Animezup - forum manga si anime

Hellou.. :3` Sunt noua pe Animezup si mam gandit sa postez si eu un fic cu sasusaku `
Lectura placuta..:bv:

Atentie:Nu este corectat!!!

Disclamer:Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto,( inafara de cele create de mine) creat de Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.

Cap. 1 Familie imperfecta.


Sunt o fata de 16 ani cu parul lung rozaliu mostenit de la acea fiinta numita "mama" si cu ochii verzi ca cele mai rare smaralde. Numele meu este Sakura Haruno si sunt din Tokyo, doar ca m-am mutat in Los Angeles cu fratele meu mai mare. Sunt asa fericita ca ne-am mutat din orasul acela, este groaznic.De ce? Pentru ca acolo am avut cele mai groaznice momente cu asa zisa familie pe care am avut-o.Sa va spun povestea mea..
Cand m-am nascut, nu stiam mai nimic doar sa plang.Pe atunci nu intelegeam ce era aceea o familie.Sa fiu sincera,nici acum nu stiu.Eu si fratele meu semanam foarte mult,doar ca el e baiat si eu sunt fata.El are parul brunet si ochii de un verde putin mai inchis decat al meu.In familie eram foarte apropiati, nu aveam prieteni,ne aveam doar pe noi.Dar in timp cecresteam certurile dintre parintii nostri erau tot mai dese.Ba eraq vorba de bani,ba mama era geloasa ca tata o inseala cu alta,ba era vorba ca nu isi gaseau de lucru.In mare toate certurile erau legate de bani.Nu eram suparata pe tata,chiar dacase certa cu mama si o mai lovea sau ca mergea si "toca" bani in masinile pentru jocurile de noroc sau pariuri.Nu simteam urafata de el sau de mama.DOar erau parintii mei,si ii iubeam la fel.
Intr-o zi cand am implinit 9 ani tata mi-a dat cel mai surprinzator cadou posibil.Ma parasit.S-a dus la amanta lui Angelacu tot cu bani care ii facuse.De atunci nu am mai auzit nimic de el.Mama lucra cat putea dar nu era deajuns sa ne hraneasca pe toti, asa ca fratele meu mai mergea in vecini si facea tot felul de munci cum ar fi taiatul ierbi sau maturatul aleei,
pentru bani.Asa a continuat pana intr-o zi cand mama si-a dat demisia de la lucru pentru ca "nu-i placea" si traiam doar din pensia bunicii.Vedeam fetitele care se jucau afara cu jucarii si eu vroiam dar cand ii spuneam mamei ea ii dadea o replica cam asa:"Nu am timp acum de tine.Mami e ocupata."Era aceeasi scuza in fiecare zi.In timp ce ea era ocupata cu
"alte treburi", noi stateam cu bunica.Cand bunica a murit si-a luat insfarsit liber de la "treburile" ei si a inmormantat-oin spate,deoarece nu aveam destui bani pentru o mormantare cum se cuvine.Eu si fratele meu nu mai rezistam asa.Eu plangeam infiecare zi,pana cand intr-o seara fratele meu ne-a facut bagazul amandurora, m-a luat de mana si am fugit de acasa, lasand-ope mama cu "treburile" ei.Am mers ce am mers,pana cand am ajuns la o casa imensa din piatra.Nu prea stiam ce era,ma uitam atent la ea,pana cand vad cu poarta se deschide.O doamna foarte draguta ne-a luat pe mine si pe fratele meu de mana si ne-a condus in acel palat din piatra.Dinafara parea ca o inchisoare dar cand am intrat erau multicopii.Sa fie o inchisoare pentrucopii?Ehh...Hai Sakura, nu exista asa ceva.Erau foarte multi copii:japonezi,chinezi,africani,americani,toate natiile.Doamna
aceea ne-a pus pe mine si pe fratele meu intr-o asa numita grupa D.Asta insemna ca eram la grupa de frati.Am mers printr-unhol lung pana am ajuns intr-o camera plina de copii cum eram si noi.Fata&baiat.Fiecare avea patul lui.Camera era mare,dar nu prea aveai ce sa vezi la ea.Pereti si tavanul erau din piatra iar la fereastra erau gratii.Off doamne,deparca ar fugi vreuncopil.Chiar era ca o inchisoare,dar si asa era mai bine decat cu mama "ocupata".La inceput incepeam sa plang din nimicuri apoi cu timpul m-am acomodat cu locul.Fratele meu era mult mai curajos decat mine.El deja vorbea cu copii.Dupa cateva luni de stat acolo mi-am dat si eu seama de la un domn care lucra acolo ca ingrijitor..cred, ca "inchisoarea" parea a fi un orfelinat.Super!Chiar foarte frumos! Am intrat in gura lupului.A doua zi de la descoperirea cuvantului "orfelinat" o femeie si un
barbat au venit in "casa noastra".Au spus ca vor sa adopte doi copii,o fetita si un baietel, din cauza ca ea nu petea face copii.Eu si fratele meu eram perfect.Cand acea doamna a intrat in incapere un fior mi-a fulgerat inima.Era o femeie inalta,cu ochii de un albastru marin si cu parul nu foarte lung blond si ondulat.Era imbracata intr-o rochie movulie pana la genunchi.Era foarte frumoasa.O fiinta asa superba si buna cum era ea sa nu poata avea copii.Cred ca era crunt.A intrat urmata de un barbat. Probabil era sotul ei.Era inalt si facut.Imbracat cu un constum crem.Avea parul saten cu ochii de un verde inchis patrunzator.Cand te uitai in ochii lui credeai ca te afli intr-o padure.Aratau foarte bine amandoi.Doamna aceea care am aflat ca o chema Emily,un nume adorabil pentru o femeie frumoasa, iar pe sotul ei Martin, se indreptau spre mine si fretele meu. Inima incepu sa imi bata cu 200 batai/sec.Nu mai puteam respira de emotii. Puteam sa jur ca nu ne vor alege pe noidin sutele..nu,miile de copiidin acel "palat al copiilor".
-Dragule,uite ce frumoasa e ste aceasta fetita.ii spune ea uitandu-se la mine.
-Da,si acesta trebuie sa fie fratele ei.Voi face un cavaler din el.
Va face?Va face?!Deci inseamna ca suntem ca si dusi de aici.
-A-si vrea sa-i adoptam.O sa fac o domnisoara din ea.Buna,micuto.Cum te cheama?ii zice aceasta zambindu-mi.
-Sakura..ii raspund eu foarte incet.
-Si pe tine curajosule?intreaba barbatul uitandu-se catre fratele meu.
-Naoki,domnule.zice acesta cu mai mult curaj decat mine.
Apoi cei doi au parasit camera impreuna cu doamna Mikoto.Peste 5 minute de suspans,doamna mikoto deschise usa facand un zgomot care ma facu sa tresar.
-Sakura,Naoki luati-va lucrurile si veniti cu mine.zice aceasta facandu-ne semn sa mergem cu ea.
Am iesit din incapere si ne-am vazut in masina cu Emily si Martin si dusi am fost.Am ajuns la o casa, mai bine zis vila cat trei case la un loc.Intram si am ramas socata.Inauntru era de 10..nu,de 100 de ori mai frumos decat pe dinafara.Era o sufragerie cu geamuri imense din sticla care te lasa sa privesti orasul din departare.Era o plasma in mijloc,iar pe o parte a incaperiierau doua fotoliiiar intre ele o canapea, otate din piele de culoare crem.Avea mobila in stil egiptean cu multe statuete egiptene.Peretii erau de un crem putin mai deschis decat canapeaua si fotoliile.iesind din camera de zi era un hol micut care te indruma spre bucatarie,spre baie sau spre scari.
-Nu vreti sa mergem sus sa facem o baie,copii?intreba Emily.
-Ba sigur ca da.raspunde fratele meu, repezit.
Am urcat sus pe scarile imblanite pana am ajuns intr-un hol lung.Emily a deschis usa baii si a inceput sa-mi dea jos hainele.Baia era de u albastru ca cerul care avea mici norisori.Ma bagat in cada si a dat druml la apa.
-Fratele meu de ce nu face baie cu mine?intreb eu mai sa plang.
-Pentru ca el e baietel, si tu esti fetita.Baietii nu au voie in baie cand fetitele fac baie.Intelegi?zie aceasta spalandu-mape cap.
Dau din cap aprobator si ma joc cu o ratusca. Pana acum eu tot cu fratele meu faceam baie. Mama ne punea pe amandoi intr-un lighean mare cu apa calda si ne lasa singuri..Dupa ce m-a clatit bine de spuma mi-a pus un halat si a deschis usa baii.Afara astepta fretele meu.Pe mine ma dus intr-o camera si mia zis sa astept acolo.M-am asezat pe pat si am inceput sa inspectez camera.Era de culoare roz pe jos era parchet acoperit de un covoras micut rozaliu cu picatele albe. In staga se afla Mobila si o
fereastra intre-deschisa pentru a aerisii camera.In dreapta era o ladita mare.Intr-un fel mi-era frica de ce s-ar putea "ascunde" acolo. Dar mi-am luat inima in piept si cand sa o deschid...


Sper ca v-a placut pana aici..Sorry daca e prea lung..mi-a dat imaginatia peste..:dizzy: Oricum v-am lasat in suspans..:haha: See ya` next time..
P.S:multe critici si comentarii :pls: :bye:

heloooo

Se pare ca a aparut un nou fic... Noi inceputuri la fiecare pas... Viata lui Sakura mi s-a parut dureroasa si plin ade suspine. Pentru un capitol necorectat mi s-a parut destul de corect, daca scoatem din discutie legarea incorecta a unor cuvinte si virgula ce lipsea la majoritatea propozitilor, in special la inceput. Dupa fiecare semn de punctuatie se da space dupa el, nu inainte. Cam atat am avut de spus. Mi-am facut o parere buna despre fic si vreau s-o mi-o pastrez asa.

:bye:

In primul rand vreau sa zic ca sunt noua la "chestiile" cu ficul si pana imi intra in mana :)) iar in al doilea rand multumesc muult pentru sfaturi:*.. O sa tin cont de ele B-)..si Sakura povesteste ce s-a intamplat in trecut.. si treptat ,treptat se apropie de prezent.
Uite ca am venit si cu next.. Hope you like it! Lectura placuta! :bv:

Cap. 2 Ghinion sau..Noroc?

