02-08-2011, 11:48 AM
Tip critică: Limbaj/ Stil/ Mod de expunere/ Greşeli ...
Yo ! .4U with new fic .
Mi-a venit această idee mai de mult, dar abia acum m-am decis să o scriu cum trebuie.
Nu prea am multe de spus, acesta este prologul.
Sper însă să vă placă.
„Anul 2010, New York.
Crimele au început să pună stăpânire pe acest oraş aglomerat, unde lumea devenea din ce în ce mai nebună după bani şi faimă.
În ultima vreme toate rapoartele de poliţie făceau referiri la tineri aflaţi sub influenţa drogurilor şi sub aripile unor anuturaje deplorabile, ce te duceau la moarte.
Nu doar relaţiile de prietenie erau puse în joc în îtreaga jungă americană, ci şi faima adusă ca prin minune unor impertinenţi, care mâine poimâine îi vezi la spital în stare critică sau la morgă.
Toti se agitau şi clocoteau în foc la secţie. Cei de la FBI erau imuni la tot haosul acesta, asigurând tuturor o siguranţă deplină. Dar minţeau, şi din nou îi trăgeau pe sfori.
În secţia de poliţie Hevwett, una dintre cele mai bune din oraşul acesta. Şi-a făcut apariţia un domn de statură mijlogie, dolofan care mai degrabă tindea spre obez. Într-un costum mulat pe trupu-i încordat de stres, alb cu gri.
Păşea cu un aer elegant de bogătan. Parcă dorind să strivească gradul inferior pe care cei ce-l priveau acum cu ochii uimiţi, îl aveau.
Dar domnul, nu era singur în secţie. Se mai cărase şi cu două nămile de gărzi de corp şi cu un tânăr extrem de arătos, într-o jachetă cu puf pe la guler şi măneci de un alb strălucitor. Şi la fel ca dânsul, purta pe dedesupt un costum, însă negru cu o cămaşă roşie desfăcută la primi doi nasturi.
Prima secretară care le-a sărit în ochi avea să fie cea care trebuia obligatoriu să-i ducă fără scuze, fără amânări la şeful secţiei şi desigur la detectivul Owsen Owmingen. Care se ocupa de cazul fiului său.
Când tânăra i-a zărit cum se apropiau cu paşi grăbiţi spre ea, imediat le-a făcut loc să treacă pentru a intra în biroul central, unde majoritatea domnilor importanţi din poliţie îşi duceau veacul.
Desigur că mai întâi grăsanul a intrat primul, cu greu, dar a intrat, după tănărul chipeş care furase privirile tuturor, nu doar a femeilor din întreaga clădire, iar la final cei doi giganţi în negru.
- Domnule Century, o plăcere să vă revăd.
- Plăcerea este şi de partea mea Owmingen.
Detectivul şi grăsanul au dat mâinile, prieteneşte. Se părea că se cunosc de un timp îndelungat, poate relaţia lor era mai strânsă decât credeau cei de la poliţie. Însă nimeni nu cuteza să comenteze ceva la adresa acestora.
Când domnul detectiv îşi întinsese mâna pentru a i-o strânge tânărului, bâiatul nu părea atent şi nu făcuse nici un gest. Nu prea se omora cu lucrurile de genul, de cele mai multe ori o făcea din cauza tatălui său. Acum însă era mult prea absorbit de o poliţistă care tocmai venise cu un tip musculos, plin de tatuaje de afară.
A surâs amuzat cum imediat aceasta la trântit cu capul de biroul unui angajat, din cauza neastâmpărului provocat de starea de frică a bărbatului prins.
- Fiule ! A strigat domnul gras, adresându-se tânărului care în următoarea secundă şi-a trecut mâna prin păru-i auriu, dându-l pe spate.
- Mă scuzi omule, eram atent la cu totul altceva. Frumoasă secţie, nu ştiam că aveţi zeiţe pe post de poliţişti.
Pe câţiva dintre cei care şedeau la maşa dreptunchilară, i-a bufnit râsul, dar din păcate au trebuit să se abţină.
Când toţi au luat loc pe scaunele din lemn de brad, uşor tapiţate de un material de puf negru, au început să discute probleme serioase.
- Domnule Century, am analizat dosarele şi am încercat să deşcifrăm toate probele de la locul accidentului. Vocea groasă a şefului de secţie se auzise de la capătul celălalt al mesei.
