Animezup - forum manga si anime

Gelozie nefondata?

Statea in fata piscinei, privind atenta suprafata de cristal a apei. Razele se jucau pe suprafata acesteia, aruncand sclipiri de diamant in jur. Suvite roz erau fluturate usor de vant, cazand grele pe chipul mult prea ingandurat. Isi tinea mainile in san, batand usor cu tocul in marginea sticloasa. Parea pierduta... absenta. Parea o statuie a carei inima batea. Poate mult prea tare. Ceasul de la mana ticaia, amintindu-i de faptul ca timpul trece. Cu sau fara voia ei. I-a acoperit cadranul, refuzand sa accepte faptul ca el se afla in casa ei. Refuza faptul ca pentru un moment, sarutul lui i-a placut. O atingere pe talie a facut-o sa tresalte usor, reprimandu-si un usor tipat. S-a intors brusc, intalnind privirea lui Toshiro. Cat adora acei ochi calmi si linistitori. Cat ii iubea zambetul care intodeauna o incuraja.
-Ce s-a intamplat? Am vazut ca ai plecat agitata din camera.
Cat ar fi vrut sa ii spuna adevarul. Sa ii spuna despre euforia ce ii strabatea trupul inca de cand buzele i-au fost pecetluite de sarutul dat de catre diavolul arogant.
-Nimic. Doar am vrut sa cobor. Mi s-a parut ca am vazut pe cineva la piscina.
Nicicand, minciuna ei nu a parut mai prosteasca. Toshiro nu a crezut-o... insa a preferat sa accepte acest mic "detaliu". A imbratisat-o, cuprinzandu-i talia cu o singura mana. Cealalta, si-o ascundea prin parul des, jucandu-se cu suvitele grele, ce i se scurgeau printre degete. A sarutat-o pe frunte, strangand in pumn materialul rochiei. Orihime a observat asta, lucru care a facut-o sa se desprinda din imbratisarea lui. L-a apucat de barbie, ridicandu-i usor capul.
-Ce se intampla? Il intreaba aceasta cautandu-i acei ochi ce acum pareau extrem de tulburati.
-Dumnezeule... nu mi-a placut felul in care te-a privit rusul ala. Era ceva in ochii lui... ceva care nu isi avea rostul.
Hime a zambit, sarutandu-i scurt buzele.
-Nu imi pasa.
De la geam, Daxton urmarea intreaga scena. Statea rezemat cu un brat de perete, in timp ce suvite grele cadeau pe ochii de un albastru atat de adanc, incat te puteai pierde cu usurinta in profunzimea lor. Analiza zambetul rozaliei. Parea fericita... mai fericita decat a fost vreodata. Parea o femeie imlinita din toate punctele de vedere. Insa stia ca nu se inseala atunci cand o simtea ca tremura in bratele lui. I-a simtit cum inima ii batea ca o nebuna sub el. Insa soneria l-a facut pe blond sa se trezeasca din gandurile erotice care nu ii mai dadeau pace, ori de cate ori se apropia de ea, ori de cate ori ii simtea respiratia fierbinte aproape de gatul lui. S-a intors, zarindu-l pe Sheyenne. Nicicand, prietenul lui nu a sosit intr-un moment mai inoportun. Acesta a salutat-o discret pe Kukuru, apropiindu-se de Daxton.
-Hei... ce e cu tine aici? Parca trebuia sa fi la hotel. Spune blondul schitand un zambet cat se poate de fals.
-Am reusit sa rezolv problemele intr-un timp relativ scurt si acum am venit sa o vad pe Orihime. Chiar imi e dor de ea.
-Sheyenne! Se aude vocea inalta a rozaliei.
Aceasta s-a apropiat de el, sarutandu-l pe obraz. Zambea. Parea ca se bucura de aparitia brunetului. In spatele ei, Toshiro nu se temea sa isi arate antipatia pentru cei doi barbati.
-Credeam ca nu vei ajunge astazi si sa iti spun sincer... am fost putin dezamagita ca nu ai venit cu domnul Sargent. Da-mi voie sa iti fac cunostiinta cu iubitul meu. El este Toshiro.
Satenul a aprobat usor din cap, continuand sa isi mentina aceiasi privire rece si chip lipsit de vre-un gest. Acelasi lucru l-a facut si brunetul, care insa a trecut destul de repede peste aceasta etapa. Intreaga lui atentie era abatuta asupra lui Hime. Vazand ca prietenul lui este poate prea incantat de ea, Daxton a coborat ultimele trei trepte, tusind usor.
-Cred ca ar trebui sa ne retragem la hotel.
-Da... ai dreptate. Orihime, mi-a facut o deosebita placere sa te revad.
Sheyenne a sarutat-o rapid pe obraz, parasind impreuna cu amicul sau, vila rozaliei. Aceasta zambea. Insa a fost smulsa agresiv din starea in care se afla de catre bratul lui Toshiro, care a smucit-o violent. Luata prin surprindere, femeia si-a arcuit ambele sprancene, privindu-l socata pe cel ce ii era partener.
-Ce se intampla aici? Intreaba acesta pe un ton nu foarte prietenos.
-Ce ai?
-Nu vreau sa imi raspunzi cu o intrebare. Te-am intrebat care este treaba ta cu tipul ala?
-Ah... nimic. Pur si simplu am devenit prieteni buni cand am fost la Geneva. A fost singurul care mi-a oferit sprijinul lui.
-Serios? Si in ce a constat acest... sprijin.
Dandu-si seama de aluziile pe care barbatul le facea, Orihime si-a tras mana din stransoarea lui, dandu-se cativa pasi in spate.
-Uite ce e... daca ai impresia ca te-am inselat cu el, da-mi voie sa iti spun ca aberezi mai mult ca niciodata. Nu sunt genul care sa aiba relatii cu...
-Da da. Tu nu faci dragoste nici macar cu mine. Nu ti-a mai intrat nimeni pe sub piele... inafara de bodyguard-ul ala blestemat. Intr-o zi o sa ma satur de rabdarea asta care ma lasa fara puteri.
Satenul a trecut pe langa ea, parasind vila. Ramasa singura, Hime a privit lung usa. Era adevarat... stia ca are dreptate. Cesario a fost primul si singurul barbat din viata ei. De la plecarea lui, nu a mai fost atrasa de nici-un alt barbat din punct de vedere sexual. Asta... pana la aparitia lui Daxton. Nu voia sa recunoasca, insa asta era adevarul. Atingerile lui ii faceau mintea sa se gandeasca la lucruri ce incalcau in mod cert, legea nescrisa a cuminteniei.
S-a trantit pe canapea, punandu-si ambele palme in cap.
-Dumnezeule... poate sa devina toata aceasta problema mai complicata decat este in momentul asta?