Dar mi-am luat inima in piept si cand sa o deschid..o aud pe Emily dinafara usii mele.
-Uite cavalerule,aici v-a fi camera ta, iar cealalta usa din fata camerei tale,este a surorii tale.Iti las aici niste hainute sa te schimbi,iar eu ma duc la sora ta sa vad ce face.Esti mare te poti schimba si singur,? Sau vrei sa te ajut?
-Nu,multumesc.Cum ati spus si dumneavoastra sunt deja mare,ma descurc,multumesc.zice el uimindu-ma manierele lui.
Cand a invatat el sa aiba maniere? Poate la scoala..Nu stiu,daca nu am fost niciodata,habar n-am.El stie mai multe decat mine,de exemplu stie cum sa fie politicos.Eu ce stiu?Doar sa plang.Nu sau schimbat prea multe de cand eram mica.Poate am crescut fizic dar psihic tot un bebelus am ramas.
-In regula dar te rog nu-mi mai zi "dumneavoastra", spune-mi "tu" sau "emlily".Stiu ca o sa va fie mai greu sa-mi ziceti mama dar macar "Emily".
-Bine..mama.
Se aude un scartait al usii apoi niste suspine nu foarte tari incat sa le auda fratele meu ,dar destul cat sa le aud eu.Ma uit prin gaura cheii si o vad pe emily cum isi sterge perlele amare de pe fata lasand in urma lor o urma subtirica. Aceasta deschide usa camereii mele iar eu ma asez repejor pe pat.
-Buna frumoaso.Haide sa te imbrac sa nu racesti.zice ea cu un zambet larg pe fata.
Stiam ca era un zambet fals dar i-am raspuns zambetului.Apoi ma ridic sfioasa de pe pat si ii zic incapatanata.
-Nu trebuie sa ma ajuti.Pot si singura.
Cand sa-mi iau rochita pe mine raman cu o mana in sus iar cu cealalta blocata langa gat.Mai bine o lasam sa ma imbrace ea.Acum ce fac?
-Haha, vezi inca esti micuta.Haide sa te ajut.
Dupa ce m-a imbracat cu rochita de culoare galbena, m-a intrebat daca mi-e foame.I-am raspuns dand din cap in semn de "da" apoi ma luat in brate.Simteam cum inima ii batea.Aproape ma facu sa adorm. Era atat de
caldut si de bine. Parca stateam acoperita cu o patura in fata semineului.Dar nu cred ca era deajuns incat sa atinga caldura bratelor ei.Am intrat in camera fratelui meu si Emily la chemat si pe el la masa. Am coborat jos in bucutarie si ne-am asezat la masa.In timp ce Emlily scotea pestele din cuptor eu inspecatm bucataria.Avea un miros de floare de liliac,era mare si spatioasa,de culoare rosie ca sangele avea gresie alba pe jos iar mobila era de un verde precum iarba proaspat crescuta.
Emily ne-a pus pe masa peste proaspat scos de la cuptor si un fel de sos alb ca laptele.Doar ca nu cred ca e lapte.Am bagat un deget in el apoi l-am introdus in cavitatea bucala.Papilele mele gustative se pare ca nu se
intelegeau bine cu el asa ca ma facu sa imi strang ochii la atingerea sosului cu limba mea.Era iute.Foarte iute.
-Nu manca din ala.Ca nu e bun pentru tine.E sos de usturoi.Poftim bea putina apa.
Dupa ce am baut o cana intreaga de apa am mancat apoi ne-am dus sus la culcare.Emily a venit cu mine in camera s-a asezat in sezut pe patul moale apoi mi-a spus o poveste despre un catel orfan.Dupa ce am adormit
aceasta ma sarutat pe frunte,apoi s-a dus la fratele meu lasandu-ma pe mine in lumea mea.Cea a viselor. Era asa de bine.Ma simteam asa in siguranta si indragita.Totul mergea asa de perfect.Am invatat cum sa ma
comport si cum sa vorbesc ca o domnisoara.Am mers la scoala si am invatat foarte multe la scoala.Ne mergea foarte bine, pana intr-o zi, cand am venit de la scoala cu fratele meu am ramas socata.Casa era intr-un dans al flacarilor.In timp ce pompierii se luptau din rasputeri cu focul, eu l-am zarit pe Martin razamandu-se de un copac cu ambele maini pe fata,acoperindusi fata inundata de lacrimile cristalii.
-Unde e mama?Martin, raspunde.Unde e? zice fratele meu furios.
-Sakura, Naoki nu trebuia sa fiti aici.zice Martin printre suspine.
Se pare ca si fratele meu ii spunea lui Martin pe nume.Asa si eu.Nu-i puteam zice tata, pentru ca el nu ne dadea dragoste.Emily era tot timpul cu noi.Ne ingrijea si ne iubea la fel.O iubeam foarte mult.Ca pe o mama ...adevarata.
-Nu stiu.Am lasat-o singura pentru 1 ora si cand m-am intors casa era in flacari.Politia mi-a spus ca a fost
un accident.Un scurt-circuit cred.zice acesta lasandu-si capul in pamant.
-O vreau pe mama.Acum..O vreau langa mine.Adu-o inapoi.tip eu la el apoi o iau la fuga cat ma tin picioarele.
Simt cum genunchi ma lasa si cad in sezut.Perle cristaline se ravarsa din ochii mei ca smaraldele prelingandu-se pe obrajii mei delicati.Il aud pe fratele meu cum ma striga din spate. Ma ia in brate si imi zice:
-De ce ai fugit surioara?
Il strang de sacoul negru, acesta fiind uniforma scolii pentru baieti, apoi ii spun incep un "Imi pare rau nee-san" tinandu-mi respiratia pentru a putea spune ceva.Acesta ma strange in brate puternic, iar eu incep sa plang in hohote.
-E in regula surioara.Te rog linisteste-te.Uite iti promit ca orice s-ar intampla o sa fiu alaturi de tine.Nu te voi lasa niciodata. O sa te aparcu pretul vietii.Iti jur. In regula?
Eu dau din cap aprobator apoi acesta se ridica, eu ridicandu-ma odata cu el.Am pornit din nou la drum.Dupa cateva zile de mers am ajuns la un cartier saracacios.Era multe case mai sa cada pe tine vopsite in rosu spre
portocaliu.O batranica vazandu-ne ca stam pe strada i s-a facut mila de noi si ne-a luat la ea in casa cu doua conditi : 1.Ca fratele meu sa lucre sa mai aduca bani in casa si 2.Ca eu sa am grija de casa. Am fost de
acord amandoi. Dupa cateva luni fratele meu a implinit 16 si a fost angajat la un fast-food.Ne era destul de bine mai ales ca apartamentul unde locuia batranica era mare si dotat.Avea un dormitor,o camera pentru oaspeti,o baie,o bucatarie si o camera de zi.Dupa 1 an batranica a murit si ne-a lasat noua "marea avere": apartamentul.Acum era putin mai greu deoarece cum batranica a murit nu mai aveam pensia acesteia si trebuia si eu sa imi caut un loc de munca.Lucram ca ospatara la un restaurant,chiar daca aveam o scorpie de sefa care statea pe capul meu zi de zi nu ma plangeam, asa macar puteam si eu sa invat cum se castiga existenta. Intr-o zi, dupa ce m-am milogit de "scorpie", a fost de acord, dupa 1000 de "va rog frumos din toata inima.." sa imi dea si mie o zi libera. toata ziua am zis ca stau in pat. Zis si facut. Pe la ora 16 si ceva.. nici nu mai stiam cat era ceasul la ce ametita eram, bate cineva la usa. Imi era asa de lene sa ma ridic sa vad cine era, dar pana la urma am crezut ca e fratele meu, asa ca m-am ridicat. Imi taram picioarele dupa mine. Vad ca pe jos era un plic. Il ridic si il rup apoi scot scrisoarea si o citesc. "Buna ziua, vrem sa va anuntam ca Domnul Martin Haruno a decedat azi in data de 13.04.2011 iar averea familiei Haruno este mostenita de domnisoara Sakura Haruno si domnisorul Naoki Haruno, copii adoptivi ai aceste familii.Va rugam sa veniti sa va ridicati suma de bani la banca Mitsubishi KJP.Va multumim." Imi fac ochii mari ca cepele si il sun ca disperata pe fratele meu.
Bani?Bani?!Avem ..BANI?!
-Gata.*puf*Sunt aici.*puf*Ce era asa *puf*de important incat sa vin intr-un suflet?*puf*zice fratele meu incercand sa-si recapete respiratia.
Ii dau scrisoarea, sta si o citeste apoi se uita la mine.
-Asta-i buna, surioara. Pentru o clipa am crezut dar se vede ca tu ai scris-o ca sa-mi faci o farsa.zice el incepand sa rada cu lacrimi.
Eu ma uit la el cu cea mai serioasa fata posibila apoi el mai citeste odata scrisoarea.Oftez si i-o iau din mana.
-Naoki, Martin a murit.Ne-a lasat noua mostenirea pentru ca suntem singurii lui copii.N u e nici-o farsa, nu esti la "camera ascunsa".Acum intelegi?
Sta si se uita la mine doua secunde.Doamne cum de mai facut cu un tembel ca asta?Auzi la el farsa.Isi posteaza un zambet pana la urechi apoi ma ia in brate ridicandu-ma pana am dat cu capu` de tavan.
-Te iubesc surioara.Iti dai seama.O sa fim bogati si fericiti.Nu o sa mai suferim.Parca am castigat la loto.
-Inteleg ca esti fericit, dar ma poti lasa te rog jos pentru ca ma doare tot corpul cum ma ti aici spanzurata de bec.
Ma lasa usor jos eu bucurandu-ma de podea.
-Maine mergem sa vedem care e treaba, bine?Acum dute la culcare.
-Mda.. Bine.Noapte buna.ii zic eu indreptandu-ma catre camera mea.
Cum batranica a murit, eu am luat dormitorul iar fratele meu camera de zi.Ma imbrac cu o rochita verde ca frunzele abea inflorite, cu o palma deasupra genunchiului si putin larguta.Ies pe balcon si ma asez pe un scaun din paie incrucisate.Inchid ochii ascultand galagia surda a Tokyo-ului.Prin galagie surda ma refer la o galagia facuta de masini si de muzica din cluburi. Nu era o galagie care sa nu te poata lasa sa dormi, din potriva era una relaxanta.Adierea vantului de primavara imi invelea corpul descoperit intr-o patura putin racoroasa dar si relaxanta. Am adormit cu vantul jucandu-se cu pielea mea fina. Spre dimineata simt cum doua brate puternice ma ridica apoi ma pun pe pat.Eram mult prea somnoroasa ca sa-mi mai deschid ochii asa ca am adormit la loc. Cand insfarsit ma trezesc pe la vreo 10:17 p.m. ma ridic din pat si imi iau o pereche de pantaloni de blugi scurti si un tricou negru si ma duc la baie pentru a-mi face siesta. apoi merg in bucatarie si il ad pe fratele meu cu o ceasca de cafea in mana si cu o tigara in cealalta.
-De cand fumezi?il intreb luandu-i tigara din mana.
-Buna dimineata si tie surioara.zice el luandu-si "placerea" inapoi.
Ma asez la masa si ii iau ceasca cu cafea.Beau ca o nebuna care nu a mai baut cafea niciodata apoi o pun inapoi pe masa.Ma uit la ea si ma facea sa adorm.Culoarea acea ciocolatie care era ca un vartej.Daca erai prins in el nu mai puteai scapa.Asa ma simteam eu cand ma uitam la ea.
-Trebuiesa plecam, surioara.Incalta-te.zice fratele meu ridicandu-se de la masa.
Ma ridic si imi iau o bluza de trening si tenisi.Iesim din apartament si luam un taxi pana la banca. Coboram si intram intr-o cladire foarte mare. Cred ca daca nu eram cu fratele meu ma pierdeam la ce mare era inauntru.
Batem la usa si intram. Inima imi batea mai sa-mi distruga pieptul. Ne-am asezat pe doua scaune din fata unui birou cu un calculator. Fratele meu i-a dat scrisoarea domnisoarei aceleia, aceasta o citi si spuse:
-Da...dupa cum scrie aici se pare ca voi a-ti mostenit averea familiei Haruno.zice indreptandu-si privirea catre calculator. Suma este in valoare de 1.000.000 plus doua vile in Los Angeles.
Cati bani?! 1.000.000?!! Plus doua vile in Los Angeles??!! Cred ca ti s-a stricat computerul, draguto.
-Cum?!zicem eu si fratele meu uitandu-ne unul la altu` cu gurile pana in pamant.
-Cred ca e o greseala.zic eu uimita.
-Nu,nu..voi sunteti Sakura Haruno si Naoki Haruno, copii adoptivi ai lui Emily Lo Haruno si Martin Haruno, nu?
-Da, dar...zice fratele meu intrerupt de domnisoara.
-Atunci nu e nici-o greseala.Mostenirea va apartine.zice domnisoara cu un zambet larg pe fata.
Eu am iesit putin din cladire, lasandu-l pe fratele meu sa completeze blocuri de fise si foi. Sunt asa de multi bani. Ma mir ca suntem asa de norocosi asa dintr-o data.Poate cineva chiar ne iubeste acolo sus. Imi indrept privirea spre cerul albastru fara niciun nor.Vad cum pasarile pleaca si vin instoluri mari. Sunt asa de sus incat par ca niste roiuri de albine de mici. Raman cu capul in nori, pana cand fratele meu ma trezeste la realitate spunandu-mi:
-S-a rezolvat.Maine plecam in Los Angeles.Deci surioara haide acasa sa ne facem bagajele.zice acesta luandu-ma de mana.
Cand am ajuns acasa primul lucru care l-a facut fratele meu a fost sa mearga in camera lui sa isi faca bagajele.
-Sper ca nu pleci cu bani si pe mine ma lasi aici.zic eu ironica.
-Ce tot vorbesti surioara? Cum sa te las aici? Si oricum ce mai astepti, invitatie speciala? Dute fa-ti bagajele! Maine plecam in L.A.
Ma uit la el uimita apoi tip "Iaaaaaaaaai" de bucurie.
-Esti cel mai tare fratioaree. Dar stai ai cumparat macar bilete? il intreb punandu-mi mainile in solduri.
-Aaaa...Am uitat..zice el lasandu-si capul in pamant.
-Cee??! Tu vrei sa mergem in L.A. si nici macar nu ai luat bilete??il intreb nervoasa.
-Nu te enerva surioara.Mergem sa ne cumparam bilete si sa ne facem pasapoartele imediat ce termin, bine?
-Da! zic eu entuziasmata, apoi ma duc in bucatarie.
Observ ca si-a lasat "comoara" pe masa. Ma duc langa masa si iau o tigara din pachet. Ma uit in spate ca fratele meu sa nu ma vada apoi o aprind si inspir. Simt cum raman fara aer si incep sa tusesc. O lacrima cristalina se prelinge pe obrazul meu delicat, dar nu apuca sa se prelinga pana jos ca eu si o sterg, apasandu-mi obrazul lasand o urma rosie. Simt cum fumul pune stapanire pe corpul meu sau poate era nicotina care facea asta.Oricum cand mi-am recapatat respiratia normala am simtit cum fartele meu imi ia tigara din mana si o stinge.
-Nu fuma porcariile alea. Nu sunt bune deloc si mai sunt si nesanatoase.Crede-ma!
-Am oservat ca nu sunt bune dar tu de ce le fumezi daca nu sunt bune?il intreb incruntandu-ma la el.
-De stres.zice el incepand sa rada.
-Mda..ma rog.zic eu cu o fata ironica.
-Dute fa-ti bagajele!
-De ce sa-l fac acum? Nici nu avem bilete si tie iti trebuie sa imi fac bagajul.Vaii..
-Bine. Atunci hai sa mergem sa cumparam biletele.zice el luandusi tenisi in picioare.
-Mie imi convine.zic eu iesind din apartament.
Am mers la agentie si ne-am luat doua bilete dus catre Los Angeles.Maine la 17:00 trebuie sa fim in avion, apoi am mers sa ne facem pasapoartele. Cand am iesit de la politie am mers intr-un super-market si ne-am luat
una alta pentru cina. Dupa ce am iesit am mers acasa si am pregatit cina.
-In seara asta avem hamburgeri.zic eu punandu-mi sortul.
-Ieeiii.zice fratele meu entuziasmat.
Dupa ce i-am facut, am mancat apoi am strans masa.
-Multumesc pentru cina, surioara.zice fratele meu sarutandu-ma pe frunte.
S-a dus in camera lui , iar eu in baie. Mi-am facut un dus lasand picurii fierbinti incalzindu-mi pielea rece.Am ramas in dus pentru a-mi limpezii mintea apoi am iesit. Aburii care erau in cabina de dus au napustit incaperea. La contactul dintre talpa mea fierbunte cu gresia rece un fulger mi-a strapuns inima.Am fugit repede in camera mea si mi-am luat o pereche de pantaloni scurti si un maieu, ambele rosii. M-am pus in pat dar nu mai aveam stare. M-am ridicat si ma plimbam prin camera, pana ce POC! M-am impiedicat de ceva. Nu vedeam foarte bine ce era deoarece era foarte intuneric. Cand sa ma ridic am ramas parca paralizata. Nu mai puteam sa ma ridic. Am ramas acolo intinsa, cu parul ud pe jos, udand o parte mare din covor. Ochii mi se inchideau incetul cu incetul pana am adormit. Dimineata cand m-am trezit, m-am gasit pe jos. La picioare aveam o geanta. Se pare ca de geanta aceea m-am impiedicat eu aseara. Off!! Ma ridic injurand geanta de toti sfintii apoi ma duc la dulap. Imi iau niste pantaloni de trening trei-sfert roz si un tricou alb si ies sa ma duc la baie.Imi fac siesta si ma duc in bucatarie. Oare unde e fratele meu? Ma uit prin bucatarie ,apoi in baie, in camera la el si in living.Un sentiment de frica mi-a controlat corpul. Nu era nicaieri. Raman in camera lui, si cad in sezut. Apoi perle cristaline imi inundeaza fata lasandu-mi pete micute pe pantalonii roz. Nu se poate sa nu fie. Nu-mi spune ca a plecat fara mine. Mi-a promis ca nu ma lasa niciodata. Imi ridic privirea din pamant si observ ca valiza lui era inca acolo. Un strop de speranta ii da culoare fetei mele pline de lacrimi. Imi sterg perlele de pe fata si aud vorbele fratelui meu.
~Flashback~
-Dute fa-ti bagajele!
~End of flashback~
Ma ridic si ma duc in camera mea, imi pun hainele si toate lucrurile mele intr-o valiza alba apoi aud cum usa din bucatarie se deschide.Fug repede in bucatarie si il vad pe fratele meu cu doua inghetati si cu o plasa plina de dulciuri. Fug la el si il iau in brate.
-Ce e surioara ai crezut ca am plecat? zice el incepand sa chicoteasca.
-Taci! Si ce e cu plasa asta plina de bunatati? zic eu indreptandu-mi privirea spre punga de pe masa.
-Pai..ne trebuie provizii pe drum, nu?
-Da, dar nu suntem sparti sa mancam atat.zic eu ironica.
Imi da o inghetata, iar eu o mananc dintr-o muscatura. Ma duc sa-mi aduc valiza in bucatarie.
-Mi-o aduci si mie te rog?striga fartele meu din bucatarie.
-Sigur, stai putin.
Cand sa o ridic ma trase in jos la ce grea era.
-Da ce ti-ai pus aici, elefanti? zic eu tragand dupa mine valiza din piele neagra.
-Pai cutii de gel,cateva haine,cativa adiasi si cutii de gel.zice el stand putin sa se gandeasca.
-Ai mai zis odata cutii de gel.
-Stiu. Pai sunt multe.Adica muuulte cutii de gel.
-Pai fratioare tu sigur de gelezi ca nimeni altcineva.
-Sti surioara? nu cred ca exista cuvantul asta. zice el incepand sa rada.
-Ma rog.. si ii scot limba.
-Intru in camera mea si ma duc pe balcon.Ma uit la masinile si la oamenii care se duc si vin. Doamne cand ma gandesc ca acum eram cu batranica si aveam grija de ea si de casa si acum mergem in Los Angeles, intr-o vila. Mai am de asteptat inca doua ore si sunt ca si dusa din orasul asta. Era deabea ora 15 si noi plecam deabea la 17.M-am asezat pe scaunul din paie si am atipit putin lasand din nou vantul racoros sa imi mangaie pielea. Cand dormeam mai bine simt o mana rece pe umarul meu. Tresar putin apoi il vad pe fratele meu care imi zice ca trebuie sa plecam. Ma ridic imi iau valiza si bluza de trning si iesim din casa incuind usa dupa noi. Am luat un taxi pana la aeroport. Era 16:42, pana am mai asteptat 10 minute se facu deja 16:52. Ne ridicam si trecem printr-un tunel lung pana ajungem in avion. La intrarea in avion erau stewardese care ne spuneau "Konochiwa".
Ne-am gasit locurile si am asteptat. Stewardesele ne spuneau cum sa folosim iesirea si alte chestii in caz de urgenta. Dupa ce a terminat ne-a spus sa ne punem centurile. Zis si facut. Aveam de parcurs vreo trei ore jumate pana in Los Angeles. Eu m-am asezat langa geam iar fratele meu statea langa mine. Cand am inceput sa ne miscam inima imi batea foarte tare. Cand am inceput sa decolam tensiunea mi-a crescut si inima imi era in gat. Mi-am inchis ochii si i-am tinut strans. Cand i-am deschis deja eram in aer. Norii erau asa de frumosi si de pufosi. Precum albusul oului facut spuma. Imi venea sa sar din avion sa mananc norii. Apropo de mancat.
-Fratioare, mie foame.ii zic eu lui Naoki mataindu-ma.
-Vrei o rama?zice el cu un vierme in gura.
-Da` ce ma crezi? Pasare?
-Jeleu.zice el incepand sa rada.
-Nuuu.Vreau cicolata.
Dupa ce am mancat-o,mi-am pus capul pe umarul fratelui meu si am visat ca zbor printre nori. Am tresarit cand stewardesa ne-a spus tuturor ca...


Asta chiar cred ca e cam lung..:-/ Multe comentarii si critici :pls: .. nextu` cand am timp :"> :)).. Acum fac si un vid` cu Naruto sa`l postez pe Youtube deci nu stiu cum sa imi fac timp. :bye:
[/i][/b]

mersi ca mai anuntat :D
Pai, critici o sa ai, dar nu numai critici.
Descrierea....pai stai cam prost la acest capitol, nu ai progresat fata de capitolul 1. Si sentimentele puteau fi descrise mult mai bine...
Actiunea este grabita. Ai zis de incendiu, ca au plecat de acasa, ca ia gasit o batranica si ca a si murit Martin :P Cam multe....mai bine descriai doar incendiul si atat.
Puteai pune la inceput ceva de genu : "Inca imi animtesc ziua cad tot ce avem mai bun si pretuiam cu adevarat a fost luat. ERa ca aerul meu, ca o mama adevarata, dar nu era. FlashBack MErg cu fratele meu de mana de la scoala si fad mult fum si agitatie in directia casei mele. Alerg de mama cu el, vreau sa vad ce sa intamplat. Ajung si flacarile devoreaza casa, impreuna cu lucrurile din ea. Ce sa intamplat? NU, nu e posibil!" etc intelegi tu ...

