Animezup - forum manga si anime

Devoratorul de suflete

,, El se va reintoarce, iar ea ii va fi portal" asa se incheia o alta legenda pe care tinuse neaparat sa o citeasca. I se parea un mister, mister pe care incercase de doi ani sa il dezlege, facuse cercetari peste cercetari, dar fusese in zadar nu gasise nici un raspuns. Era hotarata sa renunte, dar nu putea, nu reusea sa admita asa ceva. Se luptase atat de mult sa ajunga arheolog, mai ales sa scape de toata faima pe care o avea datorita parintilor ei si sa devina cunoscuta prin propriile ei forte. La inceput fusese ,,ucenica" unor arheologii diferiti, desi niciodata nu luase parte intra-adevar la dezvaluirea celor mai importante descoperiri. Ii placuse, sa stea si sa citeasca diferite pergamente, scrise in vechile limbi ale stramosilor, fusese o provocare, dar odata cu trecerea timpului acel entuziasm scazuse, totul devenise monoton.
Hotarase sa ia o pauza, sa se gandeasca la ce avea de facut, dar nu renuntase la marea ei pasiune, astfel ca primind noi pergamente incepu sa le studieze, sa le descifreze si desi fiecare dintre ele proveneau din alte culturi, scrise in alte limbii, aveau un singur lucru in comun, acea propozitie ,, El se va reintoarce, iar ea ii va fi portal" asta i se parea ciudat. Nu spusese nimanui, temandu-se de cei care ar fi putut sa isi asume aceasta descoperire doar pentru a se face cunoscutii.
Stia ca trebuie sa cerceteze, dar pentru toate astea avea nevoie de finantare. Ar fi putut sa le ceara ajutorul parintilor ei, dar ei nu ar fi fost de acord, ea trebuind sa plece in intreaga lume, in cautarea unui mit, pentru ca nu avea nici o certitudine ca ar putea sa descopere ceva. Lasa, astfel deoparte acest plan, cel putin deocamdata concentrandu-se pe cealalta pasiune a ei, fotografia. Pasiune care parea mult mai normala si mai potrivita pentru o fata de douazeci si patru de ani. Ii se parea de-a dreptul minunata, sa ii surprinda pe cei din jur in diferite ipostaze, mai ales ca dupa parerea ei fiecare om era special, fiecare fiind diferit. Avea astfel sute de poze, poate chiar mii cu oameni pe care nu ii cunostea, dar care o fascinau.
Era o seara ca oricare alta, nimic neobisnuit pentru Natalie, nici macar petrecerea la care fusese fortata sa mearga nu o nelinistea, stia ca trebuia sa se duca mai ales ca nu mai iesise demult, uitand aproape ce inseamna distractia. Se imbraca cu o rochie neagra, lunga, despicata pana deasupra genunchiului stang, care ii scotea in evidenta corpul subtire. Rochia avea un decolteu micut, la aceasta adaugand o pereche de pantofi negrii cu toc cui destul de inalt. Era o tinuta simpla, nimic neobisnuit sau spectaculos, poate cu exceptia colierului pe care il purta, un colier din aur cu un fel de pandantiv ciudat, care arata ca unul dintre semnele pe care le gasise scrise in acele pergamente, dar pe care nu putuse sa il descifreze. Nu stia de unde il avea, dar cu toate astea il purta.
,,- Fir ar trebuie sa ma grabesc", rosti impacientata, privirea cazandu-i pe ceasul aflat pe noptiera. Era douazeci si unu, iar petrecerea avea sa inceapa peste jumatate de ora. Isi lega parul negru intr-un coc, asta avea sa fie de ajuns pentru o petrecere atat de eleganta ca aceasta.
Isi facu machiajul, dupa care pleca spre destinatie facand douazeci de minute, poate mai putin daca ar fi mers cu masina proprie, dar cum se ducea cu limuzina, putea dura ceva mai mult. Pe tot parcursul drumului nu se gandii decat la expeditie facandu-si diferite planuri, insa toate erau inutile din moment ce nu avea banii necesari.
- Domnisoara, am ajuns. Tresari brusc la auzul acestor cuvinte, dupa care fara sa spuna nimic cobora in liniste. Se indrepta spre cladirea aflata in fata ei, pasind incet pe trepte.
La intrare portarul ii deschise usa urandu-i o seara placuta, dar oare asa avea sa fie? Avea indoieli in legatura cu acest lucru, insa nu foarte mari. De fapt ceea ce o ingrijora cel mai mult era faptul ca lipsa de chef pe care o resimtea le-ar fi putut strica dispozitia celorlalti.
Pasii sfioasa in incaperea unde avea loc petrecerea. Era o sala de marmura cu plafoane inalte si boltite, avand peretii impodobiti cu draperii bogate de matase, acest lucru ii amintea de vechile sali de bal, din Evul Mediu.
Cauta cu privirea in multimea de oameni pe scumpa ei mama, pe care o vazu stand de vorba un anume Beaufort, un barbat inalt si chipes despre care auzise ca era un important om de afaceri. Desigur nu o interesau astfel de detalii, i se pareau insignifiante. O privi apoi pe mama ei care desi nu mai era la prima tinerete, intotdeauna era aranjat. Purta un costum negru, care ii venea destul de bine si o pereche de pantofi tot negrii.
Ajunsa langa cei doi fu intampinata de mama ei, care parea foarte incantata de aparitia fiicei sale.

