31-01-2012, 12:30 AM
Hello, acum ceva timp am facut un fic asemanator dar nu am apucat sa-l termin, iar acum am revenit cu o noua formula. Sper sa va placa:-D Astept pareri:-*
Capitolul 1.
My B-day is here!
Soarele sclipea cu picatele de diamante purpurii, inundand cerul ce abea se crapa de ziua, cu veselia unei noi dimineti de primavara. Strazile la acea ora a diminetii: adica 7:25 erau supra aglomerate, masinile oprindu-si motorul pentru a astepta in zadar risipirea cozilor interminabile. Iar fiecare pieton isi grabea pasul spre scoala sau serviciul la care trebuiau sa ajunga inainte ca sefii sa fi observat lipsa. Undeva, intr-un cartier rezidential din centrul orasului Tokyo, linistea domnea precum intr-un surd ecou oarecum sinistru. Niciun sunetel nu se facea auzit, ca si cum acel loc ar fi fost o totala pustietate. O casa precum un palat, cu multe etaje, inconjurata de natura si strabatuta de o alee de ciresi abea infloriti, parea a fi cu mult deasuprea celorlalte. Adierea balnduta a vantului racoros de primavara parea a lovi perdelele unei singure camere aflate in partea din fata a casei. Peretii erau vopsiti in alb pur precum spuma laptelui, in timp ce tavanul continea o noanta draguta de crem deschis. Mobilierul din lemn masiv, negru, acoperea toata suprafata peretelui drept, fiind o biblioteca plina cu carti de psihologie si secrete ale tenisului de camp, un birou pe care erau asezate componentele compuetrului MacPro, o lampa in stil japonez, alaturi de o plasma 3D. Canapeaua in stil dalmatian se afla sub fereastra imensa, larg deschisa, fata in fata cu dulapul incapator tot din lemn. In mijloc, patul imbracat in lenjerie de catifea crem, facea tot dizainul, fiind o piesa pretioasa a camerei. Tanarul ce zacea pe burta, acoperit cu jumatate de cerceaf, parul negru precum abanosul ravasit pe perna pufoasa, si pielea alba, catifelata, incerca in zadar sa ignore enervantul ceas ce suna incontinuu, anuntand ora 8:00, enervandu-se din ce in ce mai mult.
- Oh, pe bune, chiar este necesar? - se intreaba exasperat baiatul, frecandu-si ochii incercanati.
Inca o zi ciudata din viata asta ce mi se pare atat de banala, si parca vesnic sortita de cineva, imi spun eu de parca nu as fii un copil rasfatat in puful unei familii bogate. Astazi, 20 martie, implinesc 20 de ani, o varsta pe care acum ceva timp as fi celebrat-o cu fast...insa acum...prefer sa stau in pat toata ziua privind o poza straina de pe noptiera cu mine si tatal meu. Omul care in urma cu cinci ani a murit pentru a ma salva pe mine si mama de la inec, dupa ce masina noastra cazuse intr-un baraj. Tin minte ca la fiecare aniversare a mea, cand batea ora 12:00 noaptea, tata venea in camera cu un tort mare si ma punea sa suflu in lumanari, apoi impreuna priveam prin telescopul ce mi-l facuse cadou la cei 2 anisori. Acum, mama, femeia pe care inainte o apreciam atat de mult, l-a si inlocuit pe tata cu un oarecare barbat cu care in doua saptamani urmeaza sa se marite. O urasc! Ma ridic putin ametit in sezut intinzandu-mi oasele, deja telefonul ticaia, ceea ce anunta zecile de mesaje primite de la colegii de facultate, facultatea de Psihologie cea pe care tata si-a dorit mereu sa o fac. Sunt in anul doi, am trei prieteni foarte buni: Hicaru, Yoo Bin, Hiey, cu care fac legea pe acolo, doar finantator al acelei facultati este bunicul. Decid insa, ca un mic dejun mi-ar prinde bine deoarece stomacul meu scotaea zgomote ciudate, asa ca imi imbrac hainele de ieri, o camasa alba suflecata la maneci si o pereche de pantaloni negri si ies pur si simplu din camera, coborand pana la mansarda scrile de marmura.
