data aud ceva dintr-un tufis. Incep sa alerg afundandu-ma din ce in ce mai tare in negura intunecoasa a padurii. Ma impiedic si cad dar nu m-am mai fortat sa ma ridic ghemuindu-ma si lasand stropii parca facuti din gheata sa se zdrobeasca fara mila de pielea mea fina. Simt cum parca ma desprind de lumea reala.
Am stat acolo ore intregi cu ochii inchisi fara sa fac cea mai mica miscare. Nu vroiam pentru nimic in lume sa deschi ochii sa imi dau seama ca defapt baiatul pe care l-am iubit cu tot sufletul meu m-a parasit pentru ca trebuia sa plece la mii de kilometri distanta, pentru a lucra la firma tatalui sau. Nu vroiam sa deschid ochii sa infrunt realitatea!
Aud cum printre sunetele picaturilor de apa cand se lovesc de suprafata padurii, se aud si niste pasi care se apropiau de mine. Niste maini ma ating si ma ridica de pe suprafata rece a pamantului. Nu opun nici o rezistenta iar ochii inca nu aveam curajul sa-i deschid. Dupa zece minute in care el m-a dus in brate ca un mire cum isi duce mireasa, am deschis in sfarsit ochii.In fata mea era un baiat cam de aceeasi varstra cu mine, cu parul blond ca nisipul , ud din cauza ploii. Observa ca am deschis ochii si isi intoarse fata spre mine. Ma pierdeam in ochii lui albastrii ca marea in timpul unei furtuni. Simteam cum obrajii mei capata o nuanta mai rosiatica. Dintr-o data inima mi-a fost strapunsa ca de o sageata, cand mi-am adus aminte de Sasuke. M-am ghemuit mai tare la pieptul blondului, pentru ca dintr-un anumit motiv,pe care nu-l stiam, ma simteam in siguranta in bratele lui. Inchid din nou ochii si ma las purtata de bratele lui. Deshid ochii abea cand sunt pusa pe scaunul din dreapta al soferului. Blondul se aseaza langa mine si ma priveste , neexprimand nici un sentiment din fericire pentru mine deoarece nu vroiam sa citesc mila in ochii lui.
-Cine esti? sparg eo gheata in timp ma uit in alta parte.
-Sa spunem ca sunt salvatorul tau. imi spune el zambind , facandu-mi cu ochiul. Pot sa te intreb ce cautai noaptea in padure si de ce pareai asa distrusa?
O alta sageata imi strapunge sufletul, facandu-ma sa-mi duc mana la piept. Chiar atat de vizibil era cat de mult sufeream? Imi iau imediat mana de la piept si trag are adanc, astfel umplandu-mi plamanii cu oxigen.
-Aveam nevoie de o pauza de la monotonia vietii de liceu. spun eu abia dupa aceea dandu-mi seama ce prostie am zis. Cat de penibil ma simteam.
-Sa stii ca nu esti o actrita buna si nu prea stii sa minti. imi spune el ridicand o spranceana si punandu-si mana pe mana mea. Sa stii ca poti sa-mi spui, ai incredere in mine.
Respiratia aproape mi s-a oprit. Cum puteam sa-i spun lui despre problemele mele cand nici nu ii stiam numele si mai rau cum putea sa-i zic cand nici cu mine nu puteam fi sincera?
-Dragostea..... reusesc eu sa scuip, iar sageata care m-a strapuns mai inainte se rasucea in sufletul meu. Dadu din cap in semn ca intelege si nu a mai continuat subiectul deoarece si-a dat seama de durerea pe care o simteam. Am continuat un drum lung cu masina, abea pe la mijlocul drumului observand cat de murdar imi era maieul si pantalonii pe partea pe care am stat.
-Totusi pot sa aflu identitatea salvatorului meu? intreb eu afisand un zambet micut pe fata?
-Uzumaki Naruto! Sunt nou in oras, m-am mutat acum o saptamana dar numai noaptea am iesit la plimbari lungi cu masina. Dar tu Frumoasa-Adormita? ma tachina el uitatndu-se scurt la mine.
-Hinata..... Hyuga Hinata. spun eu fara vlaga.