- Roxaane, cat ma bucur ca ai ajuns. Arati minunat. O auzi pe doamna Crosseley spunandu-i, in timp ce domnul de langa ea o examina din cap pana in picioare,
domnule Beaufort, ea este fica mea Roxaane Natalie Crosseley. Continua distinsa doamna fara sa ii dea ocazia tinerei sa se prezinte, Roxaane, el este domnul Beaufort, un bun prieten de familie si un important om de afaceri.
I se parea ciudat tatal ei nu mentionase niciodata despre vreun asa-zis prieten, dar ceea ce o mira tare mult era absenta domnului Crosseley care nu lipsea aproape niciodata de la astfel de importante. Dori sa isi intrebe mama, insa deodata doua doamne venira langa ei incepand sa vorbeasca, asa ca simtindu-se in plus merse catre o masa aflata undeva in stanga ei.
Lua un pahar de sampanie din care incepu sa soarba usor, dorind sa simta cat mai mult gustul fin al acesteia.

Deodata, pe fundal incepu sa se auda o melodie a lui Mozart pe care o cunostea atat de bine, o ascultase neincetat si uneori o cantase, deoarece parintii ei au vrut sa invete pianul si vioara, iar mai tarziu baletul.
Simti cu cineva ii atinse umarul asa ca se intoarse si il privii. Era el. Wilhelem Josseran Berard, il intalnise de vreo doua ori, insa nu stia mare lucru despre el.

- Dansezi? O intreba barbatul nonsalant, intinzand o mana catre aceasta. Ea il privi pentru o clipa, dupa care realiza cu nu era frumos sa il refuze, asa ca dadu afirmativ din cap. Tanarul intr-un mod galant ii saruta mana dand dovada ca era un adevarat gentleman, dupa care ii trase trupul firav mai aproape de al lui. Acest lucru o facura pe Natalie sa tresara in timp ce mii de fiori pusesera, stapanire pe ea.
Au dansat asa cateva minute bune, pana cand melodia lua sfarsit, dar tanarul parea ca nu avea de gand sa ii dea drumul.
Il privi, dar se simti incatusata de privirea lui. Nu era genul care sa se piarda usor, dar acum era complet dezorientata. Putea sa simta respiratia cada pe gatul ei fin, iar asta o alarma si mai tare, mai ales ca nu stia la ce sa se astepte din partea lui.

In cateva secunde buzele i-au fost acaparate intr-un sarut, in timp ce blondul isi strecura limba in gura intredeschisa a acesteia, explorand fiecare coltisor. Se opri pentru o clipa dupa care o musca usor de buza, reluand sarutul. Emotia ce o cuprinse il incanta, iar inocente de care dadea dovada il facea sa vrea si mai mult. Insa dupa cateva secunde rupse sarutul si pleca fara sa ii spuna absolut nimic.
Acest lucru pe deoparte o intriga, iar pe de alta parte o lasa fara cuvinte punand-o la zid. Nu se asteptase niciodata la asta, nu isi imaginase ca asa dintr-o data o sa apara un necunoscut care o va saruta si dupa va pleca. Si totusi acel sarut o facea sa tremure, in timp ce mii de fiori ii puse stapanire pe intreg corpul. Se simtea de parca tot corpul iar fi luat foc, iar inima ii batea foarte tare mai sa ii sara din piept. Isi atinse inca odata buzele, dorind sa mai simta acel fior de acum cateva minute. Nu se mai simtise niciodata asa ceva, de fapt ar fi putut spune ca acest amalgam de sentimente, ii era total necunoscut.
Simti nevoia sa se aseze pe scaunul aflat in dreapta ei si sa se gandeasca, la el, la acest Berard.

Era bulversata de comportamentul lui, asa ca fara sa spuna nimanui isi chema un taxi care sa o duca acasa. Ii pierise tot cheful de petrecere, tot ce isi dorea acum era sa fie singura, departe de toata agitatia.

Urca in taxiul care tocmai parcase in fata, spunandu-i soferului adresa. Surprinzator, ajunsese destul de repede, plati si pleca in apartament. Lua liftul, nu avea chef sa mearga pe scarii, mai ales pana la etajul zece

Cum ajunse, isi inchise telefonul aruncandu-l undeva prin dormitorul cel mare, aceeasi soarta avusesera si pantofii si geanta. Renunta la ideea de a-si da jos rochia, nu avea dispozitia necesara, mai ales ca tot ceea ce se intamplase o chinuia teribil. Plus ca toata treaba cu expeditia o intrista si mai mult.
Cu aceste ganduri adormi, dar somnul ii era tulburat de un vis, sau mai degraba un cosmar. Se visa intr-o rochie alba si lunga, plina de pete de sange, avea mainile prinse in lanturi groase, in timp ce corpul ii era brazdat de taieturi adanci. Se vedea implorand pe cineva, dar nu isi dadea seama cine este.

