Animezup - forum manga si anime

Prolog



Sunt momente in viata cand nesiguranta pune stapanire pe tine, facandu-te sa meditezi asupra deciziilor luate. Stari de confuzie isi fac loc in lumea ta, facandu-te sa te intrebi daca deciziile luate au fost corecte si daca ele te vor face sa te simti fericit. Patetic ar spune unii; dar este adevarat. In lumea aceasta in care traim, totul, dar absolut totul este nesigur. Poate nu tot ceea ce facem si ce vom face, este corect, dar poate cineva din viitorul apropiat iti va deschide ochii si te va face sa realizezi ca unele decizii luate de tine creeaza multa durere, tristete, persoanelor din jurul tau. Tot ce trebuie sa faci este sa astepti acea persona sa te trezeasca la realitate si sa-ti indrume calea...

Capitolul 1

Bella P.O.V.




Sunt momente in care ma simt singura chiar daca stiu ca nu este asa. Stiu ca o persoana se gandeste la mine cel putin o data pe zi, ca imi simte lipsa si ca ma doreste langa el indiferent de obstacole. Si totusi ceva imi lipseste. O urma mica de nesiguranta se resimte in vocea mea, ceva parca nu e asa cum imi doresc, cum ar trebui sa fie. Poate nu stiu exact ce vreau, dar asta nu e o scuza, cel putin asa cred eu.
Nu imi pot imagina viata fara persoana pe care o iubesc cu toata fiinta mea, sau poate nu-i asa, dar nu inteleg de ce nu ma poate ajuta. De ce ma simt singura atunci cand nu sunt?
De ce exista inca momente in care privesc luna de pe cer de parca inca astept ceva? E greu sa inteleg, sa ma inteleg...

Fiecare zi care incepe vine cu evenimente noi, de cele mai multe ori neasteptate si uneori neplacute, dar nu-mi pasa. Tot ce vreau este sa aflu daca ceea ce fac este bine, bine pentru mine, bine pentru cei din jurul meu si bine pentru ai mei. Stiu ca ei nu sunt cu mine, dar ma vegheaza de sus, acolo unde le este bine si nu se lovesc de necazurile de pe pamant. Cat mi-as dori sa fie langa mine, sa ma ajute in deciziile importante din viata mea; sa ma trezeasca la realitate atunci cand gresesc....mi-e dor, dar soarta a vrut sa mi-i ia. Acum, sper ca ceea ce fac sa fie corect, sa nu regret. Totusi, nu cred ca gresesc, nu cred ca este o crima sa iubesti un barbat matur, un barbat ce cunoaste adevarat viata. Simt ca sunt depasita de situatie, ma intreb daca sentimentele aceste pe care le simt pentru el sunt intradevar de dragoste, de iubire sau poate sunt doar de simpatie, respect. Ahh, e atat de greu.

Stau in fata lui Carlisle, Carlisle Cullen si-l privesc in ochi. Privirea lui emana atata dragoste si blandete. Ii zambesc usor si observ cum se pune in genunchi, scotand din buzunarul pantalonilor o cutiuta mica si rosie. Ochii mi se maresc atunci cand micuta cutie este deschisa, iar in inauntrul ei zaresc un imens inel cu diamant.
Raman socata. Nu stiu ce sa fac, sa zambesc de fericire sau de nesiguranta.

- Bella Swan, vrei sa fii sotia mea? intreaba el in timp ce eu privesc toata scena socata, uimita.

