Nu am stat faţă în faţă cu aşa ceva, dar încerc să descriu şi să povestesc situaţii pe care mi le-am creat în minte. În acest fic se prostituiază cu forţa sau nu, atât fete cât şi băieţi. L-am pus la yaoi, pentru că o relaţie dintre doi tipi va deveni extrem de importanta şi mă voi axa pe asta. Pe parcurs apar mai multe personaje. Sper să vă placă. important: În fic va fi het, yaoi şi yuri, iar limbajul uneori vulgar. Nu voi cenzura nimic, pentru că am pus +18 la titlu, dar dacă asta e problemă, rog să fiu anunţată.
1.
Emma nu putea adormi, nu înainte să se asigure că Mana se simte bine. A văzut-o la bucătărie cu Dorian. Era vânătă la ochiul stâng şi avea obrajii înroşiţi de plâns. A vrut să se apropie, să o întrebe ce s-a întâmplat, să o calmeze, dar bărbatul a privit-o rece şi i-a făcut un semn repezit cu mâna să dispară de acolo. În acel moment ar fi fost cea mai fericită persoană de pe întregul pământ, doar dacă i se oferea şansa de a-i da un pumn în nas imbecilului, iar ca urmare să nu fie nimicită. Îşi dorea asta de mult timp, din tot sufletul, dar era interzis. Se simţea cea mai neputincioasă persoană din lume.
Mana nu s-a eliberat, chiar dacă a trecut o oră, iar Emma nu cuteza să apară iar în bucătărie. Nu era genul care să caute neplăcerile cu lumânarea şi chiar dacă se ferea de asta, totul ieşea invers... mereu.
Neavând ce face, căci numai de somn nu-i era în acel moment, îşi mută privirea la geam. Cerul întunecat era plin de stele şi ea zâmbi trist. Îşi aduse aminte...
- Surioară, priveşte la cer!
- Eric, nu acum, zise fetiţa, fiind ocupată cu un desen.
Fratele ei apăru pe neaşteptate şi o trase de mânuţă, ca să îi arate ce intenţionase.
- Vezi acele două stele?
- Eric, sunt o mulţime!
- Fii atentă, sunt cele mai strălucitoare! Sunt mama şi tata, ai încredere în mine.
Fetiţa zâmbi fericită, căci acele vorbe rostite cu căldură, îi ridicară momentan dispoziţia.
- Crezi că ne privesc acum, ne văd?
- Fii sigură de asta, fii sigură...
O lacrimă i se prelinse pe obraz şi o şterse cu mâna. Nu-i plăcea să plângă, să fie atât de previzibilă sau să-şi arate punctele slabe, nici faţă de sine, darămite faţă de alţii. Amintirile despre fratele său au întristat-o enorm. Îşi interzise să se mai gândească la el, căci a lăsat-o în voia sorţii, cine ştie din ce motive, iar soarta - mult mai crudă decât şi-a putut imagina vreodată, o aduse în dar unui proxenet. Cel din urmă a transformat-o într-o curvă de prima clasă, care poate satisface orice dorinţă a clientului, în dependenţă de câţi bani i-a oferit.
Din aceste gânduri sumbre, dar atât de adevărate, o sustrase uşa ce fu trântită cu putere. Nici nu a observat când a apărut Mana în camera lor. Fata de origine niponă s-a rezemat de perete şi a plecat capul, răsuflând uşurată. Emma o privi cu milă, se ridică şi o îmbrăţişă strâns. Mana era mai impulsivă, dar extrem de sensibilă şi era cea mai inocentă persoană pe care a întâlnit-o vreodată. Pe zi ce trecea, se stingea acea inocenţă şi dispărea nevinovăţia din sufletul ei, pur şi simplu se spulbera în gol. Asta nu putea să nu o întristeze. Era unica ei prietenă şi nu contează cum sau unde s-au cunoscut. Prietenul la nevoie se cunoaşte...