Se trezi speriata si privi spre ceas, indica ora doua si un sfert. Se ridica incet pasind greoi spre baie. Dadu drumu la apa, dupa care isi dadu pe fata. Merse pe balcon si privi orasul. Intotdeauna facea asta cand se simtea singura, pentru ca intr-un fel sau altul i se parea ca orasul era la fel de singur ca sufletul ei. Toate noptile erau la fel, ea statea singura pe acel balcon, privind orasul, bucurandu-se de adierea usoara a vantului. Inchise incet ochii, meditand, insa deschizandu-i din nou privelistea ce se infatisa o ingrozi. Intreg locul era cuprins de flacari mari si nemiloase ce pareau a distruge totul in cale, in timp ce strigate disperate se auzeau, distrugand aceea liniste. Era speriata, dar parca groaza o cuprinse si mai tare cand se vazu cuprinsa de flacari. O durere de nedescris ii stapani trupul firav, in timp ce pe fundal cineva incepuse sa rada isteric, ca si cum ar fi fost multumit ca ea sufera. Atunci incerca sa strige, cu toata puterea, din adancul sufletului chinuit, dar nu putu, nu avea forta necesara. Acest lucru facu aceea bestie, ascunsa in intuneric sa rada si mai tare si mai tare pana cand doar rasul lui isteric se mai auzii, ceea ce mai auzi pentru ultima data. Deodata aceea imagine a mortii disparu, la fel de repede cum aparuse, de parca fusese un cosmar, o plasmuire a propriei mintii, dar asta nu insemna ca nu fusese infricosata, caci era mai mult decat atat era de-a dreptul ingrozita.
Se intoarse inapoi in camera, asezandu-se incet pe pat, incercand sa adoarma, dar nu reusi. Era la fel ca alte dati, nici nu vedea de ce aceasta noapte ar fi fost o exceptie, asa ca nici nu isi mai amintea cand dormise pentru ultima data, fara ca somnul sa ii fie tulburat de vreun cosmar sau fara sa se trezeasca din ora in ora. Probabil ca nici nu avusese vreodata astfel de noapte, mai ales de cand se mutase singura. Asa ca lua o carte din imensa biblioteca si incepu sa citeasca.


__________________

Acest capitol este dedicat lui Dark Blue care este dulcineea mea.

Este posibil sa nu fie cel mai bun capitol, de obicei inceputul este mai greu sper ca urmatoarele capitole sa iasa mult mai bine.
Oricum despre idee nu o sa va dau prea multe detalii prefer sa le descoperiti singuri. Sper sa va placa.

hi there:D
m-a atras tare mult titlul! am fost curios care este ideea ta in legatura cu devoratorii de suflete. multi nici nu stiu ce sunt aceste creaturi sau care le sunt puterile sau slabiciunile asa ca atunci cand am vazut am zis this I must read!
sincer ma asteptam sa scri din perspectiva devoratorului, dar mi-a placut si asa deoarece aduce si mai mult suspans si asa ai reusit sa faci din mine un fan al povestii tale:).

ai descris bine pentru primul capitol fara a te complica cu inutilitati, greseli au fost cateva dar au fost fie din neatentie fie datorita auto corect-ului asa ca nu ma voi lua de ele.

astept capitolul urmator, as apecia daca m-ai anunta sunt curios ce se va intampla in continuare

Hello :] Am trecut si eu pe aici precum ti-am promis. Hm, pare un fic destul de promitator :-?, doar cu unele scapari. Titlul este atragator, ce-i drept te indeamna sa citesti fic-ul, dar inceputul cam lasa de dorit, adica mie cel putin asa mi se pare. Parca prea ai expus totul, prea multe detalii ai dat din primul capitol, iar asa suspansul, cel putin in cazul meu s-a mai diminuat.Inceputul, fara suparare, mi se pare unul destul de banal, puteai incepe altfel, sa ne faci mai curiosi :-?. Anyway, sa trecem peste. Descrierea e chiar foarte buna, dar cu toate astea nu stiu mi se pare prea rigida, incearca sa descrii din propriul tau punct de vedere, lasa descrierea sa vina de la sine. Naratiunea este buna, desi nu ar strica mai multa, iar de dialog nu mai spun fiindca a fost doar o replica. As fi preferat mai mult dialog. Actiunea nu-i grabita ceea ce e destul de bine. Hm, acum sa trecem la capitolul greseli: ai avut cam mult ce-i drept, atat de tastare cat si de ortografie, nu ma apuc acum sa le insir cred ca le stii si singura, dar ce m-a secat cel mai mult pe creier a fost faptul ca ai scris ''v-a reintoarce'' , ''v-a fii'' etc. Se scrie va, legat, nu cum ai scris tu. Si ceea ce m-a mai deranjat a fost faptul ca ratezi unele cuvinte si nu se mai intelege absolut nimic dupa. Cam asta am avut de zis. Per total, cu unele retusari pe alocuri, poate ajunge un fic foarte bun.
So, iti urez bafta cu scrisul si sa ma anunti cand pui next. Spor la scris! >:D<