- Jun Pyo! La multi ani! (imi spune mama parand "fericita") Ma asez la masa, cerandu-i servitoarei micul dejun, fiind total deprimat si scarbit de tot, cu toate asta mama ma imbratiseaza, sarutandu-mi fruntea. Totusi nu ma lasa inima sa o urasc chiar foarte mult, imi daduse viata. Ii zambesc intr-un final, privind absent pe geam.
- Jun Pyo, diseara ti-am organizat o petrecere, ca de obicei...crezi ca ai putea veni? (da! de la un timp faceam cam tot ce voiam fara sa mai dau vreun raport, asa ca mereu trebuia sa fiu intrebat daca voi putea veni undeva sau daca voi putea face ceva)
- Da, voi fi aici pe la 21...
Imi zambeste fericita, incepand apoi sa ma innebuneasca cu detalii despre nunta de parca pe mine m-ar interesa, insa o ascult, nu am incotro daca vreau sa mananc.
***
Oglinda mare reflecta un trup bine facut, putin feminin, imbracat elegant intr-un costum negru cu camasa alba si cravata cafenie. Parul negru putin ravasit pe chipul palid al baiatului ascundea cercelul argintiu din ureche facand-l sa para un mic mister ascuns sub o mantie intunecata. Un mic rasuflu de oftata se inrevede printre buzele carnoase, rosiatice, lasand loc de un altul, apoi pasi plini de ecou, parasesc camera, coborand niste scari alunecoase. Valul de oameni incepe sa cante asurzitor un cantec, cel intrista oarecum pe tanar, dar zambeste, prefacut ce'i drept. Prietenii il imbratiseaza, la fel si cativa oameni necunscuti, urandu-i numai de bine, de parca toate astea ar fi si sincere isi spune baiatul. Simtindu-se sufocat, decide sa iasa pe balcon pentru a lua putin aer, asa ca se strecoara incercand sa nu fie observat, iese pe balcon inchizand usile in urma.
- Ah, aer de noapte imbibat cu parfum de cires, cat de placut!
- Imm, nu stiam ca fiul meu este si o fire romantica...(murmura o voce ce-l sperie initial pe tanar, facand o intoarcere de 90 de grade pentru a vedea despre cine este vorba.
In fata lui se afla un barbat bine facut in adevaratul sens al cuvantului, observandu-i-se muschii prin camasa alba desfacuta la trei nasturi, si aceasi pantaloi negri de ocazie. Parul blond spre argintiu, scurt, ii acoperea ochii de culoarea smaraldului, in timp ce lumina lunii ii contura chipul impunator. Barbatul se aptopie de balustrada, privind stelele, cam la 2 cm departare de asa zisul fiu al sau.
- Ce cauti tu aici? (decide brunetul sa spuna dupa o tacere de cateva secunde)
- Nu am apucat sa-ti spun La multi ani...si (se opreste pentru as aprinde o tigare)...vazandu-te singur m-am gandit sa o fac.
- Mno...mersi, eu o sa ma intorc inauntru (rosteste baiatul vrand sa plece, insa incheietura ii este prinsa intr-o stransoare puternica)
- Inca nu ti-am urat...deci trebuie sa o fac..(si spunand asta il tanteste pe baiat cu spatele de balustrada rece lipindu-si ametitor trupul de al sau)
- Ce...ce crezi ca faci?
Mana fiebinte a barbatului aluneca usor peste chipul ingrozit al tanarului, trecand apoi cu degetele ferme peste buzele ce se muscau una pe alta oferind o priveliste atat de apetisanta. In timp ce genunchiul drept, masa acea zona sensibila facand-o sa creasca cu fiecare secunda ce trecea, prevestind ceva neasteptat pana acum.