Emma se retrase şi o privi atent în ochi. Îi mângâie obrazul şi strânse din pumni.
- Cine ţi-a făcut asta? Dorian?
- Nu, nu, a fost un client. Îţi imaginezi CE PORC? Nu-i de ajuns că mi-a învineţit tot corpul, perversul dracului, dar mi-a mai ordonat să-i ling fundul său gras şi plin de celulită. Eu, eu...
- Mana, te-am prevenit că există clienţi de genul, zise fata cu părere de rău.
Era dezgustată, ambele erau.
- A fost oribil, niciodată nu m-am simţit la fel de murdară ca în momentul când am auzit ce vrea de la mine.
- Mana, eu un singur lucru nu înţeleg - de ce te-a lovit? Ai ochiul vânăt! Toţi clienţii sunt avertizaţi că nu au voie să ne atingă faţa! E interzis, categoric!
- Pentru că nu am făcut ce mi-a cerut, crezi că era să-i fac... cum se numeşte?
- Rimming.
- Ce nume şmecher pentru aşa o chestie murdară.
- Şi Dorian? întrebă Emma îngrozită.
- M-a certat.
- Poftim?! Doar te-a certat? Nu te-a pedepsit?
- Şi eu m-am mirat. Mi-a spus că e prima şi ultima dată când fac faze de genul, că sunt o nimeni ca să îmi arăt fiţele, mai ales de faţa clienţilor şi să nu mai îndrăznesc să le stric afacerile. Mi-a spus o mulţime de lucruri, dar nimic mai mult. M-a făcut să mă simt oribilă, de nimic, dar nu m-a pedepsit. Şi să nu spui la nimeni... nu vreau să mai afle cineva...
- Sigur că nu voi spune nimănui, eu doar mă bucur că eşti bine acum. Se pare că ne-am debarasat de un client pervers, cred că nu se va mai folosi de serviciile noastre, zise Emma si zâmbi la fel de trist ca mai înainte. Mana s-a aşezat pe pat, cu faţa în pernă şi întrebă încet:
- Dar tu ai îndeplinit vreodată o sarcină la fel de scârboasă? Ai avut clienţi care doreau să le faci rimming?
- Da.
A răspuns scurt, clar şi cuprinzător, iar Mana nu mai întrebă nimic. Emma niciodata nu vorbea mult despre lucrurile ce o făceau să sufere, care o indispuneau si ea ştia foarte bine acest lucru. Emma privi din nou la cer. În acel moment avea o singură dorinţă, ca Eric să se fi greşit amarnic, că părinţii ei nu sunt acolo şi nu văd în ce s-a transformat fiica lor, acel copil nevinovat de altădată.
Realitatea era prea dură.
¤¤¤
- Îmi vreau banii înapoi şi cred că e clar - renunţ la clubul vostru! Asiatica nu e educată cum trebuie, cum puteţi oferi aşa târfe de nimic pentru aşa sume?
- Domnule, fetiţa e nouă şi încă nu a învăţat toate regulile, dar fiţi sigur că va fi pedepsită cum se cuvine.
- Şi totuşi nu pot să nu-mi exprim nemulţumirea şi dezămăgirea, la urma urmei acesta e un bordel de elită...
În acel moment uşa din lemn se deschise şi îşi făcu apariţia Dorian.
- John, eÅŸti liber.
Băiatul care discuta cu clientul dispăru de acolo în câteva clipe, uşurat că scapă de aşa un tip ciudat şi de ocara lui. Dorian şi domnul gras au rămas între patru ochi.
- Stimate domn McDarvey, sunteţi nevoit să renunţaţi la serviciile nostre. De azi înainte uşile clubului "Blue Amethyst" sunt închise pentru dumneavoastră.
- C... cum îţi permiţi?! Curva nu şi-a îndeplinit obligaţiunile şi eu...
- Şi clientul a procedat la fel. Regulile sunt pentru toţi.