Well, dupa cum bine stii, asteptam de ceva vreme sa trec pe aici si sa ajung sa citesc minunatul capitol, mai ales datorita numeroaselor scenarii pe care le-am facut dupa ce mi-ai spus ideea generala.
Bineinteles ca nu o sa ma iau de greseli gramaticale sau cele ce tin de punctuatie and co. ci o sa ma leg strict de continut.
Bun, titlul e absolut super catchy,ce-i drept, dupa cum probabil am mai spus, imi aduce o aura de Cronicile Vrajitoarelor de Anne Rice. Intr-un fel imi place ca ai inceput in forta, si ce vreau sa spun e ca, prin citatul ,, El se va reintoarce, iar ea ii va fi portal", ne-ai ajutat sa ne facem o idee de ansamblu [poate fi perceput like some kind of "spoiler alert!"], dar pe de alta parte, sper ca in capitolele urmatoare sa incerci sa kick our asses cu mai mult suspans.
The writing part, mie mi se pare un fel de Marian Keyes meets Anna Godbersen. Bun poate nu o sa stii ce zic, mda-modul de scriere ...e un fel de cursivitate rigida. Cum vine aia te-ntrebi? [sincer si eu acum]. I mean, pana la un punct e atat de waterfall-like dupa care e un punct de blocaj.
Mi-a placut la nebunie ideea cu pozele, in special partea de [...]Avea astfel sute de poze, poate chiar mii cu oameni pe care nu ii cunostea, dar care o fascinau.[...]. Imi place cum ai gandit-o, de aici oricum ai putea sa ii transformi pasiune in simbolism...
As minti sa spun ca nu sunt curioasa sa vad cum vor decurge lucrurile in continuare, avand in vedere ca tipul [nu o sa ii scriu numele pentru ca e extrem de greu si nu imi e la-ndemana], mi se pare a avea o personalitate foarte intriganta. Imi place, e direct si e tipicul de bad ass care te tine in general captiva intr-o poveste interesanta.
Un alt mic detaliu, care probabil o sa fie mult mai important mai incolo. Inteleg prima parte a fost introductiva si avea menirea de a suscita curiozitatea, insa cred ca mai ai de lucrat la detalii, si aici ma refer mai mult la ea, din punct de vedere al personalitatii. I-ai facut un contur destul de impresionant, insa trebuie sa o mai hasurezi pentru a lua viata.

So, in concluzie si prin urmare! Da, imi place, e adevarat are potential. Stiu ca si tu, so make it work! I look forward for the next chapters. Sunt curioasa cu ce mai vii....
Well,spor la work in continuare. Asigura-te ca trec pe aici cand pui urmatorul capitol!

Hello:*
Desi e doar primul capitol nu pot sa nu recunosc ca e o adevarata capodopera.
Imi place mult numele fetei... Roxaane Natalie Crosseley, e frumos si simplu si totusi pare asa de complex.
Greseli mari de tastatura nu ai avut... ai mai mancat din litere, in rest totul a fost Ok.... mai putin asta '' descoperirea celor mai importante descoperiri''... nu stiu ce parere ai tu, insa eu sunt de parere ca ar fi sunat mult mai bine daca ai fi schimbat unu dintre cuvintele subliniate.
Printre marile mele curiozitati se afla si Wilhelem ... nu pot sa-mi d-au seama care e rolul lui...
Cred ca va trebui sa astept nextu ca sa aflu:*:bye:[posturi unite]

Hello my dear se pare că ai venit cu un nou fic, despre care nu mi-ai spus nimic, dar uite am venit cu un reply. Ador titlul, este atât de expresiv chiar vreau să văd ce legătură va avea cu conţinutul. Ideea nu ştiu nu am încă o opinie aştep următoarele capitole, la fel şi în cazul personajelor. Într-adevăr au fost câteva greşeli probabil din neatenţie, iar descrierea a fost uşor rigidă pe ici pe colo, data viitoare încercă să o faci mai cursivă. Well cam atât ne vedem data viitoare. Baftă. Bye.

