Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga Naruto si nu fac profit de pe urma lor
Alege instant , focul sau apa ?
Chapter 1
~ Proolog ~
Cred ca toata lumea stie ca … daca te joci cu focul , te arzi . Multa lume stie ca fara apa , nu poti trai . Ei bine … eu trebuie sa aleg intre aceste doua elemente . Grea alegere . Ma intreb ce se va allege de mine . Totul este chiar .. nostim . Focul si apa sunt doua albinute , pe cand eu sunt o floare frumoasa , parfumata si colorata . Cele doua albine se bat acum pentru ravnitul meu polen . In fine … Totul a inceput in aceea zi . Totusi , eu eram nerabdatoare sa se termine si totusi incapatanata ca aceasta sa nu aiba sfarsit . In acest moment vata mea atarna de un amarat fir de par , care e gata sa cedeze …
~ End Proolog ~
In ziua respectiva :
Aoleu ! Prima zi de liceu . Ce palpitant . Cine ar fii crezut ca o simpla eleva de cincisprezece ani ar puteam intra la acest popular liceu in care putina lume intra . Sper sa fac impresie buna , sa nu pic prost in toti acesti patru ani .
Acum stau in masina si astept ca drumul sa se sfarseasca . Doamne ! Simt o senzatie coplesitoare . ca si cum as vreau ca aceasta zi sa se termine si totusi sa dureze la nesfarsit . Sa uit de asta . Am ajuns pe strada Cross , o strada renumita pentru infatisarea ei dar si pentru localnici . Un exemplu , zau .
- Hinata , vom ajunge imediat la liceu . Ce emotii ! ei vezi , ai muncit mult timp de opt ani si uite unde ai ajuns . Vei fii ceva in viata , iti spun eu ! Inca o propozitie as vrea sa mai adaug : Sunt foarte , foarte mandra de tine , draga mea ! La fel si tatal tau , care ne priveste de sus sit e vegheaza sa nu ti se intample ceva .
Imi ridic privirea si ii zambesc , dupa care ea isi intoarse capul si se uita atenta in drum ca nu cumva sa faca vreun accident . Corect . Ea e mama mea , Kikyo Hyuuga . Vorbareata si totusi iubitoarea mea mama . Cel de care adusese aminte in fraza , era tatal meu .
A decedat acum zece ani din cazua ca a fost asasinat . El era patron la o importanta firma de avocatura .
Nu se stie inca cine l-a asasinat . Dar , sa schimbam subiectul . Am ajuns . In sfarsit . Cobor sfioasa din masina dupa care imi ridic privirea catre uimitoarea cladire ce se afla in fata ochilor mei .
Mi se pare mie , dar parca cladirea intra in cer . Cred ca are vreo zece – cincisprezece etaje . Inchid portiere de la masina . Ii fac cu mama mamei vazand-o cum se departa cu masina in directa opusa mie .
Oftez in sinea mea pana aparu un zambet larg pe fetisoara mea fina . Ridic privirea si ma indrept catre biroul directorului . Doamne .. Credeam ca lumea se va holba la mine chicotind pe la spate si spunand ca cine e fata cea noua , dar nu a fost asa . Chiar au fost indiferenti . ei asta ma usura . Ajung la birou . Intre-deschid usa si il zaresc pe director cum il mustra pe un baiat din cauza ca incepuse o bataie .
- Sebastian , cum ai putut face asa ceva ? Stii ca nu e voie ! In acest moment ar trebui sa te exmatriculez , dar , gratie fratelui tau cu calificative si comportament exemplar , am ales sa iti maid au inca o sansa . nu o irosi . Fii chibzuit ! Si nu ui – Aa ! Buna ziua , Hyuuga – san ! Intra , te rog . Scuza – ma de deraj , spuse domnul director
Ma vazu . Eu deschid usa si ma indrpet catre birou . Arunc o privire catre Sebastian , cred , care se holba la mine de parca era gata sa se napusteasca asupra mea .Eu imi intorc privirea rapid , facand pe indiferenta .
Directorul imi spuse sa iau loc , dupa care il dadu afara pe Sebastian – kun si il trimise la detentie .
Cand termina cu el , imi intinse un formular , cerandu-mi sa imi scriu numele complet , ziua de nastere si adresa . Am scris cu o caligrafie fina si regala , sa zicem numele meu , Hyuuga Hinata , data nasteri , 27 decembrie si adresa , Kanabi nr . patruzeci si cinci . Ii inapoiez hartia si pixul dupa care ma conduse catre clasa in care se tinea prima ora . Aveam biologie cu Hatake Kakashi . Intru in clasa .