ce pot sa iti spun? Cuvintele nu pot sa exprime ceea ce povestesti u.
Am vazut cateva greseli dar nu stau acum sa ti le enumar ca nu are rost, sunt oricum putine si neinsemnate.
Imi place la nebunie ca mister Cesario aka Daxton este gelos, si pe cine e gelos? Pe nimeni altul decat pe Sheyenne. Lucrurile se complica, de parca nu erau ele destul de complicate si asa... De abia astept sa vad pe cine va alege Hime ca partener pentru o noapte pt ca eu presimt ca in curand o sa avem niste momente hot si nu mai pot de curiozitate.
Fac infarct daca ma mai ti mult pe jar!

First of all... tin sa-mi cer scuze pentru lunga absenta a capitolelor. Second... sper ca minunata mea criza de inspiratie(care a durat cateva luni) sa fi trecut. Third... za' chapter.

Refuz?

"Nefericita nenorocita". Probabil ca asta gandea Orihime pentru propria ei persoana. Asa se simtea. Asta era singurul lucru pe care il gandea despre ea. Erau doua zile de cand Daxton Sargent sau mai bine spus Diavolul Arogant, locuia la ea in casa. Doua zile de cand se simtea urmarita chiar si atunci cand facea dus. Probabil ca era paranoica. Defapt asa devenise. Incerca sa il evite pe cat de mult posibil, sa nu ii intalneasca privirea ce parea ca ii patrunde pana in maduva oaselor. Amuzant dar il uitase pe Cesario. Bodyguard-ul care i-a furat inocenta nu se mai afla in gandurile ei inca de la aparitia blondului. Daca inainte se mai intampla sa se gandeasca la el acum, intreaga ei minte era acaparata de frumosul rus.
"Convocata" la una dintre multele intalniri care aveau loc intre tatal ei si Daxton, Orihime s-a asezat pe unul dintre scaunele aflate in fata biroului oval. Isi tinea picior peste picior, tragand usor de fusta plisata. Langa ea, Dax isi freca barbia cu degetul mare, in timp ce suvite grele ii cadeau pe frunte. Acelasi costum negru, aceiasi statura impunatoare. Era usor sa te intimidezi in fata lui. Fie ca erai barbat sau femeie, era aproape imposibil sa nu inghiti in sec atunci cand te fixa cu privirea.
-Care este motivul pentru care am fost chemata la aceasta "sedinta"? Spune Hime cu o ironie profunda.
-Spre nenorocul meu, avem nevoie de opinia ta. Insa daca as fi fost in locul tatalui tau nici macar nu ti-as fi cerut parerea. Scuzele mele, domnule Abarai insa femeia care va este fiica este de-a dreptul odios de rasfatata.
-Scuzele mele dar cine ti-a cerut parerea? Vine imediat replica acida a tinerei.
-Draga mea te rog, linisteste-te. Domnul Sargent nu a spus nimic gresit in afirmatia de mai devreme. In plus trebuie sa te acomodezi cu prezenta lui.
Intrigata de ceea ce tocmai a auzit, Orihime a ridicat din spranceana, privindu-l dezgustata pe blond. Acesta a ranjit, incercand sa isi ascunda dintii cu palma.
-Pentru ca urmeaza sa il insotesti in Rusia.
Furioasa de ceea ce tatal ei tocmai a spus, Orihime s-a ridicat de pe scaun, fiind pe punctul sa-l tranteasca. I-a privit pe cei doi barbati, lovind biroul cu ambele palme.
-Doar nu iti imaginezi ca eu as putea sa merg cu el undeva. Mai ales la el acasa.
-Nu te-am intrebat daca vrei sau nu sa mergi. Este un ordin. Asta am avut de spus. Eu ma retrag ca sa dau un telefon. Ma scuzati.