Heei iubire, am trecut pe aici ,asa cum am zis. :X
Titlul este interesant si da o senzatie de mister. M-a atras de prima clipa, iar acest lucru m-a determinat sa iti citesc ficul.
Ideea mi se pare una originala, deoarece nu am mai intalnit-o pana acum. Elementele ce tin de caracterul personajului, sunt bine alese. Sunt fericita cu nu ai ales ceva gen " minunatul ei talent muzical" deoarece ideea este deja fumata. Sincer, m-a uimit ca ai ales arheologia. Este minunat ca ai reusit sa vii cu ceva nou si interesant.
Descrierea este foarte buna, insa totusi prea rigida. Actiunea mi s-a parut putin grabita, dar ai reusit sa pastrezi suspansul. Partea cu sarutul mi-a placut cel mai mult. Am o banuiala ca acest Wihelem va mai aparea si prin celelalte capitole, si sper din tot sufletul sa fie asa.
In concluzie, este un capitol bun. Ai avut mici greseli, din neatentie, dar care se pot corecta usor.
Astept urmatorul capitol. Spor la scris ! >:D<

e a8a oara cand intru aici si vreau sa ma apuc sa citesc si ajung sa plec, dar nu pentru ca nu m-ar interesa povestea pentru titlul chiar este atragator(de fapt dintre toate povestile aparute in ultimul timp povestea ta chiar m-a atras sa o citesc) dar nu stiu cum draq se intampla ca de fiecare data cand ma pun sa citesc apare cate ceva. Cum ar fi: timpul meu alocat pauzei de la invatat s-a scurt si trebuie din nou sa ma apuc sa citesc sau apare vreunul/vreuna din lista de pe mess care cine stie ce porcarie ma intreaba legat de facultate.:|
dar intr-un final am reusit sa citesc deci EVRIKA!

,, ucenica" diferitor arheologii-> chestia asta suna aiurea rau, nu crezi? ucenica unor arheologi diferiti, suna mai bine.
pe cealalta pasiune a ei, fotografia pasiune care parea mult mai normala-> dupa fotografia pui punct si apoi continui fraza. Nu au nici un fel de conexiune.
Era o seara ca oricare alta, nimic neobisnuit pentru, Natalie=> acea virgula dinainte lui Natalie nu are ce cauta.
Rochia avea un decolteu micut, o pereche de pantofi negrii cu toc cui destul de inalt.=> Vorbesti despre rochie si apoi faci tranzactia brusc la pantofi, ceea ce nu este bine. In loc sa vorbesti despre despicatura mai bine spui de decolteu si apoi mentionezi despicatura si dupa pantofii astfel ai o imagine vizuala creata calumea. Tu ai pornit de jos, adica despicatura, apoi te-ai dus sus, adica decolteul, si apoi ai revenit din nou joc, adica pantofii. La orice fel de descriere trebuie sa ai un punct de pornire si un punct in care termini. Ca atunci cand descrii chipul cuiva, nu incepi cu ochi apoi spui de par si dupa de buze. ori pui buze, ochi, par ori par, ochi buze. Cand descrii ceva te gandesti la ce te uiti tu sau la ce s-ar uita o anumita persoana cand ar vedea ceva. Ce vezi prima data? Vezi ce te intereseaza si apoi le vezi si pe celelalte, dar de obicei si cand e vorba de asa ceva lucrurile au o directie de sus-jos sau de jos-sus.

Mama ei purta un costum negru la o petrecere? Chiar si cea mai dura femeie de afaceri s-ar imbraca intr-o rochie la o petrecere atat de pretentioasa, nu crezi?
deoarece parintii ei au vrut sa invete pianul si vioara, iar mai tarziu baletul. => au vrut ca ea sa invete.... altfel dai impresia cititorului ca parintii ei au vrut sa invete pianul si vioara nu ca fiica lor sa o faca.

Fi atenta ca nu este singura greseala. Mai sus ai mancat petrecere. Mananci cuvinte, litere si linii de dialog. Imi dai impresia ca nu ai mai citit o data capitolul pe care l-ai postat si te-ai grabit sa il postezi. Fi mai atenta pe viitor.
Okay mai sus spui ca il cheama Wilhelem Josseran Berard si apoi mai jos te referi la el ca la Sarrazni. E greseala ta sau e un nickname de-al lui? Fi atenta la asemenea greseli, daca nu vrei sa fie considerate greseli trebuie sa specifici ca i se spune Sarrazni ca sa nu creada cel care citeste ca este greseala autorului care a uitat cum il cheama pe personaj.