Fără prea multe cuvinte, Dorian îi aruncă câteva bancnote pe masă şi plecă de acolo, salutându-l aproape forţat.
¤¤¤
Hi!...prima...Inceputul e ok, ideea cu bordelul e buna, momentam ma intereseaza faza cu baietii...cu fetele m-am lamurit un pic:d
Atitudinea lui Dorian mi-a placut enorm...pare un tip super, misto...daca este si sef pe acolo, si mai bine.:x Sincer, i-mi pare rau de fetele si baietii de acolo, daca au toti parte de acest tratament din partea clientilor...e naspa
Oricum, astept nextul si spor la lucru:)
ByE!
OMFG ! Haideee, vreau yaoi, e clar. [-(
Si cand am citit " prostitutie ", ofc , care include si relatii * boy X boy *. :-" Ma intreb, totusi, ce legatura are Dorian acela. Ma rog, daca are vreo legatura. Si... Treaba cu rimming`ul a fost tare ! Frate, saraca fata.. ;o3 La ce e supusa. Deja imi imaginez si-un tip ... * laughs *
Uhm.. As comenta mai multe, insa tinand cont ca este primul capitol, vreau sa vad cvum decurge asctiunea. ;]] Bafta multăăăa ! * hugs *
Hey, mersi mult ambelor. Iată un nou capitol. Lectură plăcută.
2.
Michael Jairo şi-a atins un scop, unul foarte important. A ajuns în Detroit şi de acum încolo va locui aici. Nu îi venea să creadă că a scăpat de Londra, de vremea ei posomorâtă şi de Katherine. Acum era liber şi nu mai conta că i-au rămas o mulţime de amintiri neplăcute, mai ales în legătură cu divorţul. Va începe o viaţă nouă în America sau nu - deja a început-o.
Bărbatul surâse satisfăcut. Avea o dispoziţie minunată chiar de dimineaţă şi era sigur că nimic nu va fi în stare să i-o strice. După ce a luat micul dejun, în noul lui apartament, l-a sunat Dorian, unul din partenerii săi. Au avut câteva afaceri împreună şi până la urmă s-au împrietenit. Problema era că se vedeau foarte rar, doar când venea Dorian în Londra. De acum încolo nu mai era o problemă.
S-au înţeles să se întâlnească seara la un restaurant şi după ce vor lua cina, Dorian îi va arăta câteva locuri prin oraş. De fapt Dorian era un tip ingenios şi interesant, dar se ocupa cu nişte chestii nu tocmai curate. I-a spus despre asta într-o seară, când s-au îmbătat până la exasperare. La urma urmei nu era treaba lui, mai ales că nici el nu era sfânt. Avea câteva pete pe reputaţia sa şi sigur nu vor dispărea niciodată, cât nu s-ar strădui.
Ha, poate chiar e în favoarea lui. Uneori are nişte pofte ciudate şi nu ar fi o problemă să găsească curve gata de orice pentru bani în Detroit. Şi banii la sigur nu erau o problemă.
Dar să nu uite pentru ce a venit aici cu adevărat.
"De ce mi-am adus aminte? Credeam că dispiziţia mea va ţine o veşnicie..."
¤¤¤
Mana trezeÅŸte-te!
- Lasă-mă să dorm, te implor! Dă-mi paceeee!
Fata îşi trase plapuma peste cap şi încercă să adoarmă la loc, dar Emma nu se dădu bătută aşa uşor. Trase plapuma cu putere şi o aruncă pe podea, cât mai departe de pat. Mana mai nu începu să plângă de neputinţă. Ura să se trezească dimineaţa.
- Îmi vei plăti pentru asta, zise ea iritată.
- E joi, Mana, ai uitat?
ÃŽi trecu somnul imediat.
- Cât e ora?! întrebă ea speriată.
- 12:00, răspunse Emma şi zâmbi.
- Ah, de ce m-ai trezit tocmai acum?! Eu de când aştept ziua asta blestemată!