Nu te supara, dar ai inceput bine cu dialogul si ai sfarsit prost. La sfarsit e plictisitor, banal. Mai bine nu il puneai si il descriai.
Pai, succes cu next-ul :bye:
Sa ma anunti :-h

Hellow`..Sooo am intarziat foooooooarteee mult cu ficul .. Sumimasen!! Insa, am o scuza cat de cat buna: "M-am documentat. :smart: Am citit si alte ficuri pentru a vedea unde am gresit. si...mda.. acum sper sa fie mai multa descriere sentimentala." Soo..Arigato` pentru sfaturi si puteti sa`mi spuneti critici. Serios! Nu ma supar, eu le iau ca pe niste sfaturi. Multumesc inca odata.:bye:
Next~

Cap. 3 Un nou inceput.O noua viata.

Am tresarit cand stewardesa ne-a spus tuturor sa...ne asezam la locurile noastre si sa ne legam centurile deoarece imediat avea sa aterizam. Mi-am frecat ochii pentru a vedea mai limpede dupa care mi-am pus centura. Fratele meu a atipit si el putin. nu prea a-si vrea sa-l trezesc dar trebuie. Il sarut dulce pe obraz pentru a-l trezi, iar acesta imi zambi larg. O batranica, foarte draguta, ne-a spus ca ne sta foarte bine impreuna. Am incercat sa ma explic spunandu-i ca el este fratele meu si ca nu suntem un cuplu, dar aceasta mi-a tras din ochi si s-a indreptat catre locul cautat. Stateam linistita si asteptam sa aterizam cand simt cum cineva imi loveste scaunul. Ma intorc sa-i zic doua de noroc dar era doar o fetita de vreo 5,6 anisori cu doua codite blonde. Tot nu se oprea din a-mi lovi scaunul, copila asta deja ma enerveaza.Vai, de nu era cu mama ei cate ii ziceam. Off! Copila asta.. Evilgirl..Am lasat-o in pace gandindu-ma la altceva. Nu are rost sa-mi consum eu nervi cu o fetita de 6 ani. Cand insfarsit aveam sa aterizam, am simtit cum tensiunea imi crestea, exact ca atunci cand am decolat. Mi-am introdus unghile in materialul scaunului avionului pentru a nu ma ridica in aer si mi-am inchis ochii tinandu-i strans. Dupa ce am aterizat m-am ridicat pentru a pleca din avion, insa nu prea am avut noroc. Am ramas blocata in multime. Ma taram si inghesuiam printre oameni pana am ajuns, insfarsit, la iesire. Acolo erau doua stewardese care ne adresa cate un "Sayonara" la fiecare. I-am raspuns cu acelasi cuvant apoi am coborat scarile pana am ajuns la sol, bucurandu-ma de el. Asteptam sa vina si fratele meu, pentru ca l-am cam lasat in urma. Imi indrept privirea catre iesire, vad cum din avion ies multi oameni plus fetita care a stat in spatele meu ... Evilgirl. Cand am prins ocazia ca mama ei se uita in alta parte m-am strambat la ea si ea la mine. Parca aveam 5 ani. Doamne Sakura.. Imi tintesc din nou privirea catre avion insa nu mai iesea nimeni. O frica nemarginita imi inunda mintea facandu-ma sa ma gandesc la ce era mai rau, cum ar fi, sa fi ramas singura in aeroport fara nimeni si fara bani. Inima incepu sa-mi bata foarte tare si sentimentul de frica ma facea sa tremur din toate incheieturile. Simt cum cineva ma ia de mana si ma trage intr-un autobuz care se indrepta catre aeroport. Era doar fratele meu, ce bine ca l-am gasit, mai bine zis el pe mine. Dupa ce ne-am luat bagazele am iesit din aeroport, eu inca uitandu-ma dupa oameni care isi intalneau rudele sau prieteni. Erau asa de fericiti, unii chiar plangeau de fericire ca se reintalnesc. Intr-un fel eram oarecum geloasa pe ei ca au o familie sau prieteni care ii asteapta si noi...pe nimeni. Fratele meu ma lua de mana si ma baga intr-un taxi. Inca ma tinea de mana, strans, foarte strans. Era o caldura.. daca pot sa o numesc caldura frateasca? Oarecum e un sentiment de liniste si siguranta. Simteam ca nu am nevoie de o familie numeroasa atata timp cat il aveam pe el. imi indrept privirea pe geamul aburit de la caldura dinauntru si observ ce frumoasa poate fi viata de noapte in Los Angeles. Erau mii si mii de luminite,cladiri,oameni si masini. pot sa recunosc ca era o mare agitatie in orasul asta dar era foarte frumos. In timp ce gandul meu era in alta parte, masina se opri.
-Aceasta este vila despre care vorbeati nu?zice taximetristul uimit de cladire.
-Da. Va multumim. La revedere si o seara placuta.ii zice fratele meu luandu-ne bagajele din porbagajul taxiului.
Nu ma mir de ce taximetristul a ramas socat cand ne-a vazut vila, adica era de trei ori mai mare decat o casa. Avea o curte spatioasa si plina de flori. Era ca o casa de vis. M-am grabit sa intru cu fratele meu in urma mea. Cand am intrat in curte, "luminile ceresti" si-au facut aparitia. Acum vila se vedea mai bine. Am putut observa ca avea o culoare alba ca neaua de pe Muntele McKinley. Am intrat in locuinta cu gura de doi metri. Pe dinauntru era mult mai frumos decat pe dinafara. Vila care acum avea sa fie a noastra era foarte spatioasa si dotata. M-am grabit sa-mi vad camera dar cand am intrat mare mi-a fost mirarea cand mi-am vazut camera roz. Roz?! Nu mai am 7 ani. Alta culoare mai buna nu ai gasit Emily? Ma rog..ma bucur macar ca am balcon, si inca cum, unul imens. Aveam un pat dublu cu asternuturi albe sui pufoase ca spuma laptelui si mobila din lemn de cires. Eram atat de fericita ca insfarsit o sa am o locuinta, unde sa fim doar eu si fratele meu. Din living se simtea un parfum de trandafiri abea culesi care iti inunda narile cu mireasma lor. Am iesit putin pe balcon uitandu-ma la stele. Era foarte senin cerul si erau mii si mii de stele stralucitoare, plus luna cea mare. Nu era luna plina dar si asa era o luna frumoasa. Vantul de primavara imi mangaia pielea fina si descoperita. Simt cum pielea mi se face precum a gainii. Imi era frig. Totusi e primavara dar vanturile de seara tot sunt reci.
-Uaaaaaaaaaaaaau!!striga fratemio ca un disperat inviind si morti.
-Ce-i fratioare? Ce ai patit?il intreb eu fugind la el intr-un suflet.
-Camera aste e super-mega-hecto tare!!zice el entuziasmat.
-Numai asta. Ma rog..
Ies din camera acestuia indreptandu-ma catre baie. Intru in incaperea albastruie ca cerul senin si ma dezbrac, dupa care intru in cabina de dus. Las picurii infiebantati sa-mi incalzeasca corpul rece si sa-mi limpezeasca toate gandurile. Dupa 20 de minute de recreere imi pun un prosop in jurul corpului si ma indrept spre camera mea. Intru si imi pun valiza cu haine pe pat. Mie prea lene sa mai caut haine. Imi arunc valiza in dulap. Ma asez pe patul moale sub patura calda si adorm pe loc, lasandu-mi parul ud sa udaasternuturile. Dimineata veni si cu ea o noua zi insorita. Ma trezesc intinzandu-ma si frecandu-mi ochii pentru a vedea mai bine. Observ ca sunt inca in prosop asa ca imi iau valiza din dulap si o pun pe pat pentru a-mi scoate niste haine din ea. Imi iau lenjeria intima apoi O pereche de pantaloni scurti verzi si un maieu alb, dupa care merg la baie pentru a-mi face siesta. Mi-am prins parul intr-o coada de cal lasandu-mi firele gingase sa se joace pe fundul meu putin bombat. Cobor scarile pana ajung in bucatarie, vreau sa-mi iau ceva de mancare dar cand am deschis frigiderul mirarea mi-a fost mare, cand am vazut frigiderul gol. Sufla vantul si in frigider si in stomacul meu, care mai avea putin si se manca singur. M-am gandit sa ma duc sa cumpar ceva de mancare, dar nu stiu nimic despre zona asta. Ma duc pana in camera la fratele meu batand usor, intru si vad ca doarme dus. Eee.. asta e ma duc singura la un magazin ceva. Ies afara in curte si ma urc pe gard pentru a vedea ceva la o raza de 4m, norocul e de partea mea pentru ca am zarit un magazin mixt. Ieeeii!! Mancare!! Ma dau jos de pe gard si deschid poarta. O iau la fuga pana la magazin. Iau doua ramen si vin inapoi acasa. Fratele meu somnoros se pare ca acum s-a trezit, mi-am dat seama ca era sa cada pe scari, deci se vede cat de adormit ii.
-Buna dimineata, onee-chan. Ramen!!zice acesta cand ma vazu`.
-Mda.. Buna dimineata la amiaz. Vrei ramen nu?ii zic eu punand apa in boiler.
-Da,da,da,da!!
Dupa ce mancam ma adresez foarte serios lui Naoki:
-Fratioare, nu ma intereseaza cum faci, dar trebuie sa mergem in oras. Nu avem nimic de mancare. Si la pranz si cina ce mancam? ii zic eu nervoasa
-Bine surioara, o sa mergem imediat.
-Si cu ce ajungem?
-Cu masina.Duh! zice si isi indreapta degetul aratator catre fereastra.
Asa si era afara era un Lamborghini negru. Fug repede afara pentru a admira felina. Era o felina in splendoarea ei. Era superba.
-Bine, hai intra. Sa mergem.zice fratele meu intrand in masina.
Cand a bagat cheile in contact pisicuta asta torcea de ma facea sa adorm.Am intrat in vehicul si am mers pana la un super-market. Cand sa ma dau jos baietii se uitau la mine ca la extraterestri, iar fetele la fratele meu la fel.Parca noi eram ceva Brad Pitt si Angelina Joulie.Nu ma mir, numai noi aveam asa o masina plus ca amandoi aratam bine fizic. Intram inauntru si cumparam toate cele pentru o cina italieneasca. Apoi o luam din nou spre casa. Cand ajungem pregatesc cina pentru ca deja era ora sase jumate. Pana ne-am tot invartit pe acolo. Si sa fiu sincera mi-am mai luat si eu niste chestioare . In timp ce mancam fratele meu a inceput discutia "scoala".
-Deci surioara, trebuie sa mergi la scoala. Inca nu ai terminat. Mai ai 2 ani.
-Da, sunt constienta de asta si binenteles ca voi merge in continuare la scoala.ii zic eu incepand sa strang masa.
-Pai maine sun la o scoala din apropiere. Bine?
-Cum vrei. Ma duc sus. Ne vedem maine. Noapte buna.ii zic eu si il sarut dulce pe obraz.
Ajungand sus ma trantesc in patul moale si pufos. Sper ca anii astia sa fie mai buni la scoala. Nu zic ca eu nu eram buna la scoala, ca era destul de buna, nu foarte, dar copii erau foarte rautaciosi cu mine. Singurul prieten adevarat care l-am avut a fost Sasori. Cand ma gandesc la el imi vine sa plang. Simt cum inima mea a fost rupta in doua. Ultima zi cand l-am vazut a fost atunci cand a fost incendiul la noi acasa. De atunci nu mai stiu nici cum arata, nici cum se simte, nimic. L-am lasat balta. Gandundu-ma la el perlele cristaline isi facura aparitia pe fata mea albicioasa. Mi-e foarte dor de el. Sasori de ai sti. Imi sterg lacrimile si ma bag in pat. Adorm gandindu-ma ce voi face la scoala. A doua zi ma trezesc din cauza unei urgente la baie. Daca tot sunt la baie sa imi fac si siesta. Ma intorc inapoi in camera si imi iau o rochita galbena pe corp si cobor scarile pana in sufragerie.
Fratele meu se infructa dintr-un mar.
-Deci ai vorbit cu cineva de la scoala?il intreb fara sa mai stau pe ganduri.
-Buna dimineata si tie surioara si da. Trebuie sa mergem azi pe la vreo 13:20 p.m. sa te inscrii.
Timpul trecea asa de greu credeam ca nu se va mai face niciodata ora 13:20. Insfarsit a venit si ora mult dorita si am luat-o spre scoala. Intrand in incinta scolii, ne-am indreptat catre secretariat. Am batut frumos la usa dupa care am intrat.
-O cautam pe doamna directoare. ii zice fratele meu secretarei.
-A-ti venit la fix. Era pe punct de plecare. Urmati-ma!zice secretara ridicandu-se de la birou.
Am ajuns in dreptul unei usi, femeia a batut usor in usa si de pe partea cealalta am auzit un "Intra".
-Doamna Tsunade va cauta o domnisoara si un domnisor.
-Spune-le sa intre, Shizune .zice directoarea.
Secretara iesi din incapere facandu-ne semn sa intram. Am intrat si inima incepu sa-mi bata foarte tare. Era ca atunci cand te duci la doctor si ai emotii. Insa eu aveam emotii foarte mari. Cand am intrat Am vazut o doamna trecuta de prima varsa blonda cu ochii caprui. Era frumoasa dar oare era si buna sau era mai aspra?
-Deci vrei sa te inscri la scoala noastra draguto? imi zice aceasta pe un ton dulce.
Tot ce am putut sa spun a fost un "da" rusinos.
-Bine. Tot ce trebuie sa faci e sa scri niste date despre tine pe fisele astea. In regula, scumpo?imi zice directoarea apoi imi zambeste larg.
Dupa ce le-am completat mi-a dat o legitimatie si mi-a spus ca uniforma va ajunge duminica, adica maine. Deja luni pot sa ma duc la scoala. O sa fie asa de bine. Ma simt deja mai eliberata..Mai fericita. Ma simt bine. Azi e o zi fericita pentru mine.
-Ohh.. era sa uit. Luni cand vi la scoala sa vi la mine in birou rima data. Va veni o fata care iti va fi colega sa te conduca la clasa.
Am dat din cap aprobator apoi mi-am luat ramas bun si am parasit incaperea. Iesind din scoala, ne bagam in masina si o luam frumos spre casa. Odata ajunsi pregatesc cina.
-Sper ca aici iti va fi mult mai bine, surioara.
-Mda.. si eu sper.Nu prea imi e foame. Poti sa aduni tu masa, te rog?ii zic fratelui meu ridicandu-ma de la masa.
-Sigur.Du-te linistita, odihneste-te.
Abea astept ziua de luni. Nu mai am rabdare. Adorm cu acest gand. A doua zi a mers ca unsa. Mi-am primit uniforma si mi-e la fix. Ziua de luni parca nu mai vine. O astept cu sufletul la gura. Am emotii mari. Sa fiu sincera imi e putin frica de prima zi. Dar si asa sunt foarte entuziasmata.



Sper ca va placut! Next cand se poate.. Comuri si critici
:pls:

buna :]
Ma bucur ca ai pus next-ul. Si nu am vesti bune, ca nu te-ai descurcat deloc aproape. Dialogul e mult si da sa fie sec. Actiunea e fugarita cu foarfeca. La avion nu iti iei bagajul si pleci, intri intr-un autobuz care te duce in aeroport de pe pista, dupa iti iei bagajul de pe niste bande rulante si dupa alte chestii plictisitoare... Acu e in avion, acu doarme, acu mananca.
Descrierea e absenta, sentimentele nu le-am simtit.
Sa ma anunti de next :bye:
app, sper ca nu t.ea suparat comm-ul meu.

Buna populatie ! I`a uite ca am venit si cu next.. Dupa atat timp.. . Imi pareeeeee foooooooarte rauu!! Ca am intarziat asa de muuult! Sper sa va placa [virgula] continuarea. Astept comuri multe/putine/chiar deloc dar macar sa citeasca cineva ficu` meu :-w.. Arigato! :x Bye bye! Lectura placuta .