Ti-a zis ca urasc sa fac mega posturi? Dar seriously ai multe greseli. Vezi ca ai probleme cu timpul la care povestesti am vazut prin cateva locuri asemenea greseli dar nu mai stau sa ti le scriu aici. Apoi treci de la o idee la alta mult prea repede fara sa dai destule detalii sau macar sa faci o tranzitie. sa iti dau un exemplu
Se trezi speriata si privi spre ceas, indica ora doua si un sfert. Se ridica incet pasind greoi spre baie. Dadu drumu la apa, dupa care isi dadu pe fata. Merse pe balcon si privi orasul.
Se trezi speriata si privi spre ceas, care indica ora doua si un sfert. Se ridica incet pasind greoi spre baie pentru a-si da cu putina apa pe fata pentru/deoarece....(aici ai putea sa ne spui putin despre gandurile ei, de ce nu a continuat sa doarma, de ce a ales sa faca ceea ce a facut, etc) Apoi in loc sa se intoarca in pat se duse pe balcon pentru a privi orasul...etc

Dai mai multa substanta propozitiilor astfel si nu mai sunt nici seci si nici nu mai dau impresia de parca au fost taiate cu satarul.
Alta problema prea te grabesti cu lucrurile pe care le face si asta iarasi e o problema care se leaga de faptul ca faci propozitiile prea scurte si simple.
Se trezi si privi spre ceas. Se ridica pasind spre baie. Dadu drumul la apa dupa care isi dadu pe fata. Merse pe balcon si privi orasul.
Sunt prea simple si prea mecanice, dai impresia ca personajul tau e un robot care nu gandeste sau simte.Descrie motivele pentru care le face, ca si mai sus decrie gandurile ei in asemenea momente.
C-am atat am avut de zis(c-am mult, huh?) Bafta in continuare si de abia astept sa vad ce se intampla mai departe.

Buna tuturor dupa atata amar de vreme reusesc si eu sa aduc nextu. Imi cer suze pentru ca a durat atat, dar din motive personale am fost oarecum fortata sa iau o pauza. Din cat am inteles se pare ca trebuie sa postez continuarea intr-un nou topic, sper ca am inteles bine mai ales ca nu am mai intrat pe zup. So lectura placuta.