- Acum mă cerţi că nu te-am trezit? Fetiţo, singură nu ştii ce vrei, bolmoji Emma supărată.
- Scuze, scuze! Ah, e joi, cum am putut să dorm ca o nesimţită, e unica zi liberă din săptămână şi deja am ratat atâtea ore! Puteam să mă distrez de minune...
- Fă un duş şi îmbracă-te, nu e aşa oribil. Vom reuşi să facem tot ce am plănuit.
În jumătate de oră erau ambele gata de plecare. Emma purta o pereche de blugi negri şi un tricou larg de culoare albă cu simbol "Nirvana", iar în picioare avea o pereche de converşi. Mana, dimpotrivă, a îmbrăcat o fustiţă scurtă şi o bluză extra-mulată pe corp.
- Serios, nu te-ai săturat de fuste toată săptămâna? întrebă prima aproape cu dezgust.
- Aşa-mi place mie. Vreau să port fuste şi când nu sunt pe post de prostituată.
- Bine, cum zici. Ah, nu ţi-am spus, îşi aduse aminte Emma.
- Ce?
- Katsumi a spus că vrea să iasă şi el.
- Da?! Sper că nu va ploua din cauza asta.
Emma zâmbi şi îi răspunse:
- Lasă sarcasmul, să mergem mai bine.
- Pur şi simplu nu m-am aşteptat, de obicei joi citeşte sau desenează chestiile alea.
- Nu mai spune, Katsumi chiar desenează frumos!
- Åži ce rost?
- Pentru el înseamnă ceva, nu ai de unde şti.
- Parcă tu ştii...
- Am terminat discuţia, căci simt că ne vom certa şi nu vreau să se întâmple asta, mai ales de la aşa nimic.
- Foarte bine.
¤¤¤
După ce i-a transmis banii lui Xavier, l-a sunat pe Michael şi i-a propus să se întâlnească diseară. Nu putea susţine că moare de dor, dar vroia să-l vadă. Se simţea bine lângă el, atâta tot. Nu putea ignora aşa oameni nici chiar dacă şi-ar fi dorit, căci erau foarte puţini şi nu exagera de data asta. Nu l-a atras niciodată în sensul acela, chiar dacă erau ambii bisexuali. Erau... poate amici? Mai trebuia să se gândească la subiectul dat, dar un lucru îl ştia bine - lui Dorian îi plăcea gândul că se vor vedea mai des de azi înainte.
Îşi aduse aminte de Mana. Nu putea să înţeleagă de ce o lasă să facă atâtea prostii şi de ce nu o pedepseşte. Era o greşeală amarnică pe care o comitea conştient. Dacă Xavier ar afla că una din prostituate are aşa privilegii, ambii ar căpăta mari probleme. Spera măcăr că tipa are minte în cap, câtuşi de puţină, şi nu va spune nimănui despre discuţia lor. Nici prietenei sale. Ah, îşi dădu seama că s-a format o prietenie între cei trei, Mana, Emma şi Katsumi. De unde până unde? Poate pentru că toţi trei nu sunt mulţumiţi de ceea ce fac? Erau unici în asta, exact. Doar aceste curve nu sunt mulţumite, chiar dacă au toate condiţiile. Asta îl irita la culme. Katsumi mereu a fost singuratic şi niciodată nu a comunicat mai mult decât socotea de cuviinţă cu ceilalţi. Când a apărut Emma, s-au schimbat multe, iar după ce a venit Mana...
"Trebuie să încetez, nu e bine deloc" gândi el şi îşi alungă acele gânduri stranii din cap.
Nu trebuia să îl intereseze care târfe prietenesc, erau doar treaba lor. Nu le era interzis nici să facă sex, nici să aibă relaţii - libertate totală. Regulile cele mai stricte erau urmate de toţi şi ştiute pe derost, căci dacă se întâmpla ca cineva să greşească, apărea Xavier şi situaţia devenea insuportabilă.