Domnul Hatake tocmai incepu sa predea . Purta o masca chirurgicala pe fata , nu stiu de ce . Slava domnului , acesta ma pofti la ora fara a ma prezenta official , ca la carte . Sa nu ma intelegeti gresit , dar sunt genul de persoana mai retrasa , rusinoasa , mai bine zis .
Ma asez in banca singura . Directorul parasi clasa si il lasa pe Hatake – san sa predea . Nu apuca sa spuna primul oscior din corp , ca deja a fost deranjat . Credeam ca era directorul , dar nu … Era un baiat cu parul negru ca pana corbului , ochii ca doua pietre pretioasa si cu o statura de admirat .\\\\\\\\\\\\\\\" Va rog frumos sa ma scuzati de intarziere , Hatake – san . “ “
Nu-I nimic . Ia loc , te rog . “ Acesta se aseza langa mine . “ buna , ma numesc Ciel , Ciel Kuroshitu . Tu esti … “ Hi – Hinata . Hinata Hyuuga “ . Ciel – kun imi zambi fin , dupa care se atinti asupra lectiei predate de domul professor .
Ora chiar trecu repede , deoarece lectia a fost foarte interesanta . Cand se suna de iesire , Hatake – san ne spuse tema . Nota pe tabla : “ Tema : Faceti un desen cu schema corpului uman . “ Notez pe caiet dupa care ma ridic de pe scaun si ma indrept catre cantina . Pana acum , totul e bine …
Mda ... un nou fic . Va rog sa va aratati parerea .
Banuiessc ca numele de ciel si Sebastian va sunt cunoscute .. Da , cred si eu . Am luat doar numele personajului in rest fiecare are o personalitate diferita fata de cea din anime-ul de origine .
Cya <3 ! :bye:
Prima ^_^ Multumesc mult ca m-ai anuntat. :D
Personajul principal : Hinata Hyuuga.
Naratiune: A fost ok, mai grabita in unele locuri, dar a fost ok.
Ideea : A fost originala precum si personajele actiunii.Puteai sa mai continui putin ficul ca sa nu ma lasi chiar asa...cu sufletul la gura.
Dialogul : Poate ar fi fost mai bine sa pui linia de dialog in locul ghilimelelor si sa folosesti ghilimelele doar la monolog ( cand persoana vorbeste singura, cu ea insasi )
Aspectul : Are un aspect modern. Se potriveste cu timpul in care traim :)) . Modern si totusi , destul de interesant....
Descriere : Eu am vazut destula descriere, dar stiu ca tu poti mai mult.Probabil sa descri mai amanuntit cateva lucruri cum ar fi cu ce s-a imbracat Hinata sa mearga la scoala, stiu eu ....Sau scoala daca avea verdeata sau ceva ce sa-i atraga atentia. Sau se descri putin orasul incare traia sau cateva imagini pe care le-a vazut daca s-a uitat pe geamul masinii in drumul spre liceu.
Ai fi putut face un flashback despre cum a murit tatal Hinatei si asa capitolul era mult mai lung.Sau pur si simplu descrierea sentimentelor, amintirilor, ... sa spui daca a avut vreodata prieteni , la ce tinea cel mai mult ( stiu eu ... la un ursulet de plus sau ceva :)) )
Inca ceva : Dupa punct sa incepi cu litera mare.Si am vazut ceva greseli de tastare, dar nu au fost cine stie ce.
Cat despre titlu... este chiar interesant. Si acum vreau sa-l citesc , asa ca va trebui sa vi cu nextul . Spor la scris . Ja ne !
heloo
Interesant nume ai ales pentru fic, nu imi trecea prin minte cea va atat de ciudat si te atractiv in acelasi timp. Dar... Disclaimer ? Se pare ca cine va a uitat, pacat, acum asta este, trebuie sa editezi postul. Descrierea mai mergea, dialogul e bun, actiunea nu e grabita rau, doar putin, dar abia se simte, ideea pana aucm imi este neclara. Abia astrept sa vad next-ul, cred ca o sa fie super.
:bye:
Trec şi eu, fiindcă nu am ami citit de mult timp ceva scris de tine.
Oricum trebuie să te lămuresc cu ceva:
* Nu pune tot textul la mijloc. Deobicei, se pune o poezie sau, un gând sau chiar prologul. Ceva mai semnificativ, nu tot capitolul.