Inca uimita de ceea ce tatal ei i-a spus, rozalia a ramas cu palmele lipite de birou. Privea in jos, in timp ce simtea ca genunchii ii tremura. Brusc, a simtit cum doua brate o apuca de talie, rotindu-i trupul. Daxton a urcat-o pe birou, bagandu-se intre picioarele ei. Palma dreapta i se odihnea pe unul dintre sani, in timp ce cealalta strangea mandibula fetei.
-Ce se intampla rasfatato? Nu vrei sa iti lasi iubitul singur? Sau iti este teama de gandul ca l-ai putea insela cu mine? Intreaba acesta ranjind.
-Inceteaza, pentru numele lui Dumnezeu. Nu am de ce sa imi fie teama de ceva ce nu s-ar putea intampla nici intr-un milion de ani! Spune tanara pe un ton mai mult decat nervos.
-Serios? Daca ma uit bine eu ma aflu intre picioarele tale, cu palma pe sani. Cat de mult crezi ca mi-ar lua sa te dezbrac si sa te fac a mea tocmai in biroul tatalui tau?
-Lipsa ta de respect, domnule Daxton, te face la fel de necioplit ca orice alt biet angajat. De exemplu' un bodyguard. Cred ca asta ar fi slujba care ti s-ar potrivii tie. Nu cea de lider.
Orihime a parasit biroul, trantind cu putere usa in urma ei. Ramas singur, blondul a ocolit biroul, asezandu-se agresiv pe scaunul ce parea al naibii de confortabil. A privit absent in jurul sau, izbucnind mai apoi intr-un ras ce putea fi catalogat cu usurinta ca fiind isteric.
-Daca ai stii micuto, daca ai stii.
Cu acelasi ranjet de nestramutat pe chip, s-a ridicat de fotoliul din piele, parasind biroul. Inainta pe hol, aranjandu-si cravata. Insa brusc, cineva l-a prins de mana, facandu-l sa aiba o oarecare tresarire interioara. Era Kukuru.
-Da? Intreaba acesta impasibil.
-Cat mai ai de gand sa te prefaci? Intreaba femeia cu o duritate de-a dreptul socanta.
Daxton a ridicat din spranceana, aparent confuz de ceea ce tocmai i s-a spus. A privit in ambele parti, spunand, cu zambetul pe buze:
-Despre ce tot vorbiti?
-De cand te-am vazut mi s-a parut ceva ciudat in atitudinea ta. Nu stiam daca e vorba despre o coincidenta sau nu. Dar stiam ca am mai intalnit undeva acei ochi. Baiete, esti schimbat. Si nu ma mai privii asa, Cesario.
Auzindu-si adevaratul nume, blondul si-a scuturat trupul, muscandu-si buza de jos. Era ultima persoana la care s-ar fi gandit ca avea sa il descopere. Ultima persoana de care ar fi trebuit sa se fereasca. Dar se pare ca planurile nu mergeau chiar atat de bine cum s-ar fi asteptat. Dandu-si seama ca nu avea cale de intoarcere, a ras usor, dandu-si parul pe spate.
-Cum ti-ai dat seama cine sunt?
-Cine ar fi in stare sa ii dea atatia fiori domnisoarei daca nu fostul ei bodyguard. Ti-am simtit lipsa.
Kukuru l-a imbratisat pe Daxton, lovindu-l usor cu palma pe spate. Barbatul a facut acelasi lucru, continuand sa zambeasca.
-De ce ti-ai schimbat numele si infatisarea? Cum de ai ajuns lider in Rusia? Dumnezeule mare nu pot sa inteleg. Continua batrana femeie sa spuna, privind adanc in acea pereche de ochi verzi.
-Din nefericire nu iti pot spune foarte multe lucruri. Cert este ca am venit sa ajut aceasta familie sa o scot din impas. Insa trebuie sa ma scuzi, am de rezolvat niste lucruri. Ah, si sa nu imi spui Cesario.
Barbatul a plecat, imediat dupa ce a sarutat obrazul menajerei. Aflat la o oarecare distanta de aceasta, ranjetul atat de caracteristic lui i-a aparut pe chip.
-Daca sa aduc familia Abarai in sapa de lemn si sa le iau tot ce au inseamna sa ii ajut, atunci imi merit un loc alaturi de ingeri, in Rai.