M-a intrebat unde locuiesc si ma adus pana in fata casei. Inainte sa cobor din masina i-am multumit pentru ca m-a adus pana acasa. In timp ce ma indreptam spre usa casei el deschide geamul si striga:
-Sper ca ne vom mai intalnii..... Hinata.ii aud vocea in urma mea. Ma intorc si vad cum masina lui este inghitita de negrul strazii. Cum dispare el, imi aduc aminte de “drama” vietii mele. Incep sa plang si intru in casa. Cum ma vad inauntru cad in genunchii goi si imi continui plansetul. Toate amintirile alaturi de brunetul pe care nu-l voi mai revedea niciodata imi strapung sufletu: prima intalnire, primul sarut, primul “Te iubesc” vor fi acum ingropate in trecut si foarte adanc in sufletul meu. Dupa un timp in care m-am inecat in suspine, ma ridic in picioare si pornesc spre camera mea, dar in drum spre camera imi dau una cate una hainele ude si murdare jos. Pana am ajuns in dreptul usii de la camera mea eram doar in chiloti, restil hainelor fiind pe hol. Trag aer in piept si intru in camera. Ma arunc direct in pat fara sa ma mai inbrac si adorm.

Scuze pentru greseli:*

Hey ! in primul rand, bun venit pe forum ! [ nici eu nu sunt asa de " veche" ] Ma bucur ca ai postat primul tau fic aici si..ce ai zice de o prima-critica ? * hug *

Titlu : Ma intreb, oare de ce este scris in engleza ? Suna destul de frumos si pe romana + ca fic-ul este scris in romana..oricum, in primul rand, din capitol 1 nu-ti dau seama de lagatura titlu-fic, dar gandul ma duce la o dragoste la prima vedere..zic si eu. Originalitatea este oarecum abstracta, adica putea-i gasi un titlu mai misetrios, care sa atraga cititorul. Nici asa nu este rau, dar putea fi mai bine.
Ideea : De altfel, fic-urile cu personajele din Naruto nu sunt originale, mai degraba " raspandite ". Sa fiu sincera, am citit vreo 20 de fic-uri cu un cuplu din Naruto, ma intreb..pute-ai da alte nume personajului si sa le adaugi alt caracter..nu sa copirezi ceva ce este destul de raspandit.
Ideea pare interesanta, are un oarecare mister..dar acum, depinde si cum o dezvolti.
Descriere : Imi place destul de mult cum descrii anumite evenimete, pot spune ca folosesti cuvinte potrivite si propozitile au sens, desi uneori ai am avut impresia ca descrii " mecanic ". Ai avut unele greseli de exprimare, dar trec cu vederea peste asta, daca este primul tau fic.
Personaje : Sasuke, Hinata si Naruto..da, le cunosc destul de bine. Uneori am impresia ca scriitori folosesc personaje precum acestea ca sa nu fie nevoie sa le mai descrie caracterul sau aspectul fizic. Este doar o observatie da e mea ..la tine nu stiu daca este cazul, dar oricum din primul capitol nu-ti poti da seama de caracterul unui personaj, care se descopera din fapte, idei.
Concluzie : Mi-a placut destul de mult primul capitol. Pot spune ca ai avut de toate. Ai folosit emotii, sentimente..te felicit pentru asta !

Pai, bafta in continuare si ai grija cum scrii. Te-am pupat ! <3

Uite ca am venit si cu next-u! Mersi ptr comentarii si daca se poate sa imi ziceti si ce am gresit. Multumesc.
Spor la citit!!!

Capitolul 2

Au trecut deja cateva luni de la incidentul din padure. Nu ma mai deranja subiectul Sasuke, deoarece acele sageti veninoase nu imi mai atacau sufletul. Sakura mi-a fost alaturi inca din prima zi dupa ce am fost parasita. Inca imi amintesc in cel mai mic detaliu cum eu am aparut ca un zombie in clasa si m-am trantit in banca. Doua maini subtiri m-au strans in brate de la spate iar buzele ei m-au sarutat pe crestetul capului. M-am intors spre ea si mi-am ingropat fata in parul ei roz, in timp ce imi soptea “Totul va fi bine”. Acea fraza era foarte des folosita in momente ca acestea dar vocea ei, adica felul in care o spunea ma facea sa am incredere. Am stat asa imbratisate pana s-a sunat de intrare si a trebuit sa ne ducem in bancile noastre.