¤¤¤
" dispiziţia " - dispoziţia
Şi au mai fost câteva care m-au deranjat, dar ce mai contează când capitolul a venit deja ? * lovely *. Apropo, am văzut chiar foarte bine numele " Michael " şi ... Omfg ! Ador acest nume, de aceea îl am şi eu în fic`. ;>
Revenind acum... Observ că ai de gând să mai aduci diverse personaje în fic, şi bineînţeles, eu aştept nerăbdătoare să văd - care cu care -. * laughs *. Well, aşa-s eu : curioasă şi foarte nerăbdătoare. Darling, sunt cu ochii pe tine, so... Succes ! xD
>:D<
Îţi mulţumesc mult de tot pentru comentariu }{
3.
Katsumi a terminat desenul la care a lucrat aproape două ore. Îl ţinea în mâini şi îl privea cu atenţie, iar pe chipul său frumos nu era loc nici pentru o emoţie. Nu aveai cum să-ţi dai seama la ce se gândeşte în acel moment. Pe desen era ilustrată o femeie, îmbrăcată în haine largi, cu o pălărie ciudată pe cap. Ridurile de pe faţa sa rotundă, care erau puternic conturate cu creionul, o făceau să pară mai bătrână şi mai obosită decât o ţinea el minte. Peste câteva secunde îşi reveni şi ascunse lucrarea în una din mapele sale. La un moment dat, îşi făcu apariţia colegul său de cameră, Robert. Îl privi cu dezgust pe japonez, preţ de câteva secunde, ca mai apoi să-l ignore complet, cum o făcea mereu. Katsumi nu era ca ei. Lor le plăcea să facă ceea cu ce se ocupau zi de zi, dar Katsumi ura tot ce se afla în jur. Ura era extrem de puternică, dar nimeni nu îşi dădea seama de adevăratele sale sentimente. Aşa şi plănuise. Când va ieşi de aici, se va răzbuna pentru tot ce a îndurat, pentru mama sa şi pentru că i-au distrus visele. Cu un an în urmă era un adolescent plin de viaţă, trăia într-o familie exemplară, mergea la un liceu foarte bun şi visa să devină un pictor excelent, ca Yuko Kodama, Takehiro Karube...
Dar totul s-a ruinat în acea seară blestemată de duminică, în acea seară când a trebuit să plătească pentru greşelile semenilor lui. Toţi banii părinţilor săi, care şi aşa nu erau cine ştie ce mulţi, au dispărut în câteva clipe, iar el trebuie să plătească datoriile, cu voie sau fără. Era condamnat, ameninţat şi îşi dorea din tot sufletul să se termine acest coşmar. Oare ce cred prietenii şi colegii lui? Uneori îşi punea întrebarea asta, dar pe zi ce trecea, îi era tot mai indiferent. Îşi crease un plan în minte, cum îi va distruge pe toţi cei care şi-au bătut joc de el în cel mai josnic mod şi pe cei care l-au impus să cadă în capcana asta dură. Avea chiar şi răbdare... toate la timpul lor.
Privi la ceasul de pe perete şi ieşi din cameră. Nu avea idee ce l-a apucat azi, dar dorea să se plimbe cu fetele. Emma şi Mana erau... cine totuşi erau ele pentru el? Ar putea zice că sunt prietene, persoane cu aceeaşi soartă oribilă, nişte sărmane fete cu viaţa zdrobită. În orice caz, nu se mai înţelegea cu nimeni în afara lor şi nici dorinţă nu avea. Îi ajungea Mana cu care se mai certa uneori, dar îl încălzea faptul că era japoneză şi ea. Ce ţinea de Emma, chiar dacă nu era de origine niponă, era o fată extrem de blândă, bună la suflet şi asculta muzică bună. Şi nu avea de unde alege prietenii aici. Nu putea să iasă la o bere cu Yuki, să chiulească de la ore cu Maya... aici era închis şi limitat. Nu în sensul ăla, pentru că putea să plece oricând, dar nu ar face asta niciodată, mai ales că ştia perfect consecinţele. Era prea complicat.