Cap.4 Zile de liceu (partea I). Noi prieteni.

Dimineata se ivi foarte repede aducand odata cu ea mult iubitul soare. Razele aurii imi mangaiau ploapele obligandu-ma sa ma trezesc. Ma intind de doua ori si ma ridic din pat somnoroasa tarandu-mi picioarele dupa mine pana la baie. Ma pregatesc pentru ziua cea mare si cobor jos. Acolo binenteles ca nu era nimeni. Fratele meu doarme pan` la trei dupa-masa. Oftez si ies din casa indreptandu-ma catre scoala. In drumul meu m-am intalnit cu alti copii, adolescenti si profesori care mergeau spre aceeasi destinatie cu a mea. Ajungand in fata scolii, ochii mi se ivira pe un batranel conducandu-si nepotelul la scoala. Baietelul nu avea mai mult de 8 ani. Uitandu-ma la ei mi-am amintit de mama si lacrimile isi facura aparitia pe fata mea. Insa mi le-am sters repejor si am intrat in scoala. Ajungand in fata usii biroului directoarei Tsunade, bat usor apoi intru. Biroul vopsit intr-o culoare de un portocaliu deschis imi facu mintea sa adoarma instant, insa trebuia sa ma tin treaza. Ii spun un "Buna dimineata!" politicos si ma asez jos pe scaunul confortabil din fata biroului. Dupa 5 minute, cineva batu la usa si intra o fata bruneta foarte draguta. Directoarea ii spusese sa ma conduca in clasa. Ma ridic de pe scaun si o urmez pe bruneta pana la destinatie. In fata usii clasei inima incepu sa-mi bata foarte tare, iar palmele imi transpirau. Aveam multi fluturasi in stomac. Vroiam doar sa se termine odata momentul asta si sa ma integrez repede. Bruneta deschise usa si intra eu intrand dupa ea cu pasi mici. Fata se aseaza la locul ei lasandu-ma pe mine in fata clasei. Profesorul ma intreba cum ma cheama,de unde sunt, cati ani am...binenteles ca i-am raspuns politicos si m-am asezat undeva langa geam, unde mi-a spus domnul profesor. Colegul meu de banca era un baiat blond ca firele de grau si cu ochii albastri ca cel mai senin cer. Avea un zambet larg care imi mai lua din emotiile pe care le aveam. In pauza bruneta de mai devreme veni langa mine si imi facu cunostinta cu toti din clasa. Cum ar fi Ino-o fata blonda, cu ochii albastru deschis si foarte,foarte draguta, Hinata-brunetica de adineauri, cum am mai zis avea parul lung si brunet, ochii lila si foarte timida, Temari-o blondina cu patru codite, cu ochii verzi si cu un style de rockerita, Tenten- o satena cu ochii caprui si cu o atitudine foarte tupeista, acum dintre baieti Naruto- colegul meu de banca, blondinul cu ochii aceea ca marea ma faceau sa ma simt in al-noualea cer, Neji- un saten cu ochii lila,cred ca era fratele Hinatei ca semanau foarte bine, Shikamaru- un brunet foartee lenes si plictisit, dar se vedea de la o posta ca era indragostit pana peste urechi de Temari si nu in ultimul rand Sasuke- un brunet cu ochii de un negru ca pana corbului, era foarte tacut si nu vorbea nimic cu nimeni, ce era ciudat era ca Naruto era cel mai bun prieten al sau. Dupa ce am facut cunostinta cu toti le-am spus ca m-asi bucura foarte tare sa fiu prietena cu toti. Dupa a doua ora, in pauza de pranz, am intrat la cantina luandu-mi o doza de Cola si uitandu-ma dupa un loc liber. Ino imi facu cu mana si ma striga sa stau cu ei la masa. Ma indrept spre ea,Hinata,Naruto,Sasuke si inca un baiat. Ma asez la masa intrebandu-l pe baiat cine era. Acesta se scuza politicos si imi spuse ca el era Sai, fratele lui Sasuke si prietenul lui Ino. M-am prezentat si eu, zambindu-i larg. Mai vorbim chesti despre noi cand deodata cineva ma impinge, de am cazut jos de pe banca de lemn. Cine naiba e?! Cand imi deschid ochii vad numai rosu. Ori m-am lovit la cap ori am murit si am ajuns in iad. Imi frec ochii de doua ori si observ o roscata stand in fata mea. Ce puii mei?! Cine-i tipa asta? Si cine se crede? Era o roscata, cu lentile rosii ca focurile infernului. Statea in fata mea si chicotea cu un ras malefic.
-Scuza-ma papusa, dar te-ai asezat pe locul meu. zice aceasta.
-Ce tot vorbesti? Si sa nu-mi mai zici asa niciodata, altfel o sa-ti arat ce poate papusa asta.ii zic eu nervoasa.
-Ai grija ce vorbesti. Nu te pune cu cea mai frumoasa si mai populara fata din scoala.
-Ai vrea tu... ii zice Ino uitandu-se in alta parte.
-Blondo, deja ma enervezi. Si o sa ti-o iei de la mine.zice roscata nervoasa foc.
-Sigur, sigur. zice Ino nepasatoare.
Roscata nu o mai baga in seama pe Ino si se lua iar de mine. Binenteles ca eu nu m-am lasat mai prejos si i-am tinut piept. Ce ma facut sa ma opresc din a mai tipa la ea a fost vocea lui Sasuke care ma facut sa tresar. Acesta ne spuse, mai bine zis a tipat la noi sa incetam odata cu acesta cearta stupida. Poate ca el nu rade sau zambeste niciodata, dar stiu ca la nervi nu-l intrece nimeni. Raman socata pentru cateva minute apoi ies afara din cantina luand-o la fuga in curte. Ma asez pe iarba moale din curte care era din cand in cand deranjata de pasii adolescentiilor. Uitandu-ma la norii albi si pufosi m-am lasat pe spate pe iarba pufoasa gandindu-ma ca sunt pe un norisor. Cand in sfarsit clopotelul a sunat imi deschid ochii lenes si incerc sa ma ridic. Toti elevi fugeau inapoi in clase, nelasandu-i pe ceilalti copii mai mici sa intre in scoala. Incerc sa imi fac si eu loc printre ei, binenteles unii dintre ei mai perversi imi puneau mana unde nu trebuia eu mai dandule cate o palma din cand in cand, pana la urma ajungand sus la etajul doi, in clasa. Spre uimirea mea nimeni nu era in clasa, doar ghiozdanul meu si inca un ghiozdan. Ma intreb al cui era? Ma indrept spre locul meu luandu-mi ghiozdanul si vad un biletel pe banca. In el scria asa "Hei Sakura, imi pare rau ca nu am putut sa-ti spun chiar eu dar nu ai ajus in clasa. Noi am plecat deoarece doamna diriginta ne-a spus ca putem pleca acasa din nu stiu ce motive. Ne vedem maine, te pup. Hinata." Asa deci. Acum am inteles de ce numai eu am ramas. Dar mai era cineva. In timp ce imi luam ghiozdanu Sasuke intra in clasa. Binenteles ca nu imi spuse nimic, baiatul tacut nu vorbeste cu nimeni inafara de prietenul lui cel mai bun, Naruto. Trec pe langa el fara sa-i zic un cuvant si ies din clasa. Atunci aud cum ma striga din spate. Ma intorc uimita ca mi-a retinut numele. Am crezut ca e prea indiferent ca sa imi mai tina minte numele.
-Da?ii raspund uimita.
-Ce s-a intamplat azi la cantina?
-Errr... Imi pare rau. Am facut o scena de nervi. A iesit nepolititcos din partea mea.zic eu putin jenata.
-Imi pare rau.
Ce? Ii pare... rau? Lui? Serios? Nu-mi vine sa cred ca a spus asta. Raman socata pentru un minut apoi revin pe pamant intrebandu-l pe Sasuke de ce isi cere scuze. Mi-a raspuns ca s-a simtit prost ca a strigat la mine. Ii zambesc si ii spun sa nu se simta prost din cauza mea. Poate ca este el mai rece de felul lui, dar este dragut si grijuliu. Cand sa ies din clasa, ma intreba daca vreau sa ies cu ei prin oras, la un suc sau la un film. I-am raspuns pozitiv, foarte fericita de invitatia acestuia. I-am dat adresa mea, deoarece nu aveam inca un telefon mobil. Mi-am luat ramas bun de la el si m-am bagat in baie. Stateam si ma uitam in oglinda, la fata mea palida, cu obrajii rosi. Ma asez in fund pe gresia rece stand acolo cateva minute. Dintr-o data luminile s-au stins si totul era foarte intunecat. Deabea mai vedeam ceva. Speriata ma ridic alert uitandu-ma pe coridor. Ciudat era ca pe coridor era intuneric bezna. Frica puse stapanire pe mine obligandu-ma sa plec cat mai repede de acolo. Inima mai avea putin si imi iesea din piept la ce tare batea. Cand sa ies din baie cineva ma prinse de talie punandu-ma la perete. Am vrut sa tip dar imi era prea frica de ce putea sa-mi faca persoana respectiva daca tipam. Te rog nu-mi face rau. Te rog. De frica nici nu mi-am deschis ochii, dar mi-am luat inima in piept si i-am deschis incet, incet. Si din bezna aceea tot ce am putut sa vad era ca avea parul blond. Atat. Lacrimilie mai aveau putin si imi invadau fata. Aveam o frica nemarginita, imi venea sa fug. Dar cum? Ma tinea strans de incheturiile maini. Mi-a spus ca nu imi va face nimic rau. Cuvintele lui spuse de acel glas divin m-au linistit putin,putin. Dar inca imi era foarte frica. L-am intrebat ce vrea de la mine, cu o oarecare teama de ce ar putea sa-mi raspunda. M-a spus ca vrea sa ne cunoastem mai bine. Sa ne cunoastem mai bine? Dar de ce neaparat cu mine? Sunt foarte multe fete in liceu si numai pe mine ma gasit? Imi dadu drumul incheieturii mainilor si incepu sa ma sarute pe gat, intr-un fel gingas. Eu binenteles ca am tresarit, dar ma calma putin spunandu-mi ca nu-mi va face nimic si ca sa nu ma speriu. L-am lasat sa ma sarute pe gat, din cand in cand se mai juca cu parul meu. Nu puteam spune ca nu imi placea. Era un sentiment atat de profund, de placere. Frica se transformase in ...timiditate? Pot spune ca,da. Dupa un timp de jucat cu mine, blondul se dadu in spate vreo zece centimetri spunandu-mi ca o sa ne mai intalnim. M-am lasat in jos atingand betonul rece, gandindu-ma la ce s-a intamplat. Atunci luminile au aparut din nou, orbindu-ma. Daca a fost doar un vis, o inchipuire de-a mea? Dar daca a fost ... adevarat? Intr-un final ma ridic si ma pornesc sa ies din scoala, ducandu-ma acasa. Cand ajung fratele meu era cu o fata pe canapea. Domnisoara era foarte draguta, avea parul scurt, movuliu cu ochii de un albastru foarte, foarte deschis. Avea o rochita albastra cu fluturasi mov. Fratele meu se ridica sa ma salute odata cu el si acea fata. Insa eram prea ingandurata, deci le-am adresat doar un "Buna" si am fugit sus. Ma dezbrac si ma duc sa fac un dus rapid, spalandu-ma de toate sarutarile blondului pe gatul meu. Dupa ce ies de la dus imi pun un prosop pufos pe mine si ma asez pe pat uitandu-ma la candelabrul in forma de floricele de cires. Afara se intunecase. Norii negri anuntau ca va veni o furtuna lunga si ploioasa. Un tunet, urmat de un fulger lumina camera intunecata, provocandu-mi o stare de somnolenta. Ma ridic si imi iau lenjeria intima si un tricou mai lung roz cu negru apoi ma asez jos pe covor langa usa balconului, uitandu-ma la ploaie. Era un peisaj atat de trist. Degaja numai suferinta si tristete. Intr-un fel acest peisaj ma linistea. Ma facea sa nu ma mai gandesc la lucrurile rele. Capul meu era gol. Nu mai erau mii si mii de ganduri care nu ma lasau in pace. In sfarsit am avut parte de un moment de liniste,de pace si de relaxare pe ziua de azi. Mi-am inchis ochii pentru o secunda, care a durat o ora , apoi i-am deschis rapid din cauza fratelui meu care ma striga sa merg pana jos. Am oftat usor apoi m-am ridicat. Ajunsa jos fratele meu si iubita lui.. cred, mi-au inmanat o cutiuta mica, roz cu o fundita mica. Ridic o spranceana uitandu-ma confuza la ei, parca spunandu-mi sa-l deschid din priviri. Am ridicat din umeri si am dat sa deschid cutia. Ochii mi s-au facut cat doua cepe de mari, iar inima mi se ineca de bucurie. In cutiuta era...


Sper ca va placut.. Imi cer mii de scuze ca am intarziat asa mult cu next. Multe comuri/ crtici/ sfaturi ce vreti voi. Arigato! Byee. Kissu`!

Buna din nou... Se para ca nu am mai primit niciun comement/nicio critica sau altceva... ... Oricum eu o sa pun nextul.. Sper sa va placa si de data asta sami raspundeti:-w.. Mersii`! :*.. Nextu`!



Cap. 5 Zile de liceu (partea II).