chiar nu imi vine sa cred! Menajera la recunoscut? Si de ce l-a imbratisat si de ce s-a purtat atat de frumos cu el, mai ales dupa tot ce i-a facut lui Orihime?! O urasc si mai ales este si proasta ca Daxton nu s-a intors sa ii ajute, nu inteleg de ce l-a crezut!
Si cat despre tatal ei, de ce trebuie sa o trimita pe ea in Rusia? Va fi mancare pentru Daxton, este ca si cum ar fi servit-o pe tava pentru acesta, dar sunt sigura ca trebuie tu sa faci ceva...
De abia astept next-ul sper sa nu ma faci sa astept prea mult.

Asta e aiurea, ma asteptam ca Orihime sa isi dea seama cine este Daxton de fapt, dar servitoarea ? o.o si da, de ce l-a imbratisat ?! Oricum sper sa ii spun si lui Orihime cine este defapt Daxton nu ?
Oricum, incearca sa nu mai folosesti aceleasi expresii mereu si mereu gen "sapa de lemn" si incearca sa nu se repete nici faptele personajelor de exemplu atunci cand Daxton isi pune piciorul intre picioarele lui Orihime, asta a fost chiar des spusa.

Astept cu nerabdare urmatorul capitol, spor la scris. ;3

Uimire

Doar Dumnezeu stie cum a trecut ultima saptamana pentru Orihime. Doar el cunoaste chinul pe care rozalia l-a indurat, ori de cate ori se afla in prezenta lui Daxton. Privirile aruncate pe furis, zambetele ascunse si acel ranjet care reusea sa ii de-a fiori pe sira spinarii. Efortul pe care ea il depunea sa stea departe de el era unul ce depasea puterile unei femei. Blondul emana o atractie ce i-ar putea fi fatala. Gravitatia din jurul lui o atragea asemenea unui asteroid care e adus catre Pamant. Ce era mai dificil decat sa se afle in bratele lui Toshiro si sa simta cum ochii albastri ai rusului sunt atintiti asupra ei? De cate ori l-a sarutat si pe buzele ei trona gustul lui Daxton? Ar fi vrut sa dispara din acea casa, sa plece departe, cel putin pana in momentul in care blondul ar pleca. Dar nu, acum era nevoita sa il insoteasca in Rusia. Stia ca se baga in barlogul leului. Era constienta de faptul ca acesta avea sa puna mana pe prada mult ravnita, pe ea. Si asta o facea sa il urasca.
Era o jumatate de ora de cand Karina ii expunea problemele prin care trecea. O jumatate de ora in care rozalia a fost prezenta doar cu trupul. Mintea si gandurile ei se aflau pe cu totul alte meleaguri. Simtind ca prietena ei nu o asculta blonda a atins-o pe mana, mangaind usor pielea fina si alba.
-Ce se intampla cu tine? Intreaba aceasta pe un ton cald.
-Dumnezeule mare nici eu nu stiu. Sunt cateva zile de cand nu ma mai pot concentra. Tata vorbeste cu mine si parca nu inteleg nimic. Toshiro ma ia in brate si il simt ca un strain, tu imi povestesti problemele tale si spre rusinea mea, nici macar nu am fost atenta la ce ai spus. Ma gandesc la multe si totusi la nimic. Nu stiu de ce, dar ma intreb, oare ce face Cesario? Sunt trei ani de cand a plecat. Poate ca nu..