- Hei, Katsumi, suntem aici! strigă Emma, văzându-l cum le caută cu privirea.
Mana doar zâmbi şi îl luă peste picior:
- Cum de nu rămâi să desenezi sau ce mai faci tu acolo în timpul liber?
Katsumi îi ignoră tonul ironic şi răspunse:
- Am chef să beau ceva tare.
Emma îl privi îngrozită:
- De fapt, noi nu ne-am gândit să bem azi...
- E problema voastră, beţi cola sau ce vă mai place vouă, dar eu am chef de vodkă.
- S-a întâmplat ceva? întrebă Mana, deja pe un ton mai serios.
- Nu, Mana, nimic - totul e perfect, nu ţi se pare? Suntem în rai, zise el calm şi zâmbi rece. - Mai bine spune ce ai păţit, de ce ai ochiul vânăt?
- Bine că mi-ai adus aminte, mă duc să-mi iau ochelarii! Emma, eşti o nesimţită, de ce nu mi-ai spus că m-am pornit în halul ăsta?!
Mana fugi înapoi, aproape cu viteza luminii. Emma răsuflă din greu şi zise:
- A avut un client nu prea normal, după cum îţi dai seama.
- ÃŽn ce sens?
- I-a ordonat să-i facă rimming şi nu a făcut-o, logic, nu o cunoşti pe Mana?
În acel moment Katsumi se gândi că rimmingul nu e cel mai oribil lucru de pe pământ. Timp de un an a cunoscut toate poziţiile sexuale posibile şi nenumărate pervesiuni. Mana era nouă şi nici idee nu avea câte probleme vor apărea. La 18 ani ai săi, Katsumi ştia prea multe. Ar fi preferat să rămână virgin pe vecie, decât să cunoască aşa chestii. Doar gândurile ce se refereau la biata sa mamă îl opreau să nu se sinucidă. O da, avea astfel de dorinţe deseori, mai ales când se nimereau clienţi care-i provocau şi lui plăcere. Asta era cel mai insuportabil, să ejaculeze datorită acestor animale.
- Gata, cum arăt?
Nici nu a observat când s-a întors Mana. Avea pe ochi o pereche de ochelari de soare, cu rama neagră, foarte drăguţi.
- Eşti sexy, constată el, privind-o din cap până-n picioare. - Cred că asta ai vrut să obţii îmbrăcându-te astfel.
- Crezi că mă voi deghiza în măicuţă doar pentru că sunt prostituată? întrebă ea şi pufni în râs.
- Ce înţelegeţi voi, mai adăugă Mana şi se porni înainte.
Ceilalţi au urmat-o, fiecare cu gândurile sale.
¤¤¤
Hm-hm.. [-( Eu vad ca pe`aici e cam pustiu si nu-mi place, chiar deloc. >.< Uhmm.. ÅŸi vad cumva ca-s din nou prima ? ;> Bineinteles, nu ca nu m-as bucura, ba chiar imi face placere sa-ti citesc ficurile, mai ales ca nu prea am avut ocazia sa-ti citesc operele. * Shame on me *
Apropo, am vazut la un moment dat, pe undeva prin text, cifra " 18 ". Data viitoare, incearca sa scrii cifrele in litere, astfel, sunt sigura ca va parea mai estetic. Well, nu-s prea buna la chestii de genu` asta, dar.. * laughs *
Citat:- Crezi că mă voi deghiza în măicuţă doar pentru că sunt prostituată?