Pur si simplu, nu pot sa cred. Un fior imi cutreiera trupul, facandu-ma ivoluntar sa tremur. Deci, el ma cere in casatorie pe mine, fara teama, fara sa se simta prost, ciudat, ca eu am douazeci si doi de ani, iar el patruzeci.
Mi-e teama, dar eu il iubesc si nimic nu ma va impiedica sa fiu cu el. In dragoste nu conteaza varsta, asta-i clar.
Imi scutur putin capul si-l privesc in ochi. Mana mea il atinge usor pe obraz si-l mangaie. Este real, totul, acest moment magic si important din viata unei femei, practic nu este o iluzie.
Nu mai zic nimic, decat il iau de umeri si-l fac sa se ridice. Il privesc pret de cateva secunde, iar apoi ii sar in brate nemaiputand rezista. Simt cum ma strange puternic la pieptul lui. Simt atata dragoste cand corpul meu face contact cu al lui, e mirific, atat de magic.
Slabesc usor imbratisarea si-mi ridic capul catre el. Zambeste. E atat de dulce cand zambeste; cum sa nu ma indragostesc de el? Ii zambesc la randul meu si-l sarut apasat pe buze. Un sarut simplu, dar plin de afectiune si dragoste.

- Da, iubitule, raspunsul meu este da ! ii zic eu foarte fericita si increzatoare.

Numai spune nimic decat ma ia in brate de fericire si incepe sa strige de bucurie “ Te iubesc ! “. E incredibil cum de un barbat ca el poate fi atat de dulce si tandru; il iubesc enorm de mult !
Carlisle imi ia mana si-mi pune inelul pe deget, iar apoi mi-o saruta delicat privindu-ma in ochi cu bucurie.

- Va trebui sa-l cunostie pe fiul meu, Edward si stii bine ca el nu e deacord cu relatia noastra. Ma intreb cum va reactiona cand va afla ca ne vom casatori. Imi spune Carlisle cu o seriozitate-n ton.
- Indiferent de obstacole, noi ne vom iubi ! Chiar vreau sa-l cunosc pe Edward si sa-l fac sa inteleaga ca eu te iubesc cu adevarat.
- Il vei cunoaste maine, vei vedea ce imposibil si incapatanat este.

Off, deja mi-e frica, de tot, de Edward si de reactia lui, de decizia pe care am luat-o. Sper ca am procedat corect, dar daca am facut ceea ce trebuia, de ce ma simt atat de confuza? Pff, nesiguranta asta ma omoara cu zilele. Vreau sa plutesc, sa fiu fara griji si sa nu-i dezamagesc pe ceilalti, sa fiu doar eu.....



Sper ca v-a placut primul capitol...
Astept comm-uri ( pareri si critici) si vb. mea: nu va zgarciti !
Ehh, km atat
Kiss and Hug !

Capitolul 2


Edward P.O.V.




Astazi este una din acele zile in care dezamagirea s-a instalat in sufletul meu inca din primele clipe ale ei. Dezamagire produsa de una dintre cele mai importante persoane din viata mea...sau poate chiar de mine; de felul meu de a fi. Mereu acea persoana buna, ascultatoare, care nu contrazice niciodata, care accepta deciziile celorlati indiferent in ce consta ele. Insa de data aceasta este diferit, este ciudat.

Ar trebui sa dau acea persoana la o parte, sa ma indepartez de ea. Poate este primul gand care ar trece oricui prin minte, dar..ar fi o solutie. Insa cand acea persoana e propriul tau parinte, propriul tau tata, cum sa faci asta?
Eu efectiv nu pot. Nu pot sa ma indepartez, nu pot sa-l ignor, nu pot ! Stiu foarte bine ca imi vrea bine si intr-un fel merita sa fie fericit, dar nu prin metoda aceasta, nu i-as putea fi alaturi oricat as incerca.
Simt atata dezamagire. Dezamagire de deciziile luate de el. O persoana matura la trup, dar se pare ca nu si la minte. Vrea iubire, placere, dar acestea le poate avea si langa altcineva. Nu pricep!
Sunt depasit de situatie, ma simt fara putere. Putere pentru a lupta pentru tata, pentru cel care m-a ajutat sa trec peste momentele grele. Pentru cel care, pur si simplu a fost langa mine, dar eu acum nu-i pot fi alaturi. Nu pot sau nu vreau ? Cred ca ambele. Desi pare ciudat, ceva nu ma lasa sa accept aceasta relatie fara viitor. Un capriciu.