- Şi a-ţi aflat ceva esenţial, de bază ? întrebarea pusă de bogătaş, i-a făcut pe toţi să-şi aţintească privirile spre blond, care era defapt fiul acelui domn gras la costum.
- Nu avem destule date. Din păcate atunci când domnişorul Angel a declarat verbal la noi, a eliminat anumite detalii eleborate care pe noi ne-a pus pe gândit zile în şir. Acum, revin la dumneata. Şi la privit pe tânărul plictisit de moarte pe acel scaun ţeapăn. Spunene mai în amănunt Angel, dacă tot vrei să ieşi cu viaţă din încurcătura în care te-ai băgat.
Liniştea era apăsătoare deja, fiindcă Angel, acesta era numele băiatului, nu răspundea întrebărilor puse de şef. Dar după câteva rugâminţi ale tatălui său, nu a mai avut încotro şi şi-a deschis pliscul.
- Veneam cu amici de la curse, terminasem pe primul loc cu motocileta mea şi doream să sărbătoresc victoria cu ei. Invitasem şi câteva fete care să ne ţină companie la club.
După câteva ore, două maxim eram aproape beat şi prieteni mei la fel. Una din puicuţe îmi ţinea capul pe pieptul ei voluminos şi eu nici că mai ştiam ce se petrece.
Fata a surâs amuzată de starea mea, iar în următoarea secundă mi-a spus că pleacă la baie pentru a se aranja. la final, nu a mai ieşit, dar spre surprinderea tuturor din club pe geamul care servea pe post de perete, acolo lângă uşile de la întrarea spre vestiarele angajaţilor, spărsese cu forţă o motocicletă întreg geamul de cristal.
Noi am tresarit, la fel şi eu. Însă nu m-am gândit că acea persoană venise după mine, mi-am dat seama mai apoi când m-am văzut cu pistotul în frunte lipit.
A vrut să tragă dar eu am reuşit să mă retrag şi am fost lovit în umărul stâng.
Şi după numai negru.
- Ai vreo idee cum arăta persoana care a încercat să te omoare ? a întrebat un alt domn, însă mai tânăr în jur de treizeci de ani, sigur împliniţi mai de curând.
- Părea slab, mă refer la configuraţia trupului.
- Faţa ?
- Nu ştiu pentru că avea cască.
În aproximativ o oră totul luase sfârşit. Nici de data aceasta nu au reuşit să ajungă la miez, fiindcă datele erau cam puţine, spuneau unii specialişti. Dar blondul nu avea treabă, era calm... se gândea că dacă tatăl lui îi oferă câteva matahale din acelea pe post de gârzi de corp, poate să scape din ghiarele morţi cu uşurinţă. Dar nu asta era soluţia cea mai chibzuită. Însă aşa gândea Angel Century, fiul şi moştenitorul unei împărăţii de firme şi hoteluri din New York.
Se oprise cu tatăl lui ca să cumpere o cafea de la ce-a mai apropiată cafenea de lângă secţie, unde se vindeau şi unele dintre cele mai bune gogoşi din oraş.
În timp cei tatăl lui făcea spume la gură şi dădea jos din kilogramele pe care le avea depuse în trup, din cauza stresului şi a grijilor. Blondinul îţi sorbea liniştit ceafeaua amară, dintr-o ceaşcă medie.
Bâtrânul lui cugeta cum să-şi apere odrasla, gândindu-se la diverse modalităţi, dar nici una bună.
Şi spera din suflet ca Dumnezeu să-i aducă un gardian păzitor pentru tănărul Angel, lumina ochilor săi.
Câteva minute mai încolo, timp în care tatăl şi fiul îşi omorau timpul. Domnul detectiv Owsen trecuse ca să le de-a o veste nemaipomenită.
Tresărise de fericire când a auzit că a făcut rost de un ajutor din afara ţări. Însă fiul lui, nu era aşa de încântat precum el...
- Am sunat în Japonia şi le-am povestit situaţia, au să ne trimită pe cel mai bun de acolo, pentru al păzi şi apăra fiul tău, Century.
Ora 21:30. În aeroportul nipon din capitală se pregătea un avion extrem de important să decoleze.
Pe intrarea pe pistă ÅŸi-a făcut apariÅ£ia trimisul spre America, New York mai precis. Avea o nouă misiune ÅŸi asta îi aducea zâmbetul pe buze. Fără să mai privească în urmă ÅŸi-a luat rucsacul în spate ÅŸi a urcat în avion.â€
Yo ! .4U with new fic .