= )) Sa fiu sincera, in clipa in care am citit fraza aceasta, deja mi-am imaginat-o pe Mana purtant haine de calugarita. :]] Ea fiind o prostituata [ desi, recunosc ca este genul tipei simpatice si naive ], nu stiu cum i-ar veni cu un asemenea costum. o.o'
Ah, da.. Nu am comentat deloc numele personajelor tale. * smile *. Numele baiatului [ tot cred ca e ceva suspect cu el, cred ca are o legatura importanta; uhmm.. e cumva virgin sau n-am inteles eu bine ? :-s ] este exact cu cel al unui tip dintr-un film japonez [ o drama mai degraba ]. Parca se numea " LIFE ". poveste foarte interesanta... -.-'
Ehh, hai ca m-am dat la vorba pe`aici. :)) Eu doar astept nextu`. Succes ! >:D<
Da, e Ñam pustiu pe aici, dar nu mă deranjează atâta timp cât este măcăr un cititor :zuppy02:
Katsumi nu e virgin, doar se prostituiază de un an! El doar s-a gândit că mai bine ar fi virgin pe vecie, decât să îndure atâtea. Ce ţine de numele său - am căutat în google nume de băieţi şi mi-am plăcut acesta.
Îţi mulţumesc mult de tot pentru coment şi sper să mai treci pe aici când vin cu vreun next. Am decis să postez mai rar, am cam luat-o razna, mai ales la Tendinţe. ;))
Sincer, iti citesc fic-ul de cand ai pus primul capitol xD, Adica...hello sunt fana ta nr. 1:> nu-ti ratez nici un fic, desi acum am observat ca am uitat sa dau com :|
Anyway imi place ca arati ca[ din nou "ca":]] viata de prostituata [prostituat, nu-mi place sa-l jignesc pe Katsumi pe care il iubesc din inimioara:]] nu e asa usoara precum spun unii, adica....totul e diferit cand vezi din perspectiva lor.
Asa..uhm...sincer, imi pare asa rau de Kastumi T_T, daca n-are unde sa stea sa vina la mn. am vre-o 10 camere libere [fara bai si bucatari] o__O...o sa-i platesc consumatia din alocatie :]] O sa fie perfect ;) Sper...deci el e personajul principal? In materie de yaoi, caci daca vine vorba de yuri sigur Emma e personajul principal :D
Asa...nu stiu ce sa mai zic [ceva anormal pentru mine care vorbesc incontinuu] asa ca...succes sweetheart *hugs*
.Dudiii - mersi mult de tot si tie :zuppy02:
4.
Se privi în oglindă încă o dată, la fel de nemulţumit şi păşi grăbit spre dulap. Abia reuşi să-şi facă ordine în noul său dormitor şi puteai să zici că s-a străduit în zadar. Avea nevoie de o menajeră. Nu trebuia să-şi bată capul de aşa chestii mărunte când locuia în Londra, dar aici era singur şi trebuia să se organizeze. Se va gândi la asta mâine.
Până la urmă, Michael a ales să îmbrace un costum deschis la culoare, care s-a aranjat foarte bine pe corpul său atletic. Pantofii, puţin mai întunecaţi, erau pe măsură. Când a ieşit din casă, era trecut de şaptesprezece. A ridicat puţin capul şi văzu că cerul e lipsit de nori. Şi-a pipăit buzunarul de la blugi, dorind să se asigure că nu a uitat cheia de la maşină. Zâmbi mulţumit şi păşi grăbit spre automobil. În mai puţin de jumătate de oră a ajuns la restaurantul cu pricina. A parcat maşina şi atunci îi sună telefonul. Era Dorian, care-l anunţă că deja a sosit şi îl aşteaptă la intrare.
La cunoscut imediat, nu s-a schimbat absolut deloc. De fapt părul său era puţin mai scurt acum, dacă ţinea minte bine aşa detalii. Acum vârfurile roşcate abia îi atingeau umerii, în rest era pe vechi. Dorian era îmbrăcat într-un costum negru, foarte elegant ce îi modela corpul perfect. Spre deosebire de Michael avea şi cravată, una de culoare roşu-închis. Michael nu le suporta, dar îi plăcea să le admire pe altcineva.
Dorian zâmbi şi îi făcu semn cu mâna, iar când s-au apropiat, bărbaţii au dat mâna şi s-au îmbrăţişat scurt, dar călduros.
