Animezup - forum manga si anime

Versiunea completă: Urme muritoare de pasi
Momentan vizualizezi versiunea simplificată a conținutului publicat. Vizualizează versiunea completă a acestuia.
Hi there! Este primul nostru fic so bare with us! Una dintre noi se ocupă de text, cealaltă de desenarea personajelor, dar caracterele lor le-am stabilit împreună. Şi da, următorul post va conţine şi link-uri la desenele cu primele personaje:D Hoping for a good feedback!
WARNING! 18+ content!

CAPITOLUL I

-Hei, Amo! Aşteaptă!
La auzul strigătului disperat al lui Henry, Amo se întoarce, dezvăluind un rânjet malefic, necunoscut înca de cel care îl privea cu ochi rugători.
-Pe curând, ratatule! spuse Amo, întorcându-i spatele celui care, o vreme, fusese cel mai bun amic al său. Sau, cel puţin, aşa credea Henry.

***

La etajul 3 al unui bloc din centrul oraşului o fereastră deschisă dezvaluia chipul unui roşcat cu ochii verzi, fumând o ţigară. "Iarăşi visul ăla stupid!", îşi spuse el. « Credeam că plecând din acel loc îmi va da posibilitatea să uit cea mai urâtă perioadă din viaţa mea, dar se pare că, în final, am ajuns ca ei...,,prietenii’’ mei », gândi roşcatul, zâmbind sarcastic.
Coborând din autobuz, se îndrepta către intrarea în Universitate. "Un nou an...", îşi spuse el.Imediat cum au ajuns în noul oraş, părinţii l-au şi înscris la un nou liceu, pentru că mai apoi să îi dea bătăi de cap cu Universitatea unde, aşa cum susţinea el, se concentra un procent de 90% din snobii oraşului. Dar a reuşit să răzbească înconjurându-se de exact tipul de persoane de care vroiau ai lui să îl protejeze. Se pare că nu au făcut o treabă prea bună. Oricum, de când cu noii prieteni, numele lui a suferit multe transformări, în final el ajungând să fie strigat 'Hell'. I se părea că aşa ar impune respect şi n-ar mai fi nevoit să treacă prin 'aventuri' neplăcute, lucru care a părut să funcţioneze, spre încântarea lui.
-Hell! Stai! se auzi un strigăt din cealaltă parte a campusului. Aşteaptă-ne!
-Salut, băieţi! Care-i treaba?
-Omule, cât îţi ia să ajungi? Până ai venit tu, noi am făcut rost de bani pentru o pizza!
-Iar îi torturaţi pe bieţii boboci?
-Oh, haide!Tu eşti cel mai nepotrivit să ne critici!
-Mda, aşa-i!Deci, v-aţi gândit ce facem azi?
-Mai dăm o raită p-aici şi după mergem să mâncăm la locul nostru.Ce zici?
-Ok.Doar sper să nu dau peste răsfăţata aia de anu' trecut.S-a ţinut tot anul de mine, ca o idioată.Câteodată nu cred că pricepe cuvântul NU!Probabil e prea mult pentru minusculul şi unicul ei neuron...
-HENRY!Iubireee!
-Pff, ce mai sincronizare!O luăm de la capăt..spuse Hell, oprindu-se şi scrutând cu privirea campusul.Deodată, în faţa lui se conturează silueta unei fete cu bucle blonde, îmbrăcată sumar.Vorbeşti de căţea şi căţeaua la uşă!Ţi-am zis să nu-mi mai spui aşa!Ce mai vrei acum?
-Haide, iubire, nu aşa se vorbeşte unei fete!Şi, deci, ce-ai facut 3 luni fără mine?
-Pai, ce să fac?M-am simţit absolut mizerabil şi deprimat pentru că nu te aveam lângă mine să-mi dai dureri de cap!Nu-ţi face tu griji, drăguţă, că au avut altele grijă de mine.
-Of, dragă, iar încerci să mă faci geloasă!Oricum, aştept invitaţia ta la bal! spuse Erica, oferindu-i un zâmbet pe care roşcatul îl detesta.