Mi-a venit această idee mai de mult, dar abia acum m-am decis să o scriu cum trebuie.
Nu prea am multe de spus, acesta este prologul.
Sper însă să vă placă.
Sărutul Dragonului
Prolog
______________________________________________
Prolog
______________________________________________
„Anul 2010, New York.
Crimele au început să pună stăpânire pe acest oraş aglomerat, unde lumea devenea din ce în ce mai nebună după bani şi faimă.
În ultima vreme toate rapoartele de poliţie făceau referiri la tineri aflaţi sub influenţa drogurilor şi sub aripile unor anuturaje deplorabile, ce te duceau la moarte.
Nu doar relaţiile de prietenie erau puse în joc în îtreaga jungă americană, ci şi faima adusă ca prin minune unor impertinenţi, care mâine poimâine îi vezi la spital în stare critică sau la morgă.
Toti se agitau şi clocoteau în foc la secţie. Cei de la FBI erau imuni la tot haosul acesta, asigurând tuturor o siguranţă deplină. Dar minţeau, şi din nou îi trăgeau pe sfori.
În secţia de poliţie Hevwett, una dintre cele mai bune din oraşul acesta. Şi-a făcut apariţia un domn de statură mijlogie, dolofan care mai degrabă tindea spre obez. Într-un costum mulat pe trupu-i încordat de stres, alb cu gri.
Păşea cu un aer elegant de bogătan. Parcă dorind să strivească gradul inferior pe care cei ce-l priveau acum cu ochii uimiţi, îl aveau.
Dar domnul, nu era singur în secţie. Se mai cărase şi cu două nămile de gărzi de corp şi cu un tânăr extrem de arătos, într-o jachetă cu puf pe la guler şi măneci de un alb strălucitor. Şi la fel ca dânsul, purta pe dedesupt un costum, însă negru cu o cămaşă roşie desfăcută la primi doi nasturi.
Prima secretară care le-a sărit în ochi avea să fie cea care trebuia obligatoriu să-i ducă fără scuze, fără amânări la şeful secţiei şi desigur la detectivul Owsen Owmingen. Care se ocupa de cazul fiului său.
Când tânăra i-a zărit cum se apropiau cu paşi grăbiţi spre ea, imediat le-a făcut loc să treacă pentru a intra în biroul central, unde majoritatea domnilor importanţi din poliţie îşi duceau veacul.
Desigur că mai întâi grăsanul a intrat primul, cu greu, dar a intrat, după tănărul chipeş care furase privirile tuturor, nu doar a femeilor din întreaga clădire, iar la final cei doi giganţi în negru.
- Domnule Century, o plăcere să vă revăd.
- Plăcerea este şi de partea mea Owmingen.
Detectivul şi grăsanul au dat mâinile, prieteneşte. Se părea că se cunosc de un timp îndelungat, poate relaţia lor era mai strânsă decât credeau cei de la poliţie. Însă nimeni nu cuteza să comenteze ceva la adresa acestora.
Când domnul detectiv îşi întinsese mâna pentru a i-o strânge tânărului, bâiatul nu părea atent şi nu făcuse nici un gest. Nu prea se omora cu lucrurile de genul, de cele mai multe ori o făcea din cauza tatălui său. Acum însă era mult prea absorbit de o poliţistă care tocmai venise cu un tip musculos, plin de tatuaje de afară.
A surâs amuzat cum imediat aceasta la trântit cu capul de biroul unui angajat, din cauza neastâmpărului provocat de starea de frică a bărbatului prins.
- Fiule ! A strigat domnul gras, adresându-se tânărului care în următoarea secundă şi-a trecut mâna prin păru-i auriu, dându-l pe spate.
- Mă scuzi omule, eram atent la cu totul altceva. Frumoasă secţie, nu ştiam că aveţi zeiţe pe post de poliţişti.
Pe câţiva dintre cei care şedeau la maşa dreptunchilară, i-a bufnit râsul, dar din păcate au trebuit să se abţină.
Când toţi au luat loc pe scaunele din lemn de brad, uşor tapiţate de un material de puf negru, au început să discute probleme serioase.
- Domnule Century, am analizat dosarele şi am încercat să deşcifrăm toate probele de la locul accidentului. Vocea groasă a şefului de secţie se auzise de la capătul celălalt al mesei.