In cutiuta era... Un Blackberry Bold White. Cel mai frumos cadou din lume. In sfarsit am si eu propiul meu telefon mobil. Era prea frumos ca sa fie adevarat. Am tipat de bucurie si l-am imbratisat pe fratele meu strangandul tare. Dupa ce l-am lasat, l-am sarutat pe obraz si am fugit sus. In cutiuta, langa telefon se afla o cartela micuta. Am luat-o si am conectat-o cu telefonul. Cand s-a deschis am mers direct la computer si mi-am download-at melodiile mele preferate. Dupa o ora si jumate, cand in sfarsit am terminat de trimis melodiile pe telefon am inchis Computerul si m-am asezat pe pat. Mi-am scos castiile micute care erau in set si le-am conectat cu telefonul. Am ascultat muzica cred ca mai mult de doua ore. Cand m-am plictisit deja de stat intinsa si ascultand muzica, m-am ridicat si m-am dus jos in sufragerie. Mi-am bagat telefonul cu grija in buzunar. Doar nu aveam sa-l las in camera. Inca eram foarte entuziasmata pentru cadou. Cand am coborat fratele meu nu mai era in casa. Se pare ca plecase cu Konan in oras. Oricum deja sunt obisnuita sa raman singura acasa. Ploaia inca era prezenta si soarele nu dadea niciun semn sa apara. Cu sau fara soare imi era tot una.
A doua zi la scoala eram numai un zambet, si normal ca m-am dat mare cu noul meu telefon care spre mirarea mea era noua moda. Ziua mi-a inceput bine - lasand la o parte trezirea mea lenesa, si cand am adormit in baie cu periuta de dinti in gura - dar in rest totul a mers perfect. In pauza de pranz am acceptat sa nu mai stau la masa cu Sasuke pentru ca [,] Karin sa nu mai aiba treaba cu mine -cum ca ma dau la Sasukyyy ei- asa ca am stat cu Ino,Hinata,Sai si Naruto la o alta masa, lasandu-l pe Sasuke cu vrajitoarea aia -"Poate seara zboara cu matura pe fereastra" ma gandesc eu razand malefic in sinea mea. Dupa ce am luat toate numerele posibile de la toti si mi le-am memorat in NOUL telefon, m-am gandit ca ar fi timpul sa o las mai moale. Asa ca l-am bagat in ghiozdan si acolo a ramas mai toata ziua. Numai cand am plecat de la scoala m-a sunat fratele meu sa-mi zica ca el este - ca intotdeauna - in oras cu Konan. In timp ce ieseam din scoala de brat cu Ino si Hinata cineva ma striga de dupa un colt al scolii, in asa fel incat Ino si Hinata sa nu fi auzit. M-am intors uitandu-ma insistent sa vad daca era cineva acolo. Le-am facut si pe fete sa se-ntoarca uitandu-se uimite la mine si intrebandu-ma ce e. Le-am mintit ca nimic dar stiam ca era cineva acolo, asa ca le-am zis sa mearga in fata si le prind eu din urma. Odata plecate mi-am indraptat din nou privirea spre coltul respectiv. Din nou nimic. Doar ca.. atunci "o mana" daca pot zice asa imi facu semn sa ma indrept spre acolo. M-am uitat in stanga si dreapta sa fiu sigura ca nu era vreo farsa sau ceva apoi m-am apropiat de acel loc. Cu pasi marunti si foarte sigura pe mine eram pe punctul sa "dau coltul" cand cineva ma prinse si ma puse la perete. De spaima mi-am inchis ochii si i-am tinut strans. O voce atat de cunoscuta si de dulce - ca ma facu sa ma simt in al noualea cer - imi spuse ca e in regula si ca pot sa-mi deschid ochii. Prima data nu am vrut dar apoi m-am gandit ca poate nu-mi va face nimic. Doi ochii albastrii - atat de intensi si de frumosi - ma intampinara. Atat de prietenosii si de calzi ma faceau sa nu ma mai pot tine pe picioare. Cu mare greu mai rezistam. Ma uitam doar la ochii aceia care ma priveau intens. Am rosit. Pur si simplu. Fara sa simt ceva, fara sa apuc sa fac sau sa zic ceva. Am rosit si asa am ramas. Ca o stana de piatra uitandu-ma la ei. Glasul acela divin care imi incanta urechiile se auzi mult mai clar printr-un ras colorat. Doua gropite criminal de adorabile isi facura loc pe fata lui perfecta. Probabil ca radea de mine. La ce fata aveam in momentul acela. Cu gura deschisa si ochii mari. Ganditi-va la o figura uimita si faceti-o mai uimita decat ii. Cred ca asa aratam eu in momentul acela. Ma intrebat de cateva ori ce am patit de am fata aia dar nu i-am raspus doar am stat si m-am uitat la el. Avea un chip angelic. O frumusete mai superba ca el nu cred ca am vazut vreodata. Defapt Sasuke era ca si el doar ca el era un fel de ingerul negru iar blondul din fata mea ingerul alb. Oricum daca ar fi fost sa aleg intre ei cred ca a-si fi lesinat de mult. Mai bine asa decat sa aleg care dintre ei este mai frumos. Binenteles il credeam si pe Naruto si pe ceilalti atragatori dar Sasuke si blondul din fata mea erau atragatori intr-un alt fel. Cand in sfarsit mi-am revenit din hipnoza, mi-am intors privirea spre stanga uitandu-ma in gol la alceva. Acesta incepe sa rada din nou cu glasul acela divin. Mi-a soptit la ureche ca se bucura ca am revenit pe pamant. Aburul cald care mi-l suflase in ureche ma facu sa vibrez din toate incheieturile. Ma simteam jenata de situatie si cautam o cale de scapare, insa fara noroc blondul isi puse mana undeva langa fata mea lipind-o de perete. Mi-am dat parul dupa ureche, nu pentru ca ma deranja ci pentru a face o miscare sa nu creada ca sunt de ornament. Nu am zis nimic timp de 20 de minute. Dar nici din partea lui nu veneau sunete cum ca ar fi spus ceva. Ma uitam in pamant ca acesta sa nu-mi vada fata rosie. Imi era asa de cunoscut glasul lui. Sigur il stiam de undeva. Dar nu mai tineam minte de unde. Stateam si ma gandeam inca ascunzandu-mi fata de el, cand acesta sparse gheata spunandu-mi ca ne-am intalnit din nou insa de data asta la lumina. Asta era! Acum imi amintesc de unde il stiu. E baiatul de ieri. De pe coridorul intunecat. Acum sigur mi-l amintesc. Insa atunci nu-l vazusem mai deloc. Doar parul sau blond. Dar acum era asa de frumos in lumina soarelui. Mi-am facut ochii mari si mi-am ridicat chipul. Privirile ni s-au intalnit din nou. I-am spus mai, mai sa tip la el spunandu-i sa-mi dea drumul. Acesta mi-o reteza spunandu-mi ca nu ma tine el doar ca o sa-mi para rau daca plec. Vru sa ma sarute insa mi-am intors privirea care din uimita mi s-a transformat in una furioasa. Inca eram rosie in obraji si pot spune ca nu a vrut sa sune chiar asa cand i-am zis sa-mi dea drumul. Acesta se dadu putin mai in spate zimbindu-mi, cu gropitele acelea adorabile. Imi venea sa-l iau in brate si sa il sarut pe buze, dar trebuia sa ma abtin. Am citit odata intr-o revista ca daca esti indiferenta baietii se simt provocati sa te cucereasca si intra in joc fara ca macar tu sa spui sau sa faci ceva. Asa ca am stat doar acolo si m-am uitat in alta parte cu ochii inchisi, cu sprancenele incruntate si cu mainile incrucisate la piept. Acesta isi lua mana de pe perete si se prefacu ca se scarpina in cap. Mi-am intors privirea spre el iar acesta ma prinse intr-un moment vulnerabil - de uimire - si ma saruta apasat pe gura. In acea secunda parca inima se opri iar timpul odata cu ea. Primul... primul sarut.. Deci aceasta era senzatia cand te sarutai. Simteai doar cum inima ti se opreste iar tot corpul tau se moleseste provocandute sa cazi jos. Cel putin asta am simtit eu. Cand eram la celelalte scoli, colegele - macar unele dintre ele - imi povesteau despre primul lor sarut, cand prietenul lor le-au luat fata intre palme si printr-o miscare lenta a capului in fata, buzele lor se intalnira pentru prima oara simtindu-se in al noualea cer. Dar "al noualea cer" ce insemna mai exact pentru ele? Probabil ca doar un sentiment de fericire ca era cu persoana iubita. Eu mereu imi imaginam ca o sa gasesc baiatul perfect, care ma va invita undeva pe un camp plin cu flori unde sa stam sub un copac, atunci avea sa imi ea fata cu ambele maini si buzele noastre aveau sa se intalneasca facandu-ma instinctiv sa-mi ridic piciorul drept. Dar asta nu mi s-a intamplat si cu blond. in loc ca piciorul sa mi se ridice instinctiv mi sa ridicat mana instinctiv "cuplandu-se" cu fata lui perfecta. Aceasta s-a miscat automat spre stanga, lasandu-l cu o expresie uimita. Urma palmii mele se observa foarte clar pe obrazul lui. La inceput am fost furioasa dar apoi mi-am dat seama ce gafa am facut. Nu trebuia sa reactionez asa si doar sa ma las purtata de val, lasandu-l sa ma sarute in continuare. Poate asa piciorul meu avea sa se ridice. Ma injuram inauntrul meu pentru prostia care tocmai am facut. Acesta isi intoarse privirea spre mine, iar eu am putut sa-i vad mesajul care il trimiteau ochii lui. " Iarta-ma pentru asta!" A fost tot ce mi-a spus apoi mi-a zambit slab. Nu eu trebuia sa-ti cer scuze. Nu tu. De ce a iesit asa?? De ce?? Imi venea sa urlu. Dar de aceea avem vocea interioara ca numai noi sa ne auzim. Vru sa se indeparteze dar l-am prins de sacoul negru cu insicna scolii. Acesta se intoarse iar spre mine cu aceeasi expresie adorabila cum ca ii parea rau pentru ce a facut. Urma palmei mele era inca vizibila. Mi-am mutat privirea in alta parte pentru a nui intalni privirea. M-am gandit sa zic ceva dar nu am reusit. Pana cand acesta ma intrebat pur si simplu: " Zici ce ai de zis sau imi dai drumul ? ". Ne-am intalnit din nou privirea, a mea fiind incruntata si nervoasa, dar mi-a trecut starea de nervozitatea cand i-am vazut expresia fetei. "Ei ? " ma intrebat arcuindu-si sprancenele. I-am murmurat un "scuze" pe care nici nu cred ca la auzit macar. Ma intrebat ce am zis si i-am repetat acel "scuze" numai ca putin mai tare. Incepu sa rada din nou si sa-mi zica ironic "Stai linistita deabea daca am simtit-o". Insa stiam ca la durut pentru ca se vedea cat de tare l-am lovit. M-am indreptat spre el punandu-i mana mea rece pe fata. A rosit putin in obraji facandu-l mai adorabil pe cat era. Am oftat pentru mine si apoi i-am zis sa vina cu mine pana la baie. Nu s-a impotrivit. Am intrat in baia de la parter, el asteptandu-ma afara. Am scos din ghiozdan un fel de esarfa - din bumbac cu flori de cires pe ea - putin mai mare decat o batista. Am udat-o cu apa rece si am iesit pe hol lasandu-mi ghiozdanul sa cada pe beton. Am pus compresa rece pe obrazul fierbinte apasand-o. Eram concentrata pe compresa ca nici nu am observat cum se uita la mine. M-am uitat in ochii lui albastrii ca cel mai senin cer iar el in ochii mei. Imi zambea cu acele gropite criminale si mi-am afisat si eu un zambet cat de cat adorabil. Am auzit o voce de femeie venind direct din partea scarilor profesorilor. Acesta repezit imi lua ghiodanul de jos, ma lua de mana si ma trase pana intr-o cabina de W.C.. Stateam acolo toata rosie pentru ca eram foarte apropiati din cauza locului extrem de stramt simtindu-l cum respira chiar deasupra capului meu. Pentru ca el era cu un cap mai inalt ca mine ii ajungeam pana la piept si ii simteam mirosul de parfum de la Playboy. Pur si simplu ma facea sa lesin. Am revenit la statura aceea cu gura deschisa si la fata rosie ca un ardei iute. Acesta se prefacu ca isi sterse sudoarea de pe frunte si spuse dintr-o suflare " A fost cat pe-aci sa ne prinda! Dar am avut noroc." L-am intrebat despre cine vorbeste. Si mi-a zis ca de profesoara de romana. Nu il suporta deloc. Ca are treaba cu el de pe clasa a V-a. Am inceput sa rad fara sa-mi dau seama ca nu era deloc amuzant. Isi ceru scuze ca ma luat asa fara sa ma anunte si ma bagat in baie dar nu voia sa-l prinda. Mai ales cu o fata. Ca apoi cica zicea ca numai la fete ii sta capul si la invatatura ba. Ca de aceea lua note asa mici la romana, ca nu invata deloc. Incepu so imite cum ii tinea predica. Iar eu am inceput din nou sa rad. Acesta rase odata cu mine, apoi imi lua fata cu ambele maini. Exact cum visasem eu primul sarut. "Haide sa ne prefacem ca sarutul acela nu sa intamplat, si sa incercam din nou.Vrei ? " ma intrebat acesta uitandu-se in ochii mei cu o oarecare rugaminte. Prima data am ezitat dar apoi m-am adancit in ochii aceia albastrii ai sai si nu avea cum sa nu fie un sarut perfect. Inafara de faptul ca eram intr-o toaleta si era foarte stramta si simteam ca ma sufoc sa zicem ca totul va iesi bine. Astepta raspunsul meu cu o fata asa de dragalasa incat imi venea sa sar pe el si sa nu-l mai las niciodata. Am chicotit pentru mine si i-am sarit la gat unindu-mi buzele cu ale lui. Era minunat. Piciorul era pe cale sa se ridice cand s-a blocat de closet. Mda... Mai perfect nici ca avea sa fie. Acesta ma prinse de talie luandu-ma in brate. Oficial e primul meu sarut. Cand o sa le povestesc copiilor mei despre primul meu sarut poate ca o sa se gandeasca ce sarut era ala intr-o buda care mirosea a clor si a detergent de W.C. dar nu imi mai pasa de nimic. Eram cu un baiat dragut si insfarsit cineva s-a gandit ca sunt destul de atractiva incat sa ma sarute. Dupa vreo 10 minute - care au parut a fi mii - el a fost primul cae rupse sarutul. Insfarsit respiram din nou pentru ca in acele 10 minute petrecute cu el am crezut ca nu mai respir deloc. Acesta era rosu in obraji, nu ca eu nu eram. Poate chiar mai ceva ca el. Mi-am desprins mainile de la gatul lui si m-am asezat din nou pe calcaie. Deoarece cand l-am sarutat trebuia sa ma ridic pe varfuri ca sa ajung la el. Pai ca sa nu mai vorbesc de closet a fost cel mai perfect prim sarut pe care l-am avut. Poate ca nu a fost cum mi-am dorit eu pe un camp plin cu flori mutlicolore, sub umbra unui copac cu frumosul meu dar nu era nicio problema nici asa. A inceput sa rada incet si sa imi zica ca ar trebui sa iesim de acolo. Am dat aprobator din cap si mi-a deschis usa pentru a iesii. Cand am dat fata in fata cu aerul de primavara parca m-am renascut. Mi-am scos telefonul si m-am uitat la ceas. La ora 14 s-au terminat orele deci era ora 14:57. Nu credeam ca a trecut atata timp. In timp ce ieseam din scoala o profesoara -cam de 1,57 m inaltime, putin plinuta si cu parul prins intr-un coc cu o multime de fire argintii care sclipeau in lumina soarelui- se puse in fata noastra cu mainile in sold. Am vazut cum de pe fata blondului i se sterse zambetul.Am chicotit intr-o parte si acesta imi dadu un cot sa ma linistesc. Exact "moartea" blondului. Doamna profesoara de romana.
-Deidara.. Din nou dau peste tine. Ca de obicei planuiesti ceva. Nu-i asa? Si cu domnisoara asta ce faci? Numai la fete iti sta capul, si invatatura poate sa zboare, nu? Acum hai plecati acasa. Sa nu va mai prind pe acici dupa program. A-ti inteles? zice aceasta facandu-ne cu degetul ca si cum ne-ar fi certat.
Incercam cu greu sa ma abtin din a rade in hohote, numai cand am iesit din curtea scolii si ne-am vazut pe strada am inceput -si eu si blondul- sa radem in hohote. O imitase exact cum facea ea. Ne-am uitat unul la altul si radeam cu lacrimi. Dupa o bucata buna de timp ne-am oprit din a mai rade si s-a oferit sa ma conduca acasa. Pe drum, in timp ce nimeni nu zicea nimic, m-am gandit prost sa-l intreb ceva si mai penibil. "Deci pe tine te cheama Deidara ? " cea mai penibila intrebare pusa in cel mai penibil moment. Acesta se multumi sa-mi raspunda indiferent cu un "da". Am lasat jena in spate si m-am prezentat spunandu-i cum ma cheama. Dar spre surprinderea mea el deja imi cunostea numele. De unde, nu am vrut sa-l intreb. Probabil ca il auzise undeva sau poate ca ma cunostea de undeva dar am lasat sa treaca cuvintele de noi. Cand am ajuns la vila prima data si-a afisat o expresie uimita legata de vila dar apoi isi indrepta din nou privirea spre mine. Ma prins de umeri intr-o umbratisare de urs, eu prinzandu-l la randul meu de la nivelul inferior -adica de partea inferioara a spatelui. "Oficial suntem un cuplu." Mi-a soptit la ureche facandu-ma sa ma uit la el cu o expresie uimita. In timp ce il priveam ma sarutat apasat pe buze. Mi-am repetat cuvantul in minte de vreo 10 ori in timpul sarutului. Cuplu. Cuplu. Cuplu. Cuplu. Acest cuvant spune asa de multe. Mai bine zis imi trezeste un sentiment intens de fericire. Oficial nu era ca eram un cuplu, oficial era ca aveam prima mea relatie -cu cel mai dragut tip pe care l-am vazut. Restul zilei a mers ca unsa, nici nu mi-am dat seama cand a venit fratele meu sau cand am apucat sa fac dus sau macar cand am adormit. Ce stiam era ca ma gandeam doar la Deidara, blondul meu, baiatul meu misterios, persoana care mi-a furat primul sarut si persoana cu care am prima relatie. Dar cel mai important era ca, Deidara era primul baiat de care m-am indragostit nebuneste. Indragosteala adolescentina...cum obisnuia sa zica mama -Emilly.

Hellow... Deci din nou niciun fel de com/sfat/critica... ...You are sooo mean .. Ok.. Atunci nu o sa mai pun next pana nu primesc max. 1 com. ... Hahaha.. Just kiddin` Ok. Atunci next... Belive it!