Acum stateam alaturi de rozalie la o cofetarie asteptandu-ne prietenele. Ea dadea nervos din degete.
-Nu inteleg ce le ia atata. spuse in timp ce isi dadu parul lung pe spate.
-Vor veni curand si in plus pana acuma au intarziat doar cateva minute. Spusem eu razand.
Am continuat sa vorbim despre banalitati, despre x si y, in timp ce eu o analizam. Nu era machiata aproape deloc dar totusi era atat de frumosa. Intotdeauna am fost invidioasa pe frumusetea ei, pe ochii ei de un verde patrunzator, care transiteau atata dragoste si incredere, in timp ce ai mei erau de un lila sters, care dupa parerea mea nu transmiteau nimic.
Am fost intrerupta din analiza mea de TenTen, iubita varului meu Neji.
-Fetelor! Aveti chef de distractie? intreba ea cu cu zambet increzator.
-Despre ce vorbesti? Intrebam noi suspicios ridicand din sprancene.
-Ei bine daca chiar aveti chef de distractie, maine seara, un prieten de-al fratelui meu organizeaza o super petrecere si mi-a spus sa va chem si pe voi.
In sfarsit mi se iveste ceva sa scap de rutin zilnica. Am spus imediat ca voi fi acolo. De mult nu am mai fost la o petrecere adevarata. Ultimele petreceri la care am fost, au fost cele pe care le dadeau TenTen, Ino sau Sakura. Dar acelea nu se puteau numi petreceri in adevaratul sens al cuvantului, mai mult erau petreceri pijama deoarece noi numai mancam pizza si ne uitam la filme de groaza.
Am mai stat cam o ora in care am palavragit despre una, despre alta, dar cand m-am uitat la ceas mi s-a parut ca este cam tarziu, asa ca le-am salutat si am plecat spre casa. In sfarsit eram singura si puteam sa gandesc. Ma gandeam ce mai face Naruto, cel care m-a adus in urma cu cateva luni acasa. Speram sa il mai intalnesc candva deoarece el a fost printre singurii care m-au inteles si singurul dintre baietii pe care ii cunosc, care nu a ras cand a auzit ca o fata a fost parasita si ca sufera din cauza asta. Am ajuns acasa mai repede decat ma asteptam, de aceea nu am mai continuat sa ma gandesc la blond.
Am intrat in casa si mi-am facut drum pana la baie. Am intrat in cabina de dus si am dat drumul la robinet. Cativa picuri reci ca gheata mi-au atins pielea. In momenul acela cateva amintiri printre care si imaginea blondului. Mi-am scuturat capul pentru a-mi scoate din minte imaginile si am pornit repede apa fierbinte. Stropii aceia fierbinti care se prelingeau pe pielea mea erau atat de placuti, ma faceu sa ajung intr-o stare de euforie, fiind singurii care puteau face asta.
Dupa ce mi-am terminat dusul mi-am periat parul si mi-am spalat dintii, iar apoi m-am bagat in pat sperand ca nu voi avea din nou o noapte alba.

***
Era deja patru dimineata. Nici nu mai stiam cum este sa ai un somn normal. Priveam tavanu caruia ii stiam deja fiecare defect, fiecare nuanta. Nu intelegeam de ce nu pot dormi. Amintirile dadeau buzna in capul meu, iar eu cadam in ispita lor, incepand sa retraiesc fiecare amintire mai placuta sau mai putin placuta. Spre surprinderea mea cand mi-am adus aminte de Sasuke nu am mai simtit nici cea mai mica urma de regret sau de suparare. “Sper sa ne mai intalnim….Hinata”: acestea erau cuvintele care imi rasunau acum in minte. Nu intelegeam de ce cu toate ca l-am vazut doar o data in viata mea, amintirile cu el imi chinuiau mintea si somnul. Am incercat sa imi golesc mintea, dar in zadar. M-am ridicat din pat si am coborat in fuga scarile. Am dat buzna in dulapul cu medicamente si am cautat somniferele. Am luat o pastila si m-am dus din nou in patul meu calduros si am cazut in vraja somniferelor.