- Îmi pare bine să te văd, Michael.
- Åži mie, Dorian.
Pentru o clipă au tăcut ambii şi doar se priveau intens, dar Dorian îşi reveni destul de repede şi îl invită la masă.
Un chelner îmbrăcat decent s-a apropiat de ei şi le-a spus să-l urmeze. Era o atmosferă foarte plăcută în jur, iar muzica vie le alina urechile. În momentul când mergeau spre masa rezervată de Dorian, un tânăr interpreta o melodie la liră, iar mai apoi o fată drăguţă a cântat la chitară. Dar lucrurile acestea le-a captat atenţia pentru foarte puţin timp, căci cei doi erau mult mai interesaţi să afle noutăţi unul de la altul. Dorian şi-a exprimat dorinţa să aleagă el băutura pentru seara asta, iar Michael nu era împotrivă. Au discutat pe diverse teme, începând cu timpul de afară şi terminând cu divorţul lui Michael. Erau ameţiţi ambii de alcool, dar se simţeau minunat. La un moment dat, Dorian a întrebat:
- Nu mai ai planuri pe azi?
- Pare să mă grăbesc undeva?
Dorian surâse şi zise:
- Doar m-am asigurat. Dacă nu eşti împotrivă, mai târziu pot să organizez o mică petrecere privată, doar vrei să te distrezi, am dreptate?
- Faci aluzie la prostituatele tale? întrebă Michael şi zâmbi ironic.
- Sunt nişte bucate foarte bune unele şi unii, fii sigur de asta. Şi sunt în stare de orice.
- Nu sunt împotrivă, Dorian, dar mai întâi aş vrea să petrec mai mult timp cu tine. Ce zici de un club de noapte?
- Fără asta nu se poate, răspunse roşcatul şi începu să râdă.
Ambii simţeau că va fi o noapte excelentă şi anume de aşa ceva avea nevoie englezul nostru. Trebuia să se relaxeze.
¤¤¤
Mana avea în mâini un urs de pluş, extrem de mare şi drăguţ şi zâmbea larg, iar ceilalţi doi o priveau amuzaţi până la disperare.
- Parcă ai fi un copil mic, zău, zise Emma într-un sfârşit.
- Da? În orice caz nu mai dorm cu tine, căci mi-am găsit un partener mai bun, care sigur nu dă din picioare prin somn. Mulţumesc mult de tot, Katsumi.
- Cu plăcere.
- Katsumi, nu ştiam că eşti aşa bun la arme, zise Emma încântată.
- Nu sunt bun, e ceva obişnuit pentru un băiat.
Emma ridică din umeri. Logic, nu avea de unde să ştie aşa detalii. Îl privi pe băiatul din faţa ei, apoi cobori ochii la sticla de bere ce o ţinea în mână şi se miră de cum nu era încă beat.
- Ai băut foarte mult şi nu pare să fii măcăr ameţit.
- Ba priveşte la ochii lui, parcă sunt din sticlă! sări repede Mana.
Emma îl privi atent şi într-adevăr era aşa. A băut ceva vodkă şi acum bere, încă puţin şi puteau să se pregătească să-l ducă în braţe.
- Totul e normal, zise Katsumi plictisit.
- Aha, să-i zici asta câinelui acela, zise Mana arătând cu degetul spre un căţel negru ce rodea ceva lângă o bancă.
Katsumi răsuflă din greu - deja îl enervau ambele. Trebuia să se ducă singur undeva şi să bea fără comentarii isterice.
- Cred că e momentul să ne întoarcem, zise el şi se porni în direcţia opusă.
- Dar e prea devreme! exclamă Emma dezămăgită.
- Poţi să pleci, noi nu ne întoarcem azi! Avem o singură zi în săptămână şi ne vom distra pe cinste.
Katsumi ignoră replica Manei şi nu se opri din mers.
¤¤¤