Dar replica i-a fost brutal intrerupta de catre Daxton, ce tocmai cobora treptele.
-Cine este acel Cesario? Se aude vocea atat de masculina a acestuia.
-Nu te intereseaza, nici macar nu ar trebui sa iti raspund la aceasta intrebare. Karina, te las putin singura. Am nevoie de un pahar cu apa.
Insa blonda parea ca nu a auzit-o. Era prima oara cand il vedea pe oaspetele lui Orihime si parea ca este vrajita de acesta. Sprancenele ii erau apropiate in timp ce isi tinea capul usor aplecat spre partea stanga. Dax a zambit, analizand-o din cap pana-n picioare. Trebuia sa recunoasca faptul ca nu doar Hime s-a dezvoltat intr-un mod armonios.
Karina continua sa il priveasca. S-a ridicat de pe canapea, apropiindu-se de el. In ochii ei se citea cea mai profunda nedumerire.
-S-a intamplat ceva? Intreaba Daxton punandu-si mainile in san.
-Nu, adica nu cred. Doar ca semeni foarte bine cu cineva.
Constient de faptul ca ar putea fi descoperit din nou, blondul a trecut pe langa tanara, acoperindu-si gura cu o palma.
-Ce pot sa spun, am un chip destul de comun. Replica acesta incercand sa para cat mai indiferent fata de afirmatia blondei.
-Posibil. Eu sunt Karina. Spune aceasta intinzand mana.
-Daxton Sargent.
Surprinzand acel moment destul de apropiat dintre cei doi, Orihime a tusit usor.
-Sper ca nu am intrerupt ceva. Spune aceasta zambind fortat.
-Nu, sigur ca nu. Eu tocmai plecam. La revedere scumpo.
Blonda si-a sarutat amica pe obraz, parasind vila. Ramasa singura, rozalia a vrut sa se retraga in camera ei. Sa se afle in aceiasi incapere cu frumosul blond era deja prea mult pentru ea. Desi acesta se uita spre piscina, Orihime se simtea urmarita in permanenta de privirea lui. A tras aer adanc in piept, calcand pe marmura rece. Zgomotul facut de tocurile ei rasuna in intreaga casa.
-Cine este acel Cesario? Intreaba Daxton continuand sa priveasca spre piscina.
-Nu cred ca te priveste. Inceteaza sa te mai bagi in viata mea. Inceteaza sa ma mai hartuiesti. Pentru numele lui Dumnezeu, inceteaza sa ma mai urmaresti! Striga rozalia lovindu-si coapsele cu ambele palme.
-Nu o sa te mai deranjez. Si cu privire la calatoria in Rusia, poti sta linistita. Nu vom fi decat doi oameni de afaceri ingrijorati pentru viitorul tarilor de care apartin. Cat despre tachinarile pe care le-ai indurat pana acum, sper ca imi vei putea accepta scuzele. Apropo, ai face bine sa iti pregatesti bagajul. In cateva ore vom pleca.
Blondul a trecut pe langa Orihime, evitand pe cat de mult posibil sa nu o loveasca cu umarul. Rozalia era socata, stupefiata. Se astepta ca Daxton sa ii rada in fata, sa continuie sa isi "bata joc" de ea. Dar scuzele si regretele erau ultimele lucrurile la care ea s-ar fi gandit. S-a intors, continuand sa urce spre camera ei. Pasii ii erau grei si apasati. Cum avea sa fie oare calatoria ei in Rusia?