* Nu pune semnele de punctuaţie cu atâta space.
Sigur poate arată mai bine şi eu cred asta.. sincer. dar nu este corect, măcar un mic space şi gata.
* Prea mult spaţiu lăsat între rânduri. Mai bine spus bucăţi din rânduri.
Deobicei laşi un spaţiu doua atunci când ştii că sari de la o acţiune la alta.. sau mai scurtezi din povestire şi treci direct la altă şcenă.
Acum:
` Titlul nu prea e nu ştiu eu ce, e ok. dar puteai să-l faci mai bine. Mă duce cu gândul la ceva mistic, magic, iar eu mă dau în vânt dupa fantezi.
` Cu descrierea.. stai aşa şi aşa. Nu spun că unele părţi nu au avut-o dar, par incomplete toate propoziţiile tale.
Atunci când ai adus vorba de tatăl Hinatei, ucis acum 10 ani, puteai să mai bagi puţină nostalgie. Se împletea bine cu modul de expunere şi iesea mai melancolic, mai trist, mai cu impact asupra cititorului. Ok nu-ţi cer imposibilul.. Doar vreau să şti că mai trebui să descri.
Împlicăte mai mult în viaţa personajelor tale, trăieşte şi tu odată cu ele.
Acşiunea a fost uşor grăbită. Din îndepărtare nu se vede, dar cu cât te afunzi mai mult este foarte uţin, nu extrem. Deci aici te felicit mai mult.
` Ca personaje, pot spune că au rămas la fel. Bine că decât Hinata apare aici mai mult, deci ea tot firea mai ruşinoasă şi blândă rămâne. E bine, nu trebuie să o transformi într-o bestie.
Oricum sunt sigură că ai să o dezvolţi bine în timp. Cel puţin aşa cred eu.
Şi desigur împlicăte, înfigete în ea ca să poţi să o desluşeşti.
` Greşeli nu ai avut. dar ce ar trebui eliminat ar fi acele apelative din japoneză: san, kun, chan... Căci tu nu eşti de etnie japoneză, ci de etnie română.
Le poţi folosi în schimb în dialog, este permis, fiintcă am văzut că şi în alte cărţi, dialogul are orizonturi nelimitate. Dar hai să nu le face în exces.
Însă în timpul descrieri sau povestiri, încearcă să te descotoroseşti de ele, un expemplu ca să poţi să-l foloseşti în povestire, în timpul descrieri: Eram derutată, Kakashi-san, aşa cum îţi zicea el/ sau aşa cum îl mai strigau restul, avea să îmi explice mai pe amănunte ce s-a petrecut.
That`s all.
Dacă te-a supărat comul meu să îmi spui.
Oricum baftă în continuare.
<Alege instant,focul sau apa ? >
Chapter II :
Ma indrept catre cantina si ma asez langa Ten-Ten , ea fiind singura fata pe care cunosc . Daca va ganditi acum ca : \" De ce nu se duce sa mai cunoasca colegi ? \" adevarul este ca ... sunt foarte rusinoasa . Cu mine nu poti conversa prea mult . Trebuie sa tragi cuvinte cu clestele , chiar si cu ceva cu o stransoare si mai tare . Aceatsa calitate am mostenit-o de la matusa Kira si de la sora mea mai mare , Hanabi , care acum se afla in alta tara deoarece face cursuri de limbi straine . Imi e foarte dor de ea ! Tin inte ca ... la aniversarea celor sapte anisori ai mei , ea mi-a adus un medalion de argint adus din Anglia . Pe atunci avea cincisprezece ani . Si eu cred ca e prea tanara sa umble hai - hui prin lume dar ... e visul ei , viata ei ... cine o poate opri sa traiasca senzatii care iti bucura sufletul si ti-l umple de bucurie , in timp ce in gandul tau rasuna aceeasi propozitie : \" nimic nu ma poate opri , o sa imi traiesc viata ! \" .
Prea bine ... Ma pun la masa alaturi de Ten-Ten . Observ ca nu eram doar eu cea care manca alaturi de ea . Mai erau si alti copii . O fata cu ochii verzi ca iarba proaspata si parul rozaliu de culoarea florilor de cires imi zambea in timp ce se uita la mine si o intreba pe Ten-Ten care e numele meu . Ten-Ten izbuteste sa spuna : \" E... \" , \" Hyuuga Hinata este numele meu ! \" o intrerup eu brutal . Fata se prezenta spunand ca o cheama Haruno Sakura si ca e incantata de cunostinta . Hmm.. Energica fata . Are acel aer de ... incapatanare , sa ma exprim asa . La prima vedere pare o fata destul de treaba . Mai vedem ce descoperim pe viitor , caci vom trai si vom vedea .