Cap. 6 "Brunetul sau Blondul? "


Dimineata. "Prea iubita" dimineata de joi. Oficial urasc toate diminetile. Inafara de cele din weekend. Pe acelea le adoor. Si totusi tot ce ma despartea de dimineata de sambata - cand dormi pana la trei dupa-masa - erau doar 42 de ore. Cu cat se termina mai rapid ziua aceasta cu atat weekendul cel visat era mult mai aproape de mine. Ca in orice alta dimineata din timpul saptamanii de scoala incepea lenes, obositor si enervant. Ceasul desteptator "Taaaaaaar...Taaaaaar", loveste-i una, apoi taratul cu ochii inchisi pana la toaleta, spalatul pe dinti si pe fata in somn si imbracatul pe podea. Ca in orice dimineata. Nimic nu era diferit. Deja eram la scoala de vreo doua saptamani si m-am obisnuit deja cu "regimul" scularea la sase jumate, spalatul si imbracatul de zece minute si fugitul la scoala sa nu intarzii. Ca de obicei mi-am terminat toate astea in treizeci de minute plus cele zece minute furate inainte sa ma trezesc mai "stand cu ochii inchisi" in pat. Am coborat jos unde - ca intotdeauna - era pustiu si mi-am luat din frigider un sandwich in forma de triunghi si mi l-am bagat in ghiozdan impreuna cu un mar mare si rosu. Mi-am mai scos din frigider sucul din portocale proaspat storse - chiar de mine - si mi-am pus sa beau intr-un pahar. Dupa ce mi-am luat pe mine jacheta neagra si tenisii mei tot negri, mi-am pus in spate ghiozdanul si am iesit pe usa afara. Chiar cand am iesit am primit un SMS de la Ino care suna cam asa : "Unde esti? Orele incep peste 10 minute si ai zis ca ma ajuti la tema de la desen care ne-a dat-o sa o facem pentru astazi. GRABESTE-TE! Pupici, Ino." Mda... Acum eu sunt "artista" clasei si trebuie sa ajut pe toti elevi care sunt mai putin talentati ca mine. Desigur doar prietenii restul sa se descurce. Ce-mi pasa mie daca nu stiu sa faca un portret care dupa mine e foarte simplu? Nu stiu sigur de unde am mostenit talentul dar ma bucur foarte mult pentru ca il am. Daca stau sa ma gandesc cine era talentat la desen din familia noastra cred ca eu eram singura. Mama categoric NU! Tata nici pe-atat. Naoki inafara de desenele "cerc -capul- o linie -corpul- alte doua linii -mainile- si alte doua linii -picioarele-" nu stia ce sa faca, deci nu. Bunica din partea mamei mai facea picturi artistice dar nu stiu sigur daca are ceva de-a face cu desenul in creion. Oricum ma mandresc ca Dumnezeu mi la daruit si o sa profit de el pana in ultima clipa. Cei drept iubesc sa fac schite de tot felul -oameni,portrete,partile corpului,natura,animale si altele. Este un hobby. Pe langa cel de a colectiona flori de toate felurile. Asta cand eram mica si aveam timp de ele. Acum ca scoala imi ocupa aproape tot timpul nu prea mai am timp de strans flori. Dar desenatul ramane pe primul loc oricear fi. Cand insfarsit am ajuns la scoala am intrat in clasa cu un zambet larg si le-am adrestat tuturor -inafara de barfitoare- un "Buna dimineata" cat de cat adorabil. Acestia mi-au raspuns la fel cu un zambet larg si si-au indreptat din nou privirea spre ce faceau inainte sa vin eu. Am oftat cat pentru sine si mi-am pus ghiozdanul pe scaun dar nici nu am apucat sa ma asez bine ca Ino - cu Hinata de mana - intrase vijelios pe usa si ma ridica de pe scaun punandu-ma pe al ei. Mi-a aruncat un creion tip 8B si o foaie de bloc mare si mi-a urat un "Succes" total sarcastic. Cand era pe punctul de a pleca de langa mine lasandu-ma sa termin lucrarea i-am retezat-o spunandu-i tot sarcastic "Si pe cine ai vrea sa desenez? Pe bunica? ". Aceasta statu putin pe ganduri apoi se uita la ceasul de pe perete. 08:49 a.m.. A tipat de spaima cand a vazut cat era ceasul si s-a uitat in jurul ei. Singura persoana la care i-a suras putin fata cand a vazut-o a fost - binenteles - Hinata. A luat-o de spate si a asezat-o pe un scaun in fata mea si mi-a spus ca acum am model. Am ridicat din umeri si mi-am atintit privirea spre Hinata. Aceasta era rosie in obraji si se uita timida la mine. I-am zambit si am inceput sa fac schita. Trebuia sa termin desenul in zece minute, ca daca nu Ino avea sa ma excluda de pe lista "cele mai bune prietene". Nu ca avea altele inafara de mine si de Hinata dar totusi "lista" asta imaginara o folosea scuza pentru cineva caruia avea s-o ajute la diverse lucruri care ea nu era in stare sa le faca sau care pur si simplu nu vroia sa le faca. Stiam ca nu vorbeste serios cand zice ca ma exclude din "cele mai bune prietene" alias BFF, dar intram in jocul ei spunandu-i " Da, sa traiti!" si stateam intr-o pozitie ca la armata, cand secundul il saluta pe general. Am inceput sa o desenez rapid pe Hinata uitandu-ma mai mult la ea decat la desenul meu. Cand insfarsit am terminat desenul i l-am inmanat "prietenei mele cele mei bune de pe lista BFF" -pam,pam,pam- si ea ma sarutat pe obraz,ma imbratisat si mi-a spus ca sunt cea mai tare. "Deparca nu stiam" mi-am zis eu. Tema mea de casa -adica desenul care trebuia facut- a fost chiar un autoportret. Nestiind si neavand pe cineva ca model acasa inafara de mine mi-am facut autoportetul. Deci... Poate ca m-am facut mult mai frumoasa decat sunt cu adevarat. Ce imi place cel mai mult la lucrare a fost ca ochii mi i-am colorat cu un verde stralucitor iar restul desenului l-am lasat in creion. M-am aplaudat in sinea mea cand mi-am rezavut desenul si l-am asezat pe banca. Nici n-am observat cand Prof. Kurenai a intrat in clasa si ne-a zis sa asteptam zece minute ca trebuie sa plece la o sedinta a profesorilor. Cand iar am ramas singuri in clasa toti ceilalti isi cautau ceva de lucru pana cand avea sa vina Prof. Kurenai. Temari scria versuri pentru noua ei melodie "Falling down in hell", care binenteles ca era rock. Si chiar mi-a aratat odata instrumentalul si suna chiar grozav. Naruto asculta muzica la Iphone-ul lui portocaliu -malodia fiind ceva de genul "I`m Sexy and I know it" a lui LMFAO din cate am auzit. Cat de original. Shikamaru dormea ca de obicei. Ino isi perfectiona machiajul in timp ce Sai o admira din spate. Hinata citea o carte "The devil wears Prada". Super carte. Si nu in ultimul rand Sasuke care se uita indiferent pe geam. Vroiam sa vorbesc ceva cu el pentru ca Naruto -care era langa mine si totusi nu auzea nimic din cei spuneam- nu dadea niciun semn cum ca auzea ceva din "conversatia" de trei cuvinte - "Heii? Naruto?? Ascul-" - din care un cuvant nici nu l-am mai terminat stiind ca tot nu ma aude. Trebuia doar sa ma intorc spre el si sa-i adresez un "Buna" adorabil si daca imi raspundea aveam o conversatie dar nu ma puteam misca. Am ramas acolo uitandu-ma la toti cei care aveau ceva de facut numai eu care eram agiatata. Am ofatat pentru mine si mi-am scos telefonul din ghiozdan apoi m-am bagat pe un joc "suuuuper interesant" unde trebuia sa manaci pesti ca sa cresti mai mare. Plictisitoooor. Am strigat destul de tare -cat sa-l fac pe Sasuke sa se intoarca spre mine- cand un rechin "ma mancat" -pe mine pestele auriu. Sasuke s-a intors spre mine si ma intrebat ce am patit. Am inceput sa rad pentru trei secunde si apoi i-am zis ca un joc tampit ma facut sa tip de nervi. Acesta ma intrebat daca poate sa incerce. M-am intors cu scaunul spre el si am pus telefonul pe masa. Acesta la luat in mana si mi-a aratat cum trebuie sa fac ca sa nu "ma mai manance" pesti mai mari. Bineneteles ca el era prea ocupat cu telefonul ca sa isi dea seama ce insistent ma uitam la el. Era asa de adorabil cum se enerva cand pierdea si incerca din nou si din nou. Ma uitam la el asa de visatore ca nici numi dadeam seama ce vorbea. Cand profesoara a venit dupa treizeci de minute, totata clasa a prins pozitia de drepti doar Naruto mai fredona melodia "My Humps" a lui Black Eyed Peas. I-am dat un cot sa revina pe pamant, iar acesta cand a vazut-o pe profesoara si-a scos castile din urechi si a prins pozitie de drepti. Dupa ora aceea si toate celelalte in pauza de pranz mi-am luat pachetelul meu -sandwich-ul in forma de triunghi si marul gustos si rosu- si m-am indreptat spre cantina. Mi-am luat doar o doza de Cola dietetica si am iesit afara in curte. M-am asezat pe niste scari din beton si mi-am scos sandwich-ul. Dupa ce l-am savurat pe tot bucatica cu bucatica, mi-am desfacut doza de Cola si am luat o inghititura zdravana. Atunci Ino si Hinata isi facura aparitita langa mine si stateam toate trei, batandu-ne joc de Karin si de "trupa ei de fete-strut" cum le spuneam noi la cum se imbracau. Am ras toate trei in hohote de ele si mai luam fiecare cate o inghititura -eu din Cola mea dietetica, Ino din doza ei Schweppes si hinata din doza ei Fanta. Cei drept la cantina se vindeau doar doze si apa la sticla din plastic, asa ca daca vroiai altceva, ori iti luai de acasa ce vroiai ori te milogeai si te boceai in fata portarului -super obez, mare si transpirat tot timpul- sa te lase sa mergi peste drum la un supermarket sa-ti iei bautura sau mancarea dorita, ceea ce era in multe cazuri foarte rar deoarece "Pot sa-mi pierd slujba." zicea el. Dupa un sfert de ora s-a sunat de intrat in clasa si noi trei la ce fete -care ar face moarte de om pentru scoala- ne-am grabit repede sa mergem in clasa. Ne-am asezat la locurile noastre si ne-am reluat actiunile dinaintea fiecarei ore -toti faceau ce-si gaseau de facut.Cand insfarsit - INSFARSIT - m-am repezit sa plec acasa, mi-am luat adio de la fete si am pornit-o spre casa cu Naruto care spre mirarea mea statea chiar langa mine. Pe drum niciunul nu a vorbit nimic. Dupa cinsprezece minute de liniste, Naruto sparse gheata invitandu-ma la un suc. Eu imediat mi-am intors privirea spre el mirata, iar acesta incepu sa rada si sa-mi spuna ca vin si ceilalti ca sa nu ma ingrijorez ca nu e o intalnire. I-am raspuns sincer cu un "Da!" entuziasmat, apoi acesta ma intrebat foarte serios:
-Il placi pe Sasuke?Asa e nu? Adica am vazut in ochii tai cum te uiti la el si cand vine langa tine tresari pur si simplu. Asta nu cred ca e normal din punct de vedere a prieteniei, nu? Adica scuze nu vreau sa te interoghez dar, nu stiu, m-am gandit tot timpul la asta. Nu ca ar fi treaba mea dar..
-Ce? Aaa.. Pai e in regula, nu te simti jenat sa ma intrebi dar sa fiu sincera nu stiu chiar ce simt pentru el. Daca a-si spune ca nu il plac probabil ca a-si minti, dar nu e sigur.
Pentru un moment am vrut sa-i spun ca am un prieten dar apoi m-am gandit ca ar fi suuuper jenant sa spun ca m-am giugiulit cu un baiat dintra doispea'. Ar fi jenant sau cel putin asa m-asi simti. Asa ca mi-am tinut gura si i-am zis doar adevarul inafara de cel cu blondul. Acesta doar mi-a zambit cald si mi-a spus ca daca vreau sa-l castig trebuie sa lupt pentru el. Sa lupt?! Da ce el e ceva print? Rege? Lord? Ooo Doamne. Oricum nu vreau sa lupt pentru el. Poate sa se lupte altele. Imi pare rau Naruto dar nu ma bag in lupta asta. Cand am ajuns in fata vilei Naruto mi-a spus ca vine dupa mine pe la vreo sase jumate. Am dat aprobator din cap si l-am salutat apoi am intrat in vila. Fratele meu -binenteles- era cu [,] Konan -ca intotdeauna- in oras. Mi-am lasat ghiozdanul jos, mi-am luat o doza de Cola dietetica -acum noua mea si unica bautura- si m-am trantit pe canapea aprinzand Plasma Samsung. Pentru ca era abea ora 14:40 m-am gandit ca nu strica sa stau pana pe la vreo 16:15 sa lenevesc in fata Tv-ului. M-am uitat la o emisiune pe E! Entertainment la "The Kardashians". Am atipit o ora si jumate si cand m-am trezit din somnul extrem de scurt m-am ridicat lenes de pe canapea, am stins Tv-ul si m-am dus sus cu ghiozdanul tarandu-l dupa mine. Cand am intrat in camera mea un aer sufocant ma izbi in fata. Am trantit ghiozdanul pe pat si am deschis usa balconului lasand aerul sa aeriseasca camera. O clipa m-am gandit sa ma duc sa-mi fac ceva de mancare dar apoi m-am razgandit cand am realizat ce "obositoooor" e sa faci mancaree. M-am dezbracat de uniforma si am asezat-o ordonat pe un umeras apoi mi-am luat o pereche de jeansii rupti de un albastru deschis cu tente de alb si un maieu roz-bombon si un pulover alb pana la solduri. Miam luat in picioare niste tenisi albi si mi-am lasat patul pe spate prinzandu-mi doar bretonul intr-o bucla adorabila. Am coborat jos si stomacul meu nu mai suporta indiferenta mea, si imi urla ca "vrea mancare". Am ofatat adanc si am deschis frigiderul. Numai faptul ca trebuia sa-mi gatesc ceva gretos si slinos ma facea sa vars dar m-am abtinut cu gandul ca [,] chiar trebuie - adica CHIAR TREBUIE- sa mananc ceva pe ziua de azi. Azi la scoala inafara de sandwich-ul si doza aceea nu am mai mancat nimic. Ei bine, am mancat marul intr-o pauza dar nu mi-a fost de mare ajutor stomacului in a inceta sa mai "planga de foame" chiar din contra mi-a provocat o foame mai intensa. Acum insa ma uitam dupa ceva ce a-si putea infuleca rapid, fara sa-mi fie greata si fara ca alimentul respectiv sa aiba mai mult de 1000 de calori. Spre fericirea mea a mai ramas o bucatica de peste fript nu foarte uleios si gretos, si aveam destule legume pentru o salata consistenta. M-am apucat de taiat legumele -rosii, catraveti, brocolii, morcovi, ardei si nu in ultimul rand cateva bucatele de ciuperci- dar fara ceapa -nu ca nu imi placea,o adoram- pentru ca nu e bine cand te duci undeva sa mirosi a ceapa in fata prietenilor. Imi repetam in minte. Fara ceapa. Fara ceapa. Fara ceapa. Am pus peste salata o picatura de ulei de masline putina sare de mare si zeama de lamaie. Dupa ce am devorat tot pestele si salata mi-am luat - ca de obicei- o Cola dietetica si am dat-o toata pe gat. Fara sa-mi dau seama cat a trecut timpul vad ca deja era ora 17:30. Am fugit sus si mi-am refacut machiajul -m-am dat cu creion dermatograf,fond de ten si luciu- si mi-am schimbat maieul care din pacate a suferit reactii chimice la contactul cu zeama de lamaie. Mi-am luat un tricou de un roz-bombon mai deschis decat pecedentul si m-am mai pieptanat odata. Am coborat jos si chiar atunci telefonul a inceput sa sune pe melodia "We found love" a lui Rihanna. Era Naruto. I-am raspuns politicos si mi-a spus ca pot sa ies afara. I-am inchis mi-am luat gentuta minuscula pe care mi-am pus-o de dupa gat si mi-am scos cheile din ea. Am iesit afara inchizand usa cu cheia -ca sa nu cumva un "hot" amarat sa intre si sa ne fure "averea". Afara Naruto ma astepta in fata porti cu o mana salutandu-ma si cu una in buzunar. Era imbracat intr-o pereche de blugi spalaciti putin rupti la genunchi si cu o bluza portocalie care se asorta perfect cu tenisii tot portocalii. I-am zambit si m-am repezit spre el. L-am salutat si am luat-o spre oras. Pe drum m-am gandit sa-l sun pe fratele meu sa-i spun daca cumva se ingrijoreaza ca nu sunt acasa, dar apoi m-am razgandit spunandu-mi ca o sa-l sun mai tarziu. Naruto tot fluiera si fredona o melodie nepasandu-i ca il aud sau ca altcineva il aude. M-am apropiat de el cu un zambet siret si m-am ridicat pe varfuri ca sa fiu aprope la un nivel cat el. Mda...am esuat. El era oricum mai inalt cu un cap si cativa centimetri decat mine. Deci nu prea ajungeam eu nu stiu ce. Acesta a rosit putin in obraji si si-a postat o fata uimita.