Buna:D
Waaaaa Cat de frumos si totusi, fir-ar ea de treaba. Ma intreb intr-una cum se va termina, si tot nu inteleg ce are de gand Daxton sa faca, imi e nush...frica?:)) Si frica si sunt atat de curioasa sa vad ce se va intampla in Rusia, si nu inteleg de ce Daxton daca nu simte nimic pentru Hime, de ce ii face viata atat de dificila. Oh...tipul asta e teribil!:) Serios
Sper doar ca in Rusia totul sa mearga bine, si sa nu se intample nimic rau...Sper sa pui in curand continuarea.
Succes la scris!
Kissu

Scurt.Wah, speram ca virgula Karina sa isi dea seama cine este Daxton defapt, mai ales ca a vorbit ceva mai devreme despre acea persoana.
Oricum, despre Toshiro nu se mai aude nimic ? S-a impacat cu Orihime sau au ramas tot certati ? ;-s
Si da, nu sunt singura curioasa, si eu vreau sa stiu ce se va intampla in Rusia, si mai ales, de ce trebuie sa mearga Orihime in Rusia ? Hmmm, nici de prietenul lui Daxton, Sheyenne, nu s-a mai auzit nimic, din cate imi amintesc si el era in Japonia cu Daxton. : /
Oricum, ma bucura faptul ca nu ai mai repetat aceleasi expresii >:d<

Spor la scris, astept sa vad ce se va intampla in urmatoarele capitole.

Yupiii..am revenit, ma bucur ca si tu ai revenit :].
Well..a fost unul din primele ficuri citite pe anime zup XD..si ma simt madra ca tu esti din nou printre noi..nu ca ai murit, dar nah..la mine, oameni sunt morti cand nu mai zic nimic O_O"...[logica mea de gaina -_-"]
Ca intodeauna, Cesariu esti tipul care vrea sa stapaneasca totul, de la prima celula, pana la ultima...si se numeste egoism XD. Dar sa nu uitam ca e asa de hooooot...

Imi venea sa-l impusc uneori, era prea dulce, si se numeste CRIMA, sa fii asa de sweety :].
Yup...poor girl..trebuie sa mearga in Rusia cu nenea ala..-_-"..mi-e mila de biata fata, ce sa-i facem.

Povestea-mi place..ce sa spun...dar parca se simte ca ai ramans in pana de idei..adica, are nitel un gust sec :-|. Poate e din cauza ca e cam scurt, si te-ai folosit mai mult de naratiune si de dialog, si nenea descrierea nu prea si-a spus cuvantul, dar sper ca iti vei reveni. O sa continui sa citesc fan ficul, sunt sigura ca e din cauza..oboseli :]

Scuzati-mi sinceritatea XD..and good luck~
much.love.Kagome

Frumos ca intodeauna , sa speram ca de data asta nu vei mai fi in "pana" de idei si ca vei posta rapid ...^^

Lets see . Capitolul cu "Refuz?" imi place foarte mult ca Kukuru a aflat cine este ...deasemea Daxton incepe sa ma calce rau pe nervi ^^" sa ii aduca in sapa de lemn ...nu-i asa ca nu o va face ?

Capitolul " Uimire"
Biata Hime , puteam sa jur ca l-a uitat pe Cesario >.> [ ma rog cu Dax in preajma cam greu] Biata de ea sper sa treaca peste toate si sa se linisteasca , sa nu sufere prea mult.

Succes cu capitolele urmatore , ispiratie din belusg si speram sa pui continoarea rapid !
La multi ani de 8 Martie !