Alaturi de noi se aseza un baiat blond care se simtea in largul lui ,avand in vedere ca urma examenul la matematica . El se uita la mine confuz , soptindu-i Sakurei ca cine e fata cea noua . Eu il aud si imi rostesc numele . La auzul numelui baiatul zambi larg si se prezenta si el , spunand ca il cheama Uzumaki Naruto .Uzumaki ? Cred ca am mai auzit acest nume ... Aa. Uzumaki Kushina ! A fost o prietena foarte buna cu mama de cand s-au cunoscut , prin clasa a V a . tin minte cum venea in vizita si povestea cu mine si cu mama . Pe aceea vreme .. tata mai traia si toate erau bune si frumoase
~Flash Back ~
- Hinata , tie cum iti mai merge ?
- Perfect . Urmeaza sa merg cu tata la zoo . si o sa vedem elefanti , zebre , maimute , papagali si .. si -
- Draga mea , haide , nu o mai imbata pe Kushina - san cu atatea vorbe ca saraca e ametita deja , spuse mama .
- Uf ...
~ End Flash Back ~
Am stat la masa pana cand soneria a inceput sa se auda din ce in ce mai tare spargandu-ne timpanele . In acel moment am auzit cam peste o suta de oftaturi si observasem ca mai multi elevi si-au acoperit fata cu palmele suparati din cauza examenelor . Nu ii condamn .... Aveau examen la matematica .
Ma indrept singura catre sala de examene , Ten-Ten , Sakura si Naruta ramanand in urma mea citindu-si multele formule de geometrie pe care trebuia sa le scriem pe foaia de test . In timp ce ma indrept catre sala ma intampina Ciel - kun , baiatul de la ora de biologie . Il salut prietenos . El imi zambi si ma chema in sala , sa luam loc in banci .
Dupa cateva secunde in care noi ne-am asezat intra in sala si Sebastian , asa numitul frate a lui Ciel si baiatul de azi dimineata din sbiroul directorului . Trecu pe langa noi . Ii arunca o privire ranchiunoasa lui Ciel pe cand pe mine ma trata cu indiferenta . Se aseza cu patru randuri mai in spate decat noi , chiar in ultima banca .
- Hyuuga - san , te rog nu il lua in seama . El doar vrea sa te faca sa te simti , cum sa zic ... intimidata de privirea lui . E doar un fel de al lui , mai special , de a-ti ura un \\\\\\\" bun venit ! \\\\\\\" . Inca o data , scuze pentru comportanemtul sau . Nu vreau ca tu sa crezi lucruri urate despre familia mea .
Yo !
Capitol nou, ai venit repede cu el.
Deci tot cama celeaÅŸi greÅŸeli faci.
Descotoroseştete de atâta space între semne, măcar unul este de ajuns.
Acum nu spun să nu le mai foloseşti, dar din moment ce atunci când punem ghilimele apar acele bări. Dumnezeu ştie ce naiba are...dar încearcă dacă tot vrei să te foloseşti, măcar scrie acele cuvinte cu italics.
Nu prea s-au întâmplat multe, doar puţine idei s-au regăsit.
Mergea să mai descri... sentimentele şi reacţiile pe care le aveau personajele în timpul prezentărilor.
Deci se pare că Hinata îl cam cunoaste pe Naruto.. asta e nice. Aştept în continuare să văd ce are să iasă.
ŞI din nou revin asupra acestei probleme, nu te mai folosi de acele apelative sau diminutive în japoneză: kun, san, chan. Dacă vrei foloseştele doar în dialog. Penru că aşa cum ţi-am mai spus orizonturile în el sunt nelimitate şi largi.
Încearcă şi tu să ţi cont de critică, că de multe ori ea te ajută să te corectezi şi să te îmbunătăţeşti.
Eu nu vin ca să-mi răcesc gura degeaba. Şi desigur trebuie şi tu să te mai corectezi singură, în sensul că după ce finalizezi un capitol trebui să-l reei, citind cu voce tare şi intonaţie pentru a desluşi exact cum vin toate puse.
That`s all.