- Şi a-ţi aflat ceva esenţial, de bază ? întrebarea pusă de bogătaş, i-a făcut pe toţi să-şi aţintească privirile spre blond, care era defapt fiul acelui domn gras la costum.
- Nu avem destule date. Din păcate atunci când domnişorul Angel a declarat verbal la noi, a eliminat anumite detalii eleborate care pe noi ne-a pus pe gândit zile în şir. Acum, revin la dumneata. Şi la privit pe tânărul plictisit de moarte pe acel scaun ţeapăn. Spunene mai în amănunt Angel, dacă tot vrei să ieşi cu viaţă din încurcătura în care te-ai băgat.
Liniştea era apăsătoare deja, fiindcă Angel, acesta era numele băiatului, nu răspundea întrebărilor puse de şef. Dar după câteva rugâminţi ale tatălui său, nu a mai avut încotro şi şi-a deschis pliscul.
- Veneam cu amici de la curse, terminasem pe primul loc cu motocileta mea şi doream să sărbătoresc victoria cu ei. Invitasem şi câteva fete care să ne ţină companie la club.
După câteva ore, două maxim eram aproape beat şi prieteni mei la fel. Una din puicuţe îmi ţinea capul pe pieptul ei voluminos şi eu nici că mai ştiam ce se petrece.
Fata a surâs amuzată de starea mea, iar în următoarea secundă mi-a spus că pleacă la baie pentru a se aranja. la final, nu a mai ieşit, dar spre surprinderea tuturor din club pe geamul care servea pe post de perete, acolo lângă uşile de la întrarea spre vestiarele angajaţilor, spărsese cu forţă o motocicletă întreg geamul de cristal.
Noi am tresarit, la fel şi eu. Însă nu m-am gândit că acea persoană venise după mine, mi-am dat seama mai apoi când m-am văzut cu pistotul în frunte lipit.
A vrut să tragă dar eu am reuşit să mă retrag şi am fost lovit în umărul stâng.
Şi după numai negru.
- Ai vreo idee cum arăta persoana care a încercat să te omoare ? a întrebat un alt domn, însă mai tânăr în jur de treizeci de ani, sigur împliniţi mai de curând.
- Părea slab, mă refer la configuraţia trupului.
- Faţa ?
- Nu ştiu pentru că avea cască.
...
În aproximativ o oră totul luase sfârşit. Nici de data aceasta nu au reuşit să ajungă la miez, fiindcă datele erau cam puţine, spuneau unii specialişti. Dar blondul nu avea treabă, era calm... se gândea că dacă tatăl lui îi oferă câteva matahale din acelea pe post de gârzi de corp, poate să scape din ghiarele morţi cu uşurinţă. Dar nu asta era soluţia cea mai chibzuită. Însă aşa gândea Angel Century, fiul şi moştenitorul unei împărăţii de firme şi hoteluri din New York.
Se oprise cu tatăl lui ca să cumpere o cafea de la ce-a mai apropiată cafenea de lângă secţie, unde se vindeau şi unele dintre cele mai bune gogoşi din oraş.
În timp cei tatăl lui făcea spume la gură şi dădea jos din kilogramele pe care le avea depuse în trup, din cauza stresului şi a grijilor. Blondinul îţi sorbea liniştit ceafeaua amară, dintr-o ceaşcă medie.
Bâtrânul lui cugeta cum să-şi apere odrasla, gândindu-se la diverse modalităţi, dar nici una bună.
Şi spera din suflet ca Dumnezeu să-i aducă un gardian păzitor pentru tănărul Angel, lumina ochilor săi.
Câteva minute mai încolo, timp în care tatăl şi fiul îşi omorau timpul. Domnul detectiv Owsen trecuse ca să le de-a o veste nemaipomenită.
Tresărise de fericire când a auzit că a făcut rost de un ajutor din afara ţări. Însă fiul lui, nu era aşa de încântat precum el...
- Am sunat în Japonia şi le-am povestit situaţia, au să ne trimită pe cel mai bun de acolo, pentru al păzi şi apăra fiul tău, Century.
...
Ora 21:30. În aeroportul nipon din capitală se pregătea un avion extrem de important să decoleze.
Pe intrarea pe pistă ÅŸi-a făcut apariÅ£ia trimisul spre America, New York mai precis. Avea o nouă misiune ÅŸi asta îi aducea zâmbetul pe buze. Fără să mai privească în urmă ÅŸi-a luat rucsacul în spate ÅŸi a urcat în avion.â€