Capitolul 1.
My B-day is here!
Soarele sclipea cu picatele de diamante purpurii, inundand cerul ce abea se crapa de ziua, cu veselia unei noi dimineti de primavara. Strazile la acea ora a diminetii: adica 7:25 erau supra aglomerate, masinile oprindu-si motorul pentru a astepta in zadar risipirea cozilor interminabile. Iar fiecare pieton isi grabea pasul spre scoala sau serviciul la care trebuiau sa ajunga inainte ca sefii sa fi observat lipsa. Undeva, intr-un cartier rezidential din centrul orasului Tokyo, linistea domnea precum intr-un surd ecou oarecum sinistru. Niciun sunetel nu se facea auzit, ca si cum acel loc ar fi fost o totala pustietate. O casa precum un palat, cu multe etaje, inconjurata de natura si strabatuta de o alee de ciresi abea infloriti, parea a fi cu mult deasuprea celorlalte. Adierea balnduta a vantului racoros de primavara parea a lovi perdelele unei singure camere aflate in partea din fata a casei. Peretii erau vopsiti in alb pur precum spuma laptelui, in timp ce tavanul continea o noanta draguta de crem deschis. Mobilierul din lemn masiv, negru, acoperea toata suprafata peretelui drept, fiind o biblioteca plina cu carti de psihologie si secrete ale tenisului de camp, un birou pe care erau asezate componentele compuetrului MacPro, o lampa in stil japonez, alaturi de o plasma 3D. Canapeaua in stil dalmatian se afla sub fereastra imensa, larg deschisa, fata in fata cu dulapul incapator tot din lemn. In mijloc, patul imbracat in lenjerie de catifea crem, facea tot dizainul, fiind o piesa pretioasa a camerei. Tanarul ce zacea pe burta, acoperit cu jumatate de cerceaf, parul negru precum abanosul ravasit pe perna pufoasa, si pielea alba, catifelata, incerca in zadar sa ignore enervantul ceas ce suna incontinuu, anuntand ora 8:00, enervandu-se din ce in ce mai mult.
- Oh, pe bune, chiar este necesar? - se intreaba exasperat baiatul, frecandu-si ochii incercanati.
Inca o zi ciudata din viata asta ce mi se pare atat de banala, si parca vesnic sortita de cineva, imi spun eu de parca nu as fii un copil rasfatat in puful unei familii bogate. Astazi, 20 martie, implinesc 20 de ani, o varsta pe care acum ceva timp as fi celebrat-o cu fast...insa acum...prefer sa stau in pat toata ziua privind o poza straina de pe noptiera cu mine si tatal meu. Omul care in urma cu cinci ani a murit pentru a ma salva pe mine si mama de la inec, dupa ce masina noastra cazuse intr-un baraj. Tin minte ca la fiecare aniversare a mea, cand batea ora 12:00 noaptea, tata venea in camera cu un tort mare si ma punea sa suflu in lumanari, apoi impreuna priveam prin telescopul ce mi-l facuse cadou la cei 2 anisori. Acum, mama, femeia pe care inainte o apreciam atat de mult, l-a si inlocuit pe tata cu un oarecare barbat cu care in doua saptamani urmeaza sa se marite. O urasc! Ma ridic putin ametit in sezut intinzandu-mi oasele, deja telefonul ticaia, ceea ce anunta zecile de mesaje primite de la colegii de facultate, facultatea de Psihologie cea pe care tata si-a dorit mereu sa o fac. Sunt in anul doi, am trei prieteni foarte buni: Hicaru, Yoo Bin, Hiey, cu care fac legea pe acolo, doar finantator al acelei facultati este bunicul. Decid insa, ca un mic dejun mi-ar prinde bine deoarece stomacul meu scotaea zgomote ciudate, asa ca imi imbrac hainele de ieri, o camasa alba suflecata la maneci si o pereche de pantaloni negri si ies pur si simplu din camera, coborand pana la mansarda scrile de marmura.