Cand se trezi realiza ca era deja dimineata. Se pare ca somnul o furase in timp ce citea, si totusi nu se simtea deloc odihnita, dormise destul de incomod pe acel fotoliu, iar noaptea fusese indeajuns de agitata, plina de tot felul de vise ciudate care nu avea nici un fel de legatura unul cu celalalt. Plus ca de cand se trezise avea strania senzatie ca ceva rau se intamplase sau urma sa se intample, dar hotara sa ignore totul spunandu-si ca acea senzatie avea sa treaca de la sine.
Merse la baie unde isi facu siesta de dimineata, dupa care isi aminti ca ar fi trebuit sa mearga sa isi viziteze mama care probabil era mai mult decat furioasa, pentru ca, plecase de la petrecere fara sa o anunte. Nu era prima data cand facea toate astea, dar cu siguranta situatia era mai grava decat alte dati.
Se imbraca cu o bluza neagra simpla, si o pereche de blugi de aceeasi culoare, in timp ce in picioare isi lua o pereche de balerini. Nu era genul de persoana preocupata de felul in care arata, pentru ea tot ce conta era arheologia. Se privii in oglinda, analizandu-se, atunci realiza ca parul ii era destul de ravasit, insa nu se obosi sa il aranjeze in nici un fel. Ai fi zis ca avand niste parinti atat de celebri, ar fi putut acorda mai multa atentie aspectului,dar nu era nici pe departe asa.
Dupa ce verifica inca odata daca usa apartamentului era incuiata, si daca avea telefonul pleca in graba spre locuinta mamei ei. Cu toate ca nu era o impatimita a vitezei, de aceasta data hotara sa faca o exceptie si accelera cu putere, pentru ca acea senzatie de mai devreme revenise si era din ce in ce mai puternica pe masura ce se apropia. In douazeci de minute, masina de culoare neagra a lui Roxaane era parcata in fata vilei parintilor ei.
Se pare ca ajunsese mai repede decat prevazuse. Cobora din autovehicul si incepu sa cerceteze curtea imensa, ce parea pustie. Pentru o secunda se intreba unde disparusera toti angajatii, mai ales ca la aceasta ora toata lumea ar fi trebuit sa fie acasa.
Fara sa mai stea pe ganduri, si sperand sa gaseasca curand niste raspunsuri la acest mister, tanara intra in vila intampinata de un scartai prelung si enervant ce provenea de la usa masiva din lemn de fag.
Dupa ce cerceta fugitiv aproape fiecare incapere din casa, realiza ca nu mai era nimeni. Parca toti se evaporasera dintr-o data.
Era ciudat, si infricosator. Apoi brusc isi aminti ca inca nu fusese in biblioteca, asa ca se indrepta intr-acolo cat mai repede. Cand ajunse in acea camera plina de carti ramase surprinsa sa o vada pe doamna Crossaly stand la o masa aplecata asupra unei carti ce era deschisa dand impresia ca citeste pur si simplu.
Si totusi, cand ajunse mai aproape de cea care ii daduse viata, Roxaane realiza ingrozita ca ochii ii erau inchisi, iar mainile ce i se odihneau pe carte, ei bine ai fi putut cu usurinta sa citesti literele ce erau scrise pe pagini. Aceasta imagine o tulbura pe tanara Crossaly, care ramase tacuta, nestiind un alt mod in care sa reactioneze. Nimeni nu putea atenua socul provocat de ceea ce se intamplase, cu toate ca nu era sigura de ceea ce se intamplase cu adevarat, stia doar ca acum mainile mamei pareau fantomatice, gri si tremuratoare asemenea ceturilor.
Tanara incerca tematoare sa isi atinga mama, insa simti o rezistenta lipsita de consistenta ca i se opune, un fel de zid invizibil impotriva caruia nu avea cum sa lupte. Se inspaimanta si mai mult cand realiza ca nu avea cui sa ii ceara ajutorul, ce sa spuna despre tot ce s-a intamplat, cand nici ea nu stia. Desi, o durea sa se gandeasca la asta, trebuia sa recunoasca ca nu avea ce sa faca sa isi ajute mama. Simti un fior de tristete, apoi prin minte ii trecu un singur lucru sau mai bine spus o intrebare ,,Ce se intamplase cu tatal ei?" . Ii era teama sa se gandeasca ca si el ar fi putut pati acelasi lucru ca si doamna Crossaly sau poate chiar mai rau.
Isi scoase telefonul din buzunar, formand rapid un numar, pe care il apela imediat. O voce groasa se auzi la capatul firului, acea voce apartinea tatalui ei, care din fericire era bine. Fata rasufla usurata, apoi incerca sa ii explice barbatului ce se intamplase, dar fu dezamagita sa afle ca mama ei murise acum doi ani. Dezamagita si confuza, incerca sa puna totul cap la cap. Cum era posibil sa fie moarta de doi ani, cand aseara vorbise cu ea, iar astazi femeia statea in fata ei, desi nu putea spune cu certitudine daca era intr-o stare de tranzititie sau chiar murise.
Dintr-o data podeau incepu sa se cutremure ceea ce facu sa isi piarda echilibrul si sa se impiedice. Se ridica chiar in momentul in care un ras isteric incepu sa se auda in intreaga incapere. Cu toate ca incerca sa isi dea seama de unde vine, nu reusi, era ca si cum se auzea de peste tot si niciunde. Atunci isi aminti de scena de aseara care paruse atat de reala, de rasul strident al necunoscutului, care parea ca isi facuse aparitia si aici. Era cuprinsa de indoieli si din ce in ce mai confuza. Dar rasul inspaimantator se opri, ceea ce o facu pe Rossaly sa se gandeasca ca poate era mai bine sa plece. Isi privi din nou mama, studiind-o cu atentie. Atunci observa ca acolo unde era deschisa cartea cu litere sangerii scria ceva. Se apropie incercand sa descifreze acea inscriptie care spunea doar atat ,, Stii cum poti omora un suflet? Devorandu-l" asta ce mai insemna?
Stia ca lucrurile nu erau in regula, stia ca totul se intamplase cu un motiv pe care ea trebuia cu orice pret sa il afle. ,,Nu imi place deloc asta", gandi suficient de puternic incat acea prezenta meschina sa o auda. Nu isi dorea sa ii ofere satisfactie, sa il faca sa creada ca i-ar putea fi teama de el, pentru ca nu era deloc asa. Ceea ce o facea pe ea sa tremure, provocandu-i fiori adanci, facandu-i stomacul sa se stranga era gandul ca si alte persoane atat de dragi ei ar fi putut avea aceeasi soarta sau poate chiar mai rea. Gandul acesta o ingrozea.
Isi privi inca odata mama, pentru ultima data apoi parasi acea incapere blestemata. Ajunse pe holul ingust si intunecat, unde intalni o imagine dezolanta. Trupurile tuturor angajatilor zaceau lipsite de viata, pe acel hol. Le cerceta rand pe rand, incercand sa descopere un indiciu oricat de mic care sa o ajute sa desluseasca felul in care ar fi putut murii cu toti. Nici un fel de arma, nici o rana absolut nimic, prin urmare nici un indiciu, doar mister. Ofta incet ducandu-si mainile spre frunte, vrand parca sa opreasca durerea de cap ce o acaparase dintr-o data. Era dezorientata. Cum si de ce murisera cu toti cei din casa avea sa ramana un lucru necunoscut. Nu ii facea placere sa priveasca toate astea, ochii ei ratacind incolo si incoace. In mod evident Roxaane considera ca venise momentul sa plece.
Cu greu reusi sa inainteze printre cadavre in timp ce simti cum un fior de gheata o strabate. Simti cum tremura pana la maduva si chiar mai adanc de atat. Era frica groaznica pe care o simtea din cauza neputintei si a nesigurantei, pentru ca nu stia ce avea sa se intample in continuare. Tot acest joc sinistru in care fusese aruncata fara voia ei incepea sa o sperie, dar asta nu insemna ca avea sa renunte. Nu stia cum sau in ce fel, dar trebuia sa gaseasca macar o cale de a distruge o parte din iluziile acelei umbre diabolice, care de aseara incepuse sa o insoteasca pretutindeni. Cateva clipe mai tarziu, dupa ce iesi din casa isi aminti brusc, pe chip intiparindu-i-se uimirea ca mai vazuse ceea ce mama ei scrisese acolo, intr-un pergament pe care profesorul Coner il descoperise de curand, dar pe care nici el nici altcineva nu il putuse deslusi. Dar aceea intrebare si acel raspuns pe care il ignorasera la inceput prea acum a fi cheia rezolvarii intregului mister. Porni masina indreptandu-se atelierul profesorului, pentru ca ii fusese asistenta avea acces la toate pergamentele. Ajunse relativ repede. Imediat dupa ce parca incepu sa caute disperata cheia, pe care o gasi in cele din urma. Locul era pustiu semn ca nimeni nu era acolo. Intra incet intr-o camera in care mentorul ei tinea toate pergamentele care nu erau inca descifrate. Merse langa un dulap, unde stia ca se afla ceea ce cauta, insa spre surprinderea ei nu era nimic acolo. Pentru o secunda ii trecu prin minte ca l-ar fi putut lua cineva, poate chiar profesorul.