-O ipocrită..gândi el, privind-o trecând pe lângă un grup de studenţi din anul I, cu fustă milimetrică săltând la fiecare pas.
După o oră, grupul de prieteni traversă strada pentru a intra în cafeneaua lor obişnuită şi îşi alese un loc la geam, după care fiecare îşi comandă câte o cafea şi o pizza. Deşi majoritatea ar declara asta un mic-dejun ciudat, băieţilor le surâdea ideea aceasta de meniu. În plus, devenise ca un fel de tradiţie să îşi înceapă fiecare an de studenţie la "Star Cafe" şi cu pizza lor cea de toate vremurile.
"Oare ce-o face acum?.."era întrebarea care se zbătea să îşi găsească rostul în mintea lui Hell în timp ce acesta privea dincolo de suprafaţa transparentă a geamului care deşi îi permitea să urmărească toate mişcările oamenilor ieşiţi să îşi desfăşoare activităţile zilnice nu îl lăsă să audă zgomotele străzii, foşnetul frunzelor gata-gata să se predea vântului şi să fie purtate până pe suprafaţa rece a solului şi zumzetul maşinilor trecând în viteză prin faţa ochilor lui. S-au împlinit deja 5 ani de la stabilirea în New York şi totuşi el înca îşi mai aminteşte de viaţa pe care a avut-o în Seul. I se părea un plan temporal foarte îndepărtat şi mult prea obscur al vieţii lui şi dacă ar fi vorba să se întoarcă ar face-o numai pentru a se răzbuna. Oare ce-ar fi fost dacă nu ar fi plecat? Oare ce s-ar fi întâmplat cu el dacă nu îl luau părinţii de acolo înainte să fie acuzat de ceva ce nu a făcut, înafara faptului că a fost destul de naiv pentru ca alţii să profite de el? Oare ce s-ar fi ales de el dacă nu l-ar fi întâlnit pe Amo în primul rând? Brusc, ochii lui Hell au fost cuprinşi de uimire şi spaimă în acelaşi timp. Dincolo de geam, la poarta Universităţii se contura profilul unui brunet îmbrăcat într-un tricou alb ce îi scotea în evidenţa corpul bine lucrat şi o pereche de jeanşi scurţi, care îi lăsau gambele descoperite. Exact acesta era locul unde privirea lui Hell a rămas aţintită, el privind ca în transă un tatuaj foarte familiar, având în vedere că gamba lui dreaptă purta acelaşi însemn. O armă în jurul căreia acum era încolăcită coada lui Lucifer şi-a făcut loc pe piciorul lui odată cu intrarea în gaşca lui Amo. Pe atunci arma era ca un fel de însemn al liderului găştii, însă mai tarziu, prin tatuarea elementului secundar, Hell a vrut să îşi demonstreze controlul pe care l-a dobândit cu timpul atât asupra fricii şi timidităţii sale, defecte care i-au nenorocit adolescenţa, cât şi asupra amintirilor dureroase din acea perioadă. Însă ştia că ele aveau să revină ori de câte ori va privi tatuajul său va vedea pe cineva pe stradă cu părul brunet şi o armă tatuată pe picior, ca în situaţia de faţă. Dar să fim serioşi, câte şanse există ca cineva să aibă tatuată aceeaşi armă, în exact acelaşi loc? "Multe..Trebuie!", aşa îi plăcea să gândească roşcatului. Şi totuşi era conştient că se minţea pe el însuşi.

Aly

Ah! Recunoastem, suntem noi pe-aici si mersi de indrumare. Se presupune ca ar trebui sa mutam fic-ul in alta sectiune si sa-i facem si o introducere?
Nu numai, eu iti editezi de azi dimineata titlul intr-una; daca nu ai observat, ca na, lenea e mare pentru a citi tot regulamentul, lucrarile scrise in romana trebuie sa aiba titluri in romana.