Acum tot ce fac este sa astept. Ce astept? Intalnirea secolului douazeci si unu dintre mine, tatal meu, Carlisle Cullin, si scumpa lui iubita. Practic nu stiu nimic despre ea decat ca o cheama Billa, Ella, Bella sau cum o fi. Poate am o mica curiozitate in legatura cu ea, dar tot nu-mi voi schimba parerea.
Tic-tac, tic-tac....Timpul trece iar eu mor de plictiseala in acest restaurant de lux. Trag cu ochiul la persoanele din jurul meu. Toate imbracate elegant si pompos, ca niste staruri. Cate fite !
Imi privesc tinuta si nu am ce comenta. O pereche de pantaloni negri, nu prea largi, un tricou negru, simplu si deasupra lui o camasa gri incheiata la doar la primii trei nasturi, suflecata lejer la maneci. O pereche de pantofi maro si-un ceas la mana. Simplu si practic !
Deja ma enervez deoarece nu mai apar. Ma uit la ceas si observ ca au intarziat jumatate de ora. Ciudat pentru tata, deoarece el nicioadat nu intarzie. Sigur scumpa lui iubita e devina. Ahh, femeile. Observ cum usa de la intrarea restaurantului este deschisa iar pe ea intra o frumoasa domnisoara. Parul saten si lung cade pe lejer pe umerii sai goi. O rochie fara bretele de un rosu aprins se muleaza pe tanara, scotandu-i formele in evidenta. Accesorii nu se zaresc la tinuta ei decat un mic plic rosu. Incep sa chicotesc atunci cand face cativa pasi cam chinuiti din cauza marimii tocurilor. Nu pot spune ca e frumusetea pamantului, dar nici urata nu-i. Imediat intra si tata. Tanara in rochie rosie il ia de brat si inainteaza spere masa la care sunt eu.
Wow, mai sa-mi cada fata. Raman cu gura cascata. Nu am aer. Ce Doamne iarta-ma se intampla? Iubita lui taicamiu e o domnisoara de douazeci si ceva de ani? Ca mai mult nu-i dau. Imi scutur usor capul si ma frec la ochi sa vad daca am vedenii sau este real. Insa da, este real, cum de?
Ambii se aseaza la masa mea iar eu inca privesc scena uimit. E ceva de necrezut.

- Scuza-ma ca iti zic, dar te holbezi la mine ca si cum as fi dezbracata. imi spune scumpa iubita a tatalui meu in timp ce eu ma trezesc din soc.
- De parca a-si avea ce vedea la tine ! continui eu cu incredere si dezgust fata de persoana ei.
- Multumesc pentru “compliment”, deasemenea ! imi spune ea cu zambetul pe buze. Ce patetic. Imi dau ochii peste cap si-l privesc pe tata dandu-i de inteles ca are sa-mi de-a niste explicatii.
- Ea este Bella, iubita si in acelasi timp si viitoarea mea sotie. Nu cred ca ar conta acest lucru deoarece stiu ca nu vei fi deacord cu aceasta relatie. In fine, ea de azi inainte va locui cu noi si va fi mama ta vitrega, fie ca vrei sau nu ! mi se adreseaza tata serios.
- Ma doare undeva de iubita, logodnica, sotie ta sau Doamne iarta-ma ce-o fi ea! Sa-ti stea-n gat ! Eu am plecat.

Parasesc restaurantul nervos si dezamagit de tatal meu. Nu pot sa cred ca se va casatori cu ea ! Practic cred ca avem aceeasi varsta, cum poate fi atat de orb? Nu gandeste? E manipulat de scorpie ! Cat mi-as fi dorit ca mama sa nu fi murit in acel accident de masina, dar oricum nu va reinvia din morti pentru ca asta e dorinta mea. Sper doar ca tata sa revina la realitate. Daca nu, va trebui sa aleaga. Eu sau ea !