Sincer vorbesc: idea e bună şi interesantă.. doar că trebuie să îţi mai slefuieşti stilul.
heloo
Se pare ca ai schimbat aspectul, cred ca stiu si de ce. Capitolul doi a fost mai scurt l-am terminat repede. In afara de prezentari nu s-a intamplat prea multe, a fost ceva usor si lin... de citit. Car este cuplul ? Din cate se pare ai adus doua personaje noi : Sebastian si Ciel. Dialogul... imi place ca momentul in care ai facut cunostinta cu celelalte personaje nu ai folosit linile de dialog, ar fi urat, mult si ar fi fost sec. La descriere... mai mergea la noile personaje. Cam atat. Astept capitolul III
:bye:
Ohayou !
Deci ... capitolul acesta arata mai normal :)) Poate asa este mai bine.Mi-a placut foarte mult ca a aparut si un flashback pe-acolo.Dar puteai sa scri mai mult , mai multa descriere ...La dialog totul a fost ok si nu a fost deloc sec si la naratiune ... ei bine , nu a mai fost atat de grabita .
Capitolul a fost destul de scurt si nu s-au intamplat prea multe. Doar prezentarea personajelor...
Cam atat am avut de comentat . Sper sa vi cu nextul si sa fie mai lung! Spor la scris ! Ja ne ! :bye:
Ohayoo >:D<
Am aterizat pe aici si curiozitatea mea a venit si ea...
Am atatea intrebari sa-ti pun, dar o sa ma abtin si o sa o iau incet
O sa ma pronunt pentru ambele capitole
Descrierea: in primul capitol puteai sa te axezi pe sentimente, caci aveai ce scrie. Faptul ca tatal ei e mort, puteai descrie durerea ce o purta caci sunt sigura ca nu poate fii stana de piatra in legatura cu aceasta intamplare. Deasemenea, puteai baga mai descrierea imprejurimilor, nu-i foarte greu, asta se bazeaza mult pe figuri de stil, dar cred ca stiai. Doar ca sa-ti amintesc, naratiunea nu-i descriere si deobicei e bine sa le arangezi in asa fel incat sa se imbine.
Titlul: te duce cu gandul la ceva magic, iar eu ma dau in vant dupa genul acesta de povesti. Totusi daca te gandesti bine poate fii, pardon, putea fii si o comparatie intre doua persoane, desi ma indoiesc ca ar fi asa pt ca ai pomenit de ea inainte sa inceapa actiunea. Am o nedumerire In ziua respectiva : se refera la ziua in care povestea sau ziua in acre a inceput totul , pt daca e a doua s-ar putea sa ma fi prins deja de tema :>
Actiunea: putin cam grabita si ne-ai lasat sa dormim la sfarsit, nu puteai sa pui ceva ce sa ne deschida ochii si sa ni tina asa pana cand pui nextul? Presupun ca unii useri se bucura ca nu te-ai pus suspans prea mult in fic dar fara ar fi cam monoton, adica ctiunea sa nu se incordeze deloc, nu prea are sens, nu?
Dialogul: Bunicel, numai cat trebuie.
Ideea imi pare originala, nu ne-ai dezvaluit cuplul, deci m-ai facut curiosa:-)
Cam atat am avut de zis, spor la scris si anuntama cand vine nextul, te rog:o3
:bye:
<Alege instant! Focul sau apa?>
Chapter III
Raman masca. Fix cand m-am decis sa-i raspund, intra doamna profesoara de matematica, renumita pentru comportamentul ei exigent fata de elevii dansei. A trantit usa dupa care ne-a impartit tuturor foile de test dupa care scrise pe tabla timpul in care trebuie sa efectuam exercitiile: < 25 minute . >
Multi dintre elevi fusesera oripilati de acele doua numere care urma sa le distruga intreaga medie generala.
Deci, incep testul. In timp ce efectuam exercitiile fara nici o oprire din lucru ma gandeam cum de mi-am facut atatia prieteni din prima zi. Toate acestea sunt datorate tatalui meu, care ma vegheaza de sus.
Nu incetez sa ma gandesc la el. Dar, sa-mi continui testul. Am terminat. Predau foaia si parasesc sala de examen cu o anumita speranta in suflet. Sper ca nu voi lua o nota de mantuiala chiar in prima zii petrecuta aici. Ce mai reputatie o sa capat....