-Acum e randul meu sa te iau la intrebari. Tie...Tie iti, sti tu, place de Hinata? l-am intrebat eu confuza dar cu acelasi zambet pe fata. Haide spune-mi adevarul. Promit ca nu o sa-i zic nimic. Dar ei nu i-am promis asa ceva deci- am ramas putin uitandu-ma la el care ma ruga din priviri sa-i spun ce mi-a spus Hinata.Dar apoi m-am gandit ca nu era tocmai o idee buna. E BFF-ul meu. Nu pot sa o tradez. Chiar daca l-asi ruga pe Naruto -l-asi implora- sa nu-i zica ce mi-a zis Hinata tot m-asi fi simtit vinovata. Asa ca m-am dat inapoi cativa pasi si m-am uitat in alta parte cu o roaseala jenanta in obraji. Adica..scuze nu e treaba mea de cine iti place sau cu cine esti sau...
-Ce ti-a spus Hinata de nu i-ai promis ca nu spui?m-a intrebat el parca rugandu-ma telepatetic sa-i spun. Ma... stii tu, ii place de mine sau ceva de genu' asta?
Nu am zis nimic. Doar am stat acolo ca o tradatoare ce sunt si incercam sa-l ignor si pe el si intrebarea aceea stupida. Am incercat sa ma misc cat mai repede sa plec de langa el. Sa terminam cu conversatia aceasta pe care -normal ca eu am inceput-o - am dat-o in bara. Mai bine il intrebam de maica-sa sau de pisica lui cum se mai simte sau stiu eu? Trebuia sa-l intreb fix de Hinata. Daca ii place de ea. Cum puteam fi asa o fata, o prietena tradatoare incat sa-l intreb asta si sa si ii spun ce mi-a spus Hinata? Ahhhh!! Cand am pornit sa plec de langa el am auzit cum vorbeste la telefon incepand cu un "Hinata..". Mi-a stat inima in loc si mi-am dat seama ca nu mai respiram. Ii va spune. Sunt sigura ca o va face. Adica de ce nu ar faceo? Doar trebuie sa se convinga ca am spus adevarul. Ii v-a spune. Si eu o sa fiu considerata o tradatoare de Hinata, de Ino si poate o sa ajung si eu o fata-strut ca barfitoarele lui Karin si poate ca deja sunt o Karin in constructie. Mi-am acoperit urechile cu ambele maini ca sa nu aud ce vorbesc. Apoi dupa ce a inchis sa apropiat de mine si ma intrebat ce am patit. Ce am patit? Pai sa vedem, prietena mea cea mai buna mi-a zis un secret cum ca te place si eu ti l-am spus ceea ce o prietena adevarata -ce nu sunt- nu ar trebui sa faca asta. Apoi pritena mea ma va considera o tradatoare cu toata scoala si imi va spune Saku-tradatoarea sau Noua Karin. Ceea ce e perfect. Deci oficial sunt super-mega bine. Cea mai fericita de pe pamant. Din nou nu i-am zis nimic.
-Stai linistita. O plac. Sincer. Nu te simti vinovata ca mi-ai spus asta, poate ca era un secret si nu trebuia sa spui dar si asa ma bucur ca mi-ai spus acum pot sa o invit in oras fara sa ma tem ca ma va refuza. Multumesc. a zis acesta si ma mangaiat pe spate in semn de "Linisteste-te!". Mi-am ridicat privirea spre el uimita si mi-a spus ca ar trebui sa ne grabim pentru ca ceilalti deja au ajuns. Am data probator din cap si am mers impreuna -cu pasi mai repezi- spre Blu Laguna -care era cea mai draguta si relaxanta pizzerie pe care am vazut-o vreodata- unde ne-am intalnit cu Ino,Sai -care normal ca erau nedespartiti- Hinata -care ne facea cu mana- si Sasuke cu... Karin?! Ce cauta ea aici?! Roscata asta ma urmareste peste tot. Cand ne-am intalnit privire -extrem de incruntate- se vedea de la distanta ca era vijelie intre noi doua. De la pricina cu cantina nu prea imi e la prietene bune sau macar la prieteni sau macar la amici, asa ca o pot considera un dusman? neeah prea razboinic, o persoana oarecare, putin cam prostituata din punct de vedere vestimentar si fooooarte rautacioasa si neprietenoasa? Da, cu siguranta. Plus ca era tradatoarea nr. 1 in care nu trebuie sa iti pui increderea sau sa-i spui vreun secret pentru ca dupaia te trezeai intr-o dimineata in curtea scolii si totii aratau cu degetul spre tine si susoteau si se hilizeau pe seama ta. Eu -Slava Domnului- nu am patit-o dar am vazut la o fata -satena cu ochii verzi, mai timida si foarte draguta- care i-a spus lui Karin ca defapt purtea lentile de contact ca sa aiba ochii verzi si a sfarsit -saraca fata- pe coridor cu toata scoala razand de ea. Saraca a fost traumatizata de Karin inca de atunci si nu a mai venit doua saptamani la scoala din cauza asta. Peveste spusa de Ino intr-o pauza de pranz cand imi arata in cine sa am incredere si in cine nu. Dar totusi ce cauta Karin aici, chiar in momentul asta? Cu Sasuke de brat? Nu,nu,nu,nu,nu,nu! Nu-mi spune ca erau un cuplu ca si imi tai venele. Nu pentru ca il plac pe Sasuke in secret dar pentru ca ASA CEVA ERA IMPOSIBIL. Cel mai dragut baiat si cel mai popular din scoala -care orice fata ar face moarte de om sa fie cu el- cu o c**va in toata firea IMPREAUNA? Ha?! Glumesti cumva?! Ok. Am incercat sa nu ii iau in seama salutandu-i numai pe restu' dar -NORMAL.. Duh'- ca printesa stie tot Karin a tipat la mine ceva de genul : "Ce cauti aici, fraiero? ". Fraiero? Chiar? Acuma serios, din toate insultele posibile care exista pe lumea asta tu numai "fraiero" ai gasit? Esti penibila! Am incercat -si din nou am incercat sa nu o bag in seama- dar fara speranta. Imi venea sa ii dau cate un pumn la fiecare cuvant spus de vocea aceea pitigaiata. Era super enervanta ca imi venea sa ii salut pe toti si sa ma scuz ca plec asa repede bagand o scuza gen "bunica e bolnava sau e pe moarte" dar stiau cu totii ca stau numai cu fratele meu si ca eram singurii din familie -cel putin asa cred- care mai erau in viata sau macar in L.A. asa ca m-am abtinut -cam greu- sa nu-i palesc una si m-am asezat jos comandand o BloodyMary. M-am gandit ca un pahar de BloodyMary nu strica odata pe an sau poate pe luna asa ca am lasat Cola dietetica la o parte pentru astazi -cel putin pana ajung acasa- am luat o bautura alcoolica. Naruto si-a luat un Black Russian,Hinata o Tequila Sunrise, Ino cu Sai un Blue Lagoon de unde au baut amandoi, Sasuke si-a luat un gin tonic si Karin -Grrr- apa. Serios?! Apa?! Mergem intr-o pizzerie unde ai voie sa-ti iei ce vrei cand baietii fac cinste si ea isi ia APA?! Fata asta e imposibila. In fine. Am fost toti de acord -inafar de Karin- sa luam doua Pizza al Prosciutto gigantice. singura ca a baut doar apa si a mancat o amarata de salata -cu rosii, telemea, cateva bucati de ridichi, ardei si putin ulei de masline 0,5 ml, daca puneai mai mult "regina" se infuria si chema patronul- care i-a luat- Sasuke dupa ce i-a spus ca pizza nu mananca in fiecare zi si ca e destul de slaba si ca nu se va ingrasa -fara nicio sansa- ea a vrut salata. Atunci Sasuke s-a dat batut si i-a luat o salata. Dupa ce am mai baut cate putin si am mai infulecat cate putin -la greu- baietii -ce gentlemen-i- au platit nota dar la ce bine s-au simtit cu totii am hotarat sa mai ramanem putin pentru inca un pahar. Deci ne-am comandat ce aveam mai devreme si am mai ramas putin. Era ora 21:20. Cum de nu ma sunat Naoki? Oare inca nu a ajuns acasa? Se poate. Ori inca sunt in oras ori sunt la Konan acasa. Chiar atunci ma imi suna telefonul. Pe ecran scria "Numar necunoscut". Am ridicat din umeri si m-am scuzat de la masa iesind afara. Am raspuns cu un "Alo? " deloc dragut si o voce atat de dulce imi striga in telefon mai sa-mi sparga timpanul un "Buna" atat de dragut dar se auzea in vocea lui ca avea emotii. L-am intrebat cu cine vorbesc, iar acesta imi spuse sa nu ma mai prostesc apoi mi-a spus ca era Deidara. Frumosul meu, baiatul pe care nu l-am mai vazut de trei zile. De cand am devenit "oficial" un cuplu, care nici macar nu si-au telefonat sau nu s-au intalnit timp de trei zile consecutiv. Imi venea sa tip de bucurie ca era el dar tot ce am facut a fost sa ma balbai incontinuu "Aaa... Buna..Ce faci? ". Nu puteam sa incep si eu cu un " Buna scumpul meu, mi-a fost ataaat de door de tine, dragul meu. Ma bucur ca te aud. Debea astept sa ne vedem. Te iubesc!" dar normal ca trebuie eu sa fac o gafa intrebandu-l ce face. Offff!! A inceput sa rada in timp ce imi spunea ca e bine si ca ii pare rau ca nu ma sunat zilele astea si ca ar fi foarte bucuros daca ne-am vedea. Sa ne vedem? Nu,nu,nu,nu. Nu sunt pregatita. Inima. Mainile. Tot corpul defapt imi tremurau. S-Sa n-ne ve-vedem? Da. Spune da si gata. Nu. Spunei ca nu poti. Ce sa fac?? Ajutoor!! "Da. Mi-ar placea la nebunie. Chiar nu ne-am mai vazut de mult si am fost cam ocupata cu scoala si nu te-am sunat cred ca si tu.". Taci dracului din gura aia. Ii reamintesti ca nu te-a sunat. Acum il faci sa se simta jenat. Taci. Taci. Taci. Cu ce voce pitigaiata i-am spus asta deparca eram un soarece implorand pisica sa nu-l manance. Si de ce am acceptat? Eram cu singurii mei prieteni -fara Karin- la pizza in ziua mea libera si accept sa-i las balta pentru un baiat -pentru iubitul meu- ca sa ma vad cu el? Poate ca imi era nespus de dor de el acum ca ma sunat, cei drept am si uitat ca suntem impreuna daca nu ne-am mai vazut. Dar inca tremur si imi sare inima din piept cand il aud sau cand il vad. Deci nici nu stiu de ce i-am acceptat invitatia. Dar acum ca am facut-o trebuie sa ma duc. Ma intrebat unde vreau sa ne vedem si i-am zis ca acum nu prea pot numai peste vreo 20 de minute ca sunt la Blu Laguna. A zis ca e Oks i ca vine dupa mine sa ma conduca acasa peste 20 de minute. Inainte sa-i mai zic ceva a inchis, eu ramanand cu telefonul la ureche uitandu-ma in fata fara ca macar sa stiu unde. Am ramas asa cam 10 secunde pana mi-am dezlipit telefonul de ureche. Inima inca batea cu putere de la auzul vocii lui. trebuia sa ma stapanesc sa nu creada ceilalti ca am patit ceva si sa ma inundeze cu intrebari de care imi era sila. M-am gandit sa-l sun pe Naoki sa-l intreb pe unde era. I-am format numarul de telefon si suna.. "Alo? ". Nu mai puteam vorbi. Toate coardele mele vocala parca au disarut si alfabetul la fel. Nu mai stiam literele, nu stiam sa fac nici macar cuvinte darminte propozitii. Concentreaza-te Sakura. Nu-l ingrijora. Haide. O sa te bombardeze cu intrebari daca nu-i raspunzi. Haide Sakura, e doar Naoki. Poti sa-i spui orice. Spune-o! "Buna." Din nou aceasi voce idioata si tampita cu care am vorbit si cu Deidara. "Hei surioara, s-a intamplat ceva? De ce nu ai vorbit prima data?"ma intrebat acesta cu un fel de ingrijorare in voce. "Aaaa..cred ca semnalul e de vina.. Oricum te-am sunat sa-ti zic ca sunt la Blu Laguna cu prietenii -inafara de Karin- si sa te intreb daca esti acasa.". Din vocea aceea pitigaiata s-a transformat una ragusita care deabea daca intelegeai ceva. Acesta mi-a raspuns spunandu-mi ca in seara asta nu vine acasa ca ramane la Konan. Mda.. de parca nu stiam. Oricum i-am zis ca il iubesc si ca vorbim maine, el mi-a urat noapte buna si SA INCHID USA CU TREI LACHETE. Sa nu-l las pe "Hotu'" ala amarat sa intre si sa ma fure. Domne Fereste! I-am inchis si m-am intors la masa. Naruto curios de felul lui m-a intrebat cine a fost si Hinata i-a dat un cot spunandu-i ca nu-i treaba lui sau a lor. Taci! Nu mai inrautatii situatia aducandu-mi aminte ca l-amintrebat pe Naruto ce l-am intrebat. I-am raspuns politicos ca am vorbit cu fratele meu despre tot felu' de chestii casnice. Mda...nimic important. Cand am iesit insfarsit toti din pizzerie cu destinatia acasa, un vant racoros imi facu' pielea de gaina pe sub puloverul pe care il purtam. Mi-am incolacit mainile si mi le-am frecat de brate ca sa mi le incalzesc. Sai-Ino au plecat impreuna acasa -Sai conducand-o pe Ino pana in fata casei, nelasand-o singura un minut- , Naruto insfarsit a actionat cu Hinata intraband-o cu obrajii extrem de rosii -Ce dragut- daca e deacord sa o conduca acasa. Binenteles ca Hinata nu a ezitat a fost suta la suta incantata de invitatie si a acceptat la fel de rosie in obraji ca si Naruto. Karin se giugiulea cu Sasuke -fooarte scarbooooos- si eu a cincea roata -mai bine zis a saptea- ma simteam in plus. Asa ca mi-am luat la revedere de la toti si am luat-o spre casa. Am vrut sa-l sun pe Deidara deoarece oricat de ciudat m-am simtit cand i-am acceptat invitatia sa ma conduca acasa acum chiar aveam nevoie de el mai mult decat oricand. Lacrimile mai aveau putin si imi ieseau din ochii mei care sclipeau in lumina lunii argintii. Cred ca Sasuke si-a dat seama ca plang, la ce s-a gandit cand a vrut sa vina cu mine acasa nu stiu. Stiu ca m-am bucurat enorm cand i-a zis lui Karin ca pleaca undeva si nu poate sa o conduca acasa. Aceasta l-a rugat -mai bine zis la implorat- sa mearga la ea acasa sa ii faca "tratamentul acela special". Normal ca stiu la ce s-a referit dar m-am bucurat numai cand Sasuke i-a zis ca -CHIAR- trebuie sa plece. Aceasta a oftat si Sasuke i-a chemat un taxi, dupa care a trantit-o in el si dusa a fost. Eu eram deja aprope langa strada care ducea spre vila si chiar daca vroiam sa-l sun pe Deidara nu mai puteam apasa butonasul cu telefonul verde. De ce? E prietenul meu. Iubitul meu. Baiatul pe care il iubesc. De care stiam ca nu trebuie sa ma sperii cand ne-am intalnit prima data pe coridorul acela intunecat. Trebuie s-o fac. Trebuie. Suna-l! Suna-l! Chiar cand eram gata sa apas pe buton Sasuke ma striga din spate. M-am intors stergandu-mi lacrimile stralicitoare. Ma intrebat de ce plang. Nimic. Nu i-am spus nimic. I-am zambit doar si l-am intrebat de ce vine cu mine. M-a mai intrebat odata de ce plangeam dar de data asta foarte serios ca aprope m-a infricosat. M-am incruntat si i-am zis ca nu-i treaba lui, apoi m-am intors cu spatele la el pregatita sa plec