- Ce vei face acum? Se auzi aceeasi voce mai devreme, doar ca de data asta ii puse doar o intrebare, care nu mai fu insotita de rasul plin de superioritate.
Roxaane incerca sa ignore acea intrebare, daca putea sa apara peste tot, probabil stia si ce va face. Oricum tanara era prea ocupata sa schiteze planuri. Apoi isi aminti ca profesorul ii spuse ceva ce parea a fi acum solutia salvatoare ,, Indiferent de popor, toate legendele se leaga intre ele, mai mult sau mai putin, iar daca toate astea erau adevarate trebuia sa existe undeva, in trecutul indepartat al unui popor, o legenda, un indiciu ceva". Dar citise si studiase fiecare legenda, nu mai intalnise asta nicaieri, cu exceptia singurei dovezi care disparuse.
Se simtea abandonata, prinsa intre ciocan si nicovala. Ar fi vrut sa renunte la tot si sa uite, dar nu putea era vorba de mama ei. Era trista. In final obosise sa mai caute. Singura solutie era sa plece in acea expeditie la care visase atat de mult, si in care isi dorea tot mai mult sa plece.
Avea de gand sa porneasca intr-o lupta inegala cu destinul. Era traumatizata de tot ce i se intamplase. Ramase ganditoare privind in jur.
Dintr-o data cineva tusii intr-un mod prefacut incercand parca sa ii atraga atentia fetei, care desi il privi ramase la fel de tacuta ca inainte. In urmatoarele secunde in minte ii reveni scena de la petrecere. Wilhelem Josseran Berard o privea zambind intr-un mod ciudat de parca ar fi stiut ca ea isi reamintea acea intamplare. Nu avea idee de ce el se afla aici, dar nici nu se obosi sa il intrebe.

- Iti voi finanta eu expeditia, desigur cu conditia sa te insotesc. Spuse pe un ton ferm stiind ca in acest fel ii va atrage atentia. Fata il privi neincrezatoare, apoi realiza ca nu ii vorbise niciodata despre visul ei.
- Mama ta mi-a spus aseara la petrecere. Continua barbatul vazand urma de nedumerire ce aparuse pe chipul ei. Atunci realiza ca daca femeia care ii daduse viata vorbise cu el insemna ca singurul care spune ca ea murise acum doi ani, ca singurul care nu isi mai amintea de ea era doar tatal ei.
- Sa presupunem ca accept, dar ce trebuie sa fac in schimb? Il intreba curioasa si suspicioasa pentru ca nu avea incredere intr-un barbat pe care abia il cunoscuse si care avea o reputatie de cuceritor pe care toata lumea o cunostea. De aceea tanara Roxaane era mai mult ca sigura ca va trebui sa existe ceva in schimb.
- Ti-am spus, iti vei primi banii, iar eu te voi insoti. Asta este schimbul. Raspunse barbatul cu un ton plin de nonsalanta. Desi, era pusa in dificultate, nu prea avea de ales.

- Accept, vom pleca peste o saptamana. Il anunta tanara dupa care cei doi parasira atelierul, fiecare vazandu-si de treburile lui.

Sall... se pare ca intr-un sfarsit am reusit sa ajung si aici ^.^''
Cred ca ar trebui sa incep asa ca nu mai trag de timp:]]... poi capitolul asta mi-a dat fiorii pe sira spinarii.... mare scos dintr-o carte cu tema horror... am avut tot timpu senzatia ca e cineva in spatele meu.. si ce e cel mai ironic e ca sunt singura acasa:]].... tot ce ma nedumereste pe mine e mama fetei pana la urma e sau nu e moarta???? Sper sa ma lamuresc in capitolele ce urmeaza... in rest pare c-am 'incalcita' treaba... nu stiu ce parere au altii, dar eu nu as avea incredere in cineva pe care abia l-am cunoscut.... anyway tu esti sefa:]]

App semnatura ta e fff tare.... mie una mi se potriveste totalmente:]]