Urmatoarea zi nu m-am dus la scoala deoarece din cauza somniferelor nu am auzit ceasul de desteptare, iar cand mi-am ridicat pleoapele grele era deja 11:00. Am stat in pat o buna perioada de timp deoarece nu reuseam sa imi adun fortele sa ma ridic din pat. Dupa un timp destul de lung in care pur si simplu am stat pe spate si am privit tavanul, fara sa ma gandesc la nimic, m-am ridicat usor din pat. Mi-am intins trupul amortit si am coborat in bucatarie. Am luat un pahar cu apa si m-am asezat la masa. In fata mea se afla cutia cu “droguri”. Un sentiment ciudat, parca de vina, imi apasa stomacul, parca m-ar fi calcat cineva pe el. Imi doream din tot sufletul sa scap de insomniile pe care le aveam.
Gandurile mi-au fost intrerupte de telefon care a inceput sa sune. Am apucat telefonu si am raspuns fara sa ma uit cine suna.
-De ce nu ai venit azi la scoala? S-a intamplat ceva? aud vocea bine cunoscuta a Sakurei care pare destul de ingrijorata.
-Nu…stai linistita. Am uitat sa imi setez alarma la ceas, atata tot. spusem eu incercand sa par cat mai credibila! Nu i-am spus rozaliei nimic din cele intamplate in padure, cum m-a gasit blondul sau despre insomniile mele care au dus la nevoia de somnifere. Nu ca nu aveam incredere in ea, dar preferam sa stiu doar eu.
-Ok…Vin pe la sase la tine sa te iau.
-Ce? Intreb eu nedumerita. Nu stiam unde trebuia sa mergem
-Sa mergem la petrecere, Hinata.
-Ah da, voi fi gata. spun eu dulce.
-Bine atunci pe diseara. Te pup!
A inchis telefonul inainte sa ii mai raspund, dar nu ma deranja deoarece asa facea mereu. Chiar ma amuza! In fine…., ma uit la ceas si vad ca era deja ora trei. Cand a trecut atat de repede timpul? Gandurile mele, adica ucigasele somnurilor mele, chiar ma faceam sa pierd notiunea timpului? Mi-am scuturat capul si am revenit la realitate, unde aveam multe de facut pana la petrecere: trebuia sa imi spal paru, sa mi-l aranjez, sa imi aleg tinuta si restul lucrurilor care trebuia sa le faca o fata. Pana la ora 5:30 eram gata. Aveam parul prins intr-un coc iar la tinuta am optat pentru o pereche de pantaloni scurti si un tricou rosu. M-am incaltat cu o pereche de tenisi negri si m-am dus in sufragerie pentru a o astepta pe prietena mea. Am incercat din rasputeri sa nu cad din nou prada gandurilor mele pe care daca le puteam atinge le-as fi aruncat cat colo, numai sa scap de ele. Am fost salvata, spre bucuria mea, de bataile rozaliei in usa. Am deschis usa si am observat ca si ea s-a imbracat aproape la fel ca mine, numai ca ea avea un tricou verde. Am pornit cu masina ei vorbind despre chestii neinteresante.
In fata noastra se afisa o vila imensa din care bubuieturile si vocile adolescentilor ieseau afara. Inauntru erau foarte multi adolescenti. Cand am intrat inauntru am inceput sa imi invart privirea prin camera cautand pe cineva cunoscut. Privirea mi se opreste la un blond cu ochii albastrii….Stai putin! Era el…chiar era el… “salvatorul meu” cum se numise singur. Am ramas putin uitandu-ma la el. Simteam un seniment placut privindu-l. Arata foarte bine la lumina. Am inceput sa ii analizez fiecare parte a corpului. Cand am ajuns la ochi am observat ca si ei ma fixau. Am simtit ca rosesc si mi-am intors privirea. Am mers impreuna cu Sakura pe ringul de dans. Dupa cateva ore in care am dansat mi-am dat seama ca am ametit putin de la paharele de sampanie. Am iesit pe terasa casei pentru a-mi limpezi gandurile. Ma sprijineam de stalpul terasei. Am auzit niste pasi venind spre mine, dar nu le-am dat importanta deoarece credeam ca este altcineva care a pierdut lupta cu paharele. Simt o mana cum ma apuca de abdomen si cum cineva se apleaca peste umarul meu soptindu-mi la ureche:
-Ar trebui sa o lasi mai moale daca nu vrei sa te “salvez” din nou.