- Jun Pyo! La multi ani! (imi spune mama parand "fericita") Ma asez la masa, cerandu-i servitoarei micul dejun, fiind total deprimat si scarbit de tot, cu toate asta mama ma imbratiseaza, sarutandu-mi fruntea. Totusi nu ma lasa inima sa o urasc chiar foarte mult, imi daduse viata. Ii zambesc intr-un final, privind absent pe geam.
- Jun Pyo, diseara ti-am organizat o petrecere, ca de obicei...crezi ca ai putea veni? (da! de la un timp faceam cam tot ce voiam fara sa mai dau vreun raport, asa ca mereu trebuia sa fiu intrebat daca voi putea veni undeva sau daca voi putea face ceva)
- Da, voi fi aici pe la 21...
Imi zambeste fericita, incepand apoi sa ma innebuneasca cu detalii despre nunta de parca pe mine m-ar interesa, insa o ascult, nu am incotro daca vreau sa mananc.
***
Oglinda mare reflecta un trup bine facut, putin feminin, imbracat elegant intr-un costum negru cu camasa alba si cravata cafenie. Parul negru putin ravasit pe chipul palid al baiatului ascundea cercelul argintiu din ureche facand-l sa para un mic mister ascuns sub o mantie intunecata. Un mic rasuflu de oftata se inrevede printre buzele carnoase, rosiatice, lasand loc de un altul, apoi pasi plini de ecou, parasesc camera, coborand niste scari alunecoase. Valul de oameni incepe sa cante asurzitor un cantec, cel intrista oarecum pe tanar, dar zambeste, prefacut ce'i drept. Prietenii il imbratiseaza, la fel si cativa oameni necunscuti, urandu-i numai de bine, de parca toate astea ar fi si sincere isi spune baiatul. Simtindu-se sufocat, decide sa iasa pe balcon pentru a lua putin aer, asa ca se strecoara incercand sa nu fie observat, iese pe balcon inchizand usile in urma.
- Ah, aer de noapte imbibat cu parfum de cires, cat de placut!
- Imm, nu stiam ca fiul meu este si o fire romantica...(murmura o voce ce-l sperie initial pe tanar, facand o intoarcere de 90 de grade pentru a vedea despre cine este vorba.
In fata lui se afla un barbat bine facut in adevaratul sens al cuvantului, observandu-i-se muschii prin camasa alba desfacuta la trei nasturi, si aceasi pantaloi negri de ocazie. Parul blond spre argintiu, scurt, ii acoperea ochii de culoarea smaraldului, in timp ce lumina lunii ii contura chipul impunator. Barbatul se aptopie de balustrada, privind stelele, cam la 2 cm departare de asa zisul fiu al sau.
- Ce cauti tu aici? (decide brunetul sa spuna dupa o tacere de cateva secunde)
- Nu am apucat sa-ti spun La multi ani...si (se opreste pentru as aprinde o tigare)...vazandu-te singur m-am gandit sa o fac.
- Mno...mersi, eu o sa ma intorc inauntru (rosteste baiatul vrand sa plece, insa incheietura ii este prinsa intr-o stransoare puternica)
- Inca nu ti-am urat...deci trebuie sa o fac..(si spunand asta il tanteste pe baiat cu spatele de balustrada rece lipindu-si ametitor trupul de al sau)
- Ce...ce crezi ca faci?
Mana fiebinte a barbatului aluneca usor peste chipul ingrozit al tanarului, trecand apoi cu degetele ferme peste buzele ce se muscau una pe alta oferind o priveliste atat de apetisanta. In timp ce genunchiul drept, masa acea zona sensibila facand-o sa creasca cu fiecare secunda ce trecea, prevestind ceva neasteptat pana acum.