de acolo. Acesta ma luat de mana -destul de brutal- si m-a intors spre el. Mi-a spus cu cea mai serioasa fata pe care am vazut-o vreodata la cineva si mi-a spus "Sakura, spune-mi odata ce ai patit? Ca nu am tot timpul din lume, da? Deci.. de ce plangi? Spune-mi dracului odata.". Aproape ca a tipat la mine. Dar cine eram eu sa-i spun ce am patit sau de ce plang. Care era problema lui. Stai putin. A zis cumva ca nu are tot timpul din lume? Nu.. Spune-mi ca nu a zis asta. Asta ma facut chiar mai nervoasa decat eram. Asa ca i-am retezat-o rapid spunandu-i parca scuipand cuvintele "Scuza-ma domnule Sasuke Uchiha ca te retin din timpul tau pretios. Dar totusi ce te intereseaza asa de mult de persoana mea? Nu ma cunosti numai de cateva saptamani -doua mai exact- si deja faci pe prietenul cu mine ca si cum ai fi mama sau cea mai buna prietena a mea. Ei asculta aici Sasuke Uchiha nu te mai preocupa atat de problemele altora si ocupate mai mult de tine si de "prea pretioasa" ta prietena. Daca tot vrei sa fi "baiatul intelegator" incearca sa fi mai dragut nu asa brutal. Asa ca lasa-ma-n pace. Nu-i treaba ta de ce plang sau de ce sunt suparata sau de ce sunt fericita sau altfel. Ai inteles? Acum da-mi drumul. Ma doare incheietura mainii! De ce nu pleci odata la prietena ta si las-o sa-ti faca mult doritul "tratament special" adica mai in pe intelesul tau de "badboy" SEX ORAL si sa ma lasi odata in pace? ". Dupa ultimele cuvinte am tipat la el si odata cu glasul meu ridicat lacrimile si-au facut din nou aparitia. Nu pentru ca imi parea rau pentru ce i-am spus. Sau ca "i-am ranit" sentimentele pe care nu le are sau altceva. Pentru ca in momentul de fata eram cam ametita dupa cele doua pahare de BloodyMary si pentru ca eram nespus de nervoasa. Mi-a dat drumul si se uita foarte urat la mine. Dispretuitor, apoi mi-a zis cu o voce care ma speriat deabinelea "Nu m-am culcat cu Karin niciodata" parca a tipat la mine. Mi-am lasat capul pe spate si am inceput sa rad in hohote. Acesta avea aceiasi figura de dispret pe chip si cand in sfarsit m-am oprit i-am zis "Imposibil!". Acesta se enerva si mai tare si o clipa am crezut ca era pe punctul de a ma lovi dar in loc sa-mi paleasca fata a palit zidul care era langa noi. "Nu ma cunosti deloc." a fost tot ce a spus apoi linistea si-a spus cuvantul. Nu il cunosc? NU IL CUNOSC?! Pai cum dracu' sa-l cunosc daca vorbesc cu el de vreo doua ori pe saptamana? Cum?! Spuneti-mi si mie cum? Discutia asta ajungea intr-un punct mort asa ca mai bine am terminat-o spunandu-i: " Uite cine vorbeste de cunoscut. Tu nu ma cunosti deloc. Eu pe tine deloc. Si atunci de ce puii mei ma intrebi de ce naiba plang?! Stii ce mai bine sa uitam ca noaptea asta sa petrecut. Eu o sa-mi aduc aminte ca m-am distrat cu Ino,Sai,Naruto si Hinata si gata. Daca ma intreaba cineva cu cine am fost o sa le spun ca tu sau Karin nici macar nu v-ati facut aparitia. Asa ca uite ce e ne prefacem ca nu ne cunoastem si gata. Mai vorbim... Defapt nu. Noapte buna." Insa fara sa apuc sa-mi termin fraza ma prinse de mana si ma trantise de peretele rece punandu-si o mana langa capul meu si cu cealalta imi tinea incheietura mainii strans. "Atunci daca tot nu o sa ne amintim noaptea asta, nu conteaza daca iti dau un sarut,nu? " si nici nu am apucat sa mai zic ceva ca buzele lui Sasuke erau deja turtite de ale mele. Ma sarutat asa de pasional incat am si uitat ca baiatul din fata mea nu era Deidara si ca era Sasuke. Mi-a prins fata in ambele maini si ma sarutat mai mult si mult mai dulce. Timpul s-a oprit. Trebuia sa se fi oprit. Sau poate era doar inima mea, care nici nu mi-o mai simteam ca bate. Cred ca asta era. La fel si respiratia mea. Nu cred ca mai respiram, defapt eram sigura ca mai aveam un pic si ma incecam sau in cel mai bun caz ma sufocam, dar acest lucru nu s-a intamplat ca Sasuke a rupt sarutul exact la timp. Nu inteleg. Acum era brutal si total rautacios si dintr-o data e grijuliu si dragut. Nu mai inteleg nimic. De ce facea asta? Ma facea sa ma simt mai groaznic decat eram. M-am uitat la el cu ochii mari, cu gura intre-deschisa si foooarte rosie in obraji, iar acesta avea niste ochii -Mama ce ochii avea in momentul acela- atat de seducatori ca imi venea sa lesin pe loc. Era cert ca era fooarte dragut si sexy dar si Deidara era la fel numai ca el nu ma bruta ca Sasuke. Fata mea dragalasa si inocenta se transforma in una incruntata si nervoasa. I-am dat o palma si i-am zis sa se duca dracului. Super. Apoi am plecat de acolo inainte sa vina dupa mine sau sa ma prinda iar de mana si sa ma mai sarute inca de zece mii de ori -te rog ia-ma de mana, te rog, te rog, te rog- si m-am indreptat din nou spre casa dar dupa ce am luat coltu' am ramas acolo nemiscata, razamandu-ma de perete. Mi-am scos telefonul din gentuta. 23:10. L-am sunat pe Deidara fara sa-mi dau seama pe cine sun. "Alo? " aceasi voce dulce care imi facea ziua mai buna de fiecare data cand o auzeam. Mi-a venit sa plang. Pur si simplu am inceput sa plang punandu-mi mana la gura ca sa nu-mi auda suspinele. a mai intrebat de doua ori "Alo? Alo? " dar tot nu i-am raspuns. Apoi mi-a zis "Unde esti? ". Parca stia ca eu sunt. Si cred ca stia pentru ca avea numarul pe ecran. M-am uitat in stanga si in dreapta si am vazut o pancarda pe care scria "147 South Barrington Avenue". I-am zis strada abtinandu-ma sa nu plang in hohote. Acesta mi-a inchis si peste 5 minute l-am vazut chiar peste drum de unde ma aflam eu. A fugit la mine uitandu-se ca nu cumva sa vine vreo masina ceea ce era imposibil pentru ca era pustiu pe strada si cred ca partea aceea de oras dormeau. Cand a ajuns fata in fata cu mine l-am luat ur si simplu in brate strangandu-l tare. Mi-am ascuns fata in pieptul lui care avea acelasi miros de parfum de la Playboy pe care il cunosteam asa de bine. "Mi-a fost dor de tine" i-am zis eu insfarsit. A chicotit aproape pentru sine aratandu-si gropitele alea care mi-au lipsit axtrem de mult. M-a luat in brate spunandu-mi "Si tu mi-ai lipsit rozalia mea". La cuvintele astea am inceput din nou sa plang, fara un scop anume. Plangeam dar numai lacrimile se vedeau, nu suspinam, nu strigam, nimic din chestile astea. Poate pentru ca imi muscam buza de jos dar totusi nu scoteam niciun sunet. Doar lacrimi. Mi-a ridicat privirea spre el si mi-a sters lacrimile de pe fata, apoi mi-a zambit -cel maia dorabil zambet pe care l-am vazut vreodata. Era asa de frumos in lumina lunii. Cand il vedeam pe el ma gandeam la Sasuke. Dar de ce nu stiu nici eu. Vroiam sa fiu cu Sasuke. Dar vroiam sa fiu si cu Deidara. Nu stiam ce sa fac. Sa plang sau sa fug de acolo ascunzandu-ma cateva luni undeva intr-o pestera si sa revin cand apele s-au mai linistit, cand Deidara si Sasuke vor avea prietene si eu o sa fiu libera si nu o sa ma mai aflu la mijlocul lui Sasuke si Deidara. Mi-a luat fata cu ambele maini si ma sarutat in acelasi fel gingas cum facuse Sasuke cu cateva minute in urma. Cand mi-am inchis ochii am crezut ca e chiar el in persoana dar stiam ca e Deidara al meu. Nu vroiam sa fiu prietena lui Sasuke -imi doream mai mult decat orice sa fiu prietena lui- pentru ca era uneori brutal si din povestile lui Ino mi-a spus ca Sasuke e un fustangiu si ca frange multe inimi dar persoanele care sufera dupa el tot il iubesc la nebunie. Eu nu vreau sa ajung una dintre acele distruse care intr-o mana sa aiba inghetata si intr-o mana poza lui Sasuke, cu machiajul manjit pe fata si cu hainele murdare si patate, cu parul ciufulit si nespalat. Doar gandul la a fi un zombi din dreagoste ma inspaimantat. Si asa eram destul de fericita langa Deidara. Ma face intotdeauna sa ma simt mai bine. Il iubesc. Sincer. Nu il iubesc cum isi iubeste femeia barbatul cu care va sta toata viata, dar cu timpul o sa il iubesc mult mai mult, dar pana atunci ma multimesc cu atat. Cand m-a condus acasa, a vazut ca imi era frig asa ca mi-a dat jacheta lui -ce gentleman- eu nelasandu-l sa mi-o dea pentru ca ramanea in tricou."Eu voi fi bine, rozaliei mele trebuie sa ii fie cald." mi-a spus-o asa de dulce ca imi venea sa il sarut de zece mii de ori.Cand am ajuns in fata vilei, am ramas amandoi imbratisati ca doi indragostiti nedespartiti. Nu vroiam sa-l mai las vreodata. Vroiam sa stau toata noaptea cu el asa, in frig, intr-o noapte cu luna plina, in fata vilei. Pana la urma m-a lasat din imbratisare si a vrut sa ma sarute de ramas bun. Cand s-a aplecat sa ma sarute eu i-am pus un deget pe buze si i-am zis -foooarte timida- ca ii multumesc pentru ca m-a condus acasa. Dar eu nu la asta bateam eu vroiam sa-i zic altceva. Mi-a zambit si mi-a zis ca face orice pentru mine. "Vreau...Vreau sa stai cu mine in noaptea asta.". Ce? Am zis eu asta? Ce? Poftim? Nu se poate. De ce l-am intrebat asa ceva. Poate crede ca vreau sa ma culc cu el. Proasta. Proasta. Proasta. Offf! Asa stiu eu sa fac lucrurile. Acesta a ramas putin uimit de invitatia mea, rosind putin in obraji. Probabil ca deja ii veneau in cap segvente cu noi doi in pat... De ce ma gandesc la asa ceva?! Am rosit instantaneu si eu la gandul ca el se gandea la asa ceva. Am ramas amandoi uitandu-ne unu' la altu', amandoi cu fetile rosii, pana cand el a spus "Pai.. Nu stiu. Ce ar spune fratele tau daca a-si ramane? Poate nu ar fi de acord.. Oricum nu o sa facem nimic. Asa ca..". Fratele meu? Oare daca i-asi spune ca e la gagica lui acasa si ca si-o trag toata noaptea ar fi jenat? Poate va crede ca daca fratele meu si-o trage cu una si eu vreau sa mi-o trag cu unu' deci nu vad rostul de ce a-si spune asa ceva. "E in regula fretele meu nu e acasa oricum, deci daca nu vrei sa ramai e in regula. Pot sta si singura. Adica sa nu crezi ca te-am chemat sa stai cu mine pentru ca sunt "prea mica" dar..." Taci din gura aia odata. Ce tot vorbesti acolo? Spune-mi si mie? Ce tot bolborosesti ce nu ar trebui sa spui? Doar spunei ca ai fi de acord sa stea si gata. A zis ca ar fi de acord daca nu ma deranjeaza dar nici nu a apucat sa-si termine fraza ca eu si i-am raspuns "Nu! Deloc. Adica daca vrei". Ma luat in brate sarutandu-ma pe frunte, eu imbratisandu-l la randul meu. Am deschis poarta, am scos cheile din gentuta si am deschis usa. Mirosul de floare de liliac era prezent peste tot in casa ceea ce ma facea sa ma simt foarte relaxant. L-am intrebat daca vrea ceva de baut sau sa faca un dus ceva. "Vii cu mine daca fac dus? " mi-a zis el in soapta la ureche cu un zambet pervers. Am rosit instantaneu. Ce? Sa fac dus cu el? Amandoi goi. Intr-o cabina de dus extra stramta. Cred ca o sa lesin. Acesta a inceput sa rada -cu gropitele acelea adorabile- si mi-a zis ca a glumit si ca i-ar prinde bine un dus daca nu ma supar. Sa ma supar in niciun caz. Ar fi fenomenal de sexy numai in prosop. Ahhh. Vai de mine. Lesin. Am dat din cap in semn de nu. Am urcat amandoi sus, iam dat un prosop -cel mai mic- destul de mare si i-am aratat unde este baia. Normal in casa erau trei bai: una la parter si doua la etaj. Una a mea si una a lui Naoki. Doar nu o sa-mi tin eu lenjeria intima intr-o baie care o impart cu Naoki, nu? Asa ca i-am aratat baia lui Naoki si el ma sarutat pe obraz in semn de "Multumesc". M-am gandit sa-i dau camera fratelui meu. Doar erau amandoi baieti nu? Am intrat in camera lui si am scos din dulap un tricou negru pe care scria "Womenizer" -ce original- si o pereche de boxeri tot negri. Normal i-asi fi dat niste pantaloni scurti sau pantaloni de pijama dar -normal ca- Naoki cand dormea dormea in boxeri deci nu avea niciun fel de pantaloni de pijama. Plus ca m-asi bucura sa-l savurez din priviri pe Deidara imbracat numai in boxeri si cu un tricou care era aproape mulat pe corp. Aaaa.. Iarasi imi vine sa lesin cand ma gandesc. Am coborat jos si mi-am luat -logic- o Cola dietetica si am urcat inapoi sus in camera mea. Ma gandeam sa fac si eu o baie cu spuma dar m-am razgandit cand mi-am adus aminte ce mult lua pana cand se umplea cada ca imi venea sa moor de plictiseala. Asa ca m-am dus in baie m-am dezbacat si am facut si eu un dus. Mi-am aruncat hainele pe undeva prin baie si m-am bagat repede sub dus unde pot sa-mi limpezesc mintea si trupul in acelasi timp. Aburii aceia calzi si picurii fierbinti erau tratamentul pentru zilele cand te imbeti doar ca eu pot spune ca [,] chiar sunt beata doar ca vreau sa scap de gustul de BloodyMary pe care il am in gura de cand am baut si al doilea pahar. Dupa ce m-am limpezit bine mi-am pus halatul extrem de moale si pufos pe mine si m-am grabit in camera. Am asteptat putin pana s-a scurs toata apa de pe mine si mi-am luat lenjeria intima apoi un tricoul XL Care imi ajungea cu o palma mai lunga de genunchi de un turcoaz foarte dragut. Mi-am luat telefonul si Cola dietetica si m-am grabit jos. M-am trantit pe canapea si am aprins televizorul. Am gasit un film destul de interesant numit "Die Hard". M-am tot uitat ca nici nu mi-am dat seama cand am atipit -mai bine zis adormit. Cand visam ca inotam undeva intr-un lac -ce mai vis- am simtit cum doua brate puternice ma ridica facandu-ma sa ma trezesc. "Naoki lasa-ma aici. Vreau aici. Lasa-ma jos." am zis eu cu ochii inchisi si cu o voce copilaroasa. "Linisteste-te, te duc in pat sus." a zis Deidara calm si cu o voce foarte dragalasa. Nicio clipa nu mi-am deschis ochii doar l-am luat in brate si l-am lasat sa ma care pana sus. Ma dus in camera mea si ma asezat pe pat, fara sa aprinda lumina. A dat plapuma la o parte apoi ma invelit pe mine cu ea. L-am prins de tricoul negru pe care i l-am lasat pe pat sa se schimbe si i-am zis fooarte somnoroasa "Ramai cu mine. Te rog". Fara sa-mi dau seama ce am zis la ce adormita eram la tras mai tare de tricou pana a acceptat sa se aseze langa mine. Mi-a spus ca se duce jos sa stinga televizorul insa eu nu l-am auzit deloc. Acesta cred ca s-a dus jos ca inchida televizorul si s-a intors peste 25 de secunde. S-a bagat sub plapuma langa mine si l-am luat in brate -mai bine zis mi-am pus pana stanga si capul pe pieptul lui. Acesta ma luat la randul lui in brate si m-a sarutat pe frunte. "Te iubesc, rozalio" au fost singurele cuvinte care le-am mai auzit inainte sa ma arunc din nou intr-un somn adanc pana in dimineata urmatoare.