Nici nu vreau sa ma gandesc. Ma gandesc... cum am aparut eu in ochii colegilor si a profesorilor. Ei bine, ramane de vazut in urmatorii patru ani.<Hinata , asteapta o clipa>.se auzi o voce din spate, masculina. Hmm... Seamana cunoscut. Corect! E Sebastian. Ii zambesc timid si il astept.
El isi ceru scuze, crezand ca fazele de dinainte m-au influentat in rau. Eu ii accept scuzele si incepem sa ne plimbam.
- Si, cat crezi ca vei lua la examenul de matematica? intreba el cu o anumita nesiguranta in voce, ceea ce ma ingrijora, dar nu destul incat sa o iau ca pe ceva serios.
- Ramane de vazut, spun eu pe un ton misterios facandu-l sa tresara la un momentdat.
Ne continuam plimbarea. Vai. De prima zi nu ma gandeam ca o sa imi fac atatia prieteni. Oare am eu acest talent, de a atrage lumea sa imi fie prieten? Banuiesc. Dintr-o data Sebastian se opri in drum si maraia ca o fiara salbatica gata sa atace.
Ma uit in ochii lui si observ ca ii sunt rosii ca ... focul. Si culoarea paruluo, care odinioara era de un roscat catre blond, deveni un rosu aprins. Eu il intreb daca ceva e in neregula. El se uita la mine fioros si imi spuse :
- Nu-mi placi defel ! Am facut asta, plimbarea, deoarece Ciel m-a obligat. Prezenta ta imi provoaca sila. Lasa-ma si pleaca acasa! Evita-ma pe cat poti, caci iti spun ca nu o sa iasa nimic bine daca stai aici cu mine .
Imi dadura lacrimile de ce-mi auzira urechile. In acel moment o iau la goana catre parcare cu ochii inlacrimati, lacrimile mele imprastiinduse-ra in atmosfera ca niste cristale minuscule.
Arunc o privire in spate, dar Sebastian pleca. Fug in continuare. Chiar asa de insuportabila sunt? Prezenta mea provoaca sila? Doamne! Tata, te rog, ajuta-ma! Nu stiu ce sa mai fac.
Ajung in parcare. Imi sterg lacrimile, ochii mei inrosinduse-ra. Zaresc masina mamei. Imi facu cu mana dupa care eu ma indrept catre ea, deschid portiera si o trantesc cand am urcat. <[ Si, cum a fost la scoala ? > intreba ea.
Eu ii mormai un < Bine ...>. In timp de mergeam catre casa mama porni radio-ul , dar eu ii fac semn sa il opreasca, ca nu vreau sa ascult muzica. Nu mai am chef de nimic. Imi vine sa ma iau pe mine si prezenta mea si sa ma arunc intr-o groapa adanca.
Undeva... unde sa ajung la tata, In gand incep sa fredonez o melodie, pe care o asculta tata pe masina in timp ce ma ducea la gradinita si pe Hanabi la scoala.
Ah.. o melodie atat de ritmata si totusi atat de eleganta. Cand imi aduceam aminte versurile, simteam cum un sentiment de nostalgie imi cuprinde inima... Da.. Tatal meu. Atatea amintiri cu el, toate sfaramate in aceea zi.. din aceea zi, am incetat sa fiu eu insami...
~ Flash Back ~
- Tati ! Unde esti ? Haide ! Trebuie sa plecam la gradi- ...
Aud niste zgomote din sufragerie. Usa era inchisa. O intredeschid discret si observ o scena parca desprinsa din Iad. Tata era macelarit de catre un individ, purta pe fata o masca, care ii tinea pistolul la tampla. Izbucnesc in
plans si fug catre tata, dar in acel moment atacatorul apasa pe tragaci, picaturi de sange improscand pe perete. O picatura facu contact si cu pielea mea. Ma uitam la corpul neisufletit al tatalui meu, in timp ce secundele se scurgeau ucigator de repede...
~End Flash Back~
Versurile de minte imi sunt intrerupte de mama care ma anunta ca a ajuns acasa. Ei bine.. Casa dulce casa. Vorbe desarte. Cu toate astea.. Am o casa mare, dar goala. Imi lipsesc rasetele lui Hanabi si ale lui tata cand se jucau dame, in timp ce eu vizionam acele scene. Imi iau geanata si deschid portiera.
Pasesc timida pe asfaltul tare si rece pana in fata casei. Astept sa vina mama sa deschida usa. Ma descalt, imi las geanta si urc la etaj, in camera mea. Ma arunc in pat, de parca aceasta a fost ultima zii de scoala, pe cand asta a fost doar inceputul...