Tresar cand ii aud vocea. Stiam cine este si aveam un sentiment de fericire ca este aici… langa mine. Ma intorc usor cu fata spre el, astfel fiind prinsa intre corpul lui masiv si stalp. Inima imi batea din ce in ce mai tare, iar cand ochii ni se intanesc simt cum incep sa-mi arda obrajii. “Cred ca m-am indragostit de tine” spun eu in gand. Mi-am ridicat mana si mi-am pus-o pe pieptul lui. Si lui ii batea inima la fel de tare ca si mie. Vazand ca am prins curaj isi lipeste fruntea de a mea si se uita in ochii mei. Vroiam sa spun ceva, dar pur si simplu nu puteam deschide gura de emotie.
-Ce faci aici? reuses eu intr-un final sa spun.
Cand imi aude intrebarea isi dezlipeste fruntea de a mea si face un pas inapoi, ca si cum i-as fi adus aminte de ceva. Dupa cateva momente iese din casa o fata, la care nu prea puteam sa-i vad fata, doar parul de un rosu aprins. Ii prinde fata blondului intre palme si ii inclesteaza buzele intr-un sarut. Dupa terminarea sarutului se intoarce spre mine. Nu pueam sa cred cine era!
-Aa! Inteleg! spun eu si intru in casa.
Simteam cu ma inteapa ochii de la lacrimi. De ce trebuia sa fie chiar ea? De ce trebuia sa fie chiar Karin? Fata pe care o urasc inca din clasa intai cand ea si celelalte doua toape, mi-au distrus papusa preferata. Dar acesta nu este singurul motiv pentru care o urasc. Mi-a facut unele momente din viata un infern.
-Eu ma duc acasa! ii spun Sakurei dupa ce ajung la ea.
-Poftim? Dar de ce? Nu este asa de tarziu.
-Nu ma simt prea bine.
-Sa vin cu tine? ma intreaba ea ingrijorata.
-Nu…putin somn si voi fi ca noua. spun eu zambind incercand sa fac sa para cat mai credibil.
Imi iau la revedere si ies din casa. Ghinionul meu a fost ca blondul si doi prieteni de-ai lui sa fie pe terasa din fata casei. Cand l-am vazut simteam cum ochii mi se umplura de lacrimi. Am continuat sa merg cu privirea in pamant, sperand sa nu ma observe. Dar imediat ce trec pe langa el, simt cum ma apuca de brat.
-Trebuie sa vorbim! imi spune el uitandu-se in ochii mei.
-Nu avem ce sa vorbim! Iti multumesc inca o data ca m-ai adus acasa in acea noapte, dar cu toate astea uita tot ca s-a intamplat. Pur si simplu prefa-te ca nu ma cunosti, ca nu m-ai gasit niciodata. Tot ce iti cer este sa ma tratezi ca pe o straina!
Ma durea atat de tare sa ii spun toate astea. Ii vedeam privirea trista, putin socata. Lacrimile stateau sa imi iasa afara asteptand parca orice moment de sclabiciune sa poata izbucni. Mi-am smuls bratul din mana lui si am inceput sa fucg spre casa. Cand in sfarsit am simtit ca sunt singura, am dat frau liber lacrimilor. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns acasa. Am intrat pe usa si am fugit direct in bucatarie sa imi iau somniferul. Nu vroiam sa plang toata noaptea! Am simtit cum somnul ma cuprinde inaite sa ajung in camera mea si m-am prabusit pe